Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 467/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 467/CO
Ședința publică din 02.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V. V.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror S. C..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpata M. E. V. împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-inculpată M. E. V., personal, aflată sub control judiciar și asistată de avocat P. M. O. în substituirea avocatului G. M., în baza delegației de substituire nr. 1, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate M. E. V. depune la dosarul cauzei motivele contestației.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate M. E. V. solicită admiterea contestației și, în temeiul art. 207 alin. 5 rap. la art. 208 alin. 3 și 242 alin. 1 Cod de procedură penală revocarea măsurii preventive.
Din cuprinsul încheierii atacate s-a reținut că, din materialul de urmărire penală, rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată. Instanța fondului nu a avut în vedere că, în baza art. 202 alin.1 Cod de procedură penală, luarea măsurii controlului judiciar și menținerea acestuia este condiționată de existența probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit o infracțiune. Coroborând disp. art. 202 alin. 1 cu prevederile art. 309 alin.1 Cod de procedură penală, măsura preventiva se poate lua atunci când există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune. Învederează faptul că nu sunt suficiente probe pentru luarea și menținerea măsurii preventive.
Sub aspectul necesității luării măsurii preventive, sub aspectul scopului prev. de alin. 2, instanța are în vedere că măsura trebuie menținută pentru că există un pericol pentru ordinea publică. Condițiile prev. de art. 202 alin.2 Cod de procedură penală statuează că scopul măsurii este asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage și de a săvârși noi infracțiuni. Aceste lucruri nu au fost avute în vedere și nu se regăsesc în cuprinsul încheierii. Măsura preventivă nu este necesară și nici proporțională. Instanța nu a avut în vedere că pericolul social se reduce odată cu trecerea timpului.
De asemenea, învederează faptul că instanța nu avut în vedere că faptul că inculpata a respectat obligațiile impuse în sarcina acesteia, este integrată social și este la primul contact cu legea penală.
În consecință, solicită admiterea contestației și revocarea măsurii controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, învederând faptul că există probe, inițial fiind luată măsura arestării preventive, ulterior fiind înlocuită.
Există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata se face vinovată de faptele reținute prin rechizitoriu. Solicită să se aibă în vedere probele, respectiv convorbirile aflate la dosarul cauzei.
Referitor la necesitatea măsurii preventive, învederează faptul că măsura controlului judiciar este o măsură necesară, arătând faptul că pericolul concret nu s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, învederează faptul că inculpata se face vinovată de obstrucționarea justiției în forma favorizării făptuitorului. Dacă aceasta a înțeles să obstrucționeze în acest fel justiția, va recurge și la alte fapte pentru a se sustrage.
În consecință, solicită respingerea contestației.
Contestatoarea-inculpată M. E. V., având ultimul cuvânt, învederează faptul că achiesează la concluziile apărătorului său. Arată faptul că dosarul de la Cluj nu a durat 10 ani datorită expertizei, expertiza în cauză fiind dispusă în iulie 2014. În acest dosar, inculpatul M. O., pe care l-a reprezentat ca expert parte, a fost achitat. Există o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Bacău prin care raportul Curții de Conturi, una din probele administrate de către Direcția Națională Anticorupție, respectiv concluziile acestui raport sunt demontate. Curtea de Apel Bacău reține clar și cert că nu există prejudiciu cu privire la proiectul de reabilitare a drumurilor. Acel raport de expertiză nu a făcu decât să constate probele de la dosar, nicidecum să obstrucționeze justiția. Calitatea de expert parte este aceeași cu cea de expert numit.
Nu există probe din care să rezulte că a constrâns pe cineva să achieseze la punctul său de vedere.
Totodată, învederează faptul că a respectat obligațiile impuse, arătând că dorește să-și demonstreze nevinovăția.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin încheierea de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 15, in baza art. 208 alin 5 noul Cod de proc.pen. s-a mentinut măsura controlului judiciar a inculpatelor C. I. R. si M. E. V. verificarea legalității și temeiniciei măsurii, urmând a fi efectuată potrivit art 208 n.c.p.p.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca, din materialul de urmărire penală rezulta indicii temeinice de natura a convinge un observator obiectiv ca inculpatii au săvârșit faptele pentru care sunt trimisi în judecată.
S-a apreciat ca subzista motivele care impun mentinerea masurii preventive a controlului judiciar a inculpatelor C. I. R. si M. E. V. si există probe certe ca lasarea în deplina liberatate a acestora ar prezinta pericol pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în randul societatii civile fata de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.
Judecatorul a avut in vedere faptul ca inculpatele sunt trimise in judecata pentru savarsirea unor infractiuni de coruptie, respectiv favorizarea faptuitorului, abuz in serviciu si fals intelectual, in concurs real pentru prima inculpata, respectiv complicitate la favorizarea faptuitorului si la abuz in serviciu, in concurs real, pentru a doua inculpate.
S-a apreciat ca savarsirea unor fapte de coruptie, prezinta un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a se justifica prin ele insele mentinerea masurii controlui judiciar la acest moment procesual, la acest moment procesual neputandu-se constatat ca s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea masurilor preventive.
Impotriva acestei incheierei a formulat contestatie inculpata M. E. V., motivele fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar, de catre aparatorul acestuia, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatia în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., instanta constată că aceasta este nefondata pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art.208 alin.5 din Codul de procedură penală, în tot cursul judecății, instanța este datoare să verifice, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acesteia, dispozițiile art.207 alin.3-5 din același cod aplicându-se în mod corespunzător.
Conform art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care o justifică, aceasta este menținută, iar, potrivit art.207 alin.5 din același cod, când se constată că, dimpotrivă, au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia, se dispune revocarea ei.
Potrivit art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală, în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile procedurale anterior citate, Curtea constată, pe de o parte, că, în speță, nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpatei M. E. sub puterea acestor măsuri.
Astfel, în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata M. E. a săvârșit faptele care fac obiectul dosarului.
Curtea are în vedere sub acest aspect mijloacele de probă avute în vedere atunci când față de inculpata M. E. s-a dispus luarea și ulterior menținerea pe mai departe a măsurilor preventive.
Curtea reaminteste faptul ca, Curtea EDO a statuat că în materia măsurilor preventive este necesar a se stabili existența datelor și a informațiilor apte de a convinge un observator obiectiv și imparțial că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cauza Fox, Campbell&Hartley c. Marea Britanie), nefiind necesar ca la momentul luării măsurilor preventive să existe suficiente probe care să justifice condamnarea (cauza Ohara c/ Marea Britanie), scopul măsurilor preventive neputând fi confundat cu scopul procesului penal în ansamblul său - acela de a stabili existența infracțiunii și vinovăția autorului (cauza N C d Italia).
De asemenea, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat luarea masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpata M. se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpatei sub puterea acestor măsuri.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din gravitatea deosebita a infracțiunile pentru savarsirea carora a fost trimisa in judecata inculpata, caracterul organizat al actelor infracționale demonstrând recurgerea în mod repetat la comiterea unor acte materiale care se pare că ar fi condus în final la redactarea unui raport de expertiză doar de expertul parte desemnat unul dintre cei acuzați în cauza penală, neexistând o analiză riguroasă și obiectivă din partea expertului desemnat de organul judiciar, deci tocmai din partea acelei persoane, a cărei obiectivitate și al cărei profesionalism sunt practic prezumate de legiuitor tocmai prin conferirea calității de expert și de la care instanța aștepta un răspuns obiectiv necesar justei soluționări a cauzei penale.
Este adevărat că inculpata M. E. nu este cunoscuta cu antecedente penale însă presupusul mod de a acționa al acesteia denotă un grad mare de indiferență și o lipsă de respect față de normele legale, ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă că nefiind sub supravegherea atentă a organelor statului ar putea săvârși din nou fapte similare.
Simplul fapt că inculpata nu are cazier, în condițiile în care acest lucru nu este nimic altceva decât o stare de normalitate nu poate fi suficient pentru a justifica lăsarea acesteia în deplină libertate.
Față de gravitatea faptelor și modul de operare folosit, circumstanțele personale favorabile inculpatei, cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea avută față de faptele imputate, faptul că aveau o ocupație în baza căreia obțineau veniturile necesare pentru întreținerea familiei, nu pot justifica în actualul stadiu al procedurii revocarea masurii preventive a controlului judiciar dispusa fata de inculpata M. E..
Curtea reține de asemenea ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiția impusă de art. 202 alin. 1 cod proc.pen. la care art. 211 cod proc. pen. face trimitere, pentru a se putea dispune menținerea pe mai departe a măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpața în condițiile în care este în interesul unei bune administrări a procesului penal existența unei forme de control a acestora, control materializat în obligarea să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare, să nu părăsească teritoriul țării și să respecte programul de supraveghere impus în cauză.
Măsura controlului judiciar este necesară pentru a împiedica pe inculpata să influențeze cercetarea judecătorească care urmează a se realiza în cauză, sau să influențeze martorii care mai urmează a fi audiați.
Punând în balanță interesele personale ale inculpatei cu necesitatea ocrotirii interesului general – buna desfășurare a procesului penal -, Curtea consideră că măsura preventiva a controlului judiciar dispusa în cauză este apta să asigure la acest moment procesual scopul prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
Față de cele sus-expuse, Curtea va respinge ca nefondata contestația formulata de inculpata M. E. V. împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
Vazand si disp. art. 275 alin.3 cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulata de inculpata M. E. V. împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 15 ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare statului
Definitivă.
Pronunțată in sedinta publica, azi 02.09.2015.
Judecator
G. C. A.
Grefier S. V.-V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. Prima instanta D.E.L.
| ← Şantajul. Art.207 NCP. Sentința nr. 137/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Decizia nr. 138/2015. Curtea de... → |
|---|
