Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 138/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 138/CO
Ședința publică de la 03.03.2015
Curtea constituită din:
P. - D. DONȚETE
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpatul I. G. Ș. împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul I. G. Ș., personal și asistat de apărător ales M. D., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate de inculpat.
Apărătorul ales al contestatorului I. G. Ș. solicită admiterea contestației declarate de acesta, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii controlului judiciar. Arată că încheierea atacată este identică cu cea de la termenul anterior și nu s-a adus nici un argument care să justifice menținerea măsurii preventive. Arată că din 22 de martori, au fost audiați 21 de martori și urmează a fi audiate părțile vătămate, iar până la acest moment nu a existat niciun indiciu cum că inculpatul ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, lucrează în poliție și are venituri suficiente pentru un bun trai, iar pe toată durata măsurii preventive, a respectat obligațiile impuse de instanță. Mai arată că P. nu a adus argumente din care să rezulte că este necesară menținerea acestei măsuri preventive, solicitând astfel admiterea contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarate de inculpat, ca neîntemeiată, arătând că pentru menținerea unei măsuri preventive este necesar să se mențină temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu s-au adus probe la dosar de către apărare din care să rezulte o altă situație de fapt care să determine revocarea măsurii preventive. Solicită a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, calitatea inculpatului și împrejurarea că nu există nicio siguranță că odată înlăturată măsura preventivă, acesta nu va mai săvârși fapte de același gen.
Contestatorul I. G. Ș., în ultimul cuvânt, arată că este supus acestei măsuri preventive de 9 luni, timp în care a respectat toate obligațiile impuse de instanță și a fost repus în funcția avută în cadrul poliției.
CURTEA ,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București –Secția I Penală în dosarul nr._ 14 s-a dispus în baza art. 208 alin. 2, 3 și 5 raportat la art. 242 alin. 1 C.pr.pen. și la art. 2 din O.U.G nr. 82/2014 menținerea măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul I. G. Ș. prin încheierea de ședință din 3.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin încheierea nr. 369/6.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul I. G.-Ș. a fost trimis în judecată, sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.195 C.pen.
În sarcina inculpatului prin rechizitoriu s-au reținut următoarele: în seara zilei de 04.03.2014, în jurul orei 22:15, în holul sediului Secției 10 Poliție, situat pe ..15, sector 3, a lovit-o cu piciorul în zona toracică pe victima D. G. D., lovitură care a provocat ruptura splinei acesteia și a determinat decesul victimei survenit în aceeași zi.
Cauza se află în faza judecății inculpatul I. G. Ș. fiind sub puterea măsurii preventive a controlului judiciar din 06.06.2014.
Potrivit art. II din OUG 82/2014 instanța are obligația procedurală pozitivă de a verifica din oficiu în cel mult 60 de zile de la . actului normativ (15 decembrie 2014) dacă subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar ori dacă au apărut temeiuri noi care justifică măsura preventivă.
La termenul din 21.01.2015, procedând în conformitate cu dispozițiile art. II din OUG 82/ 2014, instanța de fond a constatat că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere în momentul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpatul I. G. Ș..
Astfel, prin încheierea din 03 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București - Secția I penală, definitivă prin încheierea nr. 369 din 06.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a penală s-a dispus admiterea cererii formulate de inculpatul I. G. Ș. și în temeiul art. 242 alin. 2 CPP, a fost înlocuită măsura arestării preventive a acestuia cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1,2 NCPP au fost impuse inculpatului o . obligații, anume: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; să informeze organul judiciar cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu depășească teritoriul țării fără încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți; să nu se apropie de membri familiei victimei și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme . în baza art. 215 alin. 3 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului că în cazul în care cu rea credință încalcă obligațiile care îi revin, măsura controlului judiciar se va înlocui cu măsura arestării la domiciliu sau a arestului preventiv.
În motivare acestei soluții s-au reținut următoarele:
a. nu există niciun indiciu în cauză că inculpatul ar încerca să
influențeze buna desfășurare a procesului penal, că ar încerca să zădărnicească
aflarea adevărului, de asemenea nu există niciun indiciu că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărire penală sau de la judecată;
b. fapta pentru care inculpatul este cercetat este într-adevăr gravă,
dar această gravitate și împrejurările concrete ale comiterii ei vor fi evaluate ca
urmare a unei judecăți pe fondul cauzei, în urma administrării de probe care să
lămurească cauza sub toate aspectele și se vor reflecta în cadrul răspunderii penale a inculpatului. Fără a nega principiul proporționalității măsurii preventive cu gravitatea faptelor imputate prevăzut de art. 203 alin. 3 C.p.p., s-a constatat în primul rând faptul că, inculpatul a stat deja în arest preventiv o perioadă anume de timp, apoi, s-a constatat și faptul că, măsura controlului judiciar este și aceasta în măsură să asigure scopul măsurilor preventive;
c. nu exista probe care sa contureze previzibilitatea unei conduite
negative a inculpatului îndreptata împotriva bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cat din actele dosarului nu a rezultat că lăsarea în libertate a acestuia în control judiciar ar produce o vătămare esențială și substanțiala a ordinii publice și nici gradul de previzibilitate si probabilitate a perturbărilor. In cauza nu exista probe certe in sensul ca inculpatul - persoana lipsita de antecedente penale, cu familie organizata, un loc de munca ce ii permitea obținerea de venituri substanțiale în mod licit înainte de arestare, ce ocupa o anumita poziție în societate - reprezintă, in stare de libertate, sub control judiciar, un pericol concret pentru ordinea publica; buna
desfășurare a procesului penal nu presupune detenția în penitenciar a inculpatului, cu atât mai mult cu cat nu exista probe in sensul ca s-ar sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată sau că, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Prin urmare, luând în considerare și măsurile alternative la detenția provizorie, s-a apreciat că măsura controlului judiciar, este aptă să satisfacă scopul măsurilor preventive, să garanteze buna desfășurare a procesului penal, neexistând riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la proces.
Pe de o parte, Tribunalul a constatat că este satisfăcută condiția prevăzută de art. 211 C.proc.pen. în sensul că în cauză există probe de natură să convingă un observator obiectiv cu privire la existența unei bănuieli rezonabile că inculpatul I. G. Ș. a comis infracțiunea de care este acuzat. Este însă de subliniat că faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza Calejja contra Maltei).
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că sunt satisfăcute și exigențele de
necesitate și proporționalitate ale măsurii preventive cu scopul urmărit nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen.
Astfel, deși începând cu data de 06.06.2014 inculpatul I. G. Ș. a respectat măsura controlului judiciar și obligațiile impuse și s-a prezentat la fiecare termen de judecată, această conduită este una normală prin respectarea dispozițiilor controlului, inculpatul a evitat astfel revocarea măsurii și luarea împotriva sa a măsurii arestării preventive.
S-a constatat că cercetarea judecătorească nu este încă finalizată iar gravitatea faptei și pedeapsa eventuală pe care o riscă inculpatul reprezintă un motiv suficient pentru menținerea măsurii controlului judiciar.
Mai mult având în vedere aceleași considerente ale gravității infracțiunii a contextului în care s-a reținut că a fost săvârșită, s-a apreciat că măsura preventivă este în continuarea proporțională și se impune a fi menținută.
Pentru aceste motive, Tribunalul în baza art.208 alin. (2), (3) și (5) C.proc.pen. raportat la art.242 alin.(l) C.proc.pen. și la art. II din OUG nr. 82/2014 a revocat măsura controlului judiciar luată față de inculpatul I. G. Ș..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul I. G. Ș., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II a Penală la data de 26.02.2015 sub nr._ (743/2015).
Contestatorul I. G. Ș., prin apărător, a solicitat admiterea contestației declarate de acesta, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii controlului judiciar. A arătat că încheierea atacată este identică cu cea de la termenul anterior și nu s-a adus nici un argument care să justifice menținerea măsurii preventive. A arătat că din 22 de martori, au fost audiați 21 de martori și urmează a fi audiate părțile vătămate, iar până la acest moment nu a existat nici un indiciu cum că inculpatul ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. A solicitat a se avea în vedere și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, lucrează în poliție și are venituri suficiente pentru un bun trai, iar pe toată durata măsurii preventive, a respectat obligațiile impuse de instanță. A mai arătat că P. nu a adus argumente din care să rezulte că este necesară menținerea acestei măsuri preventive, solicitând astfel admiterea contestației formulate.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 205 C.pr.pen. și în limitele prevăzute de art. 4251 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 208 alin. 5 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța verifică din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Referitor la subzistența temeiurilor ce justifică măsura preventivă, Curtea constată mai întâi, la fel ca prima instanță, că probele administrate până la acest moment procesual, în cursul urmăririi penale și al judecății, susțin în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 04.03.2014, în jurul orei 22:15, în holul sediului Secției 10 Poliție, situat pe ..15, sector 3, a lovit-o cu piciorul în zona toracică pe victima D. G. D., lovitură care a provocat ruptura splinei acesteia și a determinat decesul victimei, survenit în aceeași zi.
De asemenea, la fel ca instanța de fond, Curtea apreciază că sunt îndeplinite și celelalte condițiile prevăzute de lege pentru menținerea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, aceasta fiind necesară pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, în sensul art. 202 alin. 1 C.pr.pen. În acest sens este de observat că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, respectiv a unei fapte comise cu intenție depășită care a cauzat moartea unei persoane, iar modul și circumstanțele săvârșirii potențează și mai mult gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului. Astfel, din probele dosarului apare că inculpatul, fiind polițist, abuzând de funcția sa, a lovit cu piciorul în zona toracică o persoană vulnerabilă, aflată în custodia organelor de poliție, cauzându-i o ruptură de splină (pe fondul unor afecțiuni preexistente ale victimei) ce a condus la deces.
În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar nu este în niciun caz disproporționată față de gravitatea infracțiunii cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat și ar fi inoportun ca inculpatul, acuzat de o asemenea faptă, să nu fie supus niciunui control din partea organelor statului.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. G. Ș. împotriva încheierii din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. G. Ș. împotriva încheierii din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
Obligă contestatorul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. Donțete S. N.
Red.jud.D.D./07.04.2015
Dact.EA-23.03.2015/4 ex
T.B.S.I.P.-jud.Ghe.S.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 71/2015. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
