Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 198/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.198/CO
Ședința publică din data de 03.04.2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI– a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea contestațiilor formulate de contestatorii inculpați P. M., P. I. G., N. C. împotriva încheierii de ședință din 25.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. Secția-penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorii inculpați P. M. personal și asistat de avocat ales I. A. în substituirea d-lui avocat G. D., P. I. G., personal și asistat de avocat ales I. A., N. C. personal și asistat de avocat ales C. G. cu delegație de substituire a d-nului avocat S. Nicușor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul contestatorului inculpat P. I. G. depune la dosar motivele contestației formulată, în scris.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorilor inculpați P. M., P. I. G., arata că a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 25.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. Secția-penală în dosarul nr._ prin care s-a menținut măsura controlului judiciar în raport de cei doi inculpați.
Solicită admiterea contestației și rejudecând pe fond a se dispune respingerea cererii parchetului de menținere a măsurii controlului judiciar.
În opinia apărării motivarea încheierii este una cu caracter general și care nu analizează teza a II am a art.202 NC.p.p, mai mult consideră că în prezent cei doi inculpați nu mai pot influența buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea consideră că instanța le poate impune inculpaților, obligații de natură a se asigura aceștia nu pot impieta supra bunei desfășurări a procesului penal.
Un alt aspect ce trebuie a se avea în vedere acuzațiile ce li se aduc celor doi inculpați, respectiv luare de mită, de 100 și respectiv de 200 lei, mai mult acele inregistărari video nu fac dovada că inculpații au pus mâna pe acei bani, mai mult de o lună de zile inculpații au revenit la locul de muncă.
Consideră că inculpații nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că în raport de toate aceste considerente apărarea este de opinie că în prezent se poate revoca măsura controlului judiciar.
Concluzionând solicită să se dispună modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației și pe fond a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.
Apărătorul contestatorului inculpat N. C., arata că a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 25.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. Secția-penală în dosarul nr._ prin care s-a menținut măsura controlului judiciar în raport de cei doi inculpați.
Solicită să se dispună admiterea contestației și pe fond a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.
Precizează că în prezent clientului său i s-a permis din nou accesul la locul de muncă, mai arată că acesta are familie, are 1 copil minor și bunica paternă este suferindă.
În raport de toate aceste considerente solicită admiterea prezentei contestații și pe fond a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor ca fiind nefondate și a se menține încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în mod pertinent instanța fondului a apreciat că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii controlului judiciar subzistă în continuare și că nu au intervenit temeiuri de natură a revoca măsura preventivă.
In opinia parchetului pentru buna desfășurare a procesului penal se impune a fi menținută măsura preventivă a controlului judiciar cu obligațiile impuse de instanța de fond.
De asemenea consideră că măsura preventivă apare ca fiind proporțională cu gravitatea faptelor și circumstanțele comiterii acestora,
În raport de toate aceste considerente solicită respingerea prezentelor contestații ca fiind nefondate și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică
Contestatorii inculpați P. M., P. I. G., N. C. având ultimul cuvânt, pe rând arata că sunt de acord cu susținerile avocaților lor.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G., în baza art. 362 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații F. V., M. M. V., P. M., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. GERARD, și menține această măsură pe o perioadă de 60 de zile, de la 10.04.2015 până la 08.06.2015 inclusiv și, în baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.521/P/2013 din 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, primit și înregistrat pe rolul Tribunalului G. sub nr.2990 din 06.11.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților F. V., M. M. V., în stare de arest la domiciliu, a inculpaților P. M.– fiul lui I. și D., născut la 15.08.1974, în mun. G., jud. G., domiciliat în București, ., ., sector 6, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din codul penal și N. C., fiul lui A. și E., născut la data de 21.06.1977 în G., domiciliat în G., Șos Alexandriei ., ap. 15, CNP:_, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, precum și trimiterea în judecată sub control judiciar a inculpatului P. I.-G. – fiul lui D. și M., născut la 19.06.1973, în ., domiciliat în mun. G., ., CNP_, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, toate cu aplic. art. 5 din codul penal și a inculpaților R. M., I. V., C. D., M. C., S. D. GERARD.
Prin încheierea din data de 21.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București, a admis, în parte, propunerea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul 521/P/2013 și, în baza art. 202 alin. 4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării față de inculpații: R. M., I. V., F. V., P. I.-G., M. C., M. M. V. și începând cu data 21.10.2014 până la data de 19.11.2014, inclusiv față de inculpații C. D. și S. D. GERARD.
În baza art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 227 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 221 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile începând cu data 21.10.2014 până la data de 19.11.2014, inclusiv față de inculpații de P. M. și N. C..
În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilul din ., ., sector 6 (P. M.) și din G., Șos. Alexandriei ., .), fără permisiunea organului de urmărire penală.
Prin încheierea nr.842/C din 31.10.2014 Curtea de Apel București a admis contestațiile formulate de inculpații R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. GERARD și M. C. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._/3/2014, a desființat, în parte încheierea atacată și în fond:
A înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. Gerard și M. C. cu măsura controlului judiciar prev. de art. 202 alin.4 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art.215 alin.1 Cod procedură penală a dispus ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. Gerard și M. C. să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte sunt chemați.
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fa?a căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului G. desemnată cu supravegherea inculpaților R. M., I. V., R. V., S. A., P. I. G., C. D., S. D. Gerard, M. C., conform programului de supraveghere întocmit de această instituție, ori de câte ori sunt chemați.
În temeiul art.215 alin.2 lit. a și e Cod procedură penală a impus inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. Gerard și M. C., pe timpul controlului judiciar să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia.
- să nu exercite profesia, meseria sau activitatea în exercitarea căreia au săvârșit faptele.
A atras atenția inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. Gerard și M. C. asupra dispozițiilor art.215 alin.3 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
A respins, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații M. V. V. și F. V..
Prin încheierea din 07.11.2014 Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul G. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților F. V. și M. M. V. și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
A constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpațiiP. M. și N. C., și a menținut măsura arestului la domiciliu a acestora.
A constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. GERARD și a menținut măsura controlului judiciar.
Prin încheierea nr.828 din 12.11.2014 Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de apel București, secția II-a penală, în baza art. 205 Cod procedură penală a admis contestațiile declarate de inculpații P. M. și N. C. împotriva încheierii din data de 7.11.2014 a Tribunalului G..
A desființat încheierea atacată sub aspectul soluției privind menținerea măsurii arestului la domiciliu a inculpaților P. M. și N. C. și, rejudecând, a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus ca pe durata măsurii, inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor (I.P.J. G.), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.
În baza art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a impus inculpaților obligația de a nu părăsi teritoriul României fără încuviințarea instanței pe durata controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedură penală a impus inculpaților obligația ca, pe timpul controlului judiciar, să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.
A atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor fixate în sarcina lor măsura controlului judiciar se va înlocui cu măsura arestării preventive.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art. 205 Cod procedură penală a respins ca nefondate contestațiile declarate de inculpații F. V., M. M. V., R. M. și S. D. Gerard împotriva încheierii din data de 7.11.2014 a Tribunalului G..
Prin încheierea din ședința publică din data de 09.02.2015, din dosarul numărul _ 14 Tribunalului G. – Secția penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. GERARD și a menținut această măsură pe o perioadă de 60 de zile, de la 09.02.2015 până la 09.04.2015 inclusiv.
De asemenea, a respins cererile privind revocarea acestei măsuri precum și constatarea încetării de drept a acestei măsuri (cerere formulată de inculpatul P.) precum și cele vizând modificarea obligației impuse inculpaților conform art. 215 al. 2 lit. e Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.96C din 16.02.2015 Curtea de Apel București, secția I-a penală a admis contestațiile formulate împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului G. – Secția penală de către inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. GERARD, a desființat, în parte, încheierea contestată și, rejudecând, în baza art. 215 al. 9 rap. la art. 215 al. 8 Cod procedură penală a modificat obligația instituită în sarcina inculpaților conform art. 215 al. 2 lit. e Cod procedură penală în sensul că a limitat interdicția impusă acestora la desfășurarea activității în exercitarea căreia se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv activitatea de control la trecerea peste frontieră.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii contestate.
Prin decizia penală nr.100C din 16.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală în dos. nr._ s-a admis contestația formulată de inculpatul P. M. împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului G. a desființat, în parte, încheierea contestată și, rejudecând, în baza art. 215 al. 9 rap. la art. 215 al. 8 Cod procedură penală a modificat obligația instituită în sarcina inculpatului conform art.215 al.2 lit.e Cod procedură penală, în sensul că a limitat interdicția impusă acestuia la desfășurarea activității în exercitarea căreia se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv activitatea de control la trecerea peste frontieră.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, analizând măsura controlului judiciar cu privire la toți inculpații, a reținut că, în conformitate cu art. 208 al. 5 Cod procedură penală instanța are obligația verificării periodice a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat pentru a constata dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 207 Cod procedură penală Conform art. 207 al. 4 Cod procedură penală, atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, instanța dispune prin încheiere menținerea acestei măsuri, alineatul 5 prevăzând că în situația în care temeiurile au încetate sau în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive se dispune revocarea măsurii preventive.
Pentru a decide în această privință Curtea a apreciat că este necesară raportarea la temeiurile prevăzute de lege pentru a se putea dispune o astfel de măsură, respectiv condiția generală prevăzută de art. 202 al. 1 Cod procedură penală vizând existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune precum și cea impusă de art. 211 al. 1 Cod procedură penală, respectiv necesitatea acestei măsuri pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală - buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la judecată sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
În speță, s-a constatat că în mod repetat, prin încheierile prin care s-au instituit măsuri preventive cu privire la inculpați (atât arestul preventiv cât și ulterior controlul judiciar), judecătorii au reținut existența unor probe din care rezultă suspiciunea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților. Deși aceste probe au fost contestate sub aspectul legalității obținerii lor, susținerile inculpaților au fost apreciate ca neîntemeiate de către judecătorul de cameră preliminară, care a respins excepțiile invocate, această soluție fiind menținută și în calea de atac. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că probele aflate la dosarul de urmărire penală au fost apreciate ca legal obținute, urmând deci a fi avute în vedere la pronunțarea soluției în cauză pe fond. În condițiile în care până la acel moment nu s-a demarat cercetarea judecătorească, nu au fost administrate alte probe, astfel că în continuare s-a putut reține existența suspiciunii privind săvârșirea infracțiunilor după cum s-a reținut în încheierile anterioare.
Cu privire la cea de-a doua condiție impusă de lege pentru luarea și, pe cale de consecință, menținerea acestei măsuri preventive, Curtea a apreciat că măsura este în continuare necesară pentru atingerea scopului prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală respectiv buna desfășurare a procesului penal dar și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
În acest sens, Curtea a reținut stadiul procesual, respectiv după finalizarea camerei preliminare, moment la care inculpații nu erau audiați de judecător și, de asemenea, nu s-a procedat la administrarea vreunei probe în condițiile în care în cauză au fost propuși prin rechizitoriu un număr relativ important de martori. S-a apreciat că toate acestea justifică concluzia necesității asigurării prezenței inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, măsura controlului judiciar fiind în continuare necesară.
De asemenea, Curtea a apreciat că această măsură se justifică și prin prisma unui alt scop prevăzut de același text de lege, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni. Fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, Curtea a constatat că se reține în cauză exista unor probe care justifică suspiciunea săvârșirii de către aceștia a unor fapte de natură penală, fapte care ar fi fost comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu, profitând de oportunitățile rezultând din poziția deținută și ușurința dobândirii unor venituri suplimentare în această modalitate. Într-o asemenea situație s-a apreciat că se poate reține existența unui risc ca, puși într-o situație similară, inculpații să acționeze într-o modalitate ilicită, controlul judiciar urmărind deci prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Obligațiile impuse inculpaților vizează tocmai asigurarea controlului asupra deplasărilor acestora dar și punerea lor în imposibilitatea desfășurării aceluiași tip de activitate în privința căreia există la acest moment suspiciunea comiterii de infracțiuni.
Față de toate acestea, Curtea a considerat că măsura controlului judiciar precum și obligațiile impuse inculpaților corespund în continuare scopului prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, astfel că temeiurile avute în vedere inițial se mențin, pe cale de consecință, impunându-se menținerea acestei măsuri.
Pe de altă parte, Curtea a considerat întemeiată solicitarea formulată de inculpați privind modificarea obligației impusă acestora conform art.215 al.2 lit.e Cod procedură penală. Astfel, cu privire la o parte dintre inculpați s-a impus obligația de a nu exercita profesia, meseria sau de a desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta (preluându-se practic textul legal), iar cu privire la alții s-a dispus să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.
Inculpații au solicitat limitarea acestei interdicții la activitatea de lucrător operativ, în exercitarea acesteia fiind suspectați a fi săvârșit infracțiunile deduse judecății, arătând că ar putea desfășura alte activități în cadrul Poliției de Frontieră G. unde sunt angajați care nu ar presupune contactul cu publicul și unde nu s-ar putea reține de organele judiciare existența riscului săvârșirii de fapte de natură penală.
La soluționarea acestei cereri Curtea a avut în vedere, pe de o parte, faptul că infracțiunile pretins a fi săvârșite de cei mai mulți dintre inculpați (cu excepția inculpaților M. și N.) datează din anul 2011, neexistând date din care să rezulte suspiciunea unor fapte similare și ulterior acestui moment deși inculpații s-au aflat în continuare în desfășurarea aceleiași activități.
Pe de altă parte, Curtea a reținut și că inculpații au depus la dosar înscrisuri atestând necesitatea stringentă de a obține în continuare venituri, obligația impusă împiedicându-i a-și exercita profesia de polițist și, în același timp, neputând desfășura orice alt tip de activitate datorită statutului lor. Instanța a remarcat faptul că inculpații I., C., M., S., N., F. au depus dovezi privind existența unor contracte de credit, în mod evident lipsa resurselor pentru achitarea ratelor scadente fiind de natură a afecta grav viața acestora și a celorlalți membri de familie.
Curtea a mai apreciat că interdicția impusă inculpaților, în măsura prelungirii ei, va depăși ceea ce este strict necesar, devenind disproporționată.
Față de toate acestea, Curtea a apreciat că se impune modificarea obligației stabilite în sarcina inculpaților astfel că a admis contestațiile formulate de aceștia împotriva încheierii din data de 09.02.2015 a Tribunalului G. cu privire la acest aspect.
Instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de inculpații F. V., M. M. V., P. M., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. GERARD a reținut următoarele:
Potrivit art.211 alin.1 Cod procedură penală „În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”, iar potrivit alin. (2) „Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1)”.
Potrivit art. 215 alin.5 din Codul de procedură penală (introdus prin art.I pct.1 din OUG nr.82/2014) „ În tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător."
Potrivit art. 215/1 alin.8 din Codul de procedură penală (introdus prin art.I pct.1 din OUG nr.82/2014) în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Instanța a apreciat că, în cauză, probele aflate la dosarul cauzei sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită.
Așadar, instanța a apreciat ca datele si informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabila”, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că sunt întrunite exigentele art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul luării unei măsuri preventive, anchetatorii sa aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. S-a reținut că faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) rezonabile nu trebuie sa fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmăririi penale, obiectul preocupărilor, pe parcursul măsurii fiind acela de a continua investigațiile in scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile măsurii preventive (în acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Tribunalul a apreciat că măsura controlului judiciar, așa cum a fost modificată, este în continuare necesară pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală respectiv buna desfășurare a procesului penal, dar și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Instanța, având în vedere cele reținute anterior, a apreciat că luarea împotriva inculpatului, împotriva inculpaților a măsurii preventive a controlului judiciar este suficientă, proporțională și necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, tribunalul a apreciat că în cauză nu există niciun motiv pentru a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar luată față de inculpați întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o și nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație, în termen legal, inculpații P. M., P. I. G., N. C..
Contestatorii inculpați P. M. și P. I. G., prin apărătorul lor, au solicitat admiterea contestației și rejudecând pe fond a se dispune respingerea cererii parchetului de menținere a măsurii controlului judiciar, apreciind că motivarea încheierii este una cu caracter general și care nu analizează teza a II am a art.202 NC.p.p, mai mult au considerat că în prezent ei nu mai pot influența buna desfășurare a procesului penal, iar instanța le poate impune obligații în acest sens.
Au mai apreciat că un alt aspect ce trebuie a se avea în vedere sunt acuzațiile ce li se aduc, respectiv luare de mită, de 100 și respectiv de 200 lei, arătând, totodată, că acele înregistrări video nu fac dovada că ei au pus mâna pe acei bani, mai mult, de o lună de zile ei au revenit la locul de muncă.
De asemenea, inculpații au considerat că ei nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că în raport de toate aceste considerente, în prezent se poate revoca măsura controlului judiciar.
Concluzionând, inculpații au solicitat să se dispună modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației și pe fond a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.
Contestatorul inculpat N. C., prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației și pe fond a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar, precizând că în prezent i s-a permis din nou accesul la locul de muncă și că are familie, are 1 copil minor și bunica paternă este suferindă.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestațiile formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Se mai reține că art. 242 al. 1 C.pr.pen. prevede că măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsuri. Analizând actele dosarului prin prisma prevederilor legale menționate se constată că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații P. M., P. I. G. și N. C. au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, argumentele inculpaților în sensul inexistenței acestora fiind nefondate.
În acest sens, se reține că de la data la care s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații contestatori nu s-au produs modificări care să aibă aptitudinea de a pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja în mod definitiv cu privire la existența indiciilor temeinice, astfel încât Curtea apreciază că în cauză nu se impune reaprecierea subzistenței acestora la acest moment procesual întrucât declarațiile date de inculpați sau respingerea unor cereri în probațiune formulate de aceștia nu conduc la încetarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive menționate.
De asemenea, se constată că în mod temeinic judecătorul de fond a apreciat că necesitatea menținerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpați rezultă din chiar aptitudinea faptelor pentru care sunt cercetați de a genera o stare de neliniște în rândul societății civile, timpul scurs de la data luării măsurii preventive nefiind apt să epuizeze ecoul negativ al faptelor dată fiind gravitatea deosebită a acestora și având în vedere criteriile indicate în textul de lege, respectiv: gravitatea faptei (acuzațiile sunt foarte grave, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de luare de mită), a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia (se presupune în mod rezonabil că inculpații au comis faptele în legătură cu atribuțiilor lor de serviciu), a anturajului și a mediului din care provin, lipsa antecedentelor penale ale acestora precum și mobilul comiterii faptelor.
Astfel, în contextul în care faptele cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpații le-au săvârșit sunt îndreptate contra mai multor valori sociale deosebit de importante cum ar fi statul și respectiv autoritatea publică în cadrul căreia își desfășurau activitatea, infracțiuni cu un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale, Curtea apreciază, în consens cu prima instanță, că scopul măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, nu poate fi garantat decât prin menținerea măsurii controlului judiciar în pofida prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpații.
Aspecte ce se impun a fi reevaluate la acest moment sunt reprezentate de caracterul proporțional și necesar al măsurii prin luarea în considerare a duratei de timp ce s-a scurs de la momentul luării acesteia.
În aprecierea caracterului proporțional, dar și necesar al măsurii preventive, instanța va avea în vedere în principal jurisprudența CEDO în materie. Or, în condițiile în care măsura preventivă a controlului judiciar a fost dispusă față de inculpați începând cu data de 12.12.2014, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că motivarea inițială nu și-a pierdut relevanța în acest interval și durata măsurii preventive nu a depășit un caracter rezonabil, avându-se în vedere complexitatea cauzei precum și faptul că la momentul de față cauza se află în fața instanței de fond.
În aceste condiții, circumstanțele personale ale inculpaților P. M., P. I. G. și N. C. cum ar fi lipsa antecedentelor penale, vârsta acestora, situația familială sau medicală, nu sunt de natură a determina estomparea stării de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, fiind necesară atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele reținute, constatând că încheierea contestată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 208 Cod de procedură penală rap. la art. 425/1 pct. 7 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații P. M., P. I. G., N. C..
În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. va obliga pe fiecare contestator inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații P. M., P. I. G., N. C. împotriva încheierii de ședință din 25.03.2015 a Tribunalului G..
Obligă pe fiecare contestator inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 03 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,
C. S.
GREFIER,
D. P.
Red. S.C./ 06.05.2015
Tehnored.V.D./6 ex./14.04.2015
Tr.G. – jud. A.I.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 555/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1072/2015.... → |
|---|
