Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 181/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 181/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.181/C
Ședința publică din data de 03.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat B. A. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat P. L., cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București la data de 03.04.2015, atașată la fila 4 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat B. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că soluția instanței de fond este netemeinică. În acest sens, arată că la momentul lecturării încheierii contestate s-a observat faptul că rezultă aspecte pozitive, care caracterizează situația inculpatului și care au fost avute în vedere până la acest moment procesual, motiv pentru care, apreciază că prelungirea măsurii arestului preventiv a fost dispusă pentru un singur motiv și anume buna desfășurare a procesului penal. Totodată, susține că s-a făcut referire la existența unor probe certe de vinovăție ale inculpatului B., care sunt, de fapt, probe administrate în dosarele în care sunt cercetați ceilalți doi inculpați, vinovați de săvârșirea acestei fapte și care ulterior au fost judecați și condamnați.
Menționează că inculpatul B. A. se consideră nevinovat. De asemenea, arată că instanța de fond a făcut trimitere la existența unei singure probe care să acuze și anume depoziția martorului C. C. și a doar patru probe în justificarea apărării inculpatului, respectiv declarația inculpatului, declarația inculpatului B. F., sora inculpatului B. A. și a unui martor în circumstanțiere.
Totodată, constată că instanța de fond aduce ca și caracteristică pozitivă faptul că la momentul dispunerii măsurii arestului au fost avute în vedere două infracțiuni, respectiv infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de tâlhărie. Însă, constată că din rechizitoriu rezultă că inculpatul este acuzat numai de săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, faptă care la rândul său, urmare a noilor dispoziții legale în materie, este și ea susceptibilă de o schimbare de încadrare juridică, având în vedere că circumstanța agravantă constând în săvârșirea faptei în public a fost exclusă, iar inculpatul, la acest moment procesual, ar fi acuzat doar de o tentativă de omor conform dispozițiilor art.188 Cod penal.
Mai mult, susține că fișa de cazier a inculpatului B. A., atât până în 2006, cât și din anul 2006 până în prezent nu mai înregistrează săvârșirea vreunei alte infracțiuni. Astfel, menționează că din anul 2006 până în prezent a lucrat în mai multe locuri în țară pe șantiere de construcții și nu a pus niciodată în pericol viața unui alt membru al societății civile, astfel încât să se aprecieze că inculpatul ar prezenta un pericol public.
Totodată, susține că durata măsurii arestului preventiv apare ca fiind nerezonabilă, având în vedere cele aproximativ 8-9 luni de arest preventiv.
De asemenea, precizează că instanța de fond are în vedere audierea inculpatului B. D., motiv pentru care apreciază că singura motivație avută în vedere la menținerea acestei măsuri preventive ar fi buna desfășurare a procesului penal. Însă, consideră că nu se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile în care inculpatul se consideră nevinovat, se va prezenta în fața organelor judiciare, are o locuință stabilă la sora lui în București.
Concluzionând, solicită admiterea contestației astfel formulate, desființarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestului preventiv dispuse față de inculpatul B. A..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât, se justifică menținerea măsurii arestării preventive, constatând astfel că aceasta este legală și temeinică.
Contestatorul-inculpat B. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția cu privire la contestația formulată la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Prin încheierea de la data de 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București s-au dispus următoarele:
În temeiul art.208 alin.2 N.C.proc.pen. în referire la art.223 N.C.proc.pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. A..
În temeiul art.208 alin.3 N.C.proc.pen. în referire la art.207 alin.4 N.C.proc.pen., menține starea de arest preventiv a inculpatului B. A., arestat preventiv, în lipsă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării, prin încheierea de ședință din data de 21.09.2006 (definitivă), în dosarul nr._/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza căreia s-a emis M.A.P. nr. 394/UP/21.09.2006 - pus în executare la data de 14.07.2014.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 2593/P/2009, din data de 30.01.2014, întocmit de procuror C. Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul B. A. (cu datele personale cunoscute) - arestat preventiv în lipsă - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art.20 C.pen. rap. la art.174 C.pen. - art.175 lit.i C.pen., cu aplic. art.75 alin.1 lit.a C.pen..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, la data de 31.01.2014, sub nr._ 4.
În fapt, s-a reținut că, la data de 23.07.2006, în jurul orei 19:00, pe o alee pietonală situată în Cartierul 16 Februarie din București, sector 1, acționând pe fondul unui conflict preexistent și profitând de starea de ebrietate a părții vătămate V. S., împreună cu alte două persoane - frații săi B. F. și B. D., inculpatul B. A. i-a aplicat părții vătămate numeroase lovituri cu picioarele, cu foarte mare intensitate, la nivelul toracelui, abdomenului și la nivel cranio-facial, provocându-i acesteia leziuni foarte grave, care i-au pus viața în primejdie.
În dovedirea situației de fapt prezentate anterior, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit cu prilejul găsirii părții vătămate V. S.; procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție cu prilejul deplasării la spitalul unde a fost internată partea vătămată; declarațiile părții vătămate V. S.; raportul de expertiză medico-legală privind pe partea vătămată; xerocopia de pe foaia de observație clinică generală privind pe partea vătămată; biletul de externare din spital privind pe partea vătămată; declarațiile inculpatului B. D.; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. D. de către partea vătămată; planșa fotografică privind recunoașterile inculpaților B. D. și B. F., și a martorului B. G. de către partea vătămată; declarațiile inculpatului B. F.; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. F. de către partea vătămată; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. A. de către partea vătămată, și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a martorului B. G. de către partea vătămată; declarațiile martorilor P. C., P. D., N. D. M., Vatco A., V. F., B. G., H. D., R. V., V. A. și S. F.; procesul-verbal privind predarea de către martorul P. C. a unui telefon mobil și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind recunoașterea de către partea vătămată a telefonului mobil sustras, dintr-un grup de obiecte similare; procesul-verbal privind apelurile înregistrate în memoria telefoanelor mobile ale inculpatului B. A. și numitului C. C. D., și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind informațiile furnizate de către Serviciul Român de Informații privitor la telefonul mobil sustras părții vătămate și la cartela telefonică; declarațiile inculpatului B. A..
Anterior sesizării instanței de fond, prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 21.09.2006 (definitivă), în dosarul nr._/3/2006, s-a dispus de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală arestarea preventivă a inculpatului B. A. (cu datele personale cunoscute), în lipsă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării.
De menționat că, prin respectiva încheiere de ședință (atașată în xerocopie la filele 57-58 d.u.p.) și - aferent - în M.A.P. nr. 394/UP/21.09.2006 (atașat în xerocopie la fila 44 d.u.p.), au fost reținute - în fapt și în drept - două infracțiuni în sarcina inculpatului:
- infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174 - art.175 lit.i - art.176 lit.d C.pen., cu aplic. art.75 alin.1 lit.a C.pen. (pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 de ani);
- infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a C.pen. (pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani);
ambele cu aplic. art.33 lit.a C.pen..
Ca temei al arestării preventive, au fost reținute cazurile de la art.148 lit.a, b și f C.proc.pen.
Între timp, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a emis mandatul european de arestare nr. 8/31.01.2007 pe numele inculpatului B. A. (atașat în xerocopie la filele 45-51 d.u.p.), dar și o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării (atașată în xerocopie la filele 52-54 d.u.p.).
La data de 17.04.2014, la solicitarea instanței, grefierul-șef al Secției I Penale a Tribunalului București a comunicat faptul că - până la acea dată -M.E.A. emis pe numele inculpatului nu a fost pus în executare (fila 31).
La data de 14.07.2014, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigații Criminale, cu adresa nr. 606.635/NAV/14.07.2014 (fila 60), prin fax, a încunoștințat instanța că inculpatul B. A. fusese reținut la aceeași dată - ora 10:45, urmând a fi prezentat (la dispoziția instanței) pentru a se dispune măsuri legale, în referire la M.A.P. nr. 394/UP/21.09.2006.
Prin încheierea de ședință din data de 15.07.2014, definitivă prin decizia penală nr. 525/C/24.07.2014 a Curții de Apel București - Secția I Penală (filele 75-77, 92), s-a constatat îndeplinită procedura executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă față de inculpat și s-a confirmat arestarea sa preventivă.
Prin încheierile de ședință din datele de 08.08.2014, 03.10.2014, 28.11.2014 și 23.01.2015, potrivit art.208 alin.2 N.C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, și s-a menținut starea sa arest preventiv.
***
Potrivit noilor reglementări în materie (din Noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014):
- măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit (inclusiv) o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și - pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia - se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art.223 alin.2 N.C.proc.pen. privind condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive);
- art.208 alin.2 N.C.proc.pen. privind verificarea măsurilor preventive în cursul judecății prevede că instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului;
- art.208 alin.3 N.C.proc.pen. prevede că dispozițiile art.207 alin.3-5 se aplică în mod corespunzător;
- art.207 alin.4 N.C.proc.pen. prevede că atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat;
- art.207 alin.5 N.C.proc.pen. prevede că atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
***
În speță, Tribunalul reține că - și în prezent - întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin (în parte, respectiv pentru o infracțiune), se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului B. A..
Astfel, Tribunalul constată că, din probele existente la dosar (relevate de mijloacele de probă mai sus evidențiate), rezultă și acum suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, reține că, actualmente, același inculpat nu mai este acuzat de săvârșirea a două infracțiuni grave - cum era la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă, ci de una singură (aferent, temeiurile vizează o faptă unică).
De asemenea, reține că urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal - la data de 01.02.2014, infracțiunea de omor calificat (prev. și ped. de art.189 N.C.pen.) nu mai are printre împrejurările de comitere enumerate strict și limitativ de legiuitor - săvârșirea faptei „în public” (lit.i de la art.175 C.pen.), aspect care va atrage punerea în discuție a unei eventuale schimbări de încadrare juridică la momentul procesual oportun.
Cât privește termenul rezonabil al prevenției, Tribunalul reține că este respectat și la acest moment (prevenția durează de circa opt luni de zile).
Pe lângă considerațiile anterioare, Tribunalul a constatat că declarațiile inculpatului, audierea ca martor a surorii inculpatului și audierea fratelui inculpatului - B. F. (ultimul la acest termen de judecată) furnizează date ce descriu o stare de fapt care - în continuare - vine în contradicție cu declarațiile martorilor P. C. și P. D.. Constant însă inculpatul a susținut că nu se face vinovat de comiterea vreunei agresiuni a părții vătămate.
Fără a putea realiza la acest moment procesual o analiză de detaliu (pentru care riscul antepronunțării este de notat), Tribunalul remarcă necesitatea de a se proceda și la audierea martorului B. D. (alt frate al inculpatului, prezent la incident), mai înainte de a reține bine conturată o stare de fapt.
În final, Tribunalul mai consideră că nici revocarea arestării preventive, nici înlocuirea ei cu una dintre măsurile de la art.202 alin.4 lit.b-d N.C.proc.pen. (control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arest la domiciliu) nu pot fi soluții de urmat în privința inculpatului, imperativă fiind cea mai severă dintre măsurile preventive - arestarea preventivă, chiar dacă acesta ar avea unde să locuiască în București, la sora sa - numita C. A. - dacă ar fi arestat la domiciliu.
Împotriva încheierii penale a formulat contestație inculpatul B. A., arătând, în esență, că nu există indicii că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, iar la acest moment procesual măsura arestării preventive nu mai este necesară.
Examinând încheierea penală de la data de 20.03.2015, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Se susține în motivarea contestației că încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv este netemeinică, deoarece nu există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Se invocă împrejurarea că fapta a fost săvârșită în anul 2006, iar autorii acelei fapte ar fi fost judecați și condamnați definitiv.
Curtea constată că, raportat la obiectul cauzei – tentativă de omor – împrejurarea că de la data săvârșirii faptei ar fi trecut 8 ani nu are relevanță, prescripția răspunderii penale nefiind împlinită.
De asemenea, trecerea unui termen de 8 ani de la data săvârșirii faptei nu are relevanță asupra măsurii preventive, în condițiile în care trecerea acestui termen îi este imputabilă inculpatului, care s-a sustras de la urmărire penală; sunt incidente astfel dispozițiile art. 223 al. 1 lit. a C.p.p.
Se observă că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 25.07.2006 și 29.08.2006, moment la care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, aceste declarații fiind dovada faptului că B. A. cunoștea faptul că se desfășoară o procedură penală cu privire la fapta comisă; cu toate acestea, ulterior audierii din data de 29.08.2006 s-a sustras urmăririi penale, fiind prins abia la data de 14.07.2014, la B..
Relativ la lipsa indiciilor temeinice, se mai susține că până la acest moment s-au administrat probe, din care nu există indicii temeinice că inculpatul B. A. ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Analizând dosarul cauzei, Curtea constată că aceste susțineri nu corespund realității, deoarece la dosar se află declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de recunoaștere din planșă fotografică a inculpatului B. A. de către persoana vătămată, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi participat la . asupra persoanei vătămate.
Declarațiile date de martorii B. F. și C. A. nu sunt suficiente, la acest moment procesual, pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului și pentru a înlătura celelalte probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, așa cum susține acesta, Tribunalul arătând în mod legal că aprecierea finală a probelor va avea loc după finalizarea cercetării judecătorești.
Faptul că în intervalul de 8 ani de la data săvârșirii infracțiunii au fost condamnați definitiv doi dintre participanții la tentativa de omor asupra persoanei vătămate V. S. nu constituie un temei suficient pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului, atâta vreme cât există în continuare indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi agresat persoana vătămată împreună cu inculpații deja condamnați definitiv.
În plus, natura și gravitatea faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale timp de 8 ani impun în continuare menținerea stării de arest, existând riscul ca inculpatul să se sustragă în continuare procesului penal, așa cum a făcut-o timp de 8 ani.
Sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 223 al.1 lit. a C.p.p. și art. 223 al.2 C.p.p., o altă măsură neputând asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatului de a se sustrage judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 425 ind.1 rap. la art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii penale din data de 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin introducerea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind.1 rap. la art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii penale din data de 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/23.04.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 555/2015.... → |
|---|
