Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 2042/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2042/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2042/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2042
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursul declarat de recurentul-condamnat-contestator D. D. R. împotriva sentinței penale nr. 624/12.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-condamnat-contestator D. D. R., personal, aflat în stare de arest detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. A., în substituirea avocatului din oficiu B. V., în baza delegației nr.427/31.10.2013, atașată la fila 17 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu precizează că al recurentul-condamnat-contestator nu a formulat recurs în prezenta cauză.
Curtea, pune dosarul la dispoziția recurentului-condamnat-contestator D. D. R., iar acesta, după ce a vizualizat declarația de recurs aflată la filele 2 și 3 din dosar, precizează că nu își însușește cererea de recurs și nici nu recunoaște semnătura.
Reprezentanta Ministerului Public, față de susținerea recurentului-condamnat că nu a declarat recurs în cauză și nu își însușește cererea de recurs și nu nici semnătura, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Recurentul-condamnat-contestator D. D. R., arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 624/12.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – secția I-a penală, în baza art. 300 C.pr.pen., s-a constatat nulitatea sesizării instanței cu contestația la executare privind pe condamnatul D. D. R..
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a petentului, în cuantum de 100 lei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în urma verificării, potrivit art. 300 Cod procedură penală, a sesizării instanței, petentul a arătat că cererea care face obiectul dosarului nu îi aparține, fiind făcută de o persoană necunoscută, și nu înțelege să și-o însușească.
D. urmare, atâta timp cât petentul nu este autorul cererii aflate la dosarul cauzei, instanța nu poate fi în mod legal învestită cu judecarea acesteia, astfel că, în baza art. 300 C.proc.pen., s-a constatat nulitatea sesizării instanței cu contestația la executare privind pe numitul D. D. R.. În acest context, Tribunalul a constatat că sesizarea originară este reprezentată de contestația la executare privindu-l pe petent, această cerere fiind cea care a învestit instanțele cu judecarea prezentei cauze, iar hotărârea prin care Judecătoria Sectorului 5 București și-a declinat competența reprezintă doar o sesizare secundară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul condamnat D. D. R., fără a-l motiva în scris, iar la termenul din data de 04 noiembrie 2013 recurentul a susținut că nu a declarat recurs în cauză și nici nu a formulat personal contestația la executare soluționată de instanța fondului.
Curtea, analizând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul petentului contestator, îl va examina sub aspectul temeiniciei, neputând primi susținerea recurentului, constatând că recursul nu este întemeiat.
Instanța de fond, luând act de susținerea petentului condamnat, în sensul că nu a formulat contestația la executare, a constatat nelegala sesizare a instanței, nemaifăcând o examinare asupra fondului cererii, reținere corectă a instanței în raport cu poziția procesuală a condamnatului, deși la dosar s-a depus o cerere de contestație la executare la data de 26.06.2013.
Dar cum petentul a susținut că nu a formulat cererea, aceasta echivalează cu exprimarea unei poziții procesuale de nesusținere a cererii deja aflate la dosar. În ce privește însă recursul declarat în cauză, se constată din actele dosarului, că prin comunicarea sentinței penale (fila 2 dir) recurentul a fost înștiințat de pronunțarea hotărârii, iar pe formularul tipizat este menționată formula „declar recurs”, cu menționarea datei de 20.08.2013, dar la dosar se află și o cerere separată de recurs aflată la fila 3, datată tot 20.08.2013, astfel că nu se poate considera că instanța de recurs nu a fost învestită de către petentul condamnat cu o cerere de recurs, fiind supusă controlului judiciar o hotărâre prin care doar se consfințește poziția procesuală a petentului, așa încât susținerea petentului condamnat nu are temei.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul petentului să fie respins ca nefondat.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 69 din Legea nr. 51/1995
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator D. D.-R. împotriva Sentinței penale nr.624/12.VIII.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-contestator la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.XI.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. N. S. D. P.
Grefier,
A. L. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./12.11.2013.
2 ex.
Red. V.I. V. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
