Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1136/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1136/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1136/A/2015
Ședința publică din 5 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: D. A. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: O. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul P. C. G. împotriva sentinței penale nr. 76 din 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 3 Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului declarat de inculpatul P. C. G., având în vedere că inculpatului i-a fost comunicată copia minutei sentinței penale nr. 76 din 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N. la data de 28 ianuarie_, iar apelul a fost declarat la data de 26 iunie 2015.
Cu privire la excepția invocată, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentanta Ministerului Public, față de cele invocate, solicită respingerea apelului ca tardiv formulat.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 76 din data de 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, în temeiul art. 386 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul P. C. G. a fost trimis in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis in dosar nr._/P/2012 la data de 29.07.2014 din infracțiunea de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, de către o persoană despre care știe că nu deține permis de conducere, prev și ped. de art. 335 alin. 3 Cod penal în infracțiunea de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis prev și ped de art. 86 alin.3 din OUG. nr. 195/2002 R, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002R. cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 a fost condamnat inculpatul P. C. G., fiul lui G. și V., născut la data de 29.01.1990 în mun. Cluj-N., cu domiciliul în mun. Cluj-N., . ., citat și prin afișare la sediul instanței, cetățean român, studii-medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără loc de muncă, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 Codul penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b CP din 1969 pe durata prev. de art.71 alin. 2 Codul penal din 1969, ca si pedeapsa accesorie.
În temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani 8 luni care urma să curgă de la data ramanerii definitive a hotărârii, conform art. 82 alin. 3 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În temeiul art. 404 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal din 1969, cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. S. în cuantum de 200 lei pentru asistența juridică asigurata inculpatului în faza de judecată a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansată din FMJ către Baroul de Avocați Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., emis la data de 29.07.2014 în dosar nr._/P/2012 (disjuns la data de 07.11.2012 din rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Cluj-N. emis în dosarul nr. 8966/P/2012) și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. dosar_ /05.08.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. C. G. pentru savarsirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, prev și ped de art. 335 alin 3 Cod Penal, constând în aceea că în calitate de proprietar al autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, i-a încredințat și permis numitului Dîmbar D. T. G. să-i conducă autoturismul, cunoscând faptul că acesta nu posedă permis de conducere, acesta din urmă fiind depistat la data de 13.09.2009 conducând autoturismul susmenționat, fără a deține permis de conducere pe drumurile publice.
Situația de fapt reținută in actul de sesizare a fost probată de către organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 4), rechizitoriul din data de 07.11.2012, din dos cu nr. 8966/P/2009 (f. 5-6), copie declarație martor P. C. G. din dos cu nr. 8966/P/2009 (f. 9), copie declarație învinuit Dîmbar D. T. G. din dos cu nr. 8966/P/2009 (f. 12-13), copie contract vânzare-cumpărare privind autoturismul Dacia 1310 (f. 11), declarația martorului Dîmbar D. T. G. (f. 14), declarația învinuitului P. C. G. (f.30), declarația inculpatului P. C. G. (f. 34) și fișă cazier judiciar (f. 31).
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine cooperanta fata de organele de ancheta, acesta declarând că recunoaște comiterea faptei, pe care o regretă.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.09.2014 definitivă la aceeași data, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății ( încheiere - f. 12-13 dos I).
Judecarea cauzei s-a făcut conform procedurii de judecata obișnuite întrucât inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei, in ciuda demersurilor instanței de judecata, fiind încuviințate probele administrate in cursul urmăririi penale; drepturile inculpatului fiind exercitate prin intermediului apărătorului desemnat din oficiu, av. A. S..
S-a mai depus la dosar la solicitarea instanței cazierul judiciar privind pe inculpat.
Cu privire la starea de fapt, instanța de fond a reținută că în data de 13.09.2009, în jurul orei 01.55 numitul Dîmbar D. T. G. a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, pe . Bulevardul Muncii, întrucât nu-i funcționau becurile de poziție în partea din spate și nici faza scurtă. Susnumitului i-a fost solicitat să prezinte permisul de conducere, însă acesta a declarat verbal faptul că nu posedă permis de conducere, aspect ce a fost confirmat și de adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj nr._/24.10.2011 (proces verbal de constatare a faptei încheiat la data de 13.09.2009 de către organele de politie din cadrul Secției 7- Politia mun. Cluj-N. –f 8 dos UP).
Având în vedere faptul că autoturismul menționat era proprietatea numitului P. C. G., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la dosarul cauzei (f.11 dos UP), acesta a fost audiat în calitate de martor în dosarul nr. 8966/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecătoria Cluj-N., ocazie cu care a confirmat că este proprietarul vehicului precum și faptul că i-a încredințat și permis vărului său - Dîmbar D. T. să-l conducă, cu toate că avea cunoștință de faptul că acesta din urmă nu a promovat examenul pentru a obține permisul de conducere (f. 9, 10 dos UP).
Fiind audiat în calitate de martor în cauza pendinte, numitul Dîmbar D. T. (f.14 dos UP) a învederat faptul că i-a solicitat inculpatului P. C. G. să folosească autoturismul marca Dacia 1300 cu nr de înmatriculare_ în interes personal, acesta din urmă fiind de acord și cunoscând faptul că nu deține un permis de conducere.
P. C. G., fiind audiat în prezenta cauză în calitate de învinuit la data de 15.01.2014 ( f. 30 dos UP) și ulterior in calitate de inculpat la data de 30.05.2014 (f. 34 dos UP), a recunoscut faptul că i-a încredințat și permis numitului Dîmbar D. T. să-i conducă autoturismul proprietate personală marca Dacia 1300 cu nr de înmatriculare_, desi stia ca acesta nu poseda permis de conducere. A mai invederat inculpatul faptul că la momentul în care i-a încredințat autoturismul vărului său, nu știa că săvârșește o infracțiune, insă o asemenea apărare nu a putut fi luată în considerare de magistratul de la instanța de fond, care a considerat că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ca si cauza care sa inlature raspunderea penală.
Prin sentința penala nr. 1453/11.12.2012 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosar nr._/211/2012, definitiva prin nerecurare la data de 28.12.2012, s-a dispus condamnarea inculpatului Dîmbar D. T. pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu detine permis de conducere prev și ped de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplicarea art. 320/1 Cod procedura penala 1968 și a art. 74 lit. c raportat la art. 76 Cod penal 1969 la pedeapsa de 7 luni inchisoare, instanta de judecata retinand ca la data de 13.09.2009 in jurul orei 01,55 inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe .. Cluj-N. autovehiculul marca Dacia 1300 cu nr. de inmatriculare_ fara sa detina permis de conducere .
F. de materialul probator administrat pe parcursul procesului penal constand in procesul verbal incheiat la data de 13.09.2009 de catre organele de politie, declaratiile numitului Dîmbar D. T. G. date in calitate de învinuit in dosar nr. 8966/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. și mai apoi in calitate de martor in prezentul dosar in cursul urmaririi penale, contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 13.08.2009 intre numitul P. M. si inculpat cu privire la autovehiculul marca Dacia cu nr. de inmatriculare_, dar si propriile declaratii ale numitului P. C. G. date initial in calitate de martor in dosar nr. 8966/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. și mai apoi in calitate de invinuit si inculpatul in cursul urmaririi penale, se poate concluziona ca in cauza exista suficiente probe directe si indirecte, precise, necontestate și complete, probe legal administrate și convingatoare (cauza Telfner c. Austriei ), concordante, care toate coroborate converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei imputate.
Cu privire la legea penală mai favorabilă si încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că - dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infractională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 86 alin.3 din OUG nr. 195/2002 R (dispozitii legale in vigoare la data savarsirii faptei și data inceperii urmaririi penale) -,din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozitiilor art. 335 alin.3 Cod penal.
Potrivit art.5 alin.1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr. 372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive, iar atata timp cat numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, instantele judecatoresti trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare.
În același context instanța a mai retinut astfel cum a statuat și instanța de contencios european că art. 7 paragraful 1 din Conventia EDO presupune o comparatie în concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea in vigoare la momentul savarsirii infractiunii (legea veche) și cea in vigoare la momentul judecarii (noua lege), lex mitior trebuind sa fie stabilita în concreto, judecatorul fiind chemat sa confrunte fiecare lege penala aplicabila (cea veche si cea noua) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui sa fie pedeapsa in cazul in care se aplica fie legea veche, fie cea noua (…), trebuind sa se aplice legea care este efectiv cea mai favorabila acuzatului (Hotărârea Scoppola nr. 2).
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1969 și OUG nr. 195/2002R și Noul Cod penal, instanța a apreciat că dispozitiile OUG nr. 195/2002R cu referire la Codul penal din 1969 ar fi mai favorabile întrucat - chiar daca atat vechea, cat si noua reglementare au mentinut conditiile de incriminare a faptei iar limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de ambele legi pentru infracțiunea comisă sunt egale (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda), vechiul Cod penal permitea ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în Noul Cod penal. Pentru aceste motive instanța de fond s-a orientat în ceea ce îl privește pe inculpat asupra sancțiunii penale constând în pedeapsa închisorii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 386 Cod procedura penală a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul P. C. G. a fost trimis in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis la data de 29.07.2014 in dosar nr._/P/2012 din infracțiunea de încredințarea a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, prev și ped de art. 335 alin. 3 Cod penal în infracțiunea de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis prev și ped de art. 86 alin.3 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Îndrept, magistratul a apreciat că fapta inculpatuluiP. C. G., care în calitate de proprietar al autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, i-a încredințat și permis numitului Dîmbar D. T. G. să-i conducă autoturismul, cunoscând faptul că acesta nu posedă permis de conducere, acesta din urmă fiind depistat la data de 13.09.2009 conducând autoturismul susmenționat fără a deține permis de conducere pe drumurile publice din localitatea Cluj-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, prev și ped de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002R, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Probatoriul administrat a relevat subzistenta elementelor laturii obiective, atât a elementului material constand in actiunea inculpatului de a incredinta autovehiculul său numitului Dîmbar D. T. G., persoana care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, împrejurare pe care inculpatul o cunostea, pentru a fi condus pe drumurile publice ceea ce s-a si intamplat, acesta din urma fiind depistat la volanul auutovehiculului in data de 13.09.2009 ora 01,55 dar si a raportului de cauzalitate și a urmaririi socialmente periculoase constand în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul sigurantei si securitatii circulatiei pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit .a Cod Penal din 1969 (art. 16 alin. (3) lit. a) Cod Penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, aspect care rezulta in mod indubitabil din propriile declaratii ale inculpatului.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut in vedere ca aceasta sanctiune penala reprezinta o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni; instanta a tinut cont si de faptul ca prin executarea acesteia se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, fara insa ca executarea pedepsei sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana inculpatului.
În procesul de individualizare judiciara si dozare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea comisa, instanța s-a raportat la gravitatea infracțiunii savarsite si periculozitatea inculpatului, având in vedere in mod plural criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator (inchisoarea de la 6 luni la 3 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite apreciat ca fiind unul mediu prin prisma modului si mijloacelor de comitere a faptei, inculpatul incălcându-si obligatia de a nu încredinta autovehiculul unei persoane care nu poseda permis de conducere pentru a fi condus pe drumurile publice - in concret incredintand autovehiculul sau verisorului Dîmbar T. G., desi stia ca acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehiculele, comitand in acest fel o infractiune la scurt timp dupa achizitionarea autovehicului – 13.08.2009, pentru ca acesta sa fie condus pe drumurile publice ceea ce s-a si intamplat la data de 13.09.2009 in jurul orei 01,55 in conditii de noapte, pe un sector de drum destul de circulat, fara eveniment rutier, urmarea produsa constand in lezarea relatiilor sociale privind securitatea si siguranta pe drumurile publice, in raport de importanta valorii sociale incalcate și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969.
Pe de altă parte, instanța a ținut seama in aceeasi masura de aspectele personale pozitive ce caracterizeaza inculpatul, retinand ca aceasta este o persoana tanara, in varsta de 25 de ani la momentul pronunțării hotărârii 19 ani la data comiterii faptei), necasatorit, absolvent de studii medii, fara loc de munca, cu o conduita ireprosabila in societate, ce rezulta din lipsa antecedentelor penale (cazier judiciar – f.41), ce a colaborat cu organele judiciare inca de la inceputul cercetarilor penale si pe tot parcursul urmaririi penale, dand declaratii detaliate cu privire la modul de comitere a faptei, chiar daca ulterior in fata instantei de judecata nu s-a mai prezentat.
Față de complexul imprejurărilor mai sus mentionate, in contextul in care infractiunea dedusa judecatii este totusi o infractiune de pericol, iar pericolul unei astfel de fapte este unul obiectiv, legal si efectiv instanta nu apreciaza oportun a retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante judiciare, cu atat mai mult cu cat lipsa antecedentelor penale nu semnifica mai mult decât un comportament normal, de conformare a oricarei persoane la normele sociale, neputand fi privite izolat sau unilateral, ci in contextul celorlalte criterii menționate anterior, toate aspectele pozitive ce caracterizeaza persoana inculpatului urmând a fi avute in vedere la modalitatea de individualizare judiciara a executarii pedepsei.
În acelasi sens instanta nu a apreciat ca amenda penala ca sanctiune aplicabila inculpatului ar fi apta de a satisface scopul preventiv special al pedepsei, dar nici modalitătile de individualizare a executarii pedepsei constand in renuntarea la aplicarea pedepsei neputandu-se aprecia ca fapta prezinta un grad redus de pericol și respectiv amanarea aplicarii pedepsei.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.15 Cod penal, îndeplinind conditiile de tipicitate, în temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedura penală, instanța de fond a condamnat pe inculpatul P. C. G. pentru comiterea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis prev și ped de art. 86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002R, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014 la pedeapsa de 8 luni închisoare, apreciind că o astfel de pedeapsă constituie un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde sub aspectul naturii și cuantumului scopului sanctionator și preventiv (special și general), dar si dublului caracter al acesteia- cel coercitiv si cel corectiv.
Pentru a complini rolul sancționator, educativ si preventiv al pedepsei cu inchisoarea stabilită si avand in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia EDO, imprejurarea ca infractiunea comisă de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti,cat si dispozitiile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventia EDO, instanta în temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod Penal din 1969, cu referire la Decizia RIL nr. 74/2007 a ICCJ a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit. a) teza II și lit.b Cod Penal din 1969, ca pedepse accesorii, rezultând, raportat la natura faptei savarsite existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală constand exclusiv in dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, activitati ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis din momentul in care hotararea de condamnare ramane definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
Instanta nu a interzis exercitiul dreptului prev de art. 64 alin.1 lit.c) Cod Penal întrucat inculpatul nu s-a folosit la comiterea infractiunilor de vreo functie, profesie sau activitate și nici dreptul de a alege, care este o valoare fundamentala . si nu ar fi proportionala si justificata intrucat fapta comisa nu are conotatie electorala, avand in vedere exigentele Curtii E.D.O. reflectate in cauza Calamanovici contra Romaniei ( Hotararea din 1 iulie 2008 ) și in cauza Hirst impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (Hotararea din 30 martie 2004) in care Curtea a apreciat ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind a fi dispusa in functie de natura faptei si gravitatea acesteia.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanta a constatat că inculpatul se află la prima confruntare majora cu legea penală, astfel cum rezultă din fisa de cazier judiciar a acestuia, că este o persoană care nu are antecedente penale, iar de la data comiterii infractiunii dedusă judecătii de fată - septembrie 2009 nu a mai suferit condamnări penale ceea ce justifica afirmatia ca infractiunea comisa a fost un eveniment izolat in viata inculpatului, acesta fiind pe deplin integrat in societate, luând în considerare vârsta, educatia si aspectele pozitive personale care il pot face pe inculpat să conștientizeze semnificația faptelor sale, regretul sincer manifestat fata de urmarile cauzate, scopul sanctionator și preventiv al pedepsei putând fi atins și prin aplicarea unui tratament sanctionator mai bland.
Concluzionand in sensul celor proxim aratate, în temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, vazand si dispozitiile tranzitorii prevazute in art. 15 din Legea nr. 187/2012 conform carora masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa . Codului penal, apreciind îndeplinite conditiile legale, instanta de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani 8 luni, care urmează a începe sa curgă de la rămânerea definitiva a sentinței penale, conform art. 82 alin. 3 Cod penal din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În temeiul art.404 Cod Procedura Penala raportat la art.83 Cod penal din 1969 a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
Văzând soluția de condamnare în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 și art. 274 alin.1 Cod procedură penală onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. S. în cuantum de 200 lei pentru asistenta juridică asigurata inculpatului în faza de judecată a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din FMJ către Baroul de Avocați Cluj.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul P. C. G., solicitând trimiterea dosarului de fond la instanța competentă și urmând să-l motiveze până la prima zi de înfățișare.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 410 Codul de procedură penală, Curtea constată ca fiind tardiv apelul formulat în cauză, calea de atac fiind exercitată cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Astfel, potrivit art. 410 Codul de procedură penală termenul de declarare a apelului pentru procuror, persoana vătămată și părți, este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.
În cauză, susnumitului inculpat minuta sentinței penale nr. 76/2015 a Judecătoriei Cluj-N. i-a fost comunicată la data de 02.02.2015 (fila 62 dosarul instanței de fond), iar declarația de apel a fost înregistrată la data de 26.06.2015 (fila 2 dosarul instanței de apel), fiind evident depășit termenul prevăzut de lege.
Astfel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală („Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol”) raportate la cele ale art. 261 alin. 4 teza a II-a din Codul de procedură penală („Când persoana citată nu poate fi găsită, agentul afișează pe ușa locuinței persoanei citate o înștiințare care trebuie să cuprindă: … f) mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a-i comunica citația, g) mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen”) în condițiile în care înștiințarea privind comunicarea minutei sentinței penale nr. 76/2015 a Judecătoriei Cluj-N. a fost afișată la data de 28.01.2015, inculpatului fiindu-i acordat termenul de 4 zile în care să se prezinte la sediul Judecătoriei Cluj-N. pentru ridicarea comunicării, situație în care termenul de declarare a apelului a expirat pentru inculpat la data de 02.02.2015.
Existența aceleiași adrese de domiciliu a inculpatului (Cluj-N., ., . – fila 28 dosarul de urmărire penală), menționarea acesteia în declarațiile date anterior începerii urmăririi penale, dar și în cursul acestei faze (filele 9, 11, 30, 34 dosarul de urmărire penală), cunoașterea de către inculpat a obligației de a anunța organele judiciare în caz de schimbare a locuinței/a adresei (conform proceselor-verbale aflate la filele 29 și 33 din dosarul de urmărire penală), dar mai ales indicarea aceleiași adrese în cererea de apel (fila 2 dosarul instanței de apel) indică faptul că toate comunicările actelor procedurale – citații, minută și hotărâre – au fost făcute în mod legal, la adresa furnizată de inculpat și cunoscută organelor judiciare, cărora nu li se poate imputa nicio culpă în acest sens.
Pentru toate aceste motive și, reținând că în cauză nu există vreo cerere formulată de inculpat de repunere în termenul de apel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a Codul de procedură penală se va respinge ca tardiv apelul inculpatului P. C. G..
În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală se va obliga apelantul P. C. G. la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul P. C. G. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. D. A. M.
GREFIER
M. B.
Red. M.D.A. /Tehn. D.B.
Judecător fond: T. L. I.
16.10.2015
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
