Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 840/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 10688/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALA NR. 840/A/2015
Ședința publică din data de 9 iunie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER :C. C.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de PROCUROR: S. D.
S-au luat în examinare apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și inculpatul L. C. V. împotriva sentinței penale nr. 1522 din data de 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. S. din cadrul Baroului Cluj cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul L. C. V..
S-a făcut referatul cauzei după care, părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, dispunând efectuarea corespunzătoare a operațiunilor de cazier, potrivit considerentelor exprimate în scris.
Apărătorul inculpatului L. C. V. solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Public –P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Cu privire la apelul formulat de inculpat, solicită a se dispune admiterea lui în conformitate cu dispozițiile art. 421 al.2 lit.b C.p.p., desființarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei în baza art. 335 alin. 1 NCPP cu aplicarea art. 40 alin.1 din CP, art. 5 CP în condițiile art. 396 alin.10 NCP rap.la art. 80-82 NCP și în baza art. 81 NCP aplicarea unui avertisment.
Așa cum se poate observa din actele dosarului, inculpatul nu are antecedente penale, are un comportament corespunzător în societate, vârsta acestuia, apreciind că poate fi reeducat și fără aplicarea unei astfel de sancțiuni. Raportat la modul și împrejurările comiterii faptei și nu în ultimul rând, la faptul că este plecat din țară în Franța unde locuiește cu familia, are un loc de muncă, solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat și așa cum se poate observa, din fișa de cazier judiciar reiese că prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Huedin în anul 2012, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea în timpul minorității a două infracțiuni.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 1.522 pronunțată la data de 22 decembrie 2014 de Judecătoria Cluj-N., în temeiul art. 335 alin.1 CP cu aplicarea art. 40 alin.1 CP din 1969 (art. 44 Noul Cod Penal) și art. 5 CP în condițiile art. 396 alin.10 C.pr.penală, s-a dispus condamnarea inculpatului L. C. V., CNP_, fiul lui R. și G., născut la data de 23.12.1992 în orașul Huedin, jud. Cluj, domiciliat în orașul Huedin, . jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în orasul Huedin, .. 6 jud. Cluj la sediul profesional al Cabinetului de Avocat M. S., cetățean român, cu stagiul militar neefectuat, necăsătorit, fǎrǎ ocupație, cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fara permis de conducere.
În temeiul art. 66 alin.1 lit. a și b și alin.3 CP rap la art. 67 CP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b CP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 CP cu referire la art. 9 alin.2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 CP.
În baza art. 93 alin. 1 CP a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 CP s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute obligatia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 CP s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Asociatiei Filantropice Medical Crestină cu sediul in mun. Cluj-N. și Primăriei mun. Cluj-N., pe o perioadă de 65 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 C.pr.penală raportat la art. 91 alin. 4 CP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 CP privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Din procesul-verbal de constatare nr._/17.08.2012 întocmit de Poliția Rutieră a municipiului Cluj-N. la data de 17.08.2012 (f.8 dos.UP) reiese că în jurul orei 02:00, pe .. Cluj-N., inculpatul L. C. V., a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B 2406 UX, fără a poseda permis de conducere, fiind oprit în prezenta martorului asistent O. I., in autovehiculul condus de inculpat aflându-se ca pasageri martorii L. P., M. S., K. Nana I. și V. D. S..
În același sens, conform martorului ocular L. P. (f.13, 14 dos.UP), „cunoscând faptul că L. C. V. a absolvit cursurile unei școli de șoferi și s-a și lăudat că a obținut permisul de conducere, M. S. a fost de acord să îl lase să conducă mașina”, în care pe lângă L. P., M. S. și inculpat se mai aflau și numiții K. Nana I. și V. D. S.. Aceștia s-au pus în mișcare ”în zona firmei Mercedes”, L. C. V. neoprind la semnalul regulamentar al Poliției Rutiere a Municipiului Cluj-N.. Având în vedere acest aspect, autovehiculul condus de inculpat a fost urmărit de poliție ”și după câtva timp au fost opriți de un echipaj de poliție” (declarație L. P.).
În acest sens sunt și declarațiile martorului asistent O. I. (f.9 dos.UP) care, aflându-se în trafic a observat autoturismul BMW urmărit de mașina poliției.
După momentul depistării in trafic întrebat fiind de către organele de politie cine a condus mașina la pornirea de pe loc, martorul L. P. a recunoscut că a făcut schimb de locuri cu inculpatul, acesta din urmă conducând mașina inițial. De altfel, în acest sens sunt și declarațiile inculpatului făcute cu ocazia desfășurării actelor premergătoare(f.56 dos UP), dar si in faza de judecată (f.49-50 dos.I), acesta recunoscând că a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B 2406 UX, fără a avea permis de conducere, precum și faptul că, urmărit fiind de organele de poliție, a făcut schimb de locuri cu martorul L. P., acesta deținând permis de conducere.
În susținerea celor de mai sus sunt și declarațiile numitului V. D. S. (f.21 dos UP), conform căruia, la intersecția .. Gh. D., inculpatul ”i-a zis numitului L. P. care se afla pe scaunul din dreapta să vină la volan deoarece el nu are permis de conducere”.
Chiar daca declarațiile date în etapa actelor premergătoare nu reprezintă un mijloc de probă, instanța de fond a apreciat că în coroborare cu mijloacele de probă analizate mai sus, acestea reprezintă un indiciu în sensul existenței faptei. De altfel, împrejurarea că inculpatul nu deținea, la data comiterii faptei -17.08.2012 permis de conducere este probat și prin fișa auto a acestuia (f.44 dos.UP), de unde rezultă că doar la data de 23.08.2012 acesta a obținut respectivul permis.
F. de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal constând in proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f.7 dos.UP), procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.8 dos.UP); declarația martorului asistent O. I. (f.9 dos.UP); declarația martorului ocular Lǎcǎtuș P. (f.13); printare evidențǎ auto (f.44 dos.UP); adresa S.P.C.R.P.C.I.V. (f.48 dos.UP). dar si declarația olografa data de inculpatul L. C. V. în etapa actelor premergătoare (f.56 dos.UP) și ulterior in faza de judecata (f.49-50) s-a concluzionat ca din perspectiva art. 97 si 103 C.pr.penală, in cauza exista suficiente probe directe si indirecte, precise, necontestate și complete, probe legal administrate și convingătoare (cauza Telfner c. Austriei), concordante care coroborate, dincolo de orice dubiu, converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.48 dos.I) reiese că prin sentința penală nr. 64/04.04.2012 a Judecătoriei Huedin definitiva prin neapelare la data de 07.05.2012 inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea în timpul minorității a doua infracțiuni prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002R la cate doua pedepse de 9 luni închisoare, respectiv la pedeapsa finala de 9 luni închisoare cu suspendare condiționata pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 9 luni, in condițiile art. 81 și 110 Cod Penal 1969.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. și inculpatul L. C. V. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a solicitat ca prin noua hotărâre să se aplice pedeapsa închisorii și efectuarea corespunzătoare a operațiunilor juridice având în vedere cazierul inculpatului.
În motivarea apelului parchetul s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală în raport de dispunerea suspendării sub supraveghere a pedepsei, având în vedere mențiunile din fișa de cazier a inculpatului, precum și dispozițiile art. 22 alin.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.48 dos.instanța de fond) reiese că prin sentința penală nr. 64/04.04.2012 a Judecătoriei Huedin definitivă prin neapelare la data de 07.05.2012 inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea în timpul minorității a doua infracțiuni prevăzute de art. 86 alin.l din OUG nr. 195/2002R la câte două pedepse de 9 luni închisoare, respectiv la pedeapsa finală de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, în condițiile art. 81 și 110 Cod Penal 1969.
Totodată, este de reținut că fapta din prezenta cauză a fost comisă la data de 17.08.2012, în termenul de încercare al suspendării condiționate de 2 ani și 9 luni închisoare dispus prin sentința penală mai sus menționată.
Pe cale de consecință, în aceste condiții, devin incidente prevederile art.22 alin.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, care stipulează în mod expres că dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiunii comise în timpul minorității, condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin.2 sau 3, după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilita potrivit art. 129 alin.2 din Cp.
Raportat la caracterul de normă specială a acestor dispoziții, parchetul a aprecait, contrar instanței de fond, că nu pot fi reținute prevederile art.9 alin.2 din Legea nr. 187/2012 (în conformitate cu care infracțiunile comise in timpul minorității, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozițiilor Codului Venal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea (...) suspendării pedepsei sub supraveghere pentru o infracțiune comisă ulterior condamnării definitive), pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul L. C. V. a solicitat ca prin noua hotărâre să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicare unui avertisment cu motivarea că nu are antecedente penale, are un comportament corespunzător în societate, are un loc de muncă, fiind plecat din țară cu familia.
Apelurile declarate în cauză sunt fondate.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, Curtea reține că fapta din prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 64 pronunțată la 04 aprilie 2012 a Judecătoriei Huedin, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea în timpul minorității la o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să analizeze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal.
Lipsa analizei aplicării dispozițiilor amintite, face imposibilă verificarea, pe calea controlului judiciar, individualizării pedepsei în cadrul operațiunii de aplicare a dispozițiilor tranzitorii.
Or, în raport de limitele investirii, instanța de apel este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți de fond.
A proceda altfel, ar însemna încălcarea dreptului părților interesate la folosirea căilor de atac, drept fundamental prevăzut de art. 129 din Constituția României.
În fine, este de subliniat că potrivit Deciziei nr.70/2007 pronunțată de Î.C.C.J., instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în calea de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepsele pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care operațiunea nu a fost analizată de prima instanță.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va desființa hotărârea atacată și va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Cluj-N..
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va analiza în ce măsură sunt incidente în cauză dispozițiile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 precum și celelalte motive invocate în calea de atac a apelului.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCOA și inculpatul L. C. V. împotriva sentinței penale nr. 1.522 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 22 decembrie 2014, pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Judecătoria Cluj-N..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 09 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. V. V. A. C. C.
Red.V.V.A./18.06.2015.
Dact.H.C./4 ex./25.06.2015.
Jud.fond. T.L. I..
| ← Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 CPP/art51... | Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... → |
|---|
