Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 943/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.943/A/2015
Ședința publică din data de 1 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul PUȘKAS L. V. împotriva sentinței penale nr.479 din 9 aprilie 2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev.de art. 336 alin.1 Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal și a art. 40 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. L. V. asistat de apărător ales av.B. I. din cadrul Baroului Maramureș cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. L. V. arată că își menține apelul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului P. L. V. solicită admiterea apelului declarat de inculpat așa cum a fost formulat, pentru argumentele expuse pe larg în memoriul depus la dosar.
În principal, apreciază că hotărârea este nelegală iar în subsidiar, netemeinică.
În ce privește nelegalitatea hotărârii, consideră că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă și în raport de aceste elemente prin luarea în considerare a regulilor de aplicare a legii penale noi, este posibilă soluția prev. la art.91 C.pen.
În subsidiar, solicită a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul P. L. V. având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 479 din 9 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-M., în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, a fost condamnat inculpatul P. L. V.– CNP_, fiul lui Ș. și M., născut la data de 19.01.1968, în Baia M., jud. Maramureș, cetățenia română, studii 12, căsătorit, șef de exploatare, domiciliat în Șomcuta M., ., jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Baia M., ./23, jud. Maramureș, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu alcoolemie peste limita legală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 40 alin. 1 cod penal din 1968.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 40 alin. 1 cod penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1968, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având permisul de conducere anulat.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1968
În baza art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 732/21.03.2012 a Judecătoriei Baia M. definitivă la data de 03.04.2012 prin nerecurare, pedeapsă pe care o adiționează la fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, respectiv o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b cod penal din 1968 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1968.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr. de dosar_, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal și a art. 40 alin.1 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că după ce prin Sentința penală nr.732 din 21.03.2013 a Judecătoriei Baia M., a fost condamnat la pedeapsa închisori de 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și i s-a anulat permisul de conducere, la data de 11.07.2013, a condus autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, pe .. Baia M., jud. Maramureș, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 g/‰,.
Prin Încheierea din data de 22.08.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal și a art. 40 alin.1 Cod penal.
În ședința publică din data de 22.01.2015, inculpatul a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța făcând aplicarea dispozițiilor 375 Cod de procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 11.07.2013, în jurul orei 16.50, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul P. L. V. a urcat la volanul autoturismului marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus pe . M., fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere.
Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, acesta refuzând testarea cu aparatul etilotest, acesta a fost condus la Spitalul Județean de Urgență „Dr. C. O.” din Baia M., unde i-a fost recoltată o probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr._ din 11.07.2013 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,20 g/‰. La ora 17.30, acesta refuzând prelevarea celei de-a doua probe biologice.
Conform adresei I.P.J. Maramureș - Serviciul Rutier nr._ din 16.07.2013, inculpatul avea permisul de conducere anulat ca urmare a deciziei penale nr.732/21.03.2012 a Judecătoriei Baia M.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (filele 12-13, 15, 16, 17 din dosarul de urmărire penală, fila 29 din dosarul instanței); declarații martori (filele 18, 19, 20 din dosarul de urmărire penală); proces-verbal de constatare cu suport optic de date (filele 9, 45 din dosarul de urmărire penală); buletin de analiză toxicologică (fila 21 din dosarul de urmărire penală); buletin de examinare clinică (fila 22 din dosarul de urmărire penală); adresa I.P.J. Maramureș - Serviciul Rutier nr._ din 16.07.2013 (fila 23 din dosarul de urmărire penală).
În drept faptele inculpatului P. L. V. care, în data de 11.07.2013, a condus pe drumurile publice din Baia M. autoturismul marca marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,20 g/l la prima probă recoltată la ora 18.00) și permisul de conducere anulat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpat (limite care vor fi reduse ca urmare a aplicării procedurii simplificate), împrejurările comiterii faptei (după ce a consumat băuturi alcoolice, cunoscând că permisul de conducere îi fusese anulat ca urmare a unei condamnări anterioare, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, punând în pericol atât integritatea sa corporală cât și pe cea a celorlalți participanți în trafic), persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, însă s-a prezentat în fața instanței de judecată, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, dar și nivelul alcoolemiei în sânge și ora la care a condus inculpatul, oră cu trafic intens, instanța apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul are antecedente penale, comițând faptele pentru care este inculpat în termenul de încercare a unei pedepse de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 732/21.03.2012 a Judecătoriei Baia M. definitivă la data de 03.04.2012 prin nerecurare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Raportat la cuantumul pedepsei anterioare, instanța a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile legale care reglementează pluralitatea intermediară.
Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Anterior intrării în vigoare a noului cod penal, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată era prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 care sancționa conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este anulat, instanța constată că atât dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cât și dispozițiile art 335 alin. 2 Cod penal, prevăd pedeapsa închisorii între 6 luni și 3 ani alternativ cu amenda.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale).
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a redus cu o treime limitele pedepsei închisorii către care s-a orientat anterior (prin aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969, sau art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală), rezultând astfel o pedeapsă între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare în cazul infracțiunii de conducere cu alcoolemie peste limita legală, respectiv de la 4 luni închisoare până la 2 ani închisoare în cazul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni, instanța a reținut că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, având în vedere că sporul prevăzut de aceasta este facultativ, iar în cazul concret supus judecății instanța nu a aplicat, în timp ce, potrivit Codului penal în vigoare, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului, a fost aplicat în mod obligatoriu un spor de o treime din cealaltă pedeapsă.
Curtea constituțională a statuat în Decizia nr. 1470/08.11.2011 că, „dacă se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art.320^1 alin.7 din Codul de procedura penala este o norma care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrată in categoria normelor de drept substanțial, și nu în categoria celor de procedură penală. La aceeași concluzie se ajunge și dacă se ia in considerare criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu a putut fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penală pe care o poate înlătura, reduce sau agrava. În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile. Așadar, faptul ca textul in discuție figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal”.
Având în vedere ca prin Decizia nr. 265/2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, iar instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime s-a făcut ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969.
Instanța nu a putut face aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea 187/2012 astfel cum solicită apărătorul ales al inculpatului în concluziile scrise cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 15 din același act normativ, pentru următoarele considerente:
Articolul 10 din Legea 187/2012 prevede că „tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”. Așadar, momentul care trebuie avut în vedere pentru a se face aplicarea art. 10 este cel al săvârșirii infracțiunii, raționament ușor de înțeles având în vedere că tratamentul sancționator se aplică potrivit legii noi dacă una dintre infracțiuni a fost comisă sub imperiul acesteia, întrucât sub imperiul legii noi a luat naștere și pluralitatea de infracțiuni.
În prezenta cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată sub imperiul legii vechi, instanța a apreciat aplicarea legii penale mai favorabile conform celor analizate anterior în prezenta hotărâre, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea 187/2012.
În schimb, articolul 15 din Legea 187/2012, aplicabil în prezenta cauză prevede că „măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres în articolul 15 din Legea 187/2012, dispoziții tranzitorii specifice instituției suspendării condiționate, atât menținerea acesteia după . noului cod penal cât și revocarea sau anularea acesteia potrivit regimului prevăzut de vechiul cod penal.
În aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse aplicate conform vechiului cod penal, are loc potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 cu consecința cumulului aritmetic al pedepselor precum și al executării rezultantei în regim de detenție chiar și în condițiile în care, pentru noua infracțiune se aplică o pedeapsă potrivit noului cod penal.
Mai mult, Decizia nr.1 /2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii stabilește că suspendarea executării pedepsei nu poate fi dispusă în ceea ce privește pedeapsa rezultată în urma aplicării mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 cod penal din 1969.
Decizia numărul 3/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a cărei minută a fost depusă la dosarul cauzei de apărătorul ales al inculpatului, nu este aplicabilă în prezenta cauză, aceasta făcând referire la aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal (aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate). Astfel, în motivarea deciziei se menționează că dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 vizează revocările sau anulările de suspendare condiționată a executării pedepsei susceptibile de a fi dispuse după . noului Cod penal, aceasta fiind și situația din prezentul dosar.
Articolul 12 din Legea 187/2012, stabilește că ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.” În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege s-a aplicat și în privința pedepsei complementare și accesorii. Întrucât legea identificată ca fiind mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, instanța a aplicat și pedepsele accesorii potrivit acestei legi, care prevedea obligativitatea acestora.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, a condamnat pe inculpatul P. L. V., la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu alcoolemie peste limita legală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 40 alin. 1 cod penal din 1968.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 40 alin. 1 cod penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1968, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având permisul de conducere anulat.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1968, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 732/21.03.2012 a Judecătoriei Baia M. definitivă la data de 03.04.2012 prin nerecurare, pedeapsă pe care a adiționat-o la fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, respectiv o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b cod penal din 1968 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1968.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. L. V. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate, cu consecința reindividualizării pedepsei ce au fost aplicate de instanța fondului, în sensul aplicării unor pedepse cu amenda, având în vedere conduita sinceră avută pe parcursul procesului penal, faptul că este o persoană integrată în societate, că nu există abateri de la normele de conduită socială, și că are probleme psihosomatice și emoționale cauzate de decesul în urmă cu câțiva ani, a fiicei sale în vârstă de 11 ani.
De asemenea apărătorul ales al inculpatului, a solicitat a se analiza care este lega penală mai favorabilă, în raport de situația concretă a acestui inculpat.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate în condiții legale probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului având în vedere și poziția procesuală exprimată de acesta în ședința publică din 22 ianuarie 2015, când în prezența apărătorul ales a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar și dorește a fi judecat în procedura simplificată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 375 CPP.
Instanța de control judiciar apreciază ca eronată reținerea de către instanța fondului a dispozițiilor art. 3201 alin 7 CPP, deoarece potrivit dispozițiilor legale în materie CPP este de imediată aplicare nepunându-se în discuție aplicarea legii procedural penale mai favorabile.
În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 conform căreia legea nouă se aplică de la data intrării în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare.
În aceste condiții ideal ar fi fost ca instanța fondului să rețină incidenta art 375 CPP.
În ceea ce privește starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța de apel constată că aceasta este dovedită dincolo de orice dubiu, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut și necontestat de către inculpat, respectiv din procesul verbal de sesizare, procesul de constatare a infracțiunii, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 11 iunie 2013, întocmit de Serviciul Medicină legală Baia-M., buletinul de examinare clinică însoțit al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, din adresa IPJ Maramureș- Serviciul rutier, din care rezultă că inculpatul figurează ca posesor al permisului de conducere care a fost anulat, în baza dispozițiilor șefului Serviciului rutier Maramureș din 29 mai 2012, în baza sentinței penale nr. 732/21 martie 2012 a Judecătoriei Baia-M., din depozițiile martorilor și din chiar declarațiile inculpatului.
Este astfel dovedit că inculpatul a condus pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și având permisul de conducere anulat, urmare a comiterii unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Aprecierea legii penale mai favorabile ca fiind legea veche, a fost corect realizată de către instanța fondului, care a avut în vedere și Decizia nr. 3/2015 a ÎCCJ, Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, Decizia nr. 1/2011 a ICCJ, și raportat la faptul că a apreciat că, raportat la antecedența penală a inculpatului, aplicarea unei pedepse cu amenda ar fi insuficientă pentru reeducarea inculpatului, și formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală.
Pedepsele aplicate de instanța fondului de 8 luni sub aspectul comiterii infracțiuni 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art 40 alin 1 VCP, și respectiv 4 luni închisoare, infracțiunea prev de art 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art 40 alin 1 VCP au fost just individualizate, având în vedere alcoolemia inculpatului, faptul că acesta deși avea permisul anulat ca urmare a comiterii unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, a continuat să conducă pe drumurile publice, și a făcut acest lucru în stare de ebrietate, fiind astfel un veritabil pericol pentru ceilalți participanți la trafic, la conduita sinceră a inculpatului, la gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, dar și la concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Maramureș.
Instanța de apel apreciază și ea că doar aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai sporit ar putea eventual să contribuie la formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală și va reuși să descurajeze conduite similare ale inculpatului.
Soluția instanței fondului este legală și temeinică și în ceea ce privește revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 732/2012 a Judecătoriei Baia-M., deoarece inculpatul a comis faptele din prezentul dosar, înăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și adiționarea acestei pedepsei la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, stabilită conform art 33 și 34 lit b VCP urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P. L. V., domiciliat în Șomcuta M. . s.p. 479/09.04..2015 a Judecătoriei Baia M. .
Obligă inculpatul appelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 1 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. COVRIGMONICA Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./6.07.2015
Jud.fond.- R. C.
| ← Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 562/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 642/2015. Curtea de... → |
|---|
