Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-04-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.562/A/2015
Ședința publică din 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul Pișek I. F., împotriva sentinței penale nr.306/26.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2669/P/2013 din 28.07.2014, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 C.pen
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului Pișek I. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 306 din 26 noiembrie 2014 pronunțată în dosarulnr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 292 alin. 1 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul P. I. F., fiul lui F. și M., născut la 28.05.1985 în Șimleul Silvaniei, jud. S., domiciliat în Plopiș, nr. 438, jud. S., de cetățenie română, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 25 alin. 3 și art. 256 C.proc.pen., s-a restabilit situația anterioară săvârșirii infracțiunii și dispune în acest sens anularea permisului de conducere . emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S. la data de 14.08.2013, și eliberat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de fals în declarații de către inculpat.
S-a dispus restituirea către inculpat a permisului de conducere ., predat de acesta organelor de cercetare penală la data de 16.12.2013.
În baza art. 274 alin. 1 C.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 13.08.2013 inculpatul a depus o cerere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin care delara că a pierdut permisul de conducere ., solicitând eliberarea unui nou permis de conducere. În temeiul cererii, inculpatului i-a fost eliberat permisul de conducere . la data de 14.08.2013. Prin adresa nr. C/2787/05.09.2013 emisă de Consulatul General al României la Trieste-Italia, acesta a comunicat faptul că începând cu data de 06.08.2013 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere și suspendat dreptul de a conduce pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 2 luni pentru încălcarea dispozițiilor art. 213/2 din Codul rutier italian.
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată, este pe deplin probată din probele administrate în cauză, care se coroborează între ele. Astfel, din adresele depuse la dosar rezultă că la momentul depunerii cererii pentru eliberarea unui nou permis de conducere inculpatul avea permisul de conducere reținut de către poliția italiană, pentru săvârșirea unei contravenții pe teritoriul Italiei. Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut intenția săvârșirii faptei, arătând că atunci când polițiștii italieni i-au reținut permisul de conducere el a predat toate actele autoturismului, neștiind că printre ele se află și acesta; în plus a mai arătat că neștiind limba italiană nu a știut că îi este reținut permisul de conducere. Această apărare a inculpatului nu poate fi primită, întrucât permisul de conducere este principalul document al unui conducător auto, act pe care acesta nu poate să nu știe dacă îl predă sau nu polițiștilor la momentul opririi în trafic. În orice caz, chiar și în momentul în care ar fi „constatat” că nu mai are permisul de conducere inculpatul și-ar fi dat seama că a fost reținut de organele de poliție, având în vedere că dacă situația de fapt ar fi așa cum susține inculpatul, organele de poliție ar fi reținut toate actele prezentate de inculpat la momentul opririi în trafic, de vreme ce susține că nu știe dacă printre actele reținute se afla și permisul de conducere. Și celelalte documente ale autoturismului i-ar fi trebuit asupra sa pentru a conduce, nu numai permisul de conducere. Mai mult, se observă că inculpatul se contrazice în propria sa declarație. Deși a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că nu avea asigurare și numerele de înmatriculare nu erau valabile, declară apoi că nu știa limba italiană astfel că nu știe dacă polițistul i-a spus și că îi reține și permisul, aspecte ce se contrazic și conduc la concluzia că inculpatul a declarat pierdut permisul de conducere deși știa că îi fusese reținut de polițiștii italieni.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, astfel că se impune stabilirea legii penale favorabile inculpatului.
Față de decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că nu există nicio diferență, neputând fi identificată o lege mai favorabilă din această perspectivă. În plus, ambele legi prevăd pedeapsa cu amenda alternativă. Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere inculsiv modalitățile de individualizare a executării pedepsei, apreciind, în situația concretă a inculpatului, apare favorabilă vechea reglementare sub acest aspect, legea nouă prevăzând obligația muncii neremunerate în folosul comunității în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere și posibilitatea aplicării acestei obligații în cazul amânării aplicării pedepsei, lucru neprevăzut de legea penală veche.
Prin urmare, instanța, în temeiul art. 5 C.pen. a reținut că este favorabilă inculpatului incriminarea prevăzută de legislația anterioară actualului Cod penal, astfel că inculpatul a fost condamnat în temeiul dispozițiilor art. 292 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. I. F. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, aplicarea unui avertisment sau a unei amenzi.
În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de gradul de vinovăție și fapta săvârșită și că fapta prezintă o gravitate redusă, având în vedere urmărire produse, mijloacele folosite, motivul și scopul urmărit.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii nu se poate reține că fapta inculpatului este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de lege atât în ce privește felul acesteia cât și în privința modalității de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit.
În aceste condiții solicitarea inculpatului de achitare sau de aplicare a unui avertisment ori a unei amenzi apare ca nefondată.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 275 alin.2 Cod procedură penală, la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P. I. F., împotriva sentinței penale 306/26.11.2014 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
L. H. V. V. A. L. C.
Red. A.V.V./30.04.2015.
Dact.H.C./06.05.2015
Jud.fond.-C. M.-B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 215/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
