Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-05-2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

Cod operator date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ nr. 647/A/2015

Ședința publică din data de 06 mai 2015

Completul este constituit din:

PREȘEDINTE: D. P.

JUDECĂTOR: I. – C. M.

GREFIER: N. N.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror D. S.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpata – apelantă M. I. și petenții M. A. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 407/15.10.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr._, în care inculpata – apelantă M. I. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul de urmărire penală nr. 217/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010.

La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de din data de 22 aprilie 2014, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 407/15.10.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr._, în temeiul art. 396 alin.2 și 10 noul Cod de procedură penală raportat la art. 5 noul cod penal a fost condamnată pe inculpata: M. I., fiica lui M. și A., născută la data de 28.10.1979 în ., cetățean român, studii- 12 clase, casnică, nu posedă antecedente penale, cu domiciliul în ., județul Maramureș, posesoare a CI . nr._, eliberată de SPCLEP Sighetu Marmației, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de: contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. 54/2010, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 74 lit.”a ” și art. 76 lit.”d” C.pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal din 1969.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 9 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 118 litera a din Codul penal s-a dispus confiscarea cantității de 1219 pachete de țigări marca „Viceroy” și „Jin Ling”, ridicate de organele IJPF Maramureș potrivit dovezii . nr._ din data de 09.04.2013.

S-a admis în parte contestația împotriva măsurii de indisponibilizare privind sumele de bani în cuantum de 20.000 de lei și 1115 Euro, și, în consecință, în temeiul art. 118 litera e din Codul penal s-a dispus confiscarea sumei de 20.000 de lei și de 515 de Euro consemnate la CEC Bank conform recipiselor de consemnare nr._/1 și_/1.

În baza art. 14 alin.3 corelat cu art. 16 indice 1 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357, art. 1382 și art. 1385 din Noul cod civil Cod civil, a fost obligată inculpata să plătească părții civile A. Națională a Vămilor București, sector 1, ..13, prin Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, cu sediul în Oradea, ..4, jud. Bihor, pentru Biroul Vamal Sighetu Marmației, ..125 A, jud. Maramureș, suma de 14.757 lei reprezentând datoria vamală la care se adaugă dobânzi și penalități, conform art. 119, 120 și 121 indice 1 din Codul de procedură fiscală, începând cu data nașterii datoriei vamale (04.04.2013) și până la achitarea integrală a prejudiciului.

În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar suma de 200 lei care reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. B. D. avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 19 septembrie 2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 217/P/2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 25.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010.

În cuprinsul actului de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:

În luna ianuarie 2013 lucrătorii din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Sarasău, s-au sesizat despre faptul că mai multe persoane care domiciliază pe raza comunei Remeți, preiau și valorifică țigări de proveniență ucraineană introduse ilegal în țară.

În baza unor autorizații emise de Judecătoria Sighetu Marmației în data de 4 aprilie 2013 au fost efectuate percheziții domiciliare în imobilele deținute de învinuiți M. I. și M. M..

La domiciliul învinuitei M. I. s-au descoperit în locuri ascunse în mobilier cantitatea de 1.219 pachete de țigări cu timbru ucrainean provenind din contrabandă, precum și suma de 20.000 lei și 1.115 Euro realizată din vânzările anterioare ale unor astfel de produse.

Învinuita M. I. a declarat că țigările introduse în țară ilegal din Ucraina îi erau livrate de făptuitorul Lemac I., agent la Sectorul Poliției de Frontieră Sarasău. Față de făptuitor s-au efectuat cercetări sub acest aspect, însă exceptând declarația învinuitei nu au rezultate indicii temeinice conform cărora făptuitorul Lemac I. să fie angrenat în astfel de activități.

Referitor la același aspect, martorul M. A., soțul învinuitei a declarat că țigările i-ar fi fost furnizate soției sale de către învinuitul H. T.. Verificările efectuate nu au confirmat acest aspect, iar ulterior martorul a revenit susținând că doar a bănuit acest fapt, întrucât susnumitul este cunoscut, fiind cercetat anterior pentru astfel de fapte.

Starea de fapt prezentată rezultă din: procesul verbal de sesizare din oficiu, (f.14 d.u.p); procesele verbale de investigații, (f.15-18 d.u.p); încheierile penale nr. 192/2013 și 339/2013ale Judecătoriei Sighetu Marmației și autorizațiile de percheziție, (f.20-22,47-49 d.u.p); procesele verbale. de percheziție domiciliară și planșele cu fotografii judiciare, (f.23-32, 50-53,61-67 d.u.p);declarațiile martorilor M. A., (f.81 d.u.p ), Kolopelnik M., (f.84 d.u.p), M. P., (f.85 d.u.p ), M. L., (f.86 d.u.p), Ș. M., (f.87 d.u.p); procesul verbal de confruntare, (f.89-95 d.u.p); declarațiile învinuiților M. I., (f.39 d.u.p), M. M., (f.59 d.u.p), Dubovici I., (f.75 d.u.p) și H. T., (f.79); procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală . nr._/11.09.2013, (f.122 d.u.p).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prev. de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006 constă în acțiunile de colectare, deținere, transport, preluare, depozitare, predare, de bunuri sau de mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Fapta inculpatei care, în luna aprilie 2013 a deținut în vederea comercializării 1.219 pachete cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin OUG nr. 54/2010.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă. Inculpata a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepsei instanța a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 375 alin. 1 din Codul de procedura penală, având în vedere că inculpata a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a dorit ca judecata sa aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le-a însușit, astfel încât a redus limitele de pedeapsa prevăzute de lege cu o treime, pentru fapta prevăzuta de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002.

În conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal, la alegerea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește persoana și conduita inculpatei instanța reține că aceasta nu posedă antecedente penale, aspect ce rezultă din fișa de cazier depusă la dosarul cauzei.

Față de aceste împrejurări instanța a reținut circumstanța atenuantă privitoare la conduita inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii și în raport de aceasta apreciază că regimul sancționator în situația reținerii circumstanțelor atenuante este mai blând în vechea lege decât în cea nouă. Astfel, în situația prezentă, limita de pedeapsă este de 2 ani, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor 375 raportat la art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală, aceasta este de 1 an și 4 luni, iar raportat la efectul reținerii și aplicării circumstanțelor atenuante, instanța constată că potrivit vechii legi minimul special al pedepsei este de 1 an sau mai mare, iar potrivit dispozițiilor art. 76 lit. d, pedeapsa se coboară sub acest minim până la minimul general pe când potrivit noii legi, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege se reduc cu o treime potrivit art. 76 alin. 1 noul cod penal.

Instanța a aratat și faptul că scopul pedepsei stabilit de art. 52 din Codul penal este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar acest scop se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv închisoarea într-un cuantum ridicat, ci si prin aplicarea acestei pedepse prin orientarea spre minimul special.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum minim rezultat în urma aplicării dispozițiilor art. 375 din Codul de procedura penală, respectiv 9 luni închisoare.

Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatei, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a II a si lit. b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publica ori exercițiul autorității.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d si e.

De asemenea instanța a apreciat că inculpata nu este nedemnă în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.

Instanța a avut în vedere în baza art. 414 alin. 3 din Codul de procedura penală, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței in funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Instanța a avut în vedere, de asemenea, hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauză S. și P. conform căreia interzicerea drepturilor părintești constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții familiale, precum și hotărârea pronunțata de Curtea Europeană a drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii conform căreia „interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție”.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatei va fi închisoarea de 9 luni, inculpata nu a mai fost anterior condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanța, așa cum a arătat, apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus spendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei ce a fost aplicată la care, în conformitate cu art. 82 Cod penal, se adaugă un interval de timp de 2 ani, respectiv 2 ani si 9 luni.

În baza art. 359 Cod procedura penală instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, ce prevăd revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare inculpata săvârșește din nou o infracțiune.

Prevederile art. 118 litera b cod penal au în vedere confiscarea specială a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatei, la plata către partea civilă Direcția R. pentru accize și Operațiuni Vamale Cluj a sumei de 14.757 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului, având în vedere următoarea motivare:

Potrivit art.202 din Regulamentul CEE nr.2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal este și: orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele au fost introduse ilegal.

În ceea ce privește noțiunea de datorie vamală instanța a apreciat că în conformitate cu art.4 pct.13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, datorie vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export iar în conformitate cu art.4 pct.14 lit.a din aceeași lege, drepturi de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei, a statuat că: toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o taxă cu efect echivalent.

D. urmare, rezultă că hotărârea Curții Europene de Justiție se referă și la acciză și TVA-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

În conformitate cu art.206/5 lit.b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul Comunității, iar conform art.206/6 și 206/7 lit.d din aceeași lege, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar eliberare pentru consum reprezintă și importul de produse accizabile chiar și neregulamentar. La art.131 lit.a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că importul de bunuri reprezintă . a unor bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art.24 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.

Conform art.136 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că „în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care apare faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

Faptul confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale, născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul României și implicit pe cel al Comunității Europene.

În acest sens, rezultă potrivit art.224 din Legea 86/2006 privind Codul vamal a României că datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin.2 al aceluiași articol „datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal”. Aceste prevederi legale se regăsesc și în Codul vamal Comunitar, care la art.202 arată că „o datorie vamală la import poate să ia naștere prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import”.

Prin Hotărârea din 2.04.2009 dată în cauza C-459/7 Curtea Europeană de Justiție a statuat că „pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității, trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu”. Astfel, datoria vamală la import ia naștere în momentul introducerii bunurilor pe teritoriul Comunității, indiferent dacă ulterior acestea au fost sechestrate.

Taxa vamală a fost calculată ca valoare în vamă respectiv valoarea de tranzacție, respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunității .

Temeiul juridic al dobânzilor și penalităților aferente datoriei vamale îl reprezintă art. 119, 120 și 120/1 din Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește contestația împotriva măsurii de indisponibilizare privind sumele de bani în cuantum de 20.000 de lei și 1115 Euro formulată de inculpată instanța a admis-o în parte, respectiv în ceea ce privește suma de 600 de Euro, cuantumul acesteia acesteia fiind dovedită prin ordinul de retragere în numerar nr._/1depusă la fila 46 din dosar.

Instanța a apreciat că în privința celorlalte sume de bani, respectiv 20.000 de lei și 515 Euro, inculpata nu a făcut dovada obținerii acestora din activități licite.

Astfel, martorul Ș. A. D., deși a menționat că trimitea lunar sume de bani inculpatei spre păstrare, nu a putut preciza cuantumul sumei depuse la inculpată în cursul anului 2012 și nici cuantumul total al economiilor depuse la aceasta.

De asemenea, martorul M. A., soțul inculpatei nu a putut preciza cuantumul sumelor trimise de martorii Ș. A. D. și Ș. M. V..

Față de cele anterior menționate, instanța a apreciat că s-a probat doar obținerea sumei de 600 de Euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal inculpata M. I. și petiționarii adică martorii M. A. și T. A..

În motivarea apelurilor declarate se arată că măsura indisponibilizării a sumelor de bani este nelegală și netemeinică deoarece petenta T. A. a încheiat un act adițional la contractul de credit încheiat cu BRD și după divorț creditul acordat ulterior a fost depozitat la fratele respectiv cumnata sa petenții M. . De asemenea petentul M. A. este încadrat în muncă cu un salariu de 750 lei /lună iar petenta M. I. a beneficiat de ajutor de șomaj iar alte venituri sunt realizate în familie din activități agricole și fratele petentei M. I. numitul Ș. M. V. lucrează cu contract de muncă în străinătate context în care au fost trimise prin intermediul serviciilor bancare și persoane din familie diferite sume de bani în moneda euro existând dovezile necesare la dosar pentru justificarea concretă a sumelor de bani solicitate pentru restituire.

Ca atare se solicită admiterea apelului modificarea sentinței penale atacate și în consecință restituirea sumelor de bani respectiv 20.000 lei și 1115 euro care au fost confiscate deoarece acestea provin din muncă cinstită și nu din activitatea infracțională .

De asemenea inculpata M. I. solicită și exonerarea de la plata onorariului avocațial din oficiu la care a fost obligată de instanța de fond.

Examinând probele dosarului, Curtea va constata că apelul declarat de inculpata M. I. este nefundat iar cel al petiționarilor este inadmisibil.

Astfel, instanța de fond ca urmare a poziției de recunoaștere a vinovăției de către inculpată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a acordat eficiență disp. art.396 alin.10 C.p.p.

Astfel în esență s-a reținut că în luna aprilie 2013 a deținut în vederea comercializării 1.219 pachete cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 C.p. și limitele de pedeapsă reduse ca efect al recunoașterii vinovăției astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată iar modalitatea de executare a suspendării condiționate este oportună, dealtfel apelul inculpatei nu a vizat latura penală a cauzei.

Instanța de fond a soluționat latura civilă în concordanță cu probele administrate și prin prisma legislației naționale și a Curții Europene de Justiție.

Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpatei, la plata către partea civilă Direcția R. pentru accize și Operațiuni Vamale Cluj a sumei de 14.757 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități până la achitarea integrală a debitului, având în vedere următoarea motivare:

În ceea ce privește noțiunea de datorie vamală instanța de fond în mod corect a apreciat că în conformitate cu art.4 pct.13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, datorie vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export iar în conformitate cu art.4 pct.14 lit.a din aceeași lege, drepturi de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Hotărârea Curții Europene de Justiție se referă deci și la acciză și TVA-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Dispunerea confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale, născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul României și implicit pe cel al Comunității Europene.

În ceea ce privește contestația împotriva măsurii de indisponibilizare privind sumele de bani în cuantum de 20.000 de lei și 1115 Euro formulată de inculpată instanța de fond a admis-o în parte, respectiv în ceea ce privește suma de 600 de Euro, cuantumul acesteia aceștia fiind dovedită prin ordinul de retragere în numerar nr._/1depusă la fila 46 din dosar.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că în privința celorlalte sume de bani, respectiv 20.000 de lei și 515 Euro, inculpata nu a făcut dovada obținerii acestora din activități licite, astfel martorul Ș. A. D., deși a menționat că trimitea lunar sume de bani inculpatei spre păstrare, nu a putut preciza cuantumul sumei depuse la inculpată în cursul anului 2012 și nici cuantumul total al economiilor depuse la aceasta iar martorul M. A., soțul inculpatei nu a putut preciza cuantumul sumelor trimise de martorii Ș. A. D. și Ș. M. V..

De altfel în acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de casație și Justiție prin HP nr.11 din 22 aprilie 2015 ,completul de dezlegare unor chestiuni de drept în materie penală, hotărâre care este obligatorie să fie respectată de către instanțe.

Referitor la apelul declarat de către petiționarii M. A. și T. A. se remarcă că aceștia nu au calitate procesuală în cauză și deci nu se circumscriu în sfera titularilor care pot declara apel conform art.408 C.p.p.deci apelul acestora este inadmisibil.

În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.a și b C.p.p. va respinge, ca nefondat apelul declarat de către inculpata M. I. și ca inadmisibile apelurile declarate de către martorul M. ALEXADNRU și petiționara T. A. împotriva sentinței penale nr. 407/15.10.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației.

Se va sdtabili în favoarea Baroului Cluj onorariu apărător din oficiu în cuantum de 200 lei pentru avocat C. A., ce se va achita din FMJ.

Vor fi obligați apelanții să achite câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat apelul declarat de către inculpata M. I. și ca inadmisibile apelurile declarate de către martorul M. ALEXADNRU și petiționara T. A. împotriva sentinței penale nr. 407/15.10.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj onorariu apărător din oficiu în cuantum de 200 lei pentru avocat C. A., ce se va achita din FMJ.

Obligă apelanții să achite câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 06 mai 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER

D. P. I.-C. M. N. N.

Se află în CO semnează

președintele instanței

red.ICM/SMD

3 ex./05.06.2015

jud.fond. S. M.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Infracţiuni la legea cecului. Legea nr. 59/1934. Decizia nr.... →

Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel CLUJ