Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 326/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 326/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALA NR. 326/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 19 octombrie 2015
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. A. M.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public –Direcția Națională Anticorupție –Serviciul Teritorial
C. reprezentat de PROCUROR: A. M.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta S.C. U. G.
SA BUCUREȘTI împotriva Ordonanței procurorului din 23.06.2015 dată în dosarul nr. 32/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție –Serviciul Teritorial C..
La apelul nominal se prezintă apărătorul ales al petentei ., av. A. Z. din cadrul Baroului București cu împuternicirea avocațială la dosar, apărătorul ales al intimatului M. O. I., av. A. B. din cadrul Baroului C. conform delegației avocațiale, lipsă fiind petenta S.C. U. G. SA și intimații T. Șoimița B., M. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al petentei depune în probațiune un set de acte reprezentând „Note scrise” și decizia nr. 2656 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; câte un exemplar din înscrisuri se comunică cu reprezentanta D. și reprezentantul intimatului M. O..
De asemenea, la data de 14.10.2015, s-a înregistrat la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, un înscris intitulat „Note de ședință”, transmis din partea intimatului M. O. I..
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea plângerii.
Apărătorul petentei S.C. U. G. SA BUCUREȘTI, av. A. Z. solicită în temeiul art. 341 alin. 6 lit.b C.p.p. admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată a intimatei T. Șoimița și punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv completării urmăririi penale și trimiterii în judecată a intimatului M. O. I..
În esență, solicită a se reține următoarele considerente: din actele anexate cauzei, reiese că între societatea pe care o reprezintă și ., a fost încheiat un contract de închiriere a unui hangar în suprafață de 964,19 mp, contract prelungit succesiv prin patru acte adiționale. Potrivit ultimului act adițional, durata locațiunii urma să înceteze la data de 31.12.2009.
Pe data de 17.12.2012, la 3 ani de la data încetării contractului, . a introdus o cerere de chemare în judecată prin care a invocat că spațiul închiriat ar fi fost ocupat și după expirarea duratei locațiunii, solicitând plata sumei de 5.100.000 euro. În primă instanță, Tribunalul Specializat C. a respins petitul privind obligarea petentei la plata penalităților, însă hotărârea a fost atacată cu apel la Curtea de Apel C., care a admis apelul.
Titlul executoriu care a stat la baza emiterii încheierii executorului judecătoresc M. O. I., era de fapt un certificat de grefă, pe baza căreia s-a procedat la executarea silită a societății instituind poprire asupra conturilor bancare, blocând astfel activitatea firmei.
Ulterior, prin decizia nr. 2565/17.09.2014 a Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul, menținând soluția pronunțată de Tribunalul Specializat C.. Urmare producerii pagubei în patrimoniul petentei, prin activitățile întreprinse de intimați, organul de cercetare în mod netemeinic a dispus o soluție de clasare, prin interpretarea eronată a legii.
În opinia sa, apreciază că soluția de clasare se rezumă la o analiză superficială întrunirii unor elemente constitutive prevăzute de lege, iar sarcina principală a administrării probelor aparținea procurorului și cu toate acestea, a fost una extrem de sumară. Este de remarcat faptul că intimata T. Șoimița B. a încuviințat executarea silită în baza unui certificat de grefă depus de executorul judecătoresc.
Ori, date fiind normele imperative din materie, instanța superioară a stipulat că numai o hotărâre judecătorească, în întregul său, poate constitui titlu executoriu. Minuta semnifică, de fapt, textul originar al dispozitivului hotărârii adoptate înainte de asimilarea acestui act procedural cu o hotărâre judecătorească și trebuie luată în considerare existența posibilității ca între conținutul celor două să apară neconcordanțe.
În literatura de specialitate s-a arătat că minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, așa este concludentă sub aspectul regularității formale a deliberării, al pretențiilor ce au făcut obiectul deliberării.
Apărătorul intimatului M. O. I.,. Av. A. B., solicită respingerea plângerii ca nefondată și pe cale de consecință menținerea în totalitate a ordonanței de clasare și soluțiile dispuse prin aceasta.
Examinând speța de față, apreciază că ne aflăm într-o procedură specială, deoarece critica părții adverse se conturează în principal pe minuta unei hotărâri, dacă este sau nu un înscris în baza căruia ar putea fi începută executarea silită.
Minuta este un înscris autentic și reprezintă de fapt rezultatul deliberării instanței. Ea cuprinde partea cea mai importantă a unei hotărâri și anume dispozitivul, care poate fi pus în executare. Singura parte care poate fi pusă în executare este dispozitivul unei hotărâri, care se regăsește cu fidelitate în cuprinsul minutei. De asemenea, minuta este un act procesual care cuprinde pe scurt rezultatul deliberării și este un înscris autentic.
Un alt aspect de luat în considerare este că, executarea silită a fost efectuată în baza unui titlu executoriu și pus în executare prin intermediul minutei; chiar dacă în locul minutei ar fi fost hotărârea judecătorească, s-ar fi produs exact aceleași consecințe. În cadrul contestației la executare, Judecătoria Sectorului 2 București a analizat motivele invocate, respingând contestația formulată de petentă stabilind în mod cert că actele de executare
silită sunt legale și hotărârea judecătorească este executorie de la momentul pronunțării ei și nu de la momentul motivării acesteia.
Reprezentanta D.- Serviciul Teritorial C., urmare analizei plângerii promovate de petenta S.C.U. G. SA, se poate ajunge la o singură concluzie și anume respingerea ei, în conformitate cu prevederile art.341 al.6 lit.a C.p.p.
În speța de față și contrar criticilor aduse de partea adversă, soluția dată de procuror prin ordonanța contestată, este legală și temeinică, susținând că este firesc ca organul de urmărire penală să se preocupe de denunțul respectiv și să analizeze dacă cele reclamate se subscriu elementelor care să conducă la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.
Ori, prin ordonanța atacată, procurorul de caz a făcut o analiză amplă a situației de fapt, apreciind că argumentele aduse sunt doar ipotetice, neexistând elementul material al infracțiunilor sesizate de petentă prin plângerea penală dispunând astfel clasarea cauzei în baza art. 16 al.1 lit.b C.p.p.
Potrivit Codului de procedură civilă, este reglementată procedura de examinare a legalității actelor de executare silită, la art. 711-719, iar instanțele civile chiar s-au pronunțat că este legală executarea silită pornită în baza minutei hotărârii, sens în care nu poate fi antrenată răspunderea magistratului și a executorului judecătoresc.
JUDECĂTORUL
Asupra cauzei penale de față:
Analizând plângerea formulată de petentă sub aspectul respectării de către aceasta a termenelor prevăzute de lege pentru introducerea ei, judecătorul de cameră preliminară constată că au fost respectate prevederile art. 340alin. 1 din Codul de procedură penală.
Analizând înscrisurile din dosar, judecătorul reține că între . și . s-au desfășurat raporturi contractuale în baza contractului de închiriere nr. 52/961/_.06 asupra unui imobil situat în C.-N..
Astfel, prin contractul de închiriere încheiat la data de 22.07.2007, ., în calitate de proprietar, a închiriat în favoarea . FILIALA BUCUREȘTI SRL, în prezent ., o parte din imobilul situat în C.-N., .. 151, înscris în CF nr. 2892 Someșeni, compus din C1-hangar (97), cu suprafața construită de 864,19 mp, compus din construcție cu fundație de beton, pereți din cărămidă, acoperiș cu planșeu beton, având în componență: un hangar, un hol, 2 grupuri sanitare, o nișă și 11 încăperi, numerotate în schița anexă la contract cu nr.1-16, 19-20. Aceste încăperi erau poziționate lateral față de hangar și aveau perete comun cu acesta.
Termenul de închiriere a fost stabilit până la data de 22.01.2008, iar prețul chiriei a fost stabilit la suma de 1.500 euro + TVA lunar.
Din prevederile art. 6 și 11 lit. h din contract rezultă că . FILIALA BUCUREȘTI SRL avea și obligația de a plăti utilitățile aferente spațiului închiriat. De asemenea, prin clauza inserată la art. 6 din contract părțile au prevăzut că la expirarea contractului de închiriere sau la încetarea de drept a acestuia, chiriașul trebuie să evacueze spațiul în cel mult 15 zile, cu obligația de a plăti și utilitățile. Pentru perioada de 15 zile în care chiriașul trebuie să evacueze spațiul, acesta are obligația de a plăti și chiria aferentă (filele 32 - 34 dosarul de urmărire penală).
Prin actele adiționale nr. 1/12.12.2007, nr. 2/12.02.2009, nr. 3/19.06.2009 și nr. 4/22.09.2009 părțile au înțeles să modifice succesiv termenul de închiriere a spațiului până la data de 31.12.2009, precum și cuantumul chiriei la 1.200 euro pentru perioada de închiriere derulată până la 22.01.2008, iar ulterior acesteia date la 2.000 euro + TVA
Conform art. 20 alin. 1 lit. a din contract, părțile au prevăzut că locațiunea încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiată, iar la alineatul 2 al aceleiași clauze părțile au prevăzut că în situația în care chiriașul nu evacuează spațiul în termen de 15 zile de la data încetării acestuia, indiferent de cauza încetării, proprietarul este în drept să solicite instanței evacuarea chiriașului și plata unei despăgubiri de 50.000 euro pe zi de întârziere până la data evacuării (filele 35-39 dosarul de urmărire penală).
În legătură cu executarea acestui contract, mai exact eliberarea spațiului după încetarea contractului, între părți a avut loc un litigiu, ca urmare a cererii introduse de . pe rolul Tribunalului Comercial C. prin care s-au solicitat . penalități de întârziere în sumă de 5.100.000 de euro, contravaloarea chiriei și a utilităților, acțiune admisă în parte de instanța de fond, care prin sentința civilă nr. 1315/30.04.2013 a Tribunalului Specializat C. a dispus obligarea contestatoarei doar la plata sumelor datorate cu titlu de chirie și utilități și a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 5.100.000 euro (filele 41-48, 50-60 dosarul de urmărire penală).
Împotriva acestei sentințe ambele părți au formulat apel soluționat de Curtea de Apel C. în sensul prin decizia civilă nr. 27/03.02.2014 în sensul respingerii apelului declarat de ., admiterii apelului declarat de . sensul că a admis acțiunea în totalitate, obligând pârâta-contestatoare și la plata sumei de 5.100.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități de întârziere de 50.000 euro/zi de întârziere calculate pentru intervalul 16.01._10, adică 102 zile, hotărârea fiind definitivă și executorie.
La data de 05.02.2014 . a formulat cerere de executare silită împotriva . în baza deciziei civile sus-menționate, formându-se pe rolul S.C.P.E.J. M. ȘI ASOCIAȚII dosarul de executare nr. 59/2914 (filele 59-60 dosarul de urmărire penală).
Atașat cererii de executare silită . a depus certificatul de grefă privind soluția pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ cuprinzând minuta deciziei civile nr. 27/2014 (filele 61 - 62 dosarul de urmărire penală).
La data de 05.02.2014 executorul judecătoresc a procedat la înregistrarea cererii de executare silită, pe care a admis-o dispunând deschiderea dosarului de executare și întocmind în acest sens încheierea prevăzută de lege (fila 127 dosarul de urmărire penală).
La aceeași dată executorul a înaintat instanței cererea de încuviințare a executării silite (fila 61 dosarul de urmărire penală), cerere admisă prin încheierea nr. 1355/CC/10.02.2014 a Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosarul nr._ (filele 81- 82 dosarul de urmărire penală).
La data de 11.02.2014 . a formulat cerere adresată executorului judecătoresc prin care a solicitat înființarea popririi conturilor debitorului indicând în acest sens mai mulți terți popriți, printre care și Banca Transilvania cu sediul în C.-N. (fila 130 dosarul de urmărire penală).
La aceeași dată – 11.02.2014, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum total de 298.621,22 lei (fila 88 dosarul de urmărire penală), emițând și adresele de înființare a popririi la terții popriți indicați de debitoare, inclusiv la Banca Transilvania (filele 83-86 dosarul de urmărire penală), care a confirmat că debitoarea are conturi deschise la acea bancă (fila 144 dosarul de urmărire penală).
Tot la această dată s-a emis și somația către debitoare (filele 163-164 dosarul de urmărire penală).
Executarea silită a fost suspendată provizoriu de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ (filele 149-162 dosarul de urmărire penală).
La aceeași dată a fost respinsă solicitarea . de suspendare provizorie a executării silite de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă prin încheierea din camera de consiliu pronunțată în dosarul nr._ /a1 (filele 206-208 dosarul de urmărire penală).
La dosarul de executare a fost depusă decizia civilă nr. 27/03.02.2014 redactată la data de 26.02.2014 (filele 184-196 dosarul de urmărire penală).
Prin încheierile executorului judecătoresc M. O. I. aflate la filele 269-275 dosarul de urmărire penală s-a dispus eliberarea diferitelor sume de bani către . reprezentând creanță parțială în dosarul de executare nr. 59/2014 și reprezentând cheltuieli de executare.
Prin decizia civilă nr. 2565/17.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă în dosarul civil nr._ a fost admis recursul declarat de . împotriva deciziei civile nr. 27/03.02.2014 a Curții de Apel C., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A fost modificată în parte decizia atacată în sensul de a respinge apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 1315 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C., care a fost menținută. Au fost păstrate restul dispozițiilor din decizia recurată (filele 69-83 dosarul instanței).
Prin încheierea din data de 18.09.2014 a executorului judecătoresc M. O. I. aflată la fila 276 dosarul de urmărire penală s-a constatat încetată executarea silită în dosarul de executare silită nr. 59/2014, având în vedere că titlul executoriu a fost desființat.
Cuantumul sumelor obținute de . de la . prin procedura de executare silită în cadrul dosarului de executare silită înregistrat la SCP Executori Judecătorești „M. și Asociații” sub nr. 59/05.02.2014 a fost de 1.847.632,03 lei din care au fost scăzute sumele de 4.758,35 lei reprezentând chiria și de 1.104,26 lei reprezentând utilități, iar cheltuielile de executare s-au ridicat la suma de 289.000 lei (filele 242-243, 269-275 dosarul de urmărire penală).
Prin plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel C. la data de 27.02.2014, . s-a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc M. O. I., a judecătorului T. Șoimița B. și a societății comerciale AVIATRANS SRL, reclamându-se faptul că s-au încălcat normele legale care reglementează executarea silită deoarece s-au făcut demersuri de punere în executare silită a deciziei civile nr. 27/2014 a Curții de Apel C., Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în baza minutei acestei hotărâri judecătorești, respectiv în lipsa titlului executoriu.
Prin ordonanța din data de 23.06.2015 din dosarul nr. 32/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. a fost dispusă clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către executorul judecătoresc M. O. I. a infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 309 din Codul penal și de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 47 din Codul penal raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 309 din Codul penal, de către judecătorul T. Șoimița B. a infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 309 din Codul penal și de către . prin O. L. a infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 309 din Codul penal. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina numitului Obloja I., respectiv de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 297 din Codul penal, raportat la art. 308 alin. 1 și la art. 309 din Codul penal și de folosirea cu rea-credință a bunurilor și a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990. Au fost respinse ca inadmisibile cererile de instituire a măsurilor asigurătorii față de . formulate de petenta ..
Pe scurt, s-a reținut că faptele de a solicita efectuarea executării silite în baza minutei, de a încuviința executarea silitei în baza minutei sau de a efectua acte de executare silită în baza minutei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave sau de instigare la abuz în serviciu care a produs consecințe deosebit de grave. În plus, nu există probe că persoanele reclamate (., executorul judecătoresc M. O. I. și judecătorul T. Șoimița B.) ar fi acționat cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv cu intenție, motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei ordonanțe, la data de 21.07.2015, persoana vătămată . a formulat plângere la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C., solicitând să se constate că ordonanța pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, să se admită plângerea penală și să se trimită dosarul pentru a se dispune continuarea urmăririi penale față de persoanele și faptele reclamate.
La data de 17 august 2015, procurorul șef al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a dispus prin ordonanța nr. 27/II/2/2015 respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de . împotriva ordonanței procurorului din dosarul 32/P/2014, reținându-se că susținerile petentei din plângerea contra soluției nu ar fi de natură să schimbe aprecierea asupra inexistenței faptelor penale sesizate și că soluția de clasare dispusă în cauză ar fi una legală și temeinică.
La data de 17 septembrie 2015 . a înregistrat pe rolul Curții de Apel C. plângere împotriva soluției procurorului din dosarul penal nr. 32/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C., confirmată prin ordonanță de procurorul șef al Serviciului Teritorial C. al Direcției Naționale Anticorupție solicitând admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale, a completării urmăririi penale și a trimiterii în judecată a numiților T. Șoimița B. și M. O. I..
Analizând cele anterior expuse, constatăm că plângerea petentei față de ordonanța procurorului din dosarul penal nr. 32/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. este nefondată deoarece potrivit art. 632 alin. 1 codul de procedură civilă „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633…”, iar potrivit art. 633 pct. 1 Codul de procedură civilă „Sunt hotărâri executorii hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Așadar, decizia civilă nr. 27/03.02.2014 a Curții de Apel C. în dosarul nr._ constituie titlu executoriu, ambele părți recunoscând și necontestând acest aspect.
În continuare se impune a se analiza dacă începerea unei proceduri de executare silită în baza minutei unei hotărâri date în apel întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 din Codul penal, sens în care vom constata că hotărârea reprezintă o dezlegare de către instanța de judecată a unei cauze sau a unui aspect/a anumitor aspecte de drept sau de fapt invocate într-o cauză, hotărârea judecătorească - script având trei părți: partea introductivă, considerentele și dispozitivul (art. 425 alin. 1 Codul de procedură civilă).
Întreaga literatură de specialitate și jurisprudență civile atribuie autoritatea de lucru judecat dispozitivului, având în vedere că această parte a hotărârii este cea care conține soluția dată litigiului dedus judecății, care cristalizează dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea dată în cauză (I. S., în Procesul civil în R.P.R., Ed. Științifică, București, 1957, p. 324) și cel care va face obiect al executării silite.
Este adevărat că motivele hotărârii (considerentele) sunt „rațiunile de drept sau de fapt care au putut determina decizia (….); ele sunt simple mobiluri ale conștiinței judecătorului” (P. Lacoste, De la chose jugée en matière civile, criminelle, disciplinaire . Sirey, Paris, 1914, nr. 131, p. 88), însă soluția dată într-o cauză nu poate fi înțeleasă fără a se analiza considerentele acesteia, în care se află tocmai rațiunile de drept sau de fapt ale adoptării ei. Soluția în sine, fără a se verifica motivele hotărârii, nu ar avea vreun sens, ceea ce interesează fiind faptele deduse judecății, regula de drept aplicabilă acestora de instanța de judecată/magistrat (A. N. – Teză de doctorat. Hotărârea judecătorească. Relativitatea și opozabilitatea efectelor acesteia, Universitatea din București. Facultatea de D., 2008, pag. 354).
Cu toate acestea, o chestiune nu este considerată judecată decât în măsura în care a făcut obiectul unei decizii și se regăsește ca atare în dispozitivul acesteia (R. Perrot, Chose jugée, Répertoire Dalloz, 1978, nr. 77, p. 9), situație în care aceste chestiuni litigioase rezolvate de instanță prin dispozitivul hotărârii pronunțate se bucură de autoritatea lucrului expres judecat (S. Guinchard, Droit . procédure civile, 5e éd., Dalloz, 2006, p. 861).
Codul de procedură civilă face distincție între minută (rezultatul deliberării) și dispozitivul hotărârii judecătorești (partea finală din scriptul hotărârii), însă în concret minuta reflectă pe scurt dispozitivul hotărârii, care cuprinde soluționarea tuturor cererilor formulate în cauză și datele de identificare ale părților – a se vedea și G. B. și alții, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, 2013, p. 744.
Raportat la interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 632 alin. 2 din Codul de procedură civilă folosită de către petentă în susținerea plângerii penale formulate, conform căreia intenția legiuitorului a fost de a investi cu putere executorie numai hotărârile judecătorești cum sunt prevăzute atât de art. 433, cât și în art. 632 coroborat cu art. 633 din Codul de procedură civilă care are denumirea marginală “Hotărârile executorii” și nu “Minutele executorii”, apreciem că aceasta este o interpretare restrictivă a dispozițiilor Codului de procedură civilă, în care se pune semnul egal între hotărâre ca soluție asupra cauzei/aspectelor litigioase și hotărâre judecătorească ca script care cuprinde soluția dată într-un litigiu formată din introducere, considerente și dispozitiv.
Într-adevăr dispozițiile art. 433 din Codul de procedură civilă prevăd că „Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condițiile prevăzute de lege”, însă prevederile art. 632 alin. 2 raportate la art. 633 pct. 1 din Codul de procedură civilă din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă – Despre executarea silită fac trimitere la „hotărârile date în apel” care constituie titluri executorii. Aceste din urmă dispoziții coroborate cu dispozițiile art. 706 alin. 2 din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită”, respectiv după ce hotărârea instanței are valoare de titlu executoriu (la rămânerea ei definitivă sau irevocabilă, cu excepția cazurilor de execuție vremelnică) susțin ideea că obiectul executării silite este reprezentat de hotărârea = soluția dispusă, așa cum reiese ea din minuta sau dispozitivul hotărârii judecătorești. În caz contrar s-ar ajunge la soluția absurdă a prelungirii în mod artificial a termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită cu perioada de timp scursă între data hotărârii-titlu executoriu (conform art. 403 Codul de procedură civilă) și redactarea hotărârii judecătorești -, perioadă cuprinsă între câteva zile și câțiva ani.
Dispozițiile cuprinse în cadrul Capitolului VI. Contestația la executare din Cartea a V-a. Despre executarea silită (art. 712 - 720 din Codul de procedură civilă) reglementează procedura prin care se poate contesta orice act efectuat în cadrul executării silite, inclusiv încheierile date de executorul judecătoresc și cea a judecătorului de învestire cu formulă executorie, procedură la care a apelat . în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, Secția civilă, instanța de judecată statuând prin sentința civilă nr. 8311/08.07.2014 că este neîntemeiată contestația la executare formulată de petentă (filele 348-377 dosarul de urmărire penală), hotărâre definitivă prin decizia civilă nr. 175/21.01.2015 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă.
În considerentele sentinței civile nr. 8311/2014 a Judecătoriei Sector 2 București, Secția civilă au fost analizate aspectele de legalitate invocate de . privind demararea și derularea procedurii de executare silită în baza minutei deciziei civile nr. 27/2014 a Curții de Apel C., Secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că titlul executoriu în cauză este„o hotărâre pronunțată în apel, definitivă și executorie, astfel cum se menționează de altfel și în cuprinsul minutei acestei hotărâri. Conform art. 633 pct. 1 C.proc.civ. sunt hotărâri executorii hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Așadar, decizia civilă nr. 27/03.02.2014 a Curții de Apel C. în dosarul nr._ constituie titlu executoriu și această încă de la data pronunțării, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că executarea silită a fost pornită și instanța a încuviințat executarea silită exclusiv în baza certificatului de grefă cuprinzând minuta, dispozitivul hotărârii și nu în baza sentinței motivate a instanței. Acest fapt nu constituie un motiv de nulitate a încheierii de încuviințare a executării silite și, cu atât mai puțin, a executării silite înseși”.
Totodată instanța civilă a mai constatat că, „în cauză, contestatoarea nu a invocat vreo neconcordanță între dispozitivul redat în certificatul de grefă ce a stat la baza începerii executării silite și minuta sentinței, vreo neconcordanță între considerentele hotărârii și minuta acesteia care să deschidă calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, pentru ca debitoarea să fi fost vătămată prin pornirea executării silite înainte de redactarea hotărârii. De altfel, contestatoarea-debitoare nu a învederat instanței în niciun moment o vătămare ce i-ar fi fost cauzată prin demararea executării silite în baza dispozitivului hotărârii”.
Pentru toate aceste motive instanța civilă a respins „acest prim motiv de contestație, precum și motivul de nulitate a încheierii de încuviințare a executării silite, motivul invocat în susținerea nelegalității sale fiind același – lipsa titlului executoriu”.
Având în vedere cele expuse, inclusiv faptul că instanța civilă a analizat și s-a pronunțat asupra legalității actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 59/2014, judecătorul apreciază că plângerea penală formulată în dosarul penal nr. 32/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. împotriva ordonanței procurorului din data de 23 iunie 2015 este neîntemeiată și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
Referitor la motivele invocate de petentă cu privire la lipsa de motivare a ordonanței procurorului și neanalizarea subiecților și a laturii subiective a infracțiunii sesizate apreciem că aceste alegații nu corespund adevărului în condițiile în care procurorul responsabil de caz și-a argumentat soluția dispusă prin trimiterea la soluțiile pronunțate de instanțele civile cu privire la problema de drept invocată (posibilitatea ca executarea silită să fie derulată în baza unei minute a unei decizii dată în stadiul procesual al apelului) și prin analizarea stării de fapt pentru a verifica dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Dacă modul în care procurorul a înțeles să întocmească considerentele ordonanței din data de 23 iunie 2015 nu corespunde standardului de calitate și de coerență invocat de petentă – apreciem că acest aspect nu contravine dispozițiilor art. 286 alin. 2 raportat la art. 315 alin. 5 Codul de procedură penală, organul de urmărire penală având posibilitatea să expună starea de fapt și argumentele reținute în susținerea soluției în maniera în care o apreciază ca fiind potrivită, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției și celelalte mențiuni prevăzute de art. 286 alin. 2, de art. 315 alin. 2, de art. 330 și de art. 331 Codul de procedură penală.
În final, modul în care procurorul înțelege să soluționeze un dosar (prin clasarea cauzei, renunțarea la urmărirea penală sau prin întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a persoanei acuzate) se fundamentează pe probatoriul administrat în cauză, în urma analizei căruia se apreciază asupra legalității și oportunității unei anumite soluții. Astfel, raportând starea de fapt reținută în cauză la prevederile art. 297 din Codul penal, constatăm că în mod corect procurorul a apreciat că demersurile executorului judecătoresc de a solicita și derula executarea silită a . în dosarul execuțional 59/2014 și a judecătorului de a încuviința executarea silită în baza minutei deciziei civile nr. 27/2014 a Curții de Apel C. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, situație în care nu se impune completarea probatoriului și astfel, devine superflu eventualul demers de analizare a subiecților și a laturii subiective a infracțiunii.
Văzând și dispozițiile articolului 275 aliniatul 2 din Codul de procedură penală,
DISPUNE
În temeiul articolului 341 alin. 6 lit. a din Codul de procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de către U. G. SA, cu sediul în București, ., Sector 2, CUI RO5394305 împotriva ordonanței procurorului din data de 23.06.2015 din dosarul nr. 32/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C., pe care o menține.
În temeiul articolului 275 aliniatul 2 din Codul de procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 19 octombrie 2015.
Judecător de cameră preliminară Grefier
M. D. AncaCătănaș C.
Red./Tech. MDA
2 ex. – 06-10.11.2015
| ← Infracţiuni la legea cecului. Legea nr. 59/1934. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
