Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 671/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALA NR. 671/A/2015
Ședința publică din data de12 mai 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare – pentru pronunțare - apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., împotriva sentinței penale nr.1092/09.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind pe inculpatul P. G. D., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Npaoca, pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, alin.2 și alin.3 C.penal, o infracțiune de uz de fals, prev.de art.291 teza I C.penal și o infracțiune de uz de fals, prev.de art.291 teza a II-a C.penal, cu art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1092 din 09.10.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul articolului 16, alin.1, litera b raportat la articolul 396, alin.5 din Codul de procedură penală achită pe inculpatul P. G. D., fiul lui G. și V. E., născut la data de 30.10.1971 în G., cu domiciliul în localitatea G., ., ., locuind ffl în Cluj-N., .-65, ., CNP_, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 291, teza I din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. G. D., fiul lui G. și V. E., născut la data de 30.10.1971 în G., cu domiciliul în localitatea G., ., ., locuind ffl în Cluj-N., .-65, ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale.
În temeiul articolului 291, teza a II-a din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. G. D., fiul lui G. și V. E., născut la data de 30.10.1971 în G., cu domiciliul în localitatea G., ., ., locuind ffl în Cluj-N., .-65, ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul dispozițiilor articolului 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968, s-au contopit cele două pedepse de câte 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal din 1968 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, s-a luat act că persoanele vătămate B. G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediul în Cluj-N., ., nr.81-83, jud.Cluj și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în Cluj-N., ..10-12, jud.Cluj, nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
În temeiul articolului 25, aliniatul 3 raportat la art.404, alin.3 din Codul de procedură penală, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate folosite de inculpat, respectiv: adeverința de salariu eliberată în fals sub nr. 138/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 47, contractul individual de muncă întocmit în fals sub nr.9309/15.05.2006 și nr. de înregistrare la ITM fals_ privind pe angajator . și angajat P. G. D. și aflat în copie la dosarul de urmărire penală la filele 48-49, adeverința de salariu eliberată în fals sub nr.136/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 65 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, falsificată și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la filele 66-73.
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. S. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.5728/P/11.10.2013, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. G. D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal, a unei infracțiuni de uz de fals în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de articolul 291, teza I din Codul penal și a unei infracțiuni de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de articolul 291, teza a II-a din Codul penal, toate cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal, reținându-se în esență că în cursul lunii iulie 2007, inculpatul, folosindu-se de adeverința de salariu nr.138/25.07.2007 și de copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr.9309/15.05.2006, ambele falsificate, a indus în eroare angajații BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE-Sucursala Județeană Cluj, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat în ., începând din data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu de încadrare de 1360 lei și un salariu pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 lei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 18.000 lei, creditul incluzând comisioanele finanțate de bancă fiind în valoare totală de 18.171 lei și că în cursul lunii august 2007, inculpatul, folosindu-se de adeverința de salariu nr.136/25.07.2007 și de copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, ambele falsificate, a indus în eroare angajații B. G. SOCIETE GENERALE SA, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat în ., începând din data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu lunar net pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 lei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 20.000 lei, creditul incluzând comisioanele finanțate de bancă fiind în valoare totală de 18.171 lei.
La termenul de judecată din data de 25.09.2014, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul a arătat personal că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, cunoaște și nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale (f 37).
Instanța a admis cererea formulată de către inculpat în temeiul art.374 și 375 din Codul de procedură penală, sub aspectul infracțiunilor de uz de fals și nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date de către inculpat atât în cursul urmăririi penale ( f 110-115) cât și în fața instanței de judecată (f 37) cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu (f. 10), adresa ITM nr.9524/04.07.2011 (f 12), adresa B. (f 18), adresa . SRL (f 22-25, 28-29), raport de constatare tehnico-științifică nr.7236 din 05.11.2012 emis de IPJ Cluj (f 87-98), contractul de credit bancar nr.2337 din data de 26.07.2007 (f 50-57), adeverința de salariu (f. 47, 65), contractul individual de muncă (f. 48, 49), cererea de credit (f. 59-61, 74-81), adresa ITM (f 12), carnetul de muncă (f 66-73), contractul de credit bancar nr._ din data de 03.08.2007 (f 76-81), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 104-105), procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f 133), instanța a reținut că în fapt, în cursul lunii iulie 2007, la sediul BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE-Sucursala Județeană Cluj, inculpatul a completat și semnat cererea de credit pentru nevoi personale nr._/26.07.2007 pe care a depus-o împreună cu adeverința de salariu nr.138/25.07.2007 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr.9309/15.05.2006, ambele falsificate, în vederea obținerii unui credit bancar. În cuprinsul cererii, inculpatul a făcut referire la împrejurarea mincinoasă că este angajat la ., începând din data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu de încadrare de 1360 lei și un salariu pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 lei și în baza acestei cereri și a înscrisurilor falsificate atașate cererii sale, inculpatul a semnat contractul de credit bancar nr.2337 din data de 26.07.2007 prin care i-a fost acordată cu titlu de credit pentru nevoi personale, suma de 18.000 lei, creditul incluzând comisioanele finanțate de bancă fiind în valoare totală de 18.171 lei, rambursabil într-o perioadă de 120 luni.
În cursul lunii august 2007, la sediul B. G. SOCIETE GENERALE SA, inculpatul a formulat o cerere de credit pentru nevoi personale pe care a depus-o împreună cu adeverința de salariu nr.136/25.07.2007 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, ambele falsificate, în vederea obținerii unui credit bancar. În cuprinsul cererii, inculpatul a făcut referire la împrejurarea mincinoasă că este angajat la ., începând din data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu de încadrare de 1360 lei și un salariu pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 lei și în baza acestei cereri și a înscrisurilor falsificate atașate cererii sale, inculpatul a semnat contractul de credit bancar nr._ din data de 03.08.2007 prin care i-a fost acordată cu titlu de credit pentru nevoi personale, suma de 20.000 lei.
Din adresa ITM nr.9524/04.07.2011 rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele ITM cu contract individual de muncă înregistrat la ., iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.7236 din 05.11.2012 emis de IPJ Cluj- Serviciul criminalistic rezultă că învinuitul Șimon L. a falsificat adeverința de salariu eliberată sub nr.138/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 47, contractul individual de muncă întocmit sub nr.9309/15.05.2006 și nr. de înregistrare la ITM fals_ privind pe angajator . și angajat P. G. D. și aflat în copie la dosarul de urmărire penală la filele 48-49, adeverința de salariu eliberată sub nr.136/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 65 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, aflată în copie la dosarul de urmărire penală la filele 66-73. Inculpatul P. G. D. a recunoscut că învinuitul Șimon L. pe care l-a întâlnit întâmplător, i-a propus să solicite cele două credite bancare, angajându-se să se ocupe el de obținerea înscrisurilor necesare dobândirii creditelor, că inculpatul a remis învinuitului o copie de pe cartea sa de identitate și carnetul său de muncă în original, iar la scurt timp, învinuitul Șimon L. a înmânat inculpatului cele două adeverințe de salariu, copia certificată cu originalul a contractului individual de muncă întocmit sub nr.9309/15.05.2006 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, înscrisuri sus menționate care consemnau în mod neadevărat faptul că inculpatul era angajat în cadrul . cu toate că inculpatul nici nu era angajat în cadrul acestei societăți și nici nu desfășura nici o activitate remunerată în beneficiul ei. Inculpatul a recunoscut că a depus înscrisurile falsificate la sediile BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE-Sucursala Județeană Cluj și B. G. SOCIETE GENERALE SA și pe baza lor a obținut două credite bancare pentru nevoi personale în sumă de 18.000 lei și respectiv 20.000 lei, sume din care a remis învinuitului Șimon L. 30%.
În drept, așa cum au fost descrise, recunoscute și probate, faptele inculpatului P. G. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de articolul 291, teza I din Codul penal și uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de articolul 291, teza a II-a din Codul penal.
Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât pe de o parte, limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestă infracțiune sunt aceleași în cele două coduri succesive, iar pe de altă parte sub aspectul regimului sancționator al concursului de infracțiuni, vechiul cod penal nu impune aplicarea unui spor de contopire în timp ce noul Cod penal impune în acest caz aplicarea unui spor de contopire de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, vechiul Cod penal permite ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse însă potrivit art.396, alin. 10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepselor instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor pentru aprecierea căruia ține seama de împrejurarea că sumele pe care inculpatul le-a solicitat și obținut cu titlu de credit pe baza înscrisurilor falsificate nu au fost extrem de mari, ci echivalentul a circa 5.000 euro de la fiecare din cele două bănci, valoare mai puțin însemnată prin raportare la natura activității și sumele de bani rulate de persoanele vătămate - unități bancare, că inculpatul a și rambursat o parte din rate (f 18, 22-23), că nici una dintre persoanele vătămate nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, că inculpatul nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 104) și că ulterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, deși faptele au fost comise în anul 2007 și s-a scurs un interval temporal îndelungat, de circa 7 ani până în prezent, inculpatul nu a mai comis nicio faptă penală, dovedind astfel că nu a perseverat într-o conduită antisocială și nu s-a specializat în comiterea unor asemenea fapte, motiv pentru care instanța are convingerea că faptele sale au constituit doar un incident complet izolat în viața acestuia și că inculpatul a conștientizat gravitatea lor și și-a corectat conduita, aspect ce rezultă și din atitudinea pe care acesta a avut-o în cursul procesului penal, recunoscând integral faptele reținute în sarcina sa.
În consecință, în temeiul articolului 291, teza I din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul P. G. D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale, iar în temeiul articolului 291, teza a II-a din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul P. G. D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul articolului 33, litera a din Codul penal, instanța a reținut că infracțiunile pentru care au fost stabilite prin această sentință penală pedepsele de câte 3 luni închisoare în sarcina inculpatului P. G. D. sunt concurente întrucât cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În conformitate cu dispozițiile articolului 34, litera b din Codul penal, instanța a contopit cele două pedepse de câte 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, iar dintre aceste pedepse a ales pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.
Față de circumstanțele sus-menționate instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b și alin.2 din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În privința infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective întrucât manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpat nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului celor două societăți bancare: B. - Sucursala Județeană Cluj și B. G. SOCIETE GENERALE SA. Așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate juridică și s-a statuat în practica judiciară, capacitatea acțiunii inculpatului de a induce în eroare persoana vătămată presupune o evaluare variabilă, corespunzătoare nivelului de inteligență și pregătire al subiectului pasiv. Or, în cauză, persoanele vătămate sunt două unități bancare, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentanții acestora, care în calitatea lor de angajați ai unor foarte importante societăți comerciale bancare, puteau și trebuiau să întreprindă o minimă verificare a cererilor de creditare depuse de către inculpat și a actelor anexate acestora, ei având la îndemână în acest scop demersuri extrem de facile deoarece verificarea veridicității înscrisurilor falsificate și utilizate de inculpat în sprijinul cererilor de creditare se putea face printr-un simplu telefon sau cerere de informare către ITM Cluj pentru că din adresa nr.9524/04.07.2011 a ITM Cluj rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele ITM Cluj cu contract individual de muncă încheiat cu . din Cluj-N. (f 12). Așadar conduita angajaților băncilor a contribuit în mare măsură, alături de cea a inculpatului, la acordarea creditului din discuție. Instanța a apreciat astfel că aptitudinea acțiunii inculpatului de a induce în eroare persoanele vătămate este exclusă de posibilități incontestabile de protecție, cu eforturi minime, aflate la dispoziția persoanelor vătămate împotriva unor încercări de fraudare puerile cum au fost cele ale inculpatului întrucât acțiunea lui ar fi putut fi paralizată și din start sortită eșecului raportat la mijloacele de verificare facile aflate la îndemâna persoanelor vătămate cu privire la validitatea înscrisurilor depuse în dosarele de credit. Persoanele vătămate ar fi putut extrem de ușor și de rapid să recurgă la această minimă verificare anterior aprobării creditului și încheierii contractului bancar, iar dacă nu au făcut acest lucru, și-au asumat conștient riscul insolvenței debitorilor săi.
În consecință, în temeiul articolului 16, alin.1, litera b raportat la articolul 396, alin.5 din Codul de procedură penală, instanța l-a achitat pe inculpatul P. G. D., sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, instanța a luat act că persoanele vătămate B. G. SOCIETE GENERALE SA și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
Instanța a reținut că la fila 22 din dosarul de urmărire penală, . SRL a depus o constituire de parte civilă pentru suma de 30.879,38 lei și respectiv pentru suma de 29.563, 6 lei, sume reprezentând creanțe izvorâte din cele două contracte de credit bancar încheiate de inculpat cu persoanele vătămate B. G. SOCIETE GENERALE SA și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA. Această societate comercială a motivat constituirea sa de parte civilă prin faptul că persoanele vătămate i-au cesionat creanțele deținute împotriva inculpatului pe baza celor două contracte de credit bancar.
Instanța a reținut însă că potrivit art.20, alin.7 din Codul de procedură penală, dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal și dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă, iar potrivit art.19, alin.2 din același cod, acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente, dar conform art.24, alin.1 din Codul de procedură penală acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces, reorganizare, desființare sau dizolvare a părții civile, dacă moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desființării ori dizolvării. Coroborând aceste texte legale, instanța a reținut că numai persoana vătămată prin fapta penală dedusă judecății și succesorii ei în drepturi în condițiile art.24, alin.1 din Codul de procedură penală se pot constitui părți civile în procesul penal.
Întrucât cesionarul . SRL nu a suferit o vătămare materială prin faptele penale săvârșite de inculpat, ci a dobândit un drept de creanță împotriva acestuia pe calea încheierii unui contract de cesiune de creanță cu persoanele vătămate, această societate comercială nu are calitate de persoană vătămată prin cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și în consecință, nici nu se poate constitui parte civilă în procesul penal.
În temeiul articolului 25, aliniatul 3 raportat la art.404, alin.3 din Codul de procedură penală, instanța a dispus desființarea înscrisurilor falsificate folosite de inculpat, respectiv: adeverința de salariu eliberată în fals sub nr.138/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 47, contractul individual de muncă întocmit în fals sub nr.9309/15.05.2006 și nr. de înregistrare la ITM fals_ privind pe angajator . și angajat P. G. D. și aflat în copie la dosarul de urmărire penală la filele 48-49, adeverința de salariu eliberată în fals sub nr.136/25.07.2007 pe numele inculpatului P. G. D. și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la fila 65 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, falsificată și aflată în copie la dosarul de urmărire penală la filele 66-73.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. S. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., solicitând în baza art. 421 pct. 2 lit.a C.p.p. admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 1092/9.10.2014, iar în urma rejudecării cauzei a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei.
În fapt, apreciază soluția instanței de fond ca fiind vădit nelegală sub aspectul admiterii doar în parte a cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii. Sentința este netemeinică și sub aspectul soluției de achitare pentru săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune, deoarece toate elementele constitutive în norma de incriminare sunt întrunite, faptele inculpatului fiind în mod evident prevăzute de legea penală.
În cursul lunii iulie 2007, inculpatul a indus în eroare angajații B. –Sucursala Cluj susținând că este angajatul unei societăți folosindu-se de adeverința de salariu, copia certificată a carnetului de muncă, ambele falsificate, obținând astfel un împrumut bancar în sumă de 20.000 lei. Este real că în cauză, părți vătămate sunt două unități bancare, dar era imposibilă verificarea veridicității datelor prezentate de inculpat, deoarece ITM-ul nu comunica nici în trecut și nici în prezent telefonic date despre angajatori sau angajați nici măcar autorităților publice, cu atât mai puțin unor societăți comerciale cum sunt băncile.
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul este întemeiat.
Astfel, sentința penală nr. 1092/09.10.2014 este nelegală, sub aspectul admiterii doar în parte a cererii inculpatului P. G. D. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.
Instanța de fond, în mod greșit, a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată prev. de art.375 C.pr.pen. doar cu privire la infracțiunile de uz de fals prev. de art. 291 teza I C.pen. 1969 și art. 291 teza a Il-a C.pen. 1969, respingând, implicit, cererea inculpatului cu privire la cele două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 al. (1), (2), (3) C.pen. 1969 și nici nu a mai efectuat cercetarea judecătorească în cauză. Or, așa cum prevede art. 375 C.pr.pen., instanța fie dispune admiterea cererii, caz în care întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri, aceasta fiind unica probă permisă într-o astfel de procedură, fie dispune respingerea cererii, caz în care procedează la judecarea faptelor inculpatului conform procedurii obișnuite, în mod evident cu efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
Aceste două opțiuni ale instanței sunt prevăzute în mod limitativ de art 375 C.pr.pen., neputându-se dispune o soluție intermediară de admitere în parte a cererii inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii. în aceste condiții, soluția instanței de fond apare ca vădit nelegală, raportat la dispozițiile de strictă interpretare și aplicare ale art 375 C.pr.pen.
Totodată, Curtea apreciază că sentința penală atacată este nelegală și sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 al. (1), (2), (3) C.pen. 1969.
Astfel, se constată că toate elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare sunt întrunite, faptele inculpatului fiind, în mod evident, prevăzute de legea penală, nefîind astfel incident cazul prev. de art. 16 al. (1) lit. b) C.pr.pen., așa cum a reținut, în mod greșit, instanța de fond. În concret, inculpatul, în cursul lunii iulie 2007, folosindu-se de adeverința de salariu nr. 138/25.07.2007 și de copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr. 9309/15.05.2006, ambele falsificate, a indus în eroare angajații Băncii Comerciale Române ~ Sucursala Județeană Cluj, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat în cadrul S.C. „SMSC" S.R.L. aparținând inculpatului P. G. D., începând cu data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu de încadrare de 1.360 lei și un salariu pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 Iei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 18.000 lei, creditul incluzând comisioanele finanțate de bancă fiind în valoare totală de 18.171 lei. Totodată, inculpatul, în cursul lunii august 2007, folosindu-se de adeverința de salariu nr. 136/25.07.2007 și de copia certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă . nr._, ambele falsificate, a indus în eroare angajații B. - G. Societe Generale S.A., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat în cadrul S.C. „SMSC" S.R.L. aparținând inculpatului P. G. D., începând cu data de 02.05.2006, în calitate de sudor, cu un salariu lunar net pe lunile aprilie, mai, iunie 2007 de 982 lei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 20.000 lei, creditul incluzând comisioanele finanțate de bancă fiind în valoare totală de 18.171 lei.
Prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective, întrucât manoperele frauduloase exercitate în mod direct de către inculpat nu au fost apte să realizeze inducerea în eroare a reprezentanților Băncii Comerciale Române - Sucursala Județeană Cluj și ai B. -G. Societe Generale S.A. Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat în jurisprudență, capacitatea acțiunii inculpatului de a induce în eroare persoana vătămată comportă o evaluare variabilă, corespunzătoare nivelului de inteligență și pregătire al subiectului pasiv. Or, în cauză, persoanele vătămate sunt două unități bancare, iar pretinsele infracțiuni au fost săvârșite față de reprezentanții acestora, care în calitatea lor de angajați ai unor societăți comerciale bancare de anvergură, multinaționale, specializate în domeniul finanțelor, puteau și aveau obligația să întreprindă o minimă verificare a cererilor de creditare depuse de către inculpat și a actelor anexate acestora. Astfel, această verificare se putea face printr-un simplu telefon sau printr-o cerere de informare către ITM Cluj, pentru că din adresa nr. 9524/04.07.2011 a ITM Cluj rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele ITM Cluj cu contract individual de muncă încheiat cu . Cluj-N.. Așadar, conduita angajaților băncilor a contribuit, în mare măsură, alături de cea a inculpatului, la acordarea creditelor în discuție, iar persoanele vătămate, neefectuând verificările sus¬menționate, și-au asumat conștient riscul insolvenței debitorilor săi.
Această susținere nu poate fi primită, întrucât, în acea perioadă, băncile se confruntau cu o avalanșă de cereri de acordare a unor împrumuturi bănești, ceea ce făcea imposibilă verificarea, pe loc, a veridicității datelor prezentate de solicitantul creditului în toate cazurile. Verificările se făceau ulterior, în mod aleatoriu, prin adrese înaintate Inspectoratului Teritorial de Muncă. Această instituție nu comunica și nu comunică nici în prezent, telefonic, date despre angajatori și angajați, nici măcar autorităților publice, cu atât mai puțin unor societăți comerciale, astfel că este greșită aserțiunea instanței că verificarea se putea face telefonic, în câteva minute. Practic, banca avea de ales între a onora cererea de acordare a împrumutului, bazându-se pe buna-credință a solicitantului creditului, care, în plus, prezenta unele înscrisuri semnate și ștampilate cu ștampila unor societăți comerciale și a renunța la client, în detrimentul unor competitori pe piața bancară, cu consecințe negative asupra activității sale desfășurate în scopul de a obține profit. Banca nu putea respinge cererea de acordare a împrumutului pe baza unor criterii arbitrare, legate de aspectul persoanei, toți clienții trebuind tratați în mod egal de către comerciant. în aceste condiții, prezentarea unor înscrisuri de salarizare semnate și ștampilate cu ștampila unei societăți reale, în care se menționa un cuantum decent al salariului, este de natură să inducă în eroare chiar și o entitate de anvergură, multinațională, specializată în domeniul finanțelor. Cum această prezentare s-a făcut cu scopul și consecința obținerii unei sume de bani din patrimoniul persoanelor vătămate, ambele fapte ale inculpatului constituie, în mod evident, infracțiunea de înșelăciune.
Pe de altă parte, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, definitorie este intenția cu care acționează inculpatul: făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește. De asemenea, latura subiectivă a infracțiunii include și scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos injust, folosul fiind injust atunci când cu privire la acesta nu există nicio îndreptățire. În speță, inculpatul cunoscând că documentele de care se folosea nu sunt reale, fiind falsificate, știa că induce în eroare funcționarele băncilor atunci când a solicitat creditele respective, acționând așadar cu intenția prevăzută de textul incriminator. Iată așadar, că atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de înșelăciune sunt îndeplinite în cauză, soluția primei instanțe fiind greșită.
În concluzie, instanța consideră că, fără o aplicare corectă a normelor de drept substanțial și cu încălcarea normelor procedurale a dispus prima instanță achitarea inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina sa, astfel că se impune condamnarea acestuia .
Cât privește infracțiunile de uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I V.C.pen. și art. 291 teza II V.C.pen., Curtea va constata intervenirea prescripției răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 124 C.pen. (1969), care constituie legea penală mai favorabilă, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. la art.122 este depășit cu încă o dată. Termenul prev. de art. 122 pentru infracțiunea de uz de fals este de 5 ani, potrivit art.122 lit.d și curge de la data săvârșirii infracțiunii, prin urmare termenul de prescripție care este de 7 ani și jumătate, s-a împlinit în luna februarie 2015.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, va admite apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1092 din 09.10.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în latura penală și judecând în aceste limite, va dispune condamnarea inculpatului P. G. D. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2 3 V.C.pen. cu aplic. art. 396 al. 10 C.proc.pen., art. 74 al. 1 lit.a si c V.C.pen., art. 5 C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2 3 V.C.pen. cu aplic. art. 396 al. 10 C.proc.pen., art. 74 al. 1 lit.a si c V.C.pen., art. 5 C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b V.C.pen. va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Va face aplic. art. 71, 64 lit. a teza II V.C.pen.
Potrivit art. 81, 82 V.C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. ultim V.C.pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 V.C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 396 al. 6 C.proc. pen. rap. la art. 16 al. 1 lit. f C.proc.pen. va dispune încetarea procesului penal sub aspectul comiterii de către inculpatul P. G. D. a infracțiunilor de uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I V.C.pen. și art. 291 teza II V.C.pen. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Va stabili în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 1092 din 09.10.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează în latura penală.
Judecând în aceste limite, condamnă inculpatul P. G. D. (fiul lui G. și V. E., născut la 30.10.1971 în G., dom. în G. . apt. 5 jud. Cluj, f.f.l în Cluj-N. .-65 apt. 207):
- pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2 3 V.C.pen. cu aplic. art. 396 al. 10 C.proc.pen., art. 74 al. 1 lit.a si c V.C.pen., art. 5 C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;
- pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2 3 V.C.pen. cu aplic. art. 396 al. 10 C.proc.pen., art. 74 al. 1 lit.a si c V.C.pen., art. 5 C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b V.C.pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II V.C.pen.
Potrivit art. 81, 82 V.C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. ultim V.C.pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 V.C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 396 al. 6 C.proc. pen. rap. la art. 16 al. 1 lit. f C.proc.pen. dispune încetarea procesului penal sub aspectul comiterii de către inculpatul P. G. D. a infracțiunilor de uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I V.C.pen. și art. 291 teza II V.C.pen. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
C. C.
Dact.I.M../S.M
4 ex./19.05.2015
Jud.fond. M. M. G.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 596/2015. Curtea de Apel CLUJ | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
