Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 53/A/2015
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: I. – C. M.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror D. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul – apelant Ș. L. S. împotriva sentinței penale nr. 409/15.04.2014, pronunțate de către Judecătoria Cluj – N., în dosarul nr._, în care inculpatul – apelant Ș. L. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul dat în dosarul de urmărire penală nr. 3765/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj - N., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzute de art.86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul – apelant Ș. L. S. personal, legitimat cu CI, ., nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la termenul anterior s-a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea inculpatului – apelant Ș. L. S. să își angajeze un apărător.
Inculpatul – apelant Ș. L. S. arată că nu a avut posibilitatea angajării unui apărător și, în probațiune, depune copia contractului individual de muncă (f. 9 - 12).
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului declarat de către inculpatul – apelant Ș. L. S..
Inculpatul – apelant Ș. L. S. solicită instanței admiterea apelului și schimbarea modalității de executare a pedepsei, fără privare de libertate, precum și să aibă în vedere conduita acestuia, faptul că are un loc de muncă stabil și că nu prezintă un pericol pentru cei din jur.
La interpelarea Curții de a preciza dacă este de acord să presteze muncă în folosul comunității, inculpatul – apelant Ș. L. S. arată că este de acord.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, apreciind temeinică și legală sentința pronunțată de către instanța de fond, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în condiții de recidivă post condamnatorie.
Inculpatul – apelant Ș. L. S., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
CURTEA :
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 409 din 15 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal 1969, a art. 74 alin. 2 din Codul penal 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal 1969, totul cu reținerea art. 5 din Codul penal și a art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul Ș. L. S., fiul lui L. și I., născut la data de 22.12.1985 în Cluj-N., județul Cluj, CNP_, cetățenie română, recidivist, necăsătorit, școala profesională, fără ocupație, fără loc de muncă, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., . la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N., pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 2 ani 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. G. Giliana, în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 30.10.2013 în dosarul nr. 3765/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a fost trimis în judecată, cercetat în stare de libertate, inculpatul Ș. S. L., cercetat în stare de libertate, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 08.04.2013, în jurul orei 11.45, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe drumul public (Piața Unirii din municipiul Cluj-N.), efectuând activități de taximetrie deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată în perioada 26.03._13.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare acte premergătoare (f. 3), proces verbal de sesizare din oficiu (f. 4), proces verbal de constatare infracțiune flagrantă (f. 5), adresă Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj nr._/29.04.2013 (f. 7), declarație martor S. O. M. (f. 8-9), declarație martor I. M. Ș. (f. 10-12), declarație dată în calitate de învinuit de Ș. L. S. (f. 14-16), fișă cazier auto (f. 19-20).
Pe parcursul urmăririi penale, Ș. S. L. a recunoscut fapta săvârșită și a colaborat cu organele de urmărire penală.
În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și nu au fost invocate excepții, situație în care prin încheierea din data de 11.03.2014 s-a dispus începerea judecării cauzei.
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 24) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 5 și art. 349 alin. 1 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că:
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarațiile inculpatului și a martorilor audiați rezultă că în data de 08.04.2013, în jurul orei 11.45, Ș. S. L. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, efectuând activități de taximetrie și în Piața Unirii a fost depistat de către un echipaj de poliție în timp ce folosea telefonul mobil.
Fiindu-i solicitate actele la control, inculpatul a prezentat actele de identitate și cele ale autoturismului, declarând că restul documentelor se află la domiciliu. Echipajul de poliție a verificat baza de date, constatând că acesta are suspendată exercitarea dreptului de a conduce în perioada 26.03._13, aspect confirmat și prin Adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj nr._/29.04.2013 (f. 7).
Pe fondul audierii sale (f. 14-16), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a precizat faptul că deși exercitarea dreptului său de a conduce i-a fost suspendată întrucât în data de 10.03.2013 nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric, a fost nevoit să conducă în continuare deoarece părinții săi nu lucrau și era singura sursă de venit pe care o avea, respectiv aceea de a efectua activități de taximetrie.
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarația lui Ș. S. L. în care a recunoscut în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, cu conținutul procesului verbal de constatare și al adresei SPVRPCIV Cluj.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat căîn drept:
Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infracțională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 335 alin. 2 Cod penal.
Analizând cele două încadrări juridice din prisma prevederilor art. 5 din Codul penal, instanța a constatat că nu există deosebiri, nici măcar în ceea ce privește cuantumul pedepselor prevăzute de lege, situație în care la stabilirea legii penale mai favorabile se va raporta la celelalte elemente care caracterizează situația juridică a inculpatului, respectiv starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta care face obiectul prezentului dosar penal și împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Având în vedere că, astfel cum s-a reținut mai sus, inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie față de prevederile Codului penal 1969, instanța a analizat condițiile de existență a acestei instituții de drept penal prevăzute de cele două legi în vigoare de la data săvârșirii infracțiunii și până la momentul pronunțării hotărârii, pentru a stabili care este legea penală mai favorabilă, reținând că, astfel cum s-a statuat în doctrina de drept penal, instituția recidivei este o instituție de drept penal care funcționează în mod autonom.
Având în vedere diferența de tratament sancționator al instituției recidivei post-condamnatorii (cumul juridic + posibilitatea aplicării unui spor în vechiul cod/cumul aritmetic în noul cod), s-a apreciat că dispozițiile Codului penal 1969 sunt mai favorabile în prezenta cauză.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare și cele precizate de inculpat cu privire la motivul care a stat la baza săvârșirii faptei, respectiv nevoia de a asigura veniturile familiei în condițiile în care avea în întreținere părinții cărora le va da eficiență prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal 1969.
Având în vedere efectele celor două instituții incidente în cauză (recidiva post-condamnatorie și circumstanța atenuantă), instanța a apreciat că Vechiul Cod penal/OUG nr. 195/2002 reprezintă legea penală mai favorabilă, situație în care va proceda la reținerea încadrării juridice așa cum a fost menționată în actul de sesizare.
Astfel, fapta inculpatului Ș. L. S., care în data de la data de 08.04.2013, în jurul orei 11.45, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe drumul public (Piața Unirii din municipiul Cluj-N.), efectuând activități de taximetrie deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată în perioada 26.03._13 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului Ș. L. S. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Având în vedere că faptele pentru care este judecat în prezentul dosar penal au fost săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N., în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal 1969.
Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 74 din Codul penal, respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului apreciate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate, situația familială și socială, dar și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 396alin. 10 din Codul de procedură penală.
Odată reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 suferă modificări în sensul reducerii acesteia cu o treime, situație în care se situează între 4 luni închisoare și 2 ani închisoare sau amendă.
Având în vedere repetitivitatea încălcărilor legislației rutiere (44 de abateri), instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul Ș. L. S. prezintă un grad mediu de pericol social situație în care apreciază ca insuficientă și ineficientă pedeapsa amenzii penală, motiv pentru care se va îndrepta spre o pedeapsă cu închisoarea în noile limite aplicabile în prezenta cauză (de la 15 zile închisoare la 4 luni închisoare), apreciind o pedeapsă de 3 luni închisoare ca fiind aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că această persoană nu este la primul conflict cu legea penală, el fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N. la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N., pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 2 ani 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. G. Giliana, în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel inculpatul Ș. L. S., solicitând admitere acestuia și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la faptul că este un element tânăr și a recunoscut comiterea infracțiunii.
Examinând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a realizat individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului Ș. L. S., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că modalitatea de individualizare a sancțiunii rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, constând în aceea că la 8.04.2013, pe timp de zi, a condus un vehicul pe drumurile publice din Cluj-N., realizând activități de taximetrie, deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată în perioada 26.03.-24.04.2013, infracțiunea din prezentul dosar comițând-o la 8.04.2013 și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă. Nu este de omis faptul că prezenta infracțiune, inculpatul a comis-o în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2012 a Judecătoriei Cluj-N., nesocotind clemența acordată de magistrați, astfel că acea sancțiune se va revoca și va fi executată alăturat de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, în final apelantul urmând să execute 2 ani și 9 luni închisoare în detenție.
Prevederile atât din vechiul cât și din actualul Cod de procedură penală art. 83 C.p., cât și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, exclud în caz de recidivă, executarea pedepsei cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a sancțiunii.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, modalitatea de executare a pedepsei principale de 2 ani și 9 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar dispunerea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Din fișa de cazier rezultă că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare, fiindu-i aplicată pentru furt calificat, iar în termenul de încercare al acesteia, a săvârșit faptele din prezentul dosar.
Cuantumul sancțiunii și modalitatea de executare nu se impun a fi reduse față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefundat în baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Va obliga pe apelantul Ș. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. L. S. împotriva sentintei penale nr. 409 din 15 aprilie 2014 a Judecătoriei Cluj N..
Obligă pe apelantul S. sa plăteasca în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. C. MORARDELIA P.
GREFIER
N. N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./16.01.2015
Jud.fond.-M. D.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 59/2015. Curtea... → |
|---|
