Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-01-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.119/A/2015
Ședința Camerei de Consiliu din 27 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin
PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de condamnatul S. P., de anulare a deciziei penale nr. 869/A/21.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/182/2013 a Curții de Apel Cluj.
Pentru admisibilitatea în principiu conform art.431 C.pr.pen., cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, se acordă cuvântul părților cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art.431 C.pr.pen., solicită respingerea contestației ca inadmisibilă în principiu și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1250 din 07.05.2014, pronunțată în dosarul nr._/182/2013 al Judecătoriei Baia M., în baza art. 335, alin. 2 Cod penal (corespondent art. 86, alin. 2 OUG 195/2002), a fost condamnat inculpatul S. P., fiul lui G. și A., născut la data de 18.04.1958 în . M., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. Satu M., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969, și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal din 1969.
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 887/P/2013 din data de 16.10.2013, P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. P., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.10.2013, sub nr._/182/2013.
În fapt, s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că, în data de 01.10.2012, în jurul orei 17:44, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DE 58, pe raza localității Buciumi, județul Maramureș, inculpatul S. P. a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere, întrucât a efectuat în mod neregulamentar o manevră de depășire a autoturismului marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul T. I..
I-au fost solicitate documentele personale și ale autoturismului. Inculpatul a prezentat un proces-verbal încheiat în data de 21.06.2011 de către organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M., prin care se atestă faptul că s-au ridicat de la inculpat mai multe documente în limba maghiară întocmite pe numele său, inclusiv permisul de conducere maghiar cu ., S00176887MROU.
Fiind verificat în baza de date, s-a stabilit că inculpatul a fost cercetat penal în anul 2007, când i-a fost anulat permisul de conducere pentru infracțiuni la regimul circulației.
Din Adresa nr._/15.03.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. – Serviciul Rutier rezultă că inculpatul S. P. a fost posesor al permisului de conducere . categoriile B,C, C+E, în perioada 19.07.2004 – 29.11.2007. La data de 29.11.2007, permisul de conducere seria S_M a fost anulat deoarece prin Sentința penală nr. 556R din 29.11.2007, Curtea de Apel Oradea l-a condamnat la 1 an închisoare cu suspendare condiționată, în urma verificărilor efectuate în baza de date, permisul de conducere . categoria B, eliberat la 25.11.2009 a fost atribuit martorei O. S. F..
Permisul de conducere care a aparținut inculpatului a fost înaintat prin Adresa nr._/14.03.2006 de către Poliția orașului Negrești Oaș, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. și a fost anulat prin referatul nr._/10.12.2008, începând cu data de 29.11.2007, data rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 556/R din 29.11.2007.
Potrivi adresei nr._/09.10.2012 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, inculpatului S. P., autoritățile maghiare i-au eliberat la data de 08.02.2010 permisul de conducere maghiar cu .. CJ649209 valabil până la data de 08.02.2020; permisul de conducere maghiar a fost eliberat persoanei în cauză în baza permisului de conducere românesc cu .; permisul de conducere nu este grevat de restricții și nu este dat în urmărire.
Din datele comunicate prin adresa nr._/S.3/TE/12.03.2013 de către Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, inculpatul S. P., împreună cu alți cetățeni români au schimbat în Ungaria permise de conducere românești falsificate, inculpatul obținând astfel permisul de conducere maghiar autentic cu .. Inculpatul a declarat că a obținut permisul de conducere în Ungaria cu ajutorul unei persoane neidentificate din Satu M. căreia i-a achitat suma de 2000 de euro. Faptele susmenționate sunt cercetate în dosarul penal nr. 656/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 7-9 dos. urm. pen.), proces-verbal privind ridicarea de la inculpat a procesului-verbal încheiat la data de 21.06.2011 de către organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. (f. 10 dos. urm.pen.), CD conținând filmarea realizată cu aparatul video radar (f. 13 dos. urm.pen.), adresa nr._/S.3/TE/12.03.2013 a Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale (f. 14-15 dos. urm.pen.), adresa nr._/09.10.2012 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul Comun de Contact Artand (f. 16 dos. urm. pen.), adresa nr._/15.03.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. – Serviciul Rutier (f. 18 dos. urm. pen.), adresa nr._/14.03.2006 a Poliției orașului Negrești Oaș (f. 25 dos. urm.pen.), referatul nr._/10.12.2008 al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. – Serviciul Rutier (f. 23 dos. urm.pen.), declarații martori (f. 44-45, 48-49 și f.52 dos.urm. pen.), declarații inculpat (f. 29 și 39-41 dos.urm.pen.).
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier auto a inculpatului (fila 19 dosar up) și fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 42 dosar up).
În ședința publică din data de 19.02.2014, instanța a dispus, în baza art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013, trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară.
Prin Încheierea din data de 31.03.2014, în baza art. 346, alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În ședința publică din data de 30.04.2014, nefiind contestate probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 01.10.2012, în jurul orei 17:44, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, pe raza localității Buciumi, jud. Maramureș, fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere.
Inculpatul a prezentat un proces-verbal încheiat în data de 21.06.2011 de către organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M., potrivit căruia s-au ridicat de la acesta mai multe documente în limba maghiară întocmite pe numele său, inclusiv permisul de conducere maghiar cu ., S00176887MROU (fila 12 dosar urmărire penală).
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul figurează în baza de date cu permisul de conducere anulat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 01.10.2012 (filele 7-9 dosar urmărire penală) coroborându-se cu mențiunile adresei nr._/15.03.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. – Serviciul Rutier (fila 18 dosar urmărire penală), potrivit căreia inculpatul S. P. a fost posesor al permisului de conducere ., categoriile B,C, C+E, în perioada 19.07.2004 – 29.11.2007, care a fost anulat la data de 29.11.2007. Permisul de conducere ., categoria B, eliberat la 25.11.2009, a fost atribuit martorei O. S. F..
Prin Sentința penală nr. 13/19.01.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin Decizia penală nr. 556/R/29.11.2007 a Curții de Apel Oradea, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 5 din OUG 195/2002, la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (filele 26-28 dosar urmărire penală).
Permisul de conducere care a aparținut inculpatului a fost înaintat prin Adresa nr._/14.03.2006 de către Poliția orașului Negrești Oaș, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu M. și a fost anulat prin referatul nr._/10.12.2008, începând cu data de 29.11.2007, data rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 556/R/29.11.2007 a Curții de Apel Oradea (filele 23-25 dosar urmărire penală).
Din declarația martorei O. S. F. (filele 48-49, 52 dosar urmărire penală) coroborată cu mențiunile permisului de conducere depus la fila 50 dosar urmărire penală, rezultă că permisul de conducere ., eliberat la 25.11.2009, a fost atribuit acesteia.
Aceste mijloace de probă se coroborează și cu mențiunile adresei nr._/09.10.2012 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, din care reiese că autoritățile maghiare i-au eliberat inculpatului, la data de 08.02.2010, permisul de conducere maghiar cu .. CJ649209, valabil până la data de 08.02.2020, în baza permisului de conducere românesc cu . (fila 16 dosar urmărire penală).
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că a fost dovedită existența faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.
În drept, fapta inculpatul S. P. care, în data de 01.10.2012, în jurul orei 17:44, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, în condițiile în care permisul de conducere i-a fost anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335, alin. 2 Cod penal (corespondent art. 86, alin.2 OUG nr. 195/2002).
Instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar după împlinirea termenului de reabilitare cu privire la condamnările înscrise în fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 42 dosar up).
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale, stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de OUG 195/2002 pentru infracțiunea săvârșită de inculpat sunt aceleași cu cele prevăzute de noua reglementare.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat (de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă), împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice deși permisul de conducere i-a fost anulat în anul 2007), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație și loc de muncă, dar și împrejurarea că a intervenit reabilitarea cu privire la condamnările anterioare, apreciind că scopul educativ și preventiv poate fi atins prin aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special al pedepsei închisorii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 335, alin. 2 Cod penal (corespondent art. 86, alin. 2 OUG 195/2002), a fost condamnat inculpatul S. P. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Având în vedere lipsa autonomiei pedepselor accesorii față de pedeapsa principală și întrucât în cauză pedeapsa principală a fost stabilită potrivit legii noi, care nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare și prin urmare nici a celei accesorii pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, instanța nu va aplica inculpatului pedeapsa accesorie.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate, instanța a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, care prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, lege care va fi aplicată conform principiului aplicării legii mai favorabile, chiar dacă legea nouă nu prevede o asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei, aceasta fiind o instituție juridică autonomă față de încadrarea juridică a faptei. S-a constatat că suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă inculpatului decât orice altă modalitate de individualizarea prevăzută de Codul penal având în vedere că, pe parcursul termenului de încercare inculpatul nu are nicio obligație, iar la împlinirea acestui termen, dacă nu se dispune anularea sau revocarea suspendării condiționate, inculpatul este reabilitat de drept.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 81 Cod Penal din 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969, a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal din 1969, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ce includ și cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. P., solicitând desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că emiterea permisului de conducere maghiar s-a făcut cu respectarea dispozitiilor legale în sensul că a urmat o scoală de soferi si a obținut documentele necesare de la autoritățile competente, că nu a urmărit schimbarea permisului national cu unul maghiar si nu a avut cunostinta despre depunerea permisului national falsificat. Invocă reunirea cauzei cu dosarul nr. 656/P/2011 de la P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, având ca obiect infractiunea de uz de fals motivat de faptul că între infracțiunile cercetate există legătură și reunirea cauzelor se impunea pentru buna înfăptuire a justiției.
Prin decizia penală nr. 869/A/21.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/182/2013 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. P. împotriva sentinței penală nr. 1250 din 07.05.2014 a Judecătoriei Baia M..
A fost obligat inculpatul să plătească 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut în raport cu actele si lucrările dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecații că raportat la ansamblul probatoriului administrat că apelul declarat în cauză este nefondat deoarece susținerea inculpatului referitoare la deținerea unui permis de conducere valabil nu are suport în realitate.
Rezultă din probele cauzei că inculpatul a fost deținătorul permisului de conducere național ., categoriile B,C, C+E, în perioada 19.07.2004 – 29.11.2007, care a fost anulat la data de 29.11.2007 ca urmare a condamnării inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 13/19.01.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin Decizia penală nr. 556/R/29.11.2007 a Curții de Apel Oradea.
Inculpatului i-a fost comunicată soluția de anulare a permisului de conducere potrivit adresei nr._/10.12.2008 a IPJ Satu M. (f. 25 u.p.).
Permisul de conducere ., categoria B, eliberat la 25.11.2009, a fost atribuit martorei O. S. F..
Deși inculpatul a invocat detinerea legală a unui permis eliberat de autoritătile maghiare, susnumitul nu a făcut dovada parcurgerii cerintelor si etapelor eliberării unui permis de conducere. Dimpotrivă, . maghiar este identică cu cea a permisului national detinut anterior de inculpat ceea ce probează că, în fapt, inculpatul a apelat la procedura preschimbarii permisului de conducere, situatie care are ca premisă detinerea unui permis national valabil.
De altfel, potrivit adresei nr._/09.10.2012 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, inculpatului S. P. autoritățile maghiare i-au eliberat la data de 08.02.2010 permisul de conducere maghiar cu .. CJ649209 valabil până la data de 08.02.2020 în baza permisului de conducere românesc cu ..
Din această perspectivă sustinerea inculpatului referitoare la faptul că a avut credinta detinerii unui permis valabil emis este vădit nesinceră, cu atât mai mult cu cât potrivit propriei declaratii, pentru obtinerea permisului de conducere a apelat o persoană numită „Bobi” care, contra sumei de 2000 euro, l-a ajutat la obtinerea permisului de conducere maghiar.
Așa fiind, apare cu puterea evidentei că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, cerințele textului de incriminare fiind îndeplinite, iar instanța de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile Curtea a observat că la momentul pronunțării sentinței penale atacate nu se pronunțase decizia nr. 265/2014 a CCR privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile si cum doar inculpatul a atacat sentința primei instanțe, s-a menținut soluția instanței de fond corespunzătoare practicii judiciare de la acel moment care este mai favorabilă sub aspectul textului aplicabil si modalitatea de executare.
Referitor la pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât si a modalității de executare, Curtea a reținut că este o sancțiune justă si proporțională, fiind în măsură să asigure realizarea scopului de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Așa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeinicie în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar în temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S. P., solicitând admiterea in principiu si în temeiul art. 432 Cod pr. pen, admiterea ca întemeiată a contestatiei în anulare, să se desființeze prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere si sa procedeze de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare, urmând a se pronunța o soluție de achitare
În motivarea contestatiei s-a arătat că este incident cazul prev. art. 426 lit. b Cod pr. pen., respectiv că a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal.
În acest sens contestatorul a arătat că art. 396 pct. 6 Cod pr. P.., referindu-se la rezolvarea acțiunii penale, statuează ca încetarea procesului penal se pronunța in cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e-j Cod pr. pen.
In același cadru, art. 16 lit. e Cod pr. pen, prevede ca acțiunea penala nu mai poate fi exercitata, daca lipsește o condiție prevăzuta de lege, necesara pentru punerea in mișcare a acțiunii penale, iar art. 309 alin. 1 Cod pr. pen., prevede ca acțiunea penala se pune in mișcare... cand exista probe din care rezulta ca o persoana a săvârșit o infracțiune si nu exista unul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. 1 Cod pr. pen.
În esenta, contestatorul a arătat că fapta nu a fost săvârșita cu vinovăția ceruta de lege, iar in subsidiar exista cauza de neimputabilitate prev de art. 30 Cod penal privind eroarea, urmând a se face aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b si d Cod pr. pen.
Pe fond, contestatorul a arătat că demonstrat si a avut reprezentarea certa ca se afla in deplina legalitate atunci când a condus autoturismul pe drumurile publice, posedând un permis de conducere valabil, act oficial eliberat de autoritarile maghiare.
Din probele administrate nu rezulta nicio proba privind vinovăția sa, prin care sa se constate in afara oricărui dubiu ca a cunoscut despre existenta unor nereguli in eliberarea permisului de conducere de către autoritățile maghiare.
Analizând contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii, în raport de motivele invocate, privite prin prisma dispozițiilor art. 426 și art. 431 C.pr.pen., instanța constată că această cerere nu este admisibilă în principiu, pentru considerentele de fapt și de drept ce succed:
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac ce se poate formula numai împotriva hotărârilor penale definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de retractare, și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și procedurii de soluționare.
Astfel, legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 426 C.pr.pen., cazurile în care se poate face contestația în anulare, respectiv: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 16 lit. e C.proc.pen. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În lipsa unor asemenea cazuri, contestația în anulare împotriva hotărârii judecătorești definitive nu poate fi solicitată, întrucât este o cale extraordinară de atac ce presupune examinarea hotărârii judecătorești definitive numai în anumite situații, iar nu de plano, prin simpla promovare a acestei căi de atac.
Conform dispozițiilor art. 427 alin. 2 C.pr.pen., în cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora.
Potrivit alin. 1 al art. 431 C.pr.pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Altfel spus, trei sunt elementele vizate, cu privire la care trebuie să existe o strânsă corelatie, și anume: a) cazul de contestație (dintre cele prevăzute de art.426); b) motivul adus în sprijinul acestuia; c) dovada invocată în sprijinul contestației (care se află la dosar ori se depune anterior examinării admisibilității în principiu).
Concluzionând, examinând admisibilitatea în principiu instanța trebuie să verifice existența unei concordanțe aparente între cazul de contestație invocat (în speta, art.426 lit. b C. pr. pen.), motivul pe care se sprijină și dovada invocată.
Invocarea de motive străine de cazul de contestație de care se prevalează, lipsa pretinsei dovezi ori depunerea unei dovezi ce nu are legătură cu acel caz pe care îl vizează scoate în evidență lipsa acestei concordanțe.
În speță, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b Cod pr. pen., respectiv că a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal, motivând că nu a comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege si că exista cazul de neimputabilitate prevăzut de art. 30 C.pen., respectiv eroarea.
Potrivit art. art. 396 al. 6 C.proc.pen. încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j), respectiv: lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Din cele expuse rezultă că motivul invocat de contestator (lipsa vinovătiei sau cauza de neimputabilitate) nu se regaseste în cazul de contestatie invocat deoarece încetarea procesului penal se dispune strict în cazurile și conditiile arătate în art. 16 al. lit. e-j C.proc.pen.. Se observă că motivele invocate de contestator se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 16 lit. b si d C.proc.pen. si care, în ipoteza incidenței lor, au drept consecință pronunțarea unei soluții de achitare potrivit art. 396 al. 5 C.proc.pen.
Asa fiind, Curtea constată că nu sunt întrunite conditiile de admisibilitate a constestatiei în anulare formulate de susnumitul contestator, urmând a fi respinsă ca atare care în temeiul art. 431 C.proc.pen.
Potrivit art. 275 C.proc.pen. se va obliga contestatorul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul S. P. de anulare a deciziei penale nr. 869/A/21.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/182/2013 a Curții de Apel Cluj.
Obligă contestatorul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./27.02.2015
Jud.apel. I.M./L.H.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 49/2015. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2015. Curtea de... → |
|---|
