Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1240/2015. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 1240/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1240/2015

Ședința publică din data de 20 octombrie 2015

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: V. V. A., judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER: C. C.

Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR: S. D.

S-au luat în examinare – pentru pronunțare - apelurile declarate de inculpata C. R. M. și de P. de pe lângă Judecătoria Z., împotriva sentinței penale nr. 137 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Z., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art. 295 alin.1 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8.10.2015, s-a înregistrat la dosarul cauzei prin serviciul registratură, din partea inculpatei-apelante C. R. M., concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 137 din 6 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 5 Cod penal, raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014s, s-a stabilit lege penală mai favorabilă inculpatei C. R. Legea 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la data de 01.02.2014.

În baza art. 195 alin.1 Cod penal raportat la art. 308 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și a art. 5 Cod penal, a fost condamnată inculpata C. R.-M., fiica lui L. și V., născută la data de 17.02.1968, în loc. Jibou, jud. S., CNP_, cetățean român, studii medii, fără antecedente penale,domiciliată în mun. Z., ., ., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare Serviciului de Probațiune S..

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 1 lit. b Cod penal s-a impus inculpatei să execute următoarea obligație: să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitare.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal rap. la art. 404 alin.2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Direcției de Asistență Socială Comunitară Z. sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S., pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală și art. 91 alin. Cod penal s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe parcursul termenului de încercare, săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere și obligațiile impuse.

În baza art. 67 alin.2 coroborat cu art. 295 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani, care se va executa, în baza art. 68 alin.1 lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii .

S-a constatat că prin sentința civilă 222 din 16.01.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul_, definitivă prin decizia civilă 3595/25.03.2013 a Curții de Apel Cluj inculpata C. R. M. a fost obligată la plata sumei de 1 141 792 lei ce reprezintă prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de delapidare ce face obiectul prezentei cauze.

În baza art. 19 alin.1 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către ..

În baza art.274 Cod procedură penală a fost obligată inculpata C. R. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 325/P/2011 din data de 22.09.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art. 295 alin.1 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 24.09.2014 sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că din perioada anterioară anului 2007 și până în anul 2011 inculpata C. R. în calitate de administrator al . Z. a ridicat din casieria societății cu titlu de avans spre decontare suma totală de 1 141 792 lei, suma ce ulterior nu a fost justificată sau restituită, fiind folosită de inculpată în interes personal, cu consecința prejudicierii patrimoniului societății comerciale.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații inculpată (f. 22-28, 36, 40-50, vol. I), declarații martori (f. 54-83, vol. I), raport de expertiză contabilă (filele 133-151, vol. I), alte înscrisuri (vol. II-IV).

În faza de urmărire penală, prin înscrisul depus la fila 95 vl. II . că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 302 761,88 lei din care suma de 267 868, 16 lei credit restant și suma de 34 893,732 lei dobânzi restante aferent contractului_ încheiat cu ..

Prin încheierea penală din data de 27.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost invocate de către părți și nici din oficiu cereri sau excepții cu privire la legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală din dosarul 325/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., dispunând începerea judecății.

În faza de judecată, la termenul din data de 09.05. 2014, inculpata C. R., în prezența apărătorului ales, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. art. 374 alin.4 și art. 396 alin.10 C.p.p., a solicitat ca judecata să fie făcută în procedură obișnuită, cu administrare de probe, declarând că nu dorește să dea declarația în cauză la acel moment, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost readministrate probele testimoniale din faza de urmărire penală, respectiv au fost audiați martorii C. M. C. (f. 53-55), H. A. (f. 57- 58 vl.V), I. G. C. (f.59-61 vl. V), O. E. (f.71-72), S. S. (f. 73- vl.V), C. A. C. (f. 74-75 vl.V), M. M. (f. 106-107 vl.V). Inculpata a dorit să dea explicații și lămuriri în cauză fiind audiată la termenul din data de 13.03.2015 (f. 76-77 vl. V).

La solicitarea instanței a fost depusă la dosarul cauzei de către OCPI S. situația cu bunurile imobile deținute de inculpată în prezent și extrase de pe cărțile funciare în care sunt înscrise imobilele (f. 90-98), iar Primăria Municipiului Z. a depus situația cu bunurile impozabile deținute de inculpata C. R., soțul acesteia C. T. și fiul inculpatei C. M. (f. 99-101 vl. V.). Inculpata a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 78-85, 105, 108-112 vl. V) și practică judiciară.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, de la data săvârșirii faptei și până la data judecări acesteia, a fost pusă în discuția părților incidența în cauză a legii penale mai favorabile inculpatei, potrivit art. 5 Cod penal, fiind consemnate concluziile procurorului și ale părților în acest sens.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Potrivit istoricului comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S., inculpata C. R. M. a avut calitatea de administrator al . Z. încă de la înființarea societății, din luna noiembrie 2002, având și calitatea de asociat, cu un procent de 50% din părțile sociale ale societății. La înființarea societății, calitatea de administrator și de asociat, cu un procent de 50% din părțile sociale ale societății, a avut-o și C. T. – soțul inculpatei.

. Z. avea ca obiect principal de activitate „Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun” - cod CAEN rev. 5211. În realitate, activitatea societății era profilată atât pe comerț cu amănuntul de produse alimentare, cât și pe exploatarea unor produse de la o balastieră amplasată în localitatea Creaca, pentru care exista autorizație de construire emisă de Consiliul Județean S., la data de 18.03.2007.

În ciuda faptului că administratorii statutari ai . erau C. T. și soția acestuia, C. R. M., în realitate prerogativele de administrare ale societății le-a exercitat exclusiv inculpata C. R. M.. Acest aspect reiese din coroborarea declarației inculpatei cu declarațiile martorilor I. G. C., B. M. D. V., C. T., C. M., O. E. și C. A. C..

Prin Sentința civilă nr. 2716/21.05.2010, Tribunalul S. a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei ., fiind numit administrator judiciar V. V..

Prin Sentința civilă nr. 3366 din 19.05.2011, Tribunalul S. a dispus . debitoarei ., desemnarea lichidatorului V. V., dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare a administratorilor statutari, iar prin sentința civilă 1743/03.04.2013 aceeași instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului . din registrul comerțului.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că în mod repetat inculpata C. M. R. a ridicat din casieria societății . sume de bani semnificative sub forma unor avansuri spre decontare, pe care ulterior nu le-a justificat în totalitate și nici nu le-a restituit societății. Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatei C. R. de recunoaștere a faptului că a ridicat sume de bani cu titlu de „avans spre decontare” pe care nu le-a justificat, declarațiile martorelor O. E. și I. G., dar înscrisurile depuse la dosarul cauzei - registre de casă și dispoziții de plată (vol. III, f 57- 392). Analizând aceste înscrisuri aferente perioadei 2007-2009 se observă că în toate dispozițiile de plată numele inculpatei C. R. figurează la rubrica rezervată persoanei care a ridicat efectiv sumele de bani, dispozițiile fiind semnate de către inculpata C. R. M., astfel de dispoziții fiind întocmite aproape zilnic, pentru diferite sume de bani. Exemplificăm în acest sens: la data de 17.01.2009 a fost ridicată suma de 1.100 lei, la data de 18.01.2009 a fost ridicată suma de 1000 lei, la data de 23.01.2014 a fost ridicată suma de 4.200 lei, la data de 24.01.2014 a fost ridicată suma de 3.000 lei, la data de 21.02.2009 a fost ridicată suma de 6 000 lei. De asemenea, în data de 23.02.2009 s-a ridicat suma de 5.050 lei, în data de 08.05.2009, suma de 7 000 lei, în data de 09.05.2010, suma de 5000 lei, în data de 02.01.2010, suma de 1 500 lei iar în data de 21.03.2010, suma de 3000 lei, vol. III, filele 101-105, 125-126, 297, 304.

Sumele de bani erau ridicate de către inculpata C. R. din casierie pe bază de dispoziție de plată, fără ca pe dispoziția de plată să fie precizată destinația concretă a sumelor ridicate, ci mențiunea „avans spre decontare”, așa cum rezultă și din declarația martorei I. G. care în repetate rânduri la solicitarea inculpatei a întocmit dispozițiile de plată. Întrucât ulterior inculpata nu a prezentat documente justificative pentru sumele ridicate cu titlu de avans spre decontare, aceste sume au fost înregistrate în contabilitate în contul 461 „debitori diverși”, pe numele debitorului C. R. M., soldul contului ajungând în anul 2011 la valoarea de 1.141.792,08 lei.

Prin Sentința civilă nr. 222 din 16.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului S., rămasă definitivă prin Decizia civilă 3595/25.03.2013 a Curții de Apel Cluj, instanța i-a obligat pe administratorii statutari ai ., inculpata C. R. M. și soțul acesteia C. T., să suporte în solidar o parte din pasivul debitoarei . în sumă de 1.141.792 lei, filele 3-7 vl.II. Instanța civilă a reținut că cei doi pârâți nu au făcut dovada utilizării avansurilor spre decontare în sumă totală de 1 141 792 lei în interesul societății ., reține pe calea prezumției că aceștia au folosit bunurile societății în interes personal, în consecință a constatat că între fapta ilicită a administratorilor și insolvența societății există raport direct de cauzalitate, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii lor patrimoniale pentru suma de 1 141 792 lei.

Așa cum rezultă din raportul lichidatorului ., V. V. –f 58 vl. II în cursul procedurii insolvenței inculpata C. R. a justificat suma de 5 430,09 lei rămânând un sold nejustificat de 1 136 361, 99 lei.

În dosarul nr._ al Tribunalului S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului ., în conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile, unul dintre obiective fiind acela de a se verifica legalitatea ridicării de către administratorul societății din gestiunea societății a sumelor ca avansuri spre decontare și justificarea acestor sume.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul_ al Tribunalului S., s-a constat faptul că din casieria . Z. au fost ridicate avansuri spre decontare care au fost cuantificate în contul 461 „debitori diverși”. Expertul a reținut că sumele ridicate ca avansuri provin din încasările societății, aceste sume ridicate sunt înregistrate în contabilitate, fiecare operațiune de ridicare având la bază un document justificativ, respectiv dispoziție de plată, conform normelor legale în vigoare. Expertul arată că avansuri spre decontare se formează în contul 461 începând cu anul înființării societății, dar sunt prezentate în concret soldurile contului 461 debitori diverși pentru ultimii 5 ani . Astfel în perioada 2007-2011, soldul contului 461 „debitori diverși” a avut o evoluție variabilă, situația detaliată fiind următoarea: în anul 2007, soldul a fost de 201.595,30 lei, în anul 2008, soldul a fost de 162.004,9 lei, în anul 2009, soldul a fost de 776.932,39 lei, în anul 2010, soldul a fost de 1.082.793,32 lei, iar în anul 2011, soldul creditor al contului a fost 1.141.792,08 lei (fila 150, vol. I). Examinând evoluția soldului creditor al contului 461 „debitori diverși” se constată faptul că majorarea semnificativă a soldului s-a produs în cursul anului 2009 (de la 162.004,9 lei, la 776.932,39 lei) și în cursul anului 2010 (de la 776.932,39 lei, la 1.082.793,32 lei).

Din declarațiile martorei H. A. D. C. –f.68-69 vl.I, f. 57-58 vl.V, care a efectuat expertiza contabilă, rezultă faptul că sumele ridicate ca avans spre decontare pot fi înregistrate în contabilitate în următoarele conturi: 542 – avansuri de trezorerie și 461 – debitori diverși, conturi cu aceeași semnificație. Expertul declară că în urma examinării documentelor contabile în cazul . toate avansurile ridicate au fost înregistrate în contul 461 - debitori diverși, pe bază de dispoziții de plată, întreg soldul înregistrat în contul 461 apărea ca fiind sume ridicate de administratorul C. R., iar faptul că la data efectuării expertizei erau evidențiate aceste sume în contul 461 semnifică faptul că sumele ridicate nu au fost justificate cu documente și nici restituite. Din conținutul raportului de expertiză contabilă și din depoziția martorei H. A. D. C., reiese faptul că perioada analizată a fost 2007-2011 însă raportat la faptul că și în anul 2007 soldul contului 461 a fost de 201.595,30 lei (fila 150, vol. I) este evident faptul că și anterior anului 2007 au existat ridicări în numerar din casierie fără ca acestea să fie justificate prin înscrisuri care să ateste destinația respectivelor sume.

În ce privește înregistrarea în contabilitate a sumelor ridicate cu titlu de „avansuri spre decontare” și expertul contabil D. M., în punctul de vedere depus de inculpată la dosar-f. 122 vl.V -, susține că inițial sumele se înregistrează în contul 542 – avansuri de trezorerie, iar în cazul în care sumele ridicate nu sunt justificate este obligatorie evidențierea acestor sume în alt cont și anume 461 – debitori diverși, analitic pe persoana responsabilă, în acest caz fiind necesară declarația persoanei de recunoaștere a lipsei și angajamentul de plată .

Se constată că și în speță inculpata C. R. prin angajamentele de plată din data de 31.12.2007, 31.12.2008, 31.12.2009, 31.10.2010 – f. 82-85 vl. V, date cu prilejul întocmirii bilanțului anual, a recunoscut cuantumul sumelor ridicate cu titlu de avans spre decontare și nejustificate, și-a exprimat acordul cu privire la înregistrarea acestor sume în contul 461 debitori diverși și în același timp și-a luat angajamentul de plată a acestor sume către societate.

În aceste condiții din probatoriul administrat instanța a reținut că suma de 1.141.792 lei a fost ridicată de inculpata C. R. din casieria . al cărei administrator era, prin ridicarea în mod repetat de sume de bani începând din 2003, această sumă ridicată nu a fost ulterior justificată și nici restituită societății până la dizolvarea și radierea acesteia, evidențierea în contabilitate a sumelor ridicate de inculpată și nejustificate fiind corect făcută.

Toate aceste aspecte de fapt sunt de altfel întrutotul recunoscute de către inculpată, în mod constant, în declarațiile date pe parcursul procesului penal, însă în apărare inculpata susține că sumele de bani ridicate cu titlu de avans spre decontare și nejustificate au fost folosite în interesul societății și nu în interes personal.

Astfel, în principal, inculpata susține că sumele ridicate cu titlu de avans spre decontare au fost folosite pentru achiziția de materiale de construcții, combustibil, servicii și forță de muncă necesare pentru investiția societății . într-o balastieră începută în anul 2007. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, dar și în faza de judecată, inculpata detaliază aceste cheltuieli, făcând și o estimare globală a acestora –f. 42-46-vl.1. Aceasta declară că în 2007 a început amenajarea unui teren în vederea deschiderii unei balastiere în extravilanul comunei Creaca, jud. S., cheltuiala făcută în anul 2007 și nejustificată cu documente fiind de 247 715 lei, constând în amenajarea drumului de acces și drum pe valea Agrijului, plata zilierilor făcută fără forme legale, unelte (găleți târnăcoape, sape, lopeți), o platformă betonată, piatră, balastru, o magazie de depozitare, în anul 2008 cheltuiala totală nejustificată cu documente a fost de 66 950 lei constând în costurile de montare a stației de sortare ce includeau costul cu mâna de lucru și închirierea unei macarale și a unui excavator. Inculpata mai susține că în perioada 2007-2008 a achiziționat carburant pentru balastieră în valoare totală de 3 024 000 lei, a cheltuit cu reparațiile a 2 autobasculante în total 54 000 lei. Inculpata susține că toate aceste cheltuieli au fost făcute din sumele ridicate cu titlu de avans spre decontare, că întrucât situația financiară a societății nu era bună, iar mașinile și utilajele deținute erau vechi, a fost nevoită să plătească muncitori și să achiziționeze piese de schimb la negru fără documente, astfel fiind mai ieftine. De asemenea în ce privește carburantul inculpata susține că nu au fost păstrate de către angajați documente justificative deși le-a atras atenția în acest sens în mai multe.

Aceste apărări invocate de inculpată pe de o parte sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte sunt greu credibile pentru că depășesc rezonabilul și firescul situației. Astfel potrivit raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul_ al Tribunalului S. în contabilitatea . era înregistră o investiție în curs în valoare de_ lei, investiție efectuată în perioada 2007-2010,constând în construcție drum de acces balastieră și „amplasare stație de prelucrare a balastului”, în anexa 3 la raportul de expertiză fiind cuprinsă fișa analitică a contului 231 „ investiții în curs” f. - 145 vl. I, f. 196-197.

Din declarația martorei H. A. rezultă că în contul investiții în curs sunt înregistrate doar materialele necesare, nu și mijloacele fixe, iar pentru sumele înregistrate în contul investiției în curs existau documente justificate, de asemenea că sumele înregistrate în contul debitori diverși nu se pot regăsi în sumele înregistrate în investiția în curs – 58 vl.V.

Martora O. E., contabila . a declarat că investiția efectuată la balastieră în valoare de 529.686 lei se regăsește în bilanțul contabil și a fost constituită din facturi ale căror plăți au fost efectuate prin bancă. Datorită nefinalizării în totalitate a investiției la balastieră, nu a fost efectuată recepția lucrării și în actele contabile investiția nu a fost transferată din contul „imobilizări corporale în curs” în contul „mijloace fixe”. Martora arată că această sumă de bani este independentă de suma ridicată cu titlul de „avansuri spre decontare” din casierie, filele 57-61, vol. I. Declarația martorei O. E. se coroborează cu proba cu înscrisuri, datele din balanța la 31.01.2011, fiind elocvente în acest sens. Martora O. E., declară că în investiția în curs erau înregistrate materiale pentru drumul de acces și postamentul pentru stația de sortare, constând în ciment, bolțari, țevi, arătând că piatra și pietrișul pentru drum au fost escavate de acolo din perimetru, dar au fost și achiziționate, existând documente justificative pentru acestea, ce au fost înregistrate în contabilitate; martora mai arată că au existat documente justificative și au fost înregistrate în contabilitate și cheltuieli cu carburantul și cu piesele de schimb necesare pentru utilajele de la balastieră –f. 72 vl.5.

Din probele administrate în cauză rezultă astfel că sunt înregistrate în contabilitate cheltuielile făcute cu amenajarea drumului de acces și amplasamentul stației de sortare și că sumele ridicate de inculpată din contabilitatea societății nu au avut această destinație, iar declarațiile date de aceasta nu corespund adevărului . În plus investiția de la balastieră s-a făcut începând cu anul 2007, în contextul în care în soldul creditor al contului 461 „debitori diverși” era deja de 201.595,30 lei, ceea ce denotă faptul că operațiunile de ridicări în numerar nejustificate au debutat anterior momentului efectuării investițiilor la balastieră, neavând nici o legătură cu acestea.

De asemenea în ce privește cuantumul sumei invocate de inculpată ca și cheltuială cu carburantul – 3.024.000 lei, în condițiile în care susține că stația de sortare nu a funcționat, apreciem că sunt evident exagerate, la fel și susținerea că timp de 3 ani nu a păstrat bonurile fiscale pentru o cantitate impresionantă de carburant achiziționat; neverosimile și în mod evident exagerate apar și susținerile privind cheltuieli de întreținere cu cele 2 autobasculante, excavator, 2 vole și stația de sortare (aproximativ 250 000 lei) aceasta în condițiile în care nici o altă probă administrate în cauză nu confirmă aceste împrejurări. Chiar martorul C. M., declară că mama sa inculpata C. R. a ținut o evidență personală a cheltuielilor făcute cu balastiera și că aceste cheltuieli au ajuns la aproximativ 6 miliarde de lei vechi – f.54 vl.V-, sumă care de altfel corespunde cu înregistrările din contabilitate a acestei investiții (înregistrarea din contabilitate de 529 000 lei reprezentând doar materialele încorporate fără costul utilajelor, a mijloacelor fixe), și infirmă încă o dată apărările inculpatei că sumele ridicate cu titlu de avans spre decontare și nejustificate se regăsesc în investiția făcută la balastieră.

Inculpata mai arată în declarațiile date că o parte din sumele ridicate din casierie pentru care nu are justificare au fost achitate în contul chiriei pentru spațiile în care funcționau magazinele societății, întrucât în contractele de închiriere erau trecute sume mai mici decât cele plătite în mod real, dar și pentru plata utilităților pentru acele spații, cheltuieli ce nu au fost înregistrate în contabilitate, deoarece plata utilităților se făcea pe numele proprietarului spațiului; inculpata arată că cuantumul acestor sume ar fi ajuns pentru perioada 2007-2010 la 72 000 euro chiria și 32 000 lei utilități, sume ridicate din casierie și nejustificate f. - 45 vl.I. Nu poate fi reținută nici această apărare, fiind contrazisă de proba cu înscrisuri - contractele de închiriere, unele încheiate chiar în formă autentică - f.67-79, declarațiile martorilor B. M., P. B., Luka Joszef, proprietarii spațiilor închiriate; martora I. G. declară doar că a auzit de la colege sau de la inculpata C. R. că ar fi mai mari chiriile, însă nu și-a putut da seama de cuantumul achitat efectiv deoarece se plăteau fracționat, în același sens fiind și declarațiile martorelor S. S. și M. M., care indică plata unor sume mici pentru chirie, 200-300 lei în condițiile în care achitau și chirie restantă, în aceste condiții în nici un caz nu s-ar putea atinge nivelul sumelor invocate de inculpată – 72 000 euro; din declarația martorei O. E. reținem însă că au fost înregistrate în contabilitate cheltuielile cu plata chiriilor, dar și a utilităților pentru acele spații, chiar dacă . nu era titulara contractelor de furnizare a utilităților, existând doar o perioadă de 2 ani în care cheltuielile cu utilitățile nu au fost înregistrate f. - 72 vl.V.

Nici apărarea inculpatei că din sumele ridicate ca avans spre decontare nejustificate a plătit sume de bani consistente salariaților, peste salariul net cuprins în statul de plată, nu este susținută de probele administrate în cauză. Astfel martorul C. A. declară că a lucrat la balastieră, a avut contract de muncă și nu știe dacă toate sumele primite erau cuprinse în statul de plată. Martorele M. M., I. G. și S. S. declară că au primit doar cadouri în produse cu prilejul diferitelor sărbători, iar în situații mai rare, o dată sau de două ori li s-a acordat 100 lei peste salariul net.

Deși inculpata susține că sumele ridicate din societate au fost folosite la balastieră, deci în interesul societății, instanța a constatat că toate aceste investiții (inclusiv cele înregistrate în contabilitate) au fost făcute pentru amenajarea terenului proprietatea inculpatei și a soțului acesteia, fără a fi recepționată investiția pe ., sporind astfel valoarea terenului inculpatei, iar potrivit înscrisului depus la fila 28 vl. II începând din 2010 activitatea de exploatare balastieră este desfășurată pe acel teren – C. Dealului - de către firma . ca urmare a transferului autorizației de mediu 46/2008 emisă pe numele . către titularul ., societate administrată de fiul inculpatei, martorul C. M.. De reținut și că terenul pe care a fost amenajată balastiera a fost achiziționat de către inculpată și soțul acesteia în anul 2007 – f. 97 vl. V - în condițiile în care așa cum declară nu au avut o sursă de venit, fiind doar angajați pentru o perioadă de timp în cadrul ., însă cu salariul minim pe economie, iar inculpata nu a beneficiata de dividende din societate; de asemenea în anul 2009 inculpata și soțul acesteia achiziționează un alt teren în aceeași zonă (f. 95 vl.5).

Nu este de neglijat faptul că în raportul de expertiză contabilă se arată că în anul 2009 au loc vânzări de active corporale între . și . administrată de fiul inculpatei, martorul C. M., iar expertul constată existența unor coincidențe între ridicarea avansurilor spre decontare și plățile efectuate de către . pentru activele achiziționate, de altfel în anul 2009 a avut loc și cea mai mare creștere a contului 461 de la suma de 162 004,9 lei la finele anului 2008 la suma de 796 932,39 lei în anul 2009.

Inculpata mai susține că au avut loc o inundație pe Valea Agrijului și că au fost distruse mai multe utilaje a căror reparare s-a încercat, costurile fiind foarte mari, fără a avea documente justificative pentru cheltuielile făcute. Nici aceste afirmații nu sunt însă reținute de instanță ca dovedite, mai mult sunt contrazise de probele administrate în cauză. Prin procesul verbal din data de 08-06-2009 –f.156 vl. 1 administratorii ., inculpata și soțul acesteia C. T., fără un alt martor, au constatat că în urma unei viituri au fost deteriorate sau duse de apă următoarele bunuri: stația de sortare, ATV, 2 autobasculante de tip R. și un excavator închiriat, apreciind necesară o evaluare, iar ulterior, fără a mai face o evaluare, cei doi prin proces verbal la data de 28.06.2009 au casat cele 2 autospeciale, la data de 02.08.2009 a fost casat ATV-ul, la data de 02.08.2009 s-a casat stația de sortare, toate fiind predate ca și deșeu de fiert vechi –f. 156-161. Din adresa 1582/16.04.2015 a Primăriei Creaca rezultă însă că în vara anului 2010 au avut loc inundații pe valea Agrijului în zona comunei Creaca și nu în anul 2009. Instanța pune astfel serios la îndoială sinceritatea declarațiilor inculpatei, cu atât mai mult cu cât, așa acum s-a arătat anterior, în anul 2010 pe același amplasament societate administrată de fiul inculpatei, . desfășura activitatea de exploatare produse balastieră, iar în anul 2009 au fost transferate mai multe bunuri de pe . către ., inclusiv autorizația de mediu.

În consecință chiar dacă inculpata încearcă justificarea sumelor ridicate ca avans spre decontare ca reprezentând efectiv cheltuieli făcute în interesul societății și conform cu obiectul de activitate al acesteia, probele administrate în cauză nu susțin afirmațiile acesteia, fiind evidentă utilizarea lor în interesul personal și al familiei inculpatei, aspect care rezultă și din toate operațiunile de deturnare a destinației acestor sume spre alte servicii și bunuri decât cele din patrimoniul societății. Așa cum rezultă și din documentele din dosarul de insolvență și din raportul de expertiză contabilă la data efectuării expertizei societatea nu avea active decât un apartament – f. 144 vl.I, f. 58 vl.II, în timp ce inculpata și soțul acesteia, dar și fiul inculpatei, dețineau mai multe autovehicule și bunuri imobile – apartamente și terenuri - majoritatea achiziționate în perioada 2003-2011, în condițiile în care nu aveau o sursă de venit care să justifice aceste achiziții – f. 90-98, 99-101 vl.V.

Având în vedere, pe de o parte, că inculpata C. R. în mod repetat a ridicat din casierie sume importante de bani fără a indica destinația acestor sume și fără ca ulterior să justifice utilizarea lor, iar pe de altă parte că în perioada în care inculpata a ridicat suma de 1.141.792 lei, nejustificată, societate a acumulat datorii extrem de mari, ajungând la un cuantum total de 2 596 559,97 lei, este evident că sumele de bani nu au fost folosite în interesul societății, întrucât pe măsură ce soldul contului 461 creștea, au crescut în mod vertiginos datoriile acesteia, situația financiară a societății a devenit tot mai precară, ajungând în incapacitate de plată. Prin sentința civilă 222/16.03.2013 a Tribunalului S. instanța a constatat existența legăturii de cauzalitate între ridicare sumei de 1 414 792 lei cu titlu de avans spre decontare, fără a dovedi folosirea acesteia în interesul societății, și starea de insolvență a ., angajând răspunderea patrimonială a administratorilor pentru această sumă. Pe de altă parte chiar dacă cheltuielile invocate de inculpată ar fi conforme cu realitatea, tot nu pot acoperi și justifica suma extrem de mare ridicată de aceasta din casierie societății și nejustificată ulterior.

De altfel inculpata în mod indirect recunoaște faptul că a folosit banii societății în interes personal întrucât aceasta declară: „având în vedere că societatea îmi aparținea mie și eram administratorul acesteia nu am făcut diferența între banii societății și banii familiei mele, întâmplându-se să luăm bani din casierie dar și să credităm societatea”„ Banii necesari traiului zilnic proveneau tot de la societate, nici eu nici soțul meu neavând altă sursă de venit decât societatea care ne aparținea, și ajutorul părinților care ne ofereau produse de la țară” f. 45-46 vl.I. De menționat și faptul că prin angajamentele de plată semnate la închiderea exercițiului financiar inculpata se recunoaște debitor al societății și se obligă să restituie sumele ridicate cu titlu de avans spre decontare și nejustificate, aspect ce vine în contradicție cu apărările acesteia cum că ar fi folosit sumele de bani în interesul societății.

În drept, fapta inculpatei C. R. care în perioada 2003-2011 în calitate de administrator al ., în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a ridicat sume de bani din casieria . cu titlu de avans spre decontare, totalizând 1.136.361,99 lei, pe care ulterior nu le-a justificat și le-a folosit în interes personal, producând un prejudiciu în patrimoniul societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. la data săvârșirii fapteide art. 2151 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 (pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi), iar la data judecării faptei prev. de art. 295 alin.1 Cod penal rap. la art. 308 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal (care prevede pedeapsa închisorii de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică). sub aspectul condițiilor de incriminare instanța a constatat că în ambele legi penale succesive în timp infracțiunea de delapidare este prevăzută cu același conținut constitutiv, diferențele sunt reprezentate însă de regimul sancționator.

Infracțiunea de delapidare, sub aspectul elementului material, poate fi comisă prin moduri alternative: însușire, folosire sau traficare, în interes propriu sau al altuia, de bani, valori sau alte bunuri de către un funcționar care le are în gestiune sau administrare. Este îndeplinită condiția subiectului activ calificat al infracțiunii, aceea de funcționar în înțelesul legii penale – atât art. 147 Cod penal 1969 cât și art. 175 C.p., inculpata având calitatea de administrator al persoanei juridice vătămate ., în temeiul legii și al statului societății exercita o însărcinare, retribuită sau nu, în serviciul persoanei juridice, administrând bunurile, bani și activitatea acesteia.

Sub aspectul elementului material infracțiunea a fost săvârșită prin acțiunile repetate ale inculpatei de a folosi în interesul personal și al familiei acesteia sumele de bani aparținând . sume care se aflau în administrarea inculpatei. Așa acum s-a arătat și în starea de fapt, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpata a ridicat personal suma totală de 1 136 361, 99 lei din casieria ., fără a preciza destinația sumelor ridicate în dispoziția de plată, că ulterior până la radierea societății nu a justificat folosirea în interesul societății a acestor sume de bani, probele administrate în cauză au contrazis și înlăturat apărările inculpatei cum că a folosit în interesul societății sumele de bani, dar că nu a obținut sau că nu a păstrat documente justificative, în plus în perioada în care au fost ridicate aceste sume de bani, situația financiară a societății s-a degradat în mod vertiginos, ajungând în insolvență cu un sold total al datoriilor de 2.596.559,97 lei. Astfel, s-a dovedit că investițiile în drumul de acces și amenajarea amplasamentului balastierei din loc. Creaca sunt înregistrate în contabilitate pe bază de documente justificative, chiar dacă ar fi fost făcute alte cheltuieli în plus din banii societății pentru această investiție, aceste cheltuieli nu ar fi fost în interesul societății întrucât, așa cum s-a arătat anterior, investițiile au sporit valoarea terenului proprietatea inculpatei și a soțului acesteia; nu s-a dovedit că inculpata din sumele ridicate ca avans spre decontare a plătit angajații . peste salariul înregistrat pe statul de plată, ci din contră probele testimoniale au infirmat o astfel de susținere; nu a fost dovedit nici faptul că din aceste sume au fost achitate chirii și utilități ce nu au fost înregistrate în contabilitate. O altă împrejurare, cu relevanță asupra destinației sumelor ridicate de inculpată, este faptul că în perioada de referință 2003-2011 patrimoniul inculpatei și al familiei acesteia a sporit semnificativ prin achiziția de bunuri de valoare ridicată, în condițiile în care inculpata și membrii familiei acesteia nu obținea venituri cu care să susțină aceste achiziții. În aceste condiții rezultă că avansurile spre decontare ridicate de inculpată și nejustificate nu au fost folosite în interesul ., ci în interesul personal al inculpatei.

Având în vedere că inculpata a acționat în mod repetat, la intervale scurte de timp, prin acțiuni și mijloace similare – ridicare pe bază de dispoziție de plată de sume din casierie cu titlu de avans spre decontare -, în dauna aceleași persoane vătămate, instanța a apreciat că inculpata a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, motiv pentru care a reținut unitatea legală de infracțiune, respectiv forma continuată a infracțiunii, prev. de art. 41 alin.2 C.p. 1969 / art. 35 alin.1 N.C.p.

Raportat la suma de bani însușită și implicit prejudiciul produs în patrimoniul persoanei juridice vătămate, care este mai mare de 200 000 lei, potrivit legii penale în vigoare la data consumării infracțiunii, art. 215 ¹ alin.2 rap. la art. 146 C.p. 1969, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale formei calificate/agravate a infracțiunii de delapidare, în noua reglementare nefiind incriminată o formă agravată a infracțiunii de delapidare prin raportare la urmarea produsă.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere toate împrejurările comiterii faptei, instanța a apreciat că inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal1969, respectiv art. 16 alin.3 lit. a Noul Cod penal, a avut reprezentarea faptului că sumele de bani nu îi aparțin, nu are dreptul de a le folosi, dar aceasta cu intenție și le-a însușit, urmărind satisfacerea unui interes personal, în același timp având reprezentarea faptului că prin aceasta produce un prejudiciu în patrimoniul societății comerciale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei (f.51 vl.) rezultă că inculpata nu are antecedente penale, aceasta nu a suferit anterior condamnări, dar prin Sentința penală nr. 399/30.10.2013 a Judecătoriei Z., definitivă la data de 19.11.2013 prin nerecurare s-a dispus încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 800 lei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, prin ordonanța 1402/P/2009 din data de 30.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. s-a dispus față de inculpată scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru comiterea unor fapte de emitere a unui cec fără a avea disponibil la tras și fără completarea mențiunilor obligatorii, procurorul apreciind că respectivele fapte sunt lipsite de gradul de pericol social pentru a le califica drept infracțiuni, în dosarul nr. 254/P/2007 înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul S., prin ordonanța din data de 02.05.2007 s-a dispus față de inculpată scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative, pentru comiterea unei infracțiuni în materia drepturilor de autor.

Comparând, în temeiul art. 5 Cod penal rap. la dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014 (care a statuat principiul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ce nu permite combinarea prevederilor legale din legi penale succesive), cele două legi penale succesive în timp, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpată este incriminată de ambele legi penale ca infracțiune de delapidare în formă continuată, așa cum s-a arătat anterior, diferențe semnificative existând în ce privește regimul sancționator. Ținând cont de faptul că limitele pedepsei închisorii prevăzute de art. 295 alin.1 rap la art. 308 din Noul Cod penal sunt net mai favorabile inculpatei (în condițiile în care maximul special din legea nouă este mult inferior minimului special din legea penală veche), instanța a apreciat că nu se impun a fi făcute alte analize comparative ale dispozițiilor celor două legi, mai favorabilă inculpatei fiind legea nouă, motiv pentru care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, reținută în actul de sesizare.

Reținând vinovăția inculpatei C. R. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată reținută în sarcina sa.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, vizând aspecte legate atât de gravitatea faptei cât și de periculozitatea persoanei inculpatei, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ce privește gravitatea faptei, ținând cont pe de o parte de modul de comitere și mijloacele folosite de către inculpată, care nu a efectuat manopere de ascundere a însușirii banilor (din probe rezultând că inculpata a întocmit documente justificative pentru întreaga sumă ridicată - dispoziții de plată, sumele fiind evidențiate în contabilitate), dar pe de altă parte având în vedere modul repetat, perioada lungă de persistență în actul infracțional și urmările grave produse, respectiv un prejudiciu produs persoanei juridice vătămate foarte ridicat, care în final a condus la incapacitate de plată și falimentul societății, instanța a apreciat că prin comiterea infracțiunii s-a adus atingere importantă valorilor sociale protejate de legea penală și că fapta inculpatei prezintă în concret o gravitate ridicată.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatei C. R. M. care este în vârstă de 46 de ani, este căsătorită, are un loc de muncă, iar așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, analizată anterior, nu are antecedente penale, dar nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiindu-i aplicate anterior sancțiuni administrative tot pentru fapte în legătură cu activitatea economică și de administrare a societăților comerciale. Instanța va avea în vedere faptul că inculpata a colaborat cu organele judiciare, a avut o atitudine procesuală conformă, a recunoscut în mare parte comiterea faptelor, nerecunoscându-și însă vinovăția. În evaluarea periculozități persoanei inculpatei, instanța va avea în vedere și că inculpata și membrii familie acesteia, soțul și fiul, au desfășurat constant activitate în cadrul și în interesul societății ., încă de la înființare, fără a avea și un alt loc de muncă, veniturile încasate fiind la nivelul salariului minim pe economie, iar în aceste condiții, în percepția inculpatei, folosirea banilor societății în interes personal părea pe deplin justificată. Privind din această perspectivă, instanța a apreciat că, prin prisma motivului comiterii faptei, periculozitatea inculpatei este atenuată.

Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatei s-a apreciat că periculozitatea persoanei acesteia nu este una ridicată.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite prin reducerea, în baza art. 308 alin.2 Cp., cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prev. de art. 295 alin.1 Cod penal, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă de 2 ani închisoare apreciind că aceasta este suficientă și va fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatei, prin formarea unei atitudini corecte a acesteia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale, conduita conformă de pe parcursul procesului penal, situația familială și preocuparea acesteia pentru câștigarea existenței prin muncă, sunt apreciate de către instanță argumente suficiente privind faptul că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatei, care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție, iar riscul revocării și executării pedepsei în regim de detenție este apreciat suficient pentru îndreptarea inculpatei și evitarea recidivei. Cu toate acestea având în faptul că inculpata a adus o atingere gravă valorilor protejate de legea penală, perseverând în actul infracțional, pentru ca aceasta să conștientizeze gravitatea faptei sale și importanța respectării normelor legale, apreciază că, o perioadă determinată de timp, în procesul de reintegrare socială inculpata are nevoie de supraveghere, sprijin și consiliere de specialitate din partea serviciului de probațiune, pentru evitarea riscului de recidivă.

Instanța a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 Cod penal, condamnarea prin prezenta sentință fiind mai mică de 3 ani închisoare, inculpata nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în caz de condamnare, iar instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă de către inculpată a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.p. Supravegherea inculpatei pe durata termenului de supraveghere va fi încredințată Serviciului de Probațiune S..

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

De asemenea pentru reușita reintegrării sociale a inculpatei care nu apreciază și nu respectă în măsura în care se cuvine valorile sociale ocrotite de lege, în baza art. 93 alin. 1 lit. b Cod penal s-a impus acesteia să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul în cadrul Direcției de Asistență Socială Comunitară Z. sau în cadrul Direcției Generale de asistență Socială și Protecția Copilului S., pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală și art. 91 alin. Cod penal s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe parcursul termenului de încercare, săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere și obligațiile impuse.

În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, potrivit art. 295 alin.1 Cod penal, raportat la art. 67 alin.2 din C.p. în cazul de față este obligatorie aplicarea față de inculpată a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev. de art. 66 alin.1 lit. a C.p. și în consecință potrivit prev. art. 66 alin.3 C.p. s-a impus și interzicerea dreptului de o ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin.1 lit. b C.p. În ce privește interzicerea ca pedeapsă complementară și a altor drepturi din cele prev. de art. 66 alin.1 C.p., potrivit art. 67 alin.1 C.p, poate fi aplicată dacă instanța a apreciat necesar. Ținând cont de natura infracțiunii comise și persoana inculpatei, perseverența în actul infracțional și în atingerea normelor legale care reglementează activitatea economică, faptele comise fiind în legătură cu exercitarea prerogativelor de administrator al unei societăți comerciale, instanța a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei și reeducarea inculpatei este necesară interzicerea exercitării pentru o perioadă de timp a dreptului de a fi administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, calitate de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Pe aceste considerente, în baza art. 67 alin.2 coroborat cu art. 295 alin.1 Cod penal se va interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani, care se va executa, în baza art. 68 alin.1 lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, ca o consecință a aplicării pedepsei complementare s-a interzis inculpatei și ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, potrivit art. 65 alin.3 C.p. pedeapsa accesorie executându-se de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că prin înscrisul depus la dosarul cauzei în faza de urmărire penală la f. 95 vl.II . că se constituie parte civilă în cauză față de inculpata C. R. cu suma totală de 302 761 ,88 lei din care 267 868,16 lei credit restant și 34 893,72 lei dobânzi restante aferente contractului 571/684/28.06.2006 încheiat cu . .

În speța de față acțiunea penală a fost exercitată cu privire la infracțiunea de delapidare săvârșiră de inculpata C. R., faptă care, așa cum s-a reținut în starea de fapt, a produs un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate .. Nu a făcut obiectul judecății și nu s-a reținut existența unei legături de cauzalitate între fapta inculpatei de a-și însuși sume de bani din casieria . și nerespectarea obligațiilor contractuale ale persoanei vătămate . izvorâte din contractul de împrumut încheiat cu . de altă parte se constată că pretențiile civile ale . ca și temei răspunderea contractuală ce rezultă dintr-un contract de credit încheiat cu persoana vătămată și nu răspunderea delictuală a inculpatei, dar și faptul că partea civilă s-a înscris cu aceleași debite în procedura insolvenței în Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei ., pentru o parte din aceste debite fiind angajată răspunderea patrimonială a administratorilor statutari.

Acțiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor răspunzătoare pentru prejudiciul produs prin fapta ce face obiectul acțiunii penale, ca urmare angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru o faptă ce nu face obiectul acțiunii penale este inadmisibilă în cadrul procesului penal, persoana prejudiciată având deschisă calea acțiunii civile pentru despăgubire.

În consecință, văzând prevederile art. 19 alin. 1 și 2 C.p.p. și faptul că acțiunea civilă exercitată de către . procesul penal nu are ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei pentru prejudiciul produs prin infracțiunea de delapidare ce a făcut obiectul acțiunii penale, . persoană vătămată și nici succesor al persoanei vătămate ., a fost respinsă ca și inadmisibilă acțiunea civilă a .>

În ce privește persoana vătămată . se constată că nu s-a constituit parte civilă în cauză prin lichidator, iar în prezent aceasta nu mai există ca subiect de drept, întrucât prin sentința civilă 1743/03.04.2013 a Tribunalului S. s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului . din registrul comerțului.

În ce privește suma de 1.141.792 lei ridicată de inculpată din casieria . cu titlu de avansuri spre decontare și nejustificată până la . care a justificat pe durata procedurii insolvenței suma de 5.430,09 lei), instanța a constatat că prin sentința civilă 222 din 16.01.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul_, definitivă prin decizia civilă 3595/25.03.2013 a Curții de Apel Cluj inculpata C. R. M. a fost obligată la plata acestei sumei, sumă care de altfel reprezintă obiect al infracțiuni de delapidare și prejudiciu produs în patrimoniul persoanei vătămate . prin săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În condițiile în care inculpata C. R. a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă la acoperirea întregului prejudiciu produs prin comiterea infracțiunii de delapidare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 112 alin.1 lit. e C.p.p. pentru luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, astfel cum s-a solicitat de către procuror, sumele însușite urmând a folosi la despăgubirea persoanei vătămate, respectiv a creditorilor acesteia, în baza titlului executoriu existent în acest sens.

S-a constatat că în faza de urmărire penală, în vedere recuperării prejudiciului, au fost luate măsuri asiguratorii de către procuror. Astfel prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul S. din data de 28.10.2013 (fila 94, vol. I), în cauză au fost luate măsuri asiguratorii, până la concurența sumei de 1.141.792 lei, fiind instituit sechestru asigurator asupra următoarelor bunuri:

- Teren arabil extravilan în suprafață de 5800 mp înscris în cartea funciară nr._ a comunei Creaca având nr. cadastral_.

- Teren arabil extravilan în suprafață de 2900 mp înscris în cartea funciară nr._ a comunei Creaca având nr. cadastral_ situat în C. Dealului, Prodănești.

- Apartament în suprafață de 69 mp situat în mun. Z., cartier D. II, ., jud. S., înscris în cartea funciară nr._-C1-U1 a mun. Z. la nr. topografic: Top: 1878/1/8/II.

- Apartament în suprafață de 69 mp situat în mun. Z., cartier D. II, ., jud. S., înscris în cartea funciară nr._-C1-U2 a mun. Z. la nr. topografic: Top: 1878/1/8/I.

Ulterior luării măsurii asiguratorii a fost notată inscripția ipotecară cu privire la aceste imobile, în acest sens fiind emise încheierile nr._ din 05.11.2013,_ din 05.11.2013,_ din 05.11.2013 (f. 110 – 125, vol. I).

În condițiile în care inculpata prin prezenta sentință penală nu a fost condamnată la pedeapsa amenzii penale, nu a fost obligată la plata de despăgubiri civile și nici nu s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, văzând scopul măsurilor asiguratorii prev. art. 249 alin.1 C.p.p., instanța în temeiul art. 404 alin.4 lit. c C.p.p. a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită asupra bunurilor inculpatei prin Ordonanța procurorului din data de 28.10.2013.

Asistența juridică a inculpatei atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a fost asigurată de către apărători aleși conform delegațiilor depuse la dosarul cauzei.

În baza art.274 Cod procedură penală, ținând cont de complexitatea probatoriului administrat și de durata procedurii, a fost obligată inculpata C. R. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpata C. R. M..

Prin apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z., s-a criticat sentinta primei instante ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună aplicarea unei pedepse sporite, cu executare în regim de detentie cu motivarea că sanctiunea aplicată inculpatei nu corespunde criteriilor de individualizare raportat la prejudiciul foarte ridicat si persoana inculpatei care a invocat apărări mincinoase, iar după însusirea sumelor de bani, anticipând falimentul, a transferat toate activele societatii pe o altă societate, lăsând creditorii fără posibilitatea recuperării creantelor, concomitent, sporind patrimoniul familiei sale.

Inculpata C. R. M. a criticat sentinta apelată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.396 alin.5 din CPP raportat la disp art. 16 alin. 1 lit. a din CPP, cu motivarea că fapta nu exista, iar în subsidiar să se dispună reținerea circumstanțelor atenuante potrivit art. 75-76 CP si renunțarea la aplicarea pedepsei potrivit dispozițiilor art.396 alin.3 CPP coroborat cu art. 80 din CP sau amânarea aplicării pedepsei in temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 4 raportat la art. 83 din CP, cu reținerea circumstanțelor atenuante potrivit art. 75-76 CP.

A mai solicitat să se constate că prin ..01.2013 pronunțata de către Tribunalul S. sa dispus antrenarea răspunderii administratorului in conformitate cu art.138 din Legea nr.85/2006 pana la concurenta sumei de 1.136.361 lei si nu a sumei de 1.141.792,08 lei si că din soldul de 1.136.361,99 Iei, dupa închiderea procedurii falimentului, a restituit societății din patrimoniul personal suma de 565.419.

În motivarea apelului inculpata a arătat, în esentă, că din ansamblul probelor administrate in cauza, nu rezulta faptul ca și-ar fi însușit sumele de bani ridicate din casieria firmei, în interes personal sau pentru o alta persoana, ci a hotărât sa plătească, fără forme legale, diverse cheltuieli pentru buna desfășurare a activității societății in conformitate cu obiectul sau de activitate, în sensul că a plătit cheltuieli cu chiria si utilititătile spatiilor comerciale, că a efectuat plati aferente investitiei de la balastieră care a fost mult mai ridicată decât costurile evidentiate în contabilitate si că a suportat cheltuieli cu pagubele produse la balastieră ca urmare a inundatiilor din anii 2009-2010. A mai invocat faptul că si-a luat angajament de plata si că potrivit legislației in materia contabilității, neexistand un termen limita pentru restituirea debitului fata de societate, iar in cadrul societății, prin decizie a administratorilor, nu a fost stabilit un termen de decontare, restituirea sumei se poate face oricând.

A mai invocat gresita mentionare a sumei de 1.141.792, 08 cu titlu de prejudiciu deoarece lichidatorul a arătat ca inițial soldul a fost in cuantum de 1.141.792,08 lei, insa din aceasta suma a fost justificata cu inscrisuri doveditoare suma de 5.430,09 lei, rezultând un sold final de 1.136.361,99 lei si că se impune constatarea faptului că din acest din urmă sold a restituit societății din patrimoniul personal suma de 565.419 lei si a efectuat plăți în nume propriu pentru contribuțiile salariaților in cuantum de 25.400 lei.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține în contextul unui probator complet administrat în cursul urmăririi penale si readministrat în cursul judecătii la instanta de fond, Curtea retine că s-a stabilit o corecta stare de fapt, precum si existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei apelante pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, ajungând-se în final la concluzia corectă că inculpata a comis infractiunea care face obiectul cauzei.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), Curtea retine că instanta de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatei și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, comiterea infractiunii fiind probată indubitabil cu declaratiile martorilor C. M. C. (f. 53-55), H. A. (f. 57- 58 vl.V), I. G. C. (f.59-61 vl. V), O. E. (f.71-72), S. S. (f. 73- vl.V), C. A. C. (f. 74-75 vl.V), M. M. (f. 106-107 vl.V), declaratiile inculpatei (f. 76-77 vl. V), situația cu bunurile imobile deținute de inculpată în prezent și extrase de pe cărțile funciare în care sunt înscrise imobilele (f. 90-98), situația cu bunurile impozabile deținute de inculpata C. R., soțul acesteia C. T. și fiul inculpatei C. M. comunicata de Primăria Municipiului Z. (f. 99-101 vl. V.), precum si raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Tribunalului S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului ., în conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006.

Instanța de fond a analizat fiecare din aceste categorii de probe, a arătat care sunt reținute în sprijinul soluției ce s-a dat în cauză și cele care au fost înlăturate, precum și motivele pentru care s-a procedat în acest fel.

Astfel, s-a retinut corect că în perioada 2003-2011 în calitate de administrator al ., în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a ridicat sume de bani din casieria . cu titlu de avans spre decontare, totalizând 1.136.361,99 lei, pe care ulterior nu le-a justificat și le-a folosit în interes personal, producând un prejudiciu în patrimoniul societății.

Potrivit art 215/1 V.C.pen. (art. 295 al. 1 N.C.pen.) constituie infracțiunea de delapidare ,,însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.“

Acțiunea de însușire constă în aceea că făptuitorul face din bunul aflat în administrarea sau gestiune sa un bun al său și presupune o activitate de luare în stăpânire a bunului, fiind necesar ca acesta să treacă efectiv în stăpânirea acestuia.

În cauză s-a probat că inculpata, în mod repetat, a ridicat sume de bani din casieria societătii fără a jusifica într-un fel necesitatea unor astfel de operatiuni si fără a depune deconturile de cheltuieli, iar apoi, fără a returna sumele astfel ridicate.

Inculpata nu neagă ridicarea acestei sume din conturile societății, însă susține că nu a folosit-o în interes personal, ci a făcut cheltuieli de achiziție de mărfuri, forta de muncă și servicii, cheltuieli cu manopera aferentă lucrărilor la balastieră, sustineri care sunt contrazise de documentele contabile ale societății si martorii audiati.

Chiar dacă a făcut astfel de cheltuieli fără să le evidențieze în documente justificative, inculpata nu le-a dovedit în cauză astfel că apărarea acesteia potrivit căreia a folosit sumele de bani în interesul societătii si în sustinerea activitătii acesteia, nu poate fi însusită nici de Curte, urmând a fi înlăturată ca nefondată.

Se impune a fi precizat că decontul de cheltuieli reprezinta un document justificativ obligatoriu in cazul achizitiilor de bunuri sau servicii achitate cu numerar sau card bancar, pe baza de bon fiscal, pentru a permite inregistrarea in contabilitate a acestor tranzactii, făcând totodată dovada destinatiei sumelor cheltuite.

Atâta timp cât inculpata nu a reușit să justifice cheltuielile pretins efectuate ca urmare a obținerii din casierie a sumelor mai sus menționate si atâta timp cât nu a fost respectată întru-totul procedura prevăzută de textele de lege, apare ca irelevantă situația de fapt invocată de inculpată în apărarea sa conform căreia cheltuielile respective ar fi fost făcute în interesul societătii. Față de acest aspect Curtea trage concluzia logică de însușire a acestor sume de către inculpată, aspect ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de delapidare, inculpata fiind un administrator de drept al sumelor retrase din casierie.

Apoi, se observă că inculpata a adus ca si argumente faptul că a achitat materiale, utilaje si forta de munca procurate „la negru” (respectiv, fără documente justificative si fără contracte), precum si că a suportat cheltuieli cu utilităti si chirii care fie că nu au făcut obiectul contractelor de închiriere, fie că s-au situat peste nivelul celor contractate, însă aceste apărări, dincolo de faptul că nu au fost probate, fiind în acelasi timp si infirmate de persoanele cu care inculpata a intrat în raporturi de natura celor aratate, nu pot fi primite deoarece nu pot fi invocate ca și suport activități contrare normelor exprese care guvernează raporturile de natura celor mentionate de inculpată, conferindu-le, implicit, legitimitate.

Caracterul nereal al acestor apărări rezultă si din faptul că era în mod necesar în interesul societătii ca toate aceste cheltuieli, daca ar fi fost suportate, să fie evidentiate în contabilitate dat fiind faptul că erau operatiuni deductibile fiscal, facilitate fiscală de care societatea a fost privată prin manoperele neconforme legal si pentru care inculpata însăsi s-ar face vinovată.

În încercarea de a se disculpa, inculpata a recurs atât la invocarea unei conduite cel putin culpoase (de natura celor arătate mai sus), cât si la exagerări din care se remarcă apărarea privind cheltuirea sumei de peste 3 mil. Ron cu combustibilul necesar functionării balastierei, fiind evident că cheltuirea unei sume de asemenea importanta, fără documente justificative, nu poate fi credibilă sau calamitati naturale afirmativ produse în anul 2009 care au justificat casare mijloacelor fixe de la balastieră (situatie infirmată de autoritătile locale care au mentionat producerea de inundatii doar în anul 2010- f. 105 dos.fond).

Se mai remarcă că, concomitent cu ridicarea sumelor de bani din casieria societătii, patrimoniul inculpatei si a familiei sale a sporit considerabil si, în conditiile în care acestia nu au alte surse de venit si nu au ridicat dividente, prezumtia că banii au fost folositi în scop personal este una absolută.

Ca atare, existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă este una directă, inculpata însușindu-și suma de bani ce nu se mai regăseste în patrimoniul societătii.

De asemenea inculpata a actionat cu intenția directă de însușire a sumelor de bani pe care le ridica și pe care nu le-a mai justificat si nici restituit, urmărind si scopul special prevăzut de lege, respectiv obținerea unui profit pentru sine, iar modalitatea de acțiune a inculpatei, pe o perioadă de aproximativ 8 ani a făcut ca prejudiciul să se acumuleze în timp și să ajungă la cel stabilit prin expertiza efectuată în dosarul nr._ al Tribunalului S.. Toate justificările propuse de inculpată au vizat nereguli de care ea însăși se face vinovată, astfel încât nu există o altă posibilă destinație a banilor. În mod necesar suma de bani a fost însușită de către inculpată și folosită în interes personal, cuantumul final fiind rezultatul acestor acte repetate de însușire.

În ceea ce privește rezultatul păgubitor, acesta s-a produs la momentul in care inculpata a scos banii din gestiunea societății, bani pe care și i-a însușit pe nedrept, operatiuni prin care a lipsit societatea pe care o administra de posibilitatea de a functiona, conducând în final la falimentul si radierea societătii. Din aceasta perspectivă, faptul că inculpata s-a angajat la restituirea sumei de bani si că normele contabile, în lipsa unei decizii a administratorului, nu impun un termen de restituire nu prezintă relevantă decât sub aspectul rezolvării actiunii civile, infractiunea consumându-se la momentul scoaterii banilor din patrimoniul societătii si însusirii lor.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de delapidare prev. si ped. de art. 295 al. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen.

Cu privire la legea penală aplicabilă, Curtea constată corecta retinere a dispozitiilor noului codul penal. Astfel, în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabila sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, respective pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, limite reduse cu 1/3 potrivit art. 308 al. 2 C.pen, fată de normele anterioare care prevedeau pedeapsa inchisorii de la 1 la 15 ani.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei, se impune a sublinia că durata pedepselor si modalitatea de executare trebuie privite din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia. Acestea trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.

Curtea constată, contrar criticilor formulate de inculpată si parchet, că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art. 74 C.pen. si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelei pedepse, răspunzând cerinței restabilirii ordinii de drept încălcate și nevoii de reeducare a inculpatului.

În acest sens raportându-ne la criteriile prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala, precum si la limitele speciale de pedeapsă prevazute de textul incriminator, Curtea apreciază că gradul de pericol social al infracțiunii comise este unul mediu spre ridicat raportat la valoarea prejudiciului, intervalul timp si consecintele cauzate.

Totodată, nu se puteau omite criterii legate de persoana inculpatei, prin raportare atât aspectele care caracterizează persoana acesteia anterior săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatei din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acesteia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei.

În acest sens Curtea urmeaza a constata ca inculpata este o persoana de vârsta de 46 de ani, este căsătorită, are un loc de muncă, beneficiaza de pregatire scolara (studii medii), a recunoscut în esenta fapta si a colaborat cu autoritătile, a mai fost sanctionată administrativ pentru fapte decurgând din încălcarea normelor fiscale si a comis infractiunea în conditiile în care a făcut o confuzie între patrimonial societătii si cel personal.

Retinerea circumstantelor atenuante nu este justificată si nu poate fi primită deoarece criteriile prevăzute de art. 75 al. 2 C.pen. nu se identifică în cauză, recuperarea partială a prejudiciului fiind rezultatul procedurilor urmate ca urmare a sentinței civile nr. 222 din 16.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului S., rămasă definitivă prin Decizia civilă 3595/25.03.2013 a Curții de Apel Cluj, prin care instanța i-a obligat pe administratorii statutari ai ., inculpata C. R. M. și soțul acesteia C. T., să suporte în solidar o parte din pasivul debitoarei . în sumă de 1.141.792 lei, filele 3-7 vl.II., iar fapta, astfel cum s-a arătat, este una de o gravitate medie spre ridicată.

Asa fiind, față de complexul împrejurărilor in care fapta s-a comis si care imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat, dar si apectele ce caraterizează persoana inculpatei, faptul ca aceasta a mai fost implicată in activitati cu caracter ilicit, varsta, conduita procesuală, Curtea retine că pedeapsa stabilită este proportională cu gravitatea faptei savârsite de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale.

Raportat la toate aceste împrejurări faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea unei pedepse mai putin severe sau agravarea răspunderii penale ar conduce la stabilirea unei sanctiuni disproportionate în raport cu gravitatea faptei si pericolul social al persoanei inculpatului.

Totodată, nu sunt îndeplinite cerintele pentru a se dispune renuntarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedesei (infractiunea remarcându-se printr-o gravitate sporită, iar persoana inculpatei este una care a probat consecventa comiterea de actiuni ilicite de aceeasi natură). Se remarcă însă că atât aspectele invocate de inculpată în favoarea sa, cât si cele evocate de parchet în detrimentul inculpatei, au fost retinute și evaluate de către instanta de fond, stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de lege si instituind în sarcina inculpatei măsuri de supraveghere, obligatii si interdictii coercitive si limitative de drepturi.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie sic ea complementară, se impune a fi precizat ca potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în cauză vechiul cod penal

Instanța a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatei de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, ecomomică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că s-a interzis corespunzător inculpatei exercitarea dreptului respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale.

F. de la considerentele de fapt și de drept expuse mai sus Curtea consideră că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în cuantumul si modalitatea stabilită de instanța de fond, sanctiunea fiind proporțională cu fapta săvârșită si, în acelasi timp, justă raportat la persoana inculpatei, răspunzând exigențelor de represiune si prevenție.

Cu privire la solicitarea de rectificare a sumei datorate de inculpată se observă că instanta de fond a retinut corect că obligatia inculpatei de restituire a fost stabilită definitiv si irevocabil în cadrul unei proceduri civile, intrând în sfera autoritătii lucrului judecat. Asa fiind, plata partială a prejudiciului urmează a fi constată în procedura stabilita prin respectiva sentinta civilă nr. 222/16.01.2013 pronunțata de către Tribunalul S.. Pe de altă parte, se observă că prejudiciul cauzat a fost corect retinut de instanta de fond, respectiv suma de 1.136.361,99 lei.

Pentru toate aceste motive, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeinicie în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză, iar sentința apelată se va mentine în totalitate ca fiind legală și temeinică

Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata-apelantă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului în baza art. 275 al. 3 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpata C. R. M. împotriva sentinței penale nr. 137 din 6 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Z..

Obligă pe apelantă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. V. A. L. H.

GREFIER,

C. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./02.11.2015

Jud.fond. M. D. E.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1237/2015. Curtea...		Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 320/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 326/2015. Curtea de Apel CLUJ Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1234/2015. Curtea de Apel CLUJ Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1228/2015. Curtea de Apel CLUJ Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1237/2015. Curtea de Apel CLUJ Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 320/2015. Curtea de Apel CLUJ Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1180/2015. Curtea de Apel CLUJ Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1255/2015. Curtea de Apel CLUJ Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1247/2015. Curtea de Apel CLUJ