Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 595/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-04-2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 595/A/2015

Ședința publică de la 23 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. R.

JUDECĂTOR - V. G.

GREFIER - A. B. H.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror - V. T.

Pe rol este judecarea apelului formulat de către P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr.3 din 6.01.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în care inculpatul N. I. I. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul N. I. I. asistat de avocat desemnat din oficiu O. I. și avocat ales C. I. C., ambii din Baroul Cluj, cu împuterniciri la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, s-a identificat inculpatul, acesta fiind N. I. I., posesor al CI . nr._.

Se constată că inculpatul N. I. I. menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă declarații suplimentare.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului Parchetului.

Reprezentanta Ministerului Public susține apelul formulat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și solicită desființarea în parte a hotărârii apelate în sensul modificării parțiale, respectiv doar cu privire la cuantificarea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare a acesteia. Apreciază că, în mod netemeinic, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 75 lit. a CP, iar modalitatea de executare nu este de natură a asigura funcțiile pedepsei, astfel că solicită a se aplica o pedeapsă cu executare în regim de detenție. Argumentele aduse în acest sens se regăsesc chiar în motivarea hotărârii primei instanțe, care a reținut că inculpatul a recunoscut activitatea infracțională pe care, inițial, în faza de urmărire penală a negat-o din punct de vedere a intenției specifice și a modalității de realizare a activității infracționale, poziție procesuală analizată de către instanța de judecată pornind de la premisa încuviințării aplicării acestei dispoziții legale. În ipoteza admiterii cererii referitoare la cuantificarea pedepsei, solicită a se stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă în limitele speciale determinate conform reducerii prevăzută de dispozițiile art. 396 al.10 CPP, păstrând în continuare același temei juridic.

De asemenea, înțelege să conteste valoarea pe care instanța de fond a acordat-o împrejurării privind latura civilă a cauzei, respectiv achitarea de către inculpat a sumei de bani părții vătămate. Pericolul social concret al faptei a fost reținut ca fiind unul ridicat având în vedere că este vorba despre o faptă de tentativă la omor (încadrarea juridică nefiind contestată), comisă într-o modalitate complexă, care generează acest pericol concret grav raportat la mijloacele folosite, care erau apte să genereze în final moartea părții vătămate, la aplicarea loviturilor în zone vitale, cu consecința reținută și cu împrejurarea că decesul victimei nu a survenit datorită unei împrejurări care nu se datorează inculpatului, dar și motivul pueril și banal pe care s-a ajuns la acest conflict, în condițiile în care nu a fost reținută starea de provocare invocată de apărare. Raportat la aceste circumstanțe și la conduita inculpatului pe durata întregului proces penal, acceptarea în fața instanței a procedurii simplificate de către persoane care în faza de urmărire penală neagă vehement și formulează apărări complexe raportat la o poziție de nevinovăție, ar trebui să fie alta spre deosebire de situațiile în care poziția procesuală este una de recunoaștere sinceră și constantă, care duce la aflarea adevărului și contribuie la o judecată mai scurtă.

Prin urmare, nici circumstanța atenuantă privind conduita inculpatului nu ar trebui să aibă valoarea reținută de către prima instanță pentru că legiuitorul a reținut ca circumstanță atenuantă o conduită pozitivă de înlăturare a urmărilor infracțiunii în măsura în care aceasta există în această formă și aceasta are o pondere absolut determinată în contextul restului circumstanțelor. Or, principala conduită pozitivă din perspectiva acestei circumstanțe atenuante într-o atare situație constă în încercarea inculpatului ca, după ce a lezat victima atât de grav, să contribuie la salvarea vieții ei, aspect care nu se poate reține în privința inculpatului N. I. I.. Acesta a achitat victimei despăgubiri într-un cuantum substanțial, însă este doar un element și singurul cu adevărat pozitiv în această cauză, motiv pentru care nu ar trebui să i se acorde ponderea semnificativă cu efectul reducerii încă o dată a limitei pedepsei, în condițiile prevăzute de regimul juridic al circumstanțelor atenuante.

Pe de altă parte, din perspectiva modalității de executare a pedepsei, raportat la considerentele instanței de fond și față de împrejurarea că potrivit dispozițiilor Noului Cod penal infracțiunile îndreptate împotriva vieții au devenit cele mai importante, solicită modificarea hotărârii în sensul arătat mai sus.

Avocatul inculpatului apreciază nefondate susținerile Parchetului întrucât inculpatul a depus diligența pentru a îndrepta situația și a sprijinit victima, pe care a ajutat-o cu cheltuielile de spitalizare, în acea perioadă inculpatul aflându-se în stare de arest la domiciliu.

Raportat la susținerile reprezentantei Parchetului potrivit cărora inculpatul nu ar fi recunoscut fapta, învederează faptul că acesta a recunoscut în permanență comiterea faptei și derularea evenimentelor din noaptea incidentului. Inculpatul nu a achiesat la punctul de vedere expus în cuprinsul rechizitoriului pentru că nu s-a arătat un element constitutiv solid care să susțină încadrarea faptei la tentativă la omor, însă din acest punct de vedere instanța de judecată nu este ținută să-l sancționeze pe inculpat câtă vreme acesta recunoaște faptele așa cum au fost descrise.

Având în vedere elementele care caracterizează limitele judecării apelului, solicită aplicarea principiului efectului devolutiv al judecării apelului și dacă se va constata o îndoială cu privire la încadrarea juridică a faptei, să se dispună rejudecarea cauzei. Astfel, arată că își însușește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, deci, solicită admiterea acestuia și rejudecarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept și, reindividualizând fapta, să se analizeze dacă, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale cu privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.194 CP.

Curtea atrage atenția avocatului inculpatului asupra obiectului cauzei și pune în vedere acestuia să formuleze concluzii raportat la motivele apelului arătate de către P. și să exercite o apărare efectivă a inculpatului.

Avocatul inculpatului apreciază că nefiind declarat apel de către inculpat, singura solicitare pe care o poate formula este aceea referitoare la caracterul devolutiv al apelului, chiar dacă în cauză este vorba despre apelul Parchetului.

Curtea pune în vedere avocatului inculpatului să formuleze concluzii raportat la motivele apelului arătate de către P..

Avocatul inculpatului revine asupra concluziilor anterioare și solicită respingerea apelului Parchetului ca nefiind fondat, având în vedere că toate circumstanțele reținute de către prima instanță sunt motivate.

Referitor la conduita inculpatului imediat după comiterea faptei, învederează că acesta a dorit să îndrepte efectele faptei comise și, în speță, există cel puțin o îndoială raportat la modul și circumstanțele în care s-a petrecut această faptă, recunoscută de către inculpat. Din scriptele depuse la dosar, se poate concluziona că inculpatul nu a acționat cu intenția de a produce o vătămare care să pună în primejdie viața victimei, ci aceasta a fost efectul evenimentului din seara respectivă.

Apreciază legală și temeinică soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei și solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere, este singurul întreținător al familiei, soția este casnică, iar în intervalul de timp al arestului la domiciliu familia sa nu a avut nicio sursă financiară de venit.

De asemenea, în condițiile în care, în cauză, inculpatul nu a formulat apel, solicită a se efectua o analiză a probațiunii și a se stabili dacă fapta inculpatului prezintă periculozitatea maximă referitoare la infracțiunea standard de omor.

Nu înțelege să-și însușească apelul Parchetului pentru reindividualizarea pedepsei, însă, în ipoteza admiterii acestuia, rejudecând cauza pe baza tuturor probelor din dosar și aplicând efectul devolutiv al apelului, apreciază că instanța de apel poate să dispună achitarea inculpatului pentru reținerea legitimei apărări sau a excesului neimputabil. Opinează că, raportat la condițiile și circumstanțele în care a fost săvârșită această faptă, se poate constata că nu este vorba despre o infracțiune standard de tentativă la omor și solicită a se reține poziția inculpatului care a recunoscut faptele.

Reprezentanta Ministerului Public, în replică, apreciază că inculpatul nu are posibilitatea de a-și însuși apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj deoarece dispozițiile art. 415 și art. 418 CPP stabilesc o singură situație în care există această posibilitate, respectiv dacă P. își retrage apelul și apelul este favorabil părții care și-l însușește. Or, în speță, apelul este în defavoarea părții.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 418 al.1 CPP, în calea de atac declarată de oricare din participanți, inclusiv de către P., nu se poate schimba situația în defavoarea celui care a declarat apel. Or, în speță, singurul care a promovat apel este P. de pe lângă Tribunalul Cluj, apel pe care nu înțelege să-l retragă și pe care îl susține exclusiv în sensul agravării situației inculpatului.

Mai mult, poziția de recunoaștere a faptei de către inculpat conform dispozițiilor art. 394 și art. 396 CPP este una formală, iar această susținere poate fi verificată în ultimul cuvânt al inculpatului, care nu își va însuși poziția exprimată de avocat și care, la instanța de fond a uzat de aceste dispoziții procedurale pentru reducerea pedepsei.

În concluzie, solicită a se respinge formal cererea de însușire a apelului Parchetului de către inculpat, fără ca instanța de apel să se pronunțe asupra acesteia deoarece nu există niciun text de lege, raportat la premisa din acest dosar, care să permită o astfel de soluție.

Avocatul inculpatului, în replică, invocă dispozițiile art. 417 al.2 CPP. Solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.

Inculpatul N. I. I., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă cele întâmplate și susține că nu a vrut să lovească victima. A stat în arest la domiciliu timp de 6 luni și a împrumutat bani pentru a ajuta victima.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 3/6.01.2015 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N. I.-I., prin apărător ales.

A fost condamnat inculpatul N. I.-I., fiul lui I. și M., născut la data de 06.04.1979 în ., cetățenia română, studii 11 clase + școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, ocupația șofer, locul de muncă - S.C. „Dell & L. Trans” S.R.L. Cluj-N., posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Cluj-N., cu antecedente penale, domiciliat în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, CNP_;

În baza art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen., cu aplicarea art.75 alin.2 lit.a C.pen. și art.396 alin.10 C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C.pen.

S-a făcut aplicarea art.65 alin.1 C.pen. rap. la art.66 lit.a și b C.pen.

Potrivit art.72 alin.1 C.pen. rap. la art.399 alin.9 C.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive (reținerea și arestul la domiciliu) începând cu data de 22.07.2014 și până la data de 06.01.2015.

În temeiul art.91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere prev. de art.92 C.pen., respectiv acela de 4 ani.

Conform art.93 alin.1 C.pen., a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de supraveghere, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune Cluj:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art.93 alin.2 lit.b C.pen. a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Cluj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art.93 alin.3 C.pen. a fost obligat inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul unor activități desfășurate de Primăria Municipiului Cluj-N..

Potrivit art.91 alin.4 C.pen.s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art.96 C.pen.

În baza 241 alin.1 lit.b, alin.2 C.pr.pen., art.399 alin.1 și 4 C.pr.pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul N. I.-I..

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.23 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.438 și urm. C.pr.civ. s-a luat act de tranzacția încheiată la data de 17 noiembrie 2014, între inculpatul N. I.-I. și partea civilă T. V.-A. (f.78-79 dosar instanță), tranzacție care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În temeiul art.19 și art.397 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 5373,97 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj, cu sediul în Cluj-N., .-5, jud. Cluj.

În baza art.404 alin.4 lit.c C.pr.pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă la data de 08.10.2014, în dosarul nr.888/P/2014, asupra autoturismului marca BMW cu nr. provizoriu de circulație CJ-_ și nr. de identificare WBADF710XOBS00196, respectiv asupra apartamentului situat Cluj-N., ., ., jud. Cluj, înscris în CF nr._-C2-U6 (f.328-329 d.u.p.).

Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.200 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de 22.07.2014, în jurul orei 02,15, un echipaj de patrulare la Poliției mun. Cluj-N., Secția 7, aflat în desfășurarea activității de asigurare a pazei și ordinii publice pe raza sa de competență teritorială, a fost dirijat de către ofițerul de serviciu al secției să se deplaseze pe . Cluj-N., în dreptul imobilului cu nr.250 din apropierea Vămii Cluj, unde a avut loc o altercație soldată cu rănirea unei persoane. La sosirea la fața locului, membrii echipei de patrulare au găsit-o acolo pe numita T. A., autoarea sesizării, care a relatat că fiul ei, T. V.-A., în vârstă de 24 ani, la ieșirea din Barul „Adicris” de peste drum, unde fusese să consume băuturi alcoolice, a avut o altercație în parcarea din fața Vămii cu un bărbat care avea un autoturism marca „B.M.W.” cu numărul provizoriu de circulație de Cluj, căruia nu i-a putut reține numărul întrucât a plecat de acolo. Lucrătorul de poliție din echipajul de patrulare a mai menționat în actul de constatare întocmit că 1-a găsit pe numitul T. V.-A. în curtea imobilului nr.250 în stare vădită de ebrietate, care nu acuza dureri, dar că totuși i-a recomandat mamei acestuia să cheme ambulanța, însă aceasta a afirmat că nu este cazul deoarece fiul ei se află în stare de ebrietate și nu are rost, mai menționând despre cel în cauză că este o persoană, ce obișnuiește să consume băuturi alcoolice la barul respectiv, după care să provoace scandal cu diferite persoane (f.9 d.u.p.).

În cursul zilei de 22.07.2014, în jurul orei 11,48, numitul T. O.-I. a sesizat și el telefonic Poliția mun. Cluj-N., Secția 7, cu privire la faptul că fratele său, T. V.-A., a fost victima unei agresiuni, la ieșirea sa din localul „Adicris”, și că în cursul nopții starea lui de sănătate, în urma actelor de agresiune s-a agravat, fiind transportat cu ambulanța la Clinica UPU1 Cluj pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Cu ocazia deplasării unei echipe de lucrători de poliție la domiciliul autorului sesizării, T. O.-I. le-a relatat că el cu fratele și părinții locuiesc fără forme legale în imobilul de pe ..250, și în cursul nopții de 22.07.2014, în jurul orei 0l,00, fratele său, T. V.-A., care fusese la barul „Adicris” a intrat în casă și i-a spus că a fost bătut, după care a luat cu el o coadă de mătură și a ieșit în stradă, unde a fost din nou lovit de un bărbat cu o bâtă de baseball în cap, iar întrucât el a intervenit să-1 oprească pe agresor, acesta 1-a lovit și pe el cu bâta peste mână, după care s-a urcat la volanul unui autoturism marca „B.M.W.” cu numere provizorii de Cluj și a părăsit zona în viteză înspre . celor constatate, polițiștii s-au sesizat din oficiu și au dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de lovire prev. de art.193 alin. l din C.pen. comisă asupra persoanei vătămate T. V.-A., procedând la efectuarea cercetării la fața locului, la ridicarea pe un memory-stick a imaginilor video ale camerelor de supraveghere de la barul „Adicris” situat pe ..248, din perioada în care victima și prezumtivul autor al faptei s-au aflat acolo, precum și la identificarea și audierea persoanelor considerate că pot da relații despre cele întâmplate, stabilind totodată că autorul faptei a fost numitul N. I.-I. (f.4-8, 10-16, 22-33 d.u.p.).

Ulterior, întrucât în urma examinărilor medicale s-a constatat că victima actelor de agresiune prezenta leziuni grave, respectiv „T.C.C. Fractură cominutivă cu înfundare la nivelul osului frontal. Hematom subdural. Hemoragie subarahnoidiană ...”, dosarul a fost preluat pentru continuarea cercetărilor la P. de pe lângă Tribunalului Cluj, dispunându-se prin ordonanța procurorului de caz de la acest parchet schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de lovire în infracțiunea de tentativă la omor, măsură la care s-au avut în vedere atunci concluziile preliminare F.N. din 22.07.2014 ale Institutului de Medicină Legală Cluj-N., prin care s-a concluzionat că numitul T. V.-A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită 65-70 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, și că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, sub rezerva evoluției cazului; act medico-legal ce a fost completat prin concluziile preliminare F.N. din 23.07.2014, prin care s-a menționat că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei (f.1-2, 17-21, 34-39 d.u.p.).

În definitivarea concluziilor preliminare menționate, a fost emis de către LM.L. Cluj-N. raportul de constatare medico-legală nr.4628/II/a/04.08.2014, în cuprinsul căruia la capitolul „CONSTATĂRI” s-a reținut în esență, că din C.T cranian nr._/22.07.2014 efectuat în cadrul Clinicii Radiologie a Spitalului C. de Urgență Județean Cluj, rezultă că numitul T. V.-A. a prezentat diagnosticul: „Fractură cominutivă parietală stângă cu înfundare și câteva traiecte de fractură prelungite la nivelul osului frontal și temporal stâng. Hemosinus frontal stâng. Adiacent focarului de fractură, la nivelul lobilor frontal și parietal stânga se evidențiază hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural cu grosime de până la 3 mm ... M. focar hemoragie intraparenchimatos cortical frontal stânga de 6 mm, cu edem perilezional ... Hematom epicranian cu incluziuni aerice adiacent focarului de fractură cu grosime maximă de 15 mm...” S-a mai menționat că din copia Scrisorii medicale/biletului de ieșire din S. C. Județean de Urgență Cluj, Secția Neurochirurgie, rezultă că a fost internat cu diagnosticul de mai sus în perioada 22.07. - 30.07.2014, și că la data de 22.07.2014 i s-a efectuat intervenția chirurgicală „Eschilectomia fracturii craniene multiple ...”. De asemenea, s-a mai menționat că în copia Scrisorii medicale nr.598/30.07.2014 a Spitalului C. Județean de Urgență Cluj, Secția Neurologie II, s-a notat diagnosticul „T.C.C. prin agresiune. Contuzie dilacerare frontală stânga. Hemipareză dreaptă și afazie expresivă”, recomandându-se tratament conform Rp. Pe baza constatărilor făcute, s-au formulat următoarele concluzii:

1. Numitul T. V.-A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă, repetată cu corp dur.

2. Leziunile necesită 65-70 (...) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

3. Leziunile au pus în primejdie viața victimei.

4. Leziunile pot data din 22.07.2014.

5. Poziția ipotetică victimă agresor a putut fi ambii în ortostatism și față în față.

6. Pentru aprecierea eventualelor sechele post-traumatice este necesară reevaluarea la 8-12 luni de la data producerii leziunilor” (f.40-42 d.u.p.).

În ceea ce privește împrejurările și modul în care i-au fost produse leziunile, persoana vătămată T. V.-A. a relatat cu ocazia audierilor sale că, la data evenimentului, a mers la barul „Adicris” de lângă locuința lor, să consume bere, iar după un timp au mai venit acolo mai multe persoane, printre care și un bărbat despre care a înțeles că o cunoștea pe o fată ce stătea la aceeași masă cu el, care 1-a chemat la el la masă să-1 întrebe dacă o cunoaște pe acea fată, el răspunzându-i că o cunoaște pentru că îi este prietenă. Alte discuții susține că nu a avut cu acel bărbat, dar la ora închiderii, când el a vrut să meargă acasă, susține că respectivul bărbat 1-a lovit cu piciorul peste un picior și cu pumnul în gură, în urma căreia i-a rămas strâmb maxilarul. Atunci susține că s-a dus acasă și i-a zis fratelui său, I., că 1-a lovit un bărbat foarte tare de a rămas cu gura într-o parte, și ca să se răzbune pe el a luat mătura din casă și a mers la acel bărbat, care se afla dincolo de stradă în fața barului, iar când a ajuns lângă el acesta 1-a lovit cu o bâtă de baseball în cap, în urma căreia și-a pierdut cunoștința și nu mai știe ce s-a întâmplat. T. V.-A. l-a recunoscut pe cel care 1-a lovit ca fiind N. I.-I., atât după fotografiile de la evidența populației a acestuia din dosar, cât și după fotografiile judiciare extrase sub formă de stop-cadru din imaginile video ale camerelor de supraveghere de la localul „Adicris”, el afirmând că îl recunoaște printre cei care apar în fotografiile de la bar și pe un tânăr cu numele de R., care a văzut când inculpatul 1-a lovit la ieșirea din local, pe care 1-a propus, ca martor. El a mai relatat totodată că în timpul cât a stat la bar a consumat mai multe beri, și că în local bărbatul respectiv l-a tot amenințat zicându-i că îl bate, nerecunoscând însă că el ar fi fost cel care l-a abordat pe inculpat și că 1-a pupat, iar atunci când a mers cu mătura la el în parcare susține că el nu 1-a lovit pe cel în cauză (f.127, 131-134 d.u.p.).

Numitul E. R., audiat ca martor în cauză, a relatat că s-a aflat și el la data evenimentului la barul „Adicris”, unde a mers împreună cu un bărbat și două fete, iar acolo era și T. V.-A., ce se afla în stare de ebrietate. Ulterior susține că au mai venit la bar doi bărbați, din care unul este cel cercetat în dosar, mai sosind apoi acolo și alții, iar pe parcurs 1-a văzut pe V. tot mergând pe la masa acelor bărbați, dar nu a sesizat să aibă incidente în local cu aceștia. Când s-a făcut ora închiderii și au ieșit din bar, susține că bărbatul care este cercetat în dosar 1-a lovit cu piciorul în piept pe un bărbat slăbuț, ce apare în imaginile video cu cipică albă în cap, după care s-a întors cu spatele și 1-a lovit cu piciorul și pe V. undeva în zona pieptului, în urma căreia acesta s-a clătinat dându-se în spate, dar fără să cadă, după care 1-a văzut mergând spre casă în locuința vecină cu barul. După aceea, susține că bărbatul respectiv 1-a obligat să-1 bage în portbagajul mașinii sale pe primul bărbat pe care îl lovise cu piciorul, el de frică făcând ceea ce îi ceruse, după care a plecat cu mașina din zona barului, iar după parcurgerea unei distanțe scurte a oprit și i-a permis bărbatului din portbagaj să plece. El a mai relatat că nu a văzut ce s-a mai întâmplat ulterior, ci că a aflat doar ulterior că V. a fost lovit în cap cu o bâtă de baseball de cel care îl lovise la ieșirea din bar, recunoscând și el după fotografiile extrase din imaginile video persoanele la care s-a referit (f.151-152 d.u.p.).

Patronul cafe-barului „Adicris”, B. C.-E., a relatat că îl cunoaște pe T. V.-A. de mai mult timp, întrucât acesta locuiește împreună cu familia într-o casă vecină cu barul și este client frecvent al lor, iar privitor la evenimentele în care acesta a fost implicat, afirmă că în seara respectivă când a coborât el în bar de la restaurantul de la etaj, acesta era la o masă împreună cu alți băieți și fete, observând că era destul de evident sub influența băuturilor alcoolice. La o altă masă din bar susține că se aflau numitul T. L., împreună cu un mecanic auto al acestuia și cu un bărbat pe care nu îl mai văzuse până atunci, mai înalt și robust, cu părul scurt și cu un tatuaj pe un braț, aceștia fiind după descriere numiții U. M.-L. și N. I.-I., iar la un moment dat afirmă că 1-a văzut pe V. venind la masa acestora și adresându-i-se bărbatului robust cu expresia maramureșeană „boss”, începând să discute foarte familiar cu el, cum îl cunoaște că procedează după ce consumă băuturi alcoolice. El afirmă că știindu-i comportamentul după ce ajunge în stare de ebrietate, a mers la V. și 1-a chemat de la masa acelor bărbați să nu-i mai deranjeze, îndepărtându-1 din acea zonă, dar acesta a început să fabuleze că el i-ar putea bate pe cei de la masă, el zicându-i să-și vadă de treabă și să nu facă scandal. Apoi văzând că se apropie ora 01,00, susține că le-a cerut tuturor să-și termine consumația și să plece pentru că este ora închiderii, iar după plecarea lor au început împreună cu barmana de serviciu să efectueze operațiunile de închidere, dar înainte de a ieși a revenit în local V. și i-a mai cerut un PET cu bere, pe care după ce i 1-a înmânat acesta a plecat. Apoi susține că au ieșit prin curte el și barmana și au mers peste drum, în parcarea din fața Vămii Cluj spre a pleca împreună cu autoturismul la domiciliu, observând că ceilalți ce fuseseră în local erau în stradă, din care tinerii de la Dezmir au plecat spre casă, iar T. L., bărbatul robust și cel cu mustață ce fusese cu ei au trecut și ei . care le aveau și ei în parcare, fiecare îndreptându-se spre autoturismele lor. După ce el cu barmana s-au urcat în mașina sa și a început manevra de pornire spre a ieși din parcare, susține că bărbatul robust ce avea un „B.M.W.” a mers și i-a bătut în geam, întrebându-1 dacă știe cine i-ar fi aruncat bere pe mașină, el răspunzându-i că nu știe, după care în timp ce efectua manevra de întoarcere 1-a văzut pe V. fugind spre parcare de dincolo de stradă de la el de acasă, cu o mătură în mână, care s-a îndreptat în fugă spre bărbatul cu „B.M.W.”- ul și a încercat să-1 lovească cu mătura, moment în care bărbatul respectiv a dat înspre el cu ceva pe care îl avea în mână, fără să observe cu ce fel de obiect, mai dând încă o dată cu acel obiect, după care s-a urcat rapid la el în mașină. Apoi, în timp ce el pornise cu mașina să o întoarcă spre Cluj-N., bărbatul cu „B.M.W.”-ul care a plecat cu mașina de acolo spre Apahida, observând totodată că de dincolo de stradă fugeau spre mașini fratele lui V., care a ajuns imediat lângă el și 1-a luat în brațe, iar în urma lui au mai apărut tatăl și apoi mama lor, și în urma lor încă un bărbat despre care știe că este șoferul lor. El a mai relatat că nici unul care au venit după V. nu a văzut să aibă obiecte contondente în mână, ca de exemplu bâte sau cuțite, observând doar după aceea pe tatăl lui V. cum umbla cu mătura pe care acesta o avusese în mână. Văzând ce s-a întâmplat, afirmă că a oprit autoturismul și au coborât, atât el cât și barmana, după care au mers la V. observând că era semiconștient și avea o urmă de lovitură în partea dreaptă deasupra ochiului, iar fratele lui îl ținea în brațe, mai observându-1 acolo și pe T. L., care îi zicea tatălui lui V. să-1 stropească cu apă pentru a-și reveni, iar mama lui dădea telefon la poliție. Apoi, întrucât era târziu, susține că a plecat spre casă (f.22-23, 135-137 d.u.p.).

Barmana de serviciu, B. C., a relatat și ea că îl cunoaște pe T. V.-A. ca un client care vine des la bar și consumă băuturi alcoolice, el aflându-se acolo și la data evenimentului, când a stat la masă împreună cu alți clienți, printre care și o fată ce este o prietenă de-a sa. Mai târziu susține că a venit la bar un alt bărbat, ce nu mai fusese acolo anterior, care s-a așezat la masă cu un bărbat cu numele de Liviuț (T. L.), pe care i-a servit cu suc și vin la sticlă, văzând că și cel dintâi bărbat a consumat vin. Ea mai afirmă că în perioada când aceștia s-au aflat în bar nu s-a întâmplat nimic deosebit, ci doar au discutat și au făcut consumație, până când în jurul orei 01,00 le-a cerut tuturor clienților să-și termine consumația pentru că este ora închiderii și vor să meargă și ea cu patronul acasă. Apoi, după ce au închis localul, afirmă că ea și patronul au mers în parcare și s-au urcat în autoturismul acestuia să plece, lângă care se afla și mașina „B.M.W.” a lui N. I.-I., moment în care i-a văzut venind în fugă pe V. și pe fratele său cu o mătură în mână, fără a putea preciza care din ei avea mătura, iar după ei a văzut că veneau și tatăl lor și încă un bărbat, la care nu a observat să aibă obiecte contondente asupra lor. Când V. și fratele lui s-au apropiat de bărbatul cu autoturismul „B.M.W.”, ei fiind deja în mașină și patronul făcând manevra de întoarcere, a văzut la un moment dat că V. era căzut jos, fără să observe din ce motiv a căzut, după care 1-a văzut pe bărbatul cu „B.M.W.”-ul că a urcat la volan și atunci a ajuns lângă mașină și tatăl celor doi frați, care a dat cu coada de la mătură în geamul unde era șoferul, acesta plecând atunci de acolo. Și ei voiau să plece, dar susține că văzându-1 pe V. căzut jos, au oprit mașina și au mers la el, văzând cum fratele său 1-a ridicat de jos, care apoi a fugit peste stradă până la ușa barului, de unde a mers tatăl lui și 1-a dus acasă. Martora a mai menționat că nu i-a văzut pe V. și pe fratele lui să-1 lovească cu mătura pe bărbatul cu „B.M.W.”-ul, și nici acesta să fi avut în mână vreo bâtă de baseball cu care să-1 fi lovit pe V. în cap, și totodată nu 1-a văzut nici pe tatăl lui să aibă cuțit asupra sa, auzindu-1 doar pe acesta cum striga după bărbatul ce plecase cu mașina de acolo că îl vor prinde și îi va face „nu știu ce” (f.138-139 d.u.p.).

Numitul T. L. a relatat că în cursul zilei de 21.07.2014 a efectuat niște reparații la camionul său, împreună cu mecanicul G. (respectiv U. M.-L.), la terminarea căreia au mers la barul „Adicris”, lăsându-și parcat autoturismul în parcarea de peste drum de bar. Aici susține că s-au așezat la o masă și a comandat barmanei o sticlă de vin și una de Cola, iar în timp ce consumau băuturile a intrat în local numitul „Meniu”, despre care știa că are și el un autovehicul cu care merge în cursă și s-au întâlnit anterior în parcările în care se opreau, care s-a așezat la ei la masă și l-au servit și pe el cu un pahar de vin. În timp ce stăteau împreună la masă, afirmă că un tânăr, despre care a aflat că îl cheamă V., ce era în stare de ebrietate, a mers la masa lor și a intrat în discuții cu „Meniu” (în speță N. I.-I.), zicând că-l cunoaște și dând mâna cu acesta. Apoi, mai târziu, susține că s-au mutat toți la masa la care stătea și V., unde la un moment dat acesta a început să-1 sărute pe obraji pe N., care i-a spus să-1 lase în pace pentru că „nu este pe invers”, adică nu este homosexual. T. L. mai afirmă că nu s-a mai întâmplat nimic între cei doi cât au stat în bar, ci doar au consumat ceea ce comandaseră, până când în jurul orei 01,00 s-a închis localul, ei fiind invitați să iasă afară pentru a putea închide. După ce au ieșit, susține că el împreună cu ceilalți au mers la mașinile din parcare ce erau staționate una în continuarea celeilalte, iar după ce a ajuns la autoturism a văzut venind doi tineri în fugă spre mașini cu o mătură, dar nu a fost atent la ce s-a mai întâmplat, deoarece la urcarea în autoturism a început să își încarce telefonul la bricheta-mașinii, auzind doar la un moment dat zgomote de lovituri, iar când s-a uitat a văzut că V. ce fusese cu ei la masă era căzut jos, iar fratele său fugea pe stradă înspre direcția Sânnicoară. Între timp susține că N. s-a urcat în mașină și a plecat de acolo fără a vedea în ce direcție, iar el a coborât repede să meargă să-i acorde ajutor celui căzut la pământ, unde se întorsese și fratele său, zicându-i acestuia să arunce apă pe el. Apoi susține că împreună cu fratele l-au ridicat de jos pe cel căzut, care și-a revenit și a luat-o la fugă peste stradă până în ușa barului încercând să o deschidă, mergând tatăl lui după el și plecând înspre locuința lor, după care s-a urcat și el în mașină și a plecat spre casă. Martorul a mai menționat că nu 1-a văzut nici pe V. să-1 lovească cu mătura pe N., și nici pe acesta să-1 lovească pe V. cu vreo bâtă, deoarece nu a fost atent, fiind ocupat cu încărcarea telefonului (f.24-26, 140-141 d.u.p.).

Numitul U. M.-L. a relatat că este de profesie mecanic auto, și în după-masa zilei de 21.07.2014 i-a efectuat o reparație la capul de tractor al autovehiculului TIR al lui T. L. în parcarea din fața Vămii Cluj. După terminarea reparației afirmă că a mers și el la Barul „Adicris” de peste drum, unde se afla T. L. împreună cu un bărbat robust cu părul scurt, luând loc la masă cu ei și consumând bere. Acolo la bar susține că a rămas până la ora închiderii și întrucât mai consumase bere și în timpul efectuării reparației la mașină, a ajuns să se „cherchelească”. Apoi, la ora închiderii barului, au ieșit și a trecut împreună cu ceilalți drumul spre mașini, el mergând să se culce în cabina capului de tractor deoarece nu mai avea autobuz cu care să meargă acasă, astfel că nu mai știe ce s-a întâmplat ulterior (f.142 d.u.p.).

În ce îi privește pe cei din anturajul victimei, respectiv fratele, mama, tatăl și șoferul lor, toți au relatat că în timp ce dormeau a venit V. acasă și i-a trezit, zicându-le că 1-a bătut un bărbat și îl doare rău gura și că merge să se răzbune, luând cu el mătura din casă. Apoi, pe măsură ce au reușit să se îmbrace, au ieșit pe rând după el, primul fiind fratele T. O.-I., care a relatat că în momentul când a ajuns afară 1-a văzut pe fratele său că a trecut peste drum unde erau parcate mai multe mașini, observând că lângă una din ele era un bărbat cu o bâtă de baseball în mână, care atunci când a ajuns V. lângă el 1-a lovit de trei ori cu bâta de baseball în cap, în urma căreia fratele a căzut jos, după care a început să-1 lovească și cu picioarele. Atunci susține că a fugit și el peste stradă să sară în apărarea fratelui său, dar bărbatul respectiv 1-a lovit și pe el cu bâta peste mână, el aruncându-se atunci deasupra fratelui căzut să nu-1 mai lovească, moment în care a trecut . ce venise după ei, iar mama lor ce ajunsese și ea acolo i-a strigat „I., trage-1 pe fratele tău de acolo că dă cu mașina pese el!”, întrucât bărbatul care îi lovise cu bâta se urcase în mașină să plece din parcare. T. O.-I. a mai relatat că acolo în parcare se mai afla un bărbat cu o mașină, pe care 1-a chemat să-1 ajute să-1 tragă pe fratele său, iar apoi tatăl lor a adus apă spre a-1 stropi pe V. să se trezească, acesta trezindu-se brusc și luându-o la fugă peste stradă până în ușa barului „Adicris”, după care în urma telefonului dat de mama lor a sosit acolo o mașină cu doi polițiști, care i-au întrebat ce s-a întâmplat, după care au plecat zicând că vor veni dimineața la ora 08⁰⁰să ia camera video de la bar spre a se uita pe imaginile de pe cameră. Apoi susține că împreună cu tatăl său l-au dus pe fratele V. acasă și l-au spălat pe față, observând că vomita sânge și nu putea să vorbească să le spună ce s-a întâmplat, înțelegând că îl durea capul, ei făcându-i frecție până a adormit. El a menționat că nu l-au dus atunci noaptea pe V. la spital, deoarece au crezut că nu este așa de grav, dar după ce el cu mama sa au mers la muncă, când V. s-a trezit, tatăl său a văzut că acesta nu poate să vorbească și i-a chemat prin telefon să vină acasă, iar când au ajuns și au văzut în ce stare este fratele au chemat telefonic salvarea și poliția, fiind astfel transportat cu ambulanța la spital (f.29-31, 145-146 d.u.p.).

Mama persoanei vătămate, T. A., a relatat la fel că au fost treziți din somn de V., care le-a zis că a fost bătut rău de un bărbat și că merge să se răzbune, luând mătura cu el, ea strigându-le atunci celorlalți care dormeau să se trezească și să meargă după el, primul din ei apucând să iasă din casă fiul I. și apoi tatăl lor, ea rămânând ultima. Când a ieșit și ea, susține că 1-a văzut pe V. dincolo de stradă la mașinile parcate în fața clădirii Vămii, căzut în fund în spatele uneia dintre mașini, iar cel de-al doilea fiu era lângă el mai departe de mașini. În acel moment afirmă că a observat cum un bărbat s-a urcat la volanul mașinii în spatele căreia era căzut V., iar soțul ei a luat mătura cu care fugise de acasă și a mers la geam la bărbatul respectiv să-1 oprească să nu fugă de la locul faptei, dând cu mătura în mașină. Însă susține că bărbatul respectiv blocase ușile, și apoi 1-a văzut cum a dat cu spatele să poată pleca de acolo și a întors cu fața, dând apoi iarăși cu spatele să treacă cu mașina peste V., moment în care ea a strigat cât a putut „I. trage-1 pe fratele tău că-1 omoară!”, mergând I. și trăgându-1 să nu îl calce. Atunci susține că a trecut și ea de cealaltă parte a străzii până atunci rămânând dincolo de stradă să-i vadă numărul de la mașină, observând că era vorba de un „B.M.W.” de culoare argintie cu numere roșii, din care a reușit să observe doar cifrele „095”, iar când a ajuns dincolo a văzut că V. era inconștient, crezând că este beat. Fiul I. afirmă că i-a spus că V. a fost lovit cu o bâtă de baseball în cap de bărbatul care a plecat cu autoturismul „B.M.W.”, ducând-o și arătându-i pete de sânge pe jos provenite de la lovitura fratelui său. Acolo în parcare susține că mai erau barmana și fiul patronului barului „Adricris” și un alt bărbat cu un autoturism „Mercedes” albastru, pe care întrebându-i dacă știu cine este bărbatul ce a plecat cu „B.M.W.”-ul i-au răspuns că nu știu cum îl cheamă, iar când 1-a întrebat pe primul din ei dacă i-a greșit cu ceva V. bărbatului care 1-a lovit, acesta i-a răspuns că nu 1-a jignit cu nimic, ci doar 1-a pupat pe față și pe o ureche. Apoi susține că a chemat telefonic poliția, sosind acolo o mașină a poliției după ora 01,30 când ceilalți plecaseră acasă, cerându-i polițistului de la volan să meargă să vadă petele de sânge și urmele de la mașina celui care a fugit, iar când i-a solicitat să cheme pe cineva să facă măsurători la urme, acesta i-a zis că o să vină dimineață la ora 08,00 să facă verificări pe camera de supraveghere video de la bar, pentru a-1 identifică pe cel cu mașina. După plecare polițiștilor afirmă că împreună cu ceilalți membrii de familie l-au dus pe V. în curtea locuinței, dându-i cu apă pe față crezând că nu este grav ci doar este băut, el neputând nimic vorbi cu ei, stând lângă el până în jurul orei 03,00 când ea cu fiul I. au plecat la muncă, lăsându-1 sub supravegherea soțului. Apoi relatează și ea cum aproape de amiază au fost sunați de soț în piața agroalimentară unde erau la lucru, să vină repede că V. este grav, găsindu-1 când au ajuns acasă plângând și făcându-le semne că nu poate vorbi, fapt pentru care au chemat telefonic ambulanța, care a venit și 1-a dus la spital, unde 1-a însoțit și ea (f.31-33, 149-150 d.u.p.).

Numitul T. A., tatăl persoanei vătămate, a confirmat susținerile soției și fiului său I., relatând că după ce au fost treziți din somn de V., care le-a zis că a fost bătut și a plecat cu mătura să se răzbune, s-a îmbrăcat și el și a ieșit din casă. Când a ajuns la stradă susține că a văzut că V. era căzut jos, aflându-se în stare de inconștiență și curgându-i sânge din nas și din cap, moment în care s-a dus la bărbatul ce se afla în mașină la volan și a dat cu pumnul în geam, strigând la el să iasă afară până vine poliția pentru că 1-a omorât pe fiul său, iar întrucât el a pornit mașina a luat mătura de jos și a dat cu ea în geam, acesta făcând „raliuri” cu mașina printre ei și fiind cât pe ce să-1 calce pe V.. El relatează apoi cum a venit acolo un echipaj de poliție chemat de soția sa, iar după plecarea polițiștilor l-au dus împreună cu fiul și soția pe V. acasă, care era inconștient, iar după plecarea acestora în piață a rămas el să-1 supravegheze până dimineață. T. A. a mai afirmat că nici fiul I. și nici el nu au avut asupra lor bâte și nici cuțit, susținând că el a mers doar și a bătut cu pumnul în geam când 1-a văzut pe V. căzut jos mort, iar după ce bărbatul care 1-a lovit a vrut să plece cu mașina a dat și cu mătura în geam (f.147-148 d.u.p).

Numitul B. I., a relatat că era angajat de către familia T. ca șofer, pentru a le transporta produsele agroalimentare pe care le comercializau în Piața Agrotransilvania, iar în consecință locuia și el în același imobil cu aceștia. Și el relatează cum au fost treziți din somn de către V., care le-a zis că a fost bătut, iar când i-a văzut pe toți ieșind după acesta din casă, s-a îmbrăcat și a ieșit și el după ei. Când a ajuns în stradă susține că a observat că erau mai multe mașini staționate în parcare, printre care și un „B.M.W.”, văzându-1 pe V. trecând . acest autoturism, unde se afla un bărbat cu o bâtă de baseball în mână, care 1-a lovit de două ori cu bâta în cap pe V., iar pe fratele lui ce a mers după el 1-a lovit pese o mână. Atunci susține că a trecut și el . era căzut jos în stare de inconștiență, timp în care bărbatul care îl lovise s-a urcat rapid în mașină blocând ușile, după care a dat cu mașina în spate fiind cât pe ce să-1 calce pe cel căzut. După ridicarea lui V. de jos, susține că acesta s-a smucit și a fugit peste stradă până în fața barului, unde ar fi căzut jos, de unde apoi l-au luat împreună cu tatăl și fratele său și l-au dus acasă unde l-au spălat de sângele care îi curgea. Când au sosit polițiștii acolo, afirmă că aceștia le-au spus membrilor familie lui V. să cheme salvarea dacă doresc, dar ei au spus că nu o vor face pentru că este puțin beat (f.143-144 d.u.p.).

După ce pe baza datelor rezultate din probele administrate s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru infracțiunea privitor la care s-a început urmărirea penală față de suspectul N. I.-I., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a prezentat o altă versiune în timpul audierilor sale cu privire la împrejurările în care a comis fapta ce i-a fost reținută. El a relatat că în seara zilei de 21.07.2014 a mers la localul „Adicris” de pe . Cluj-N., spre a se întâlni cu un cunoscut cu numele de L., respectiv pe numitul T. L., pe care 1-a găsit acolo și s-a așezat la masa lui. După câtva timp un tânăr ce era acolo și dansa cu o fată, susține că a mers la el și 1-a întrebat dacă este de loc din Baia M., el zicându-i că nu este de acolo și nu au de unde se cunoaște, dar tânărul a tot insistat venind de mai multe ori la el la masă și 1-a pupat pe obraz, observând că acesta părea destul de mult sub influența băuturilor alcoolice. După circa o oră afirmă că a mers patronul barului la ei la masă și le-a zis să-și termine consumația și să plece, pentru că este târziu și trebuie să meargă și el cu barmana acasă, astfel că el cu L. cu care se aflase la masă au ieșit să plece, observând că tânărul ce se legase de el în local la plecare a cumpărat de la bar două sticle cu bere. După ce au ieșit, susține că el și L. au mers spre parcarea în care își lăsaseră mașinile, venind odată cu ei și patronul barului cu barmana la mașina lor, iar când a ajuns la mașina sa a observat că existau pe pavilion și pe geam urme de lichid, posibil bere provenind de la tânărul care se legase de el în local între timp afirmă că a observat că dinspre imobilul învecinat cu barul au ieșit pe poartă doi tineri, iar după ei alți doi bărbați, dintre care în rândul dintâi 1-a recunoscut pe tânărul ce se legase de el în bar ce avea o bâtă în mână, la fel ca și cel care îl însoțea în față, iar în ce îi privește pe cei din spatele lor, pe unul gras 1-a văzut că avea un cuțit în mână, auzind cum strigau unul la altul „scoate-i mațele că eu îi tai cauciucurile”. Când primii doi s-au apropiat de el, susține că cel care se legase de el în local 1-a lovit cu bâta pese mâna stângă în zona degetelor cum și-o ridicase la cap, iar apoi a ajuns lângă el și cel de-al doilea cu bâta, care a dat și el să-1 lovească, dar el i-a prins și i-a luat bâta și cu ea 1-a lovit pe cel dintâi în zona capului, aplicându-i două lovituri, în urma cărora probabil că a căzut jos, fără să poată vedea exact întrucât era întuneric și veneau spre el ceilalți doi cu cuțitul. Văzând ce se întâmplă, susține că a intrat în mașină speriat de ceea ce s-a întâmplat și fiind într-o tensiune psihică mare din cauza faptului că în anul 2010 fusese și el victima unei agresiuni comise de niște bărbați de etnie rromă, care i-au provocat leziuni la cap și la ochi ce au necesitat peste 100 de zile de îngrijiri medicale. După ce s-a urcat la volan, susține că întrucât cei care veniseră asupra sa au început să lovească cu bâtele în pavilionul mașinii și în geam, a plecat de acolo acasă. Inculpatul a negat că i-a aplicat lovituri persoanei vătămate cu bâta de baseball, susținând că nu este adevărată susținerea în acest sens a fratelui și celorlalți aparținători ai victimei, mai menționând că nu suferă de afecțiuni psihice și nu consumă alcool (f.162-165, 170, 325 d.u.p.).

Susținerile inculpatului, în sensul celor de mai sus, sunt neadevărate, modul de derulare a faptelor descris de el fiind contrazis de celelalte probe mai sus prezentate, respectiv de declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor la care am făcut referire, ale imaginilor video provenite de la camerele de supraveghere ale barului „Adicris”, redate în cuprinsul procesului-verbal și planșelor fotografice cu stop-cadre din respectivele imagini, precum și de rezultatul testării sale la poligraf, și a martorului T. O.-I.. În acest sens, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/18.08.2014 al I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic, s-a concluzionat în privința sa că răspunsurile pe care le-a dat la întrebările relevante ale cauzei:

„3. În data de 21/22.07.2014 ai avut în autoturismul”B.M.W.” o bâtă de baseball? Răspuns: NU

4. L-ai lovit cu o bâtă de baseball în cap pe T. V.-A.? Răspuns: NU

8. Minți când spui că ai fost atacat de către cei doi frați T. ambii având bâte în mâini? Răspuns: NU ...”, au produs unele modificări psihofizice care ar putea fi asociate comportamentului simulat, rezultând astfel că probabil subiectul nu a fost sincer la aceste întrebări (f.191-198 d.u.p.).

În privința lui T. O.-I., prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/26.08.2014, s-a concluzionat că răspunsurile sale la întrebările relevante ale cauzei:

„3. Ai avut vreo bâtă asupra ta când ai mers împreună cu fratele tău spre N. I.-I.? Răspuns: NU

5. Ai mințit când ai declarat că N. I.-I. 1-a lovit cu o bâtă de baseball în cap pe fratele tău? Răspuns: NU

8. Fratele tău a fost lovit cu o bâtă pe care N. llie-I. a smuls-o de la tine? Răspuns: NU

9. Ai mințit în declarațiile date cu privire la ce s-a întâmplat în noaptea de 21/22.07.2014? Răspuns: NU”, nu au produs modificări specifice comportamentului simulat (f.202-209 d.u.p.).

Din probele prezentate rezultă deci că starea reală de fapt este alta decât cea prezentată de inculpat, respectiv că în timpul cât s-au aflat împreună în barul „Adicris” nu au existat incidente între el și persoana vătămată T. V.-A., altele decât că acesta din urmă, aflat în stare de ebrietate, a mers la masa lor și a încercat să intre în discuții cu el prietenește, pupându-1 la un moment dat pe față. Cu toate acestea, imediat după ieșirea lor din bar la ora închiderii, rezultă că inculpatul a fost cel care i-a aplicat lovituri persoanei vătămate, care în starea în care se afla a luat de acasă o mătură și a mers după inculpat cu intenția de a se răzbuna, dar acesta din urmă având la dispoziție bâta de baseball din mașină a luat-o și i-a aplicat cu ea două sau trei lovituri în cap, înainte ca T. V.-A. să apuce să-1 lovească, după care în momentul ajungerii acolo și a fratelui său, urmat de părinții și șoferul lor, s-a urcat în autoturism și a blocat ușile, iar apoi a plecat cu mașina de acolo, ascunzând ulterior bâta de baseball, care nu a mai fost găsită la verificarea a doua zi a autoturismului de către polițiști.

De altfel, în fața instanței de judecată (f.76), inculpatul a revenit practic asupra declarațiilor anterioare și a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.374 alin.4 C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, menționând că recunoaște în întregime fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, pe care o regretă, și solicitând să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și nu le contestă (precizând totodată că s-a împăcat cu partea civilă T. V.-A., încheind o tranzacție cu privire la pretențiile civile formulate de acesta din urmă).

Starea de fapt reținută mai sus se probează prin: proces-verbal de sesizare din oficiu al procurorului de caz (f.1-2 d.u.p.), proces-verbal de sesizare din oficiu al organelor de poliție (f.4-5, 8, 19-21 d.u.p.), proces-verbal încheiat de primii polițiști deplasați la fața locului (f.9 d.u.p.), proces-verbal de identificare a unor persoane (f.10 d.u.p.), adresa S.C. „ADICRIS CAFE-BAR” S.R.L. de punere la dispoziție a memory-stick-ului cu imaginile camerelor de supraveghere video (f.11 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.12-16 d.u.p.), rezultatul examinării computer-tomografice a lui T. V.-A. (f.35 d.u.p.), concluziile preliminare și raportul de constatare medico-legală nr.4628/II/a/04.08.2014 ale Institutului de Medicină Legală Cluj-N. (f.38-42 d.u.p.), copia foii de observație clinică generală_/2014 a lui T. V.-A. (f.44-123 d.u.p.), declarațiile persoanei vătămate T. V.-A. (f.127, 131-134 d.u.p.), declarațiile martorului B. C. E. (f.22-23, 135-137 d.u.p.), declarațiile martorului B. C. (f.138-139 d.u.p.), declarațiile martorului T. L. (f.24-26, 140-141 d.u.p.), declarațiile martorului U. M.-L. (f.142 d.u.p.), declarațiile martorului B. I. (f.27-28, 143-144 d.u.p.), declarațiile martorului T. O.-I. (f.29-30, 145-146 d.u.p.), declarațiile martorului T. A. (f.147-148 d.u.p.), declarațiile martorului T. A. (f.31-33, 149-150 d.u.p.), declarațiile martorului E. R. (f.151-152 d.u.p.), proces-verbal de examinare a autoturismului cu numărul CJ-_ (f.172-176 d.u.p.), adresa nr._/2014 a Primăriei mun. Cluj-N. (f.183 d.u.p.), adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nr._/2014 (f.185 d.u.p.), raportul de constatare criminalistică nr._/18.08.2014 privind pe inculpatul N. I.-I. (f.191-198 d.u.p.), raportul de constatare criminalistică nr._/26.08.2014 privind pe martorul T. O.-I. (f.203-209 d.u.p.), adresele Inspectoratul de Poliție Județean Cluj - Serviciul Criminalistic nr._/2014 și nr._/2014 privind transpunerea pe DVD a imaginilor video puse la dispoziție cu memory-stick-ul cu seria AA_00 de către S.C „ADICRIS CAFE-BAR” S.R.L. și planșa cu 13 fotografii judiciare (f.212-225 d.u.p.), proces-verbal de redare a imaginilor video de pe DVD-ul nr. 3_/2014 ale camerelor de supraveghere de la Barul Adicris împreună cu planșa cu un număr de 56 de fotografi judiciare (f.229-262 d.u.p.), copiile actelor de soluționare a dosarelor nr.1030/P/2009, nr.70/P/2011, nr.390/P/2012, precum și copia raportului de constatare medico-legală nr.8143/II/a//211/15.12.2009 și a completării la raport din 24.12.2010 privind pe inculpatul N. I.-I. (f.334-344 d.u.p.) și declarațiile inculpatului N. I.-I. (f.162-165, 170, 325 d.u.p. și f.76 dosar instanță).

În drept, fapta inculpatului N. I.-I. care, la data de 22.07.2014, în jurul orei 01,00, după ce la ieșirea din barul „Adicris” de pe .. 248 din Cluj-N. a exercitat acte de agresiune asupra persoanei vătămate T. V.-A., ce se afla în stare de ebrietate, când imediat acesta din urmă a mers cu o mătură luată de acasă din apropiere la inculpat în parcarea de peste drum, cu o bâtă de baseball pe care o avea în autoturism, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în cap persoanei vătămate, provocându-i leziunile traumatice descrise în raportul de constatare medico-legală nr.4628/II/a/122/04.08.2014 al I.M.L. Cluj-N., referitor la care s-a menționat că s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur, au necesitat un nr. de 65-70 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen.

Referitor la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, trebuie precizat că intenția inculpatului, indirectă, de a suprima viața victimei rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, dacă ne raportăm la obiectul vulnerant folosit (bâta de baseball), apt de a produce suprimarea vieții, zona corpul vizată de loviturile aplicate de inculpat (respectiv capul victimei), intensitatea mare a acestor lovituri, care au provocat fracturi multiple ale craniului, cu consecința punerii în primejdie a vieții victimei, salvarea acesteia datorându-se doar intervenției chirurgicale competente și efectuate la timp. Rezultă așadar că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea survenirii unui astfel de rezultat, săvârșind astfel fapta cu intenția indirectă, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.386 C.pr.pen., va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.e C.pen., formulată de inculpat, prin apărător ales.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracțiunii comise de inculpat, atitudinea sinceră avută de acesta în fața instanței de judecată, precum și împrejurările că inculpatul posedă antecedente penale în privința cărora este împlinit însă termenul de reabilitare, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, este încadrat în muncă, respectiv conducător auto la S.C. „Dell&L. Trans” S.R.L. Cluj-N. și a depus eforturi însemnate pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, împăcându-se cu partea civilă T. V.-A. și încheind o tranzacție cu privire la pretențiile civile formulate de acesta (f.78-79 dosar instanță), motiv pentru care în favoarea inculpatului urmează a fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art.75 alin.2 lit.a C.pen.

Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art.396 alin.10 C.pr.pen. conform cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 C.pen. (de precizat că în cauză va opera o dublă reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor, mai întâi conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., iar apoi potrivit prevederilor art.76 alin.1 C.pen.), instanța a considerat că o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C.pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.

S-a făcut aplicarea art.65 alin.1 C.pen. rap. la art.66 lit.a și b C.pen.

Apreciind totodată că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fără privare de libertate (având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret avută de inculpat în fața instanței de judecată, faptul că s-a împlinit termenul de reabilitare în raport cu condamnările anterioare suferite de inculpat, precum și împrejurarea că acesta a depus eforturi considerabile pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii comise) și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.91 C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere prev. de art.92 C.pen., respectiv acela de 4 ani.

Conform art.93 alin.1 C.pen., inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de supraveghere, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune Cluj: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art.93 alin.2 lit.b C.pen. inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Cluj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art.93 alin.3 C.pen. inculpatul a fost obligat, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul unor activități desfășurate de Primăria Municipiului Cluj-N. (inculpatul dându-și acordul în acest sens, cu ocazia audierii lui în fața instanței de judecată - f.76).

Potrivit art.91 alin.4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art.96 C.pen.

În baza 241 alin.1 lit.b, alin.2 C.pr.pen., art.399 alin.1 și 4 C.pr.pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul N. I.-I..

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art.23 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.438 și urm. C.pr.civ. instanța a luat act de tranzacția încheiată la data de 17 noiembrie 2014, între inculpatul N. I.-I. și partea civilă T. V.-A. (f.78-79 dosar instanță), tranzacție care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

De asemenea, fiind întrunite în cauză în mod evident condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere faptul că inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj (f.279-280 d.u.p. și f.76 dosar instanță), în temeiul art.19 și art.397 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 5373,97 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj.

În baza art.404 alin.4 lit.c C.pr.pen. s-a menținute măsura sechestrului asigurător luată, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă la data de 08.10.2014, în dosarul nr.888/P/2014, asupra autoturismului marca BMW cu nr. provizoriu de circulație CJ-_ și nr. de identificare WBADF710XOBS00196, respectiv asupra apartamentului situat Cluj-N., ., ., jud. Cluj, înscris în CF nr._-C2-U6 (f.328-329 d.u.p.).

Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.200 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul Cluj prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul executării pedepsei, în regim de detenție și nu în modalitatea stabilită de instanța de fond.

În motivele de apel s-a arătat că, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă pre, de art.75 lit.a C.p., iar modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, nu este în măsură să asigure reeducarea inculpatului .

Motivarea instanței de fond se bazează pe recunoașterea infracțiunii comise de inculpat, care în faza de urmărire penală a negat săvârșirea infracțiunii .

De asemenea, s-a contestat valoarea probantă acordată de instanța de fond împrejurării că inculpatul a achitat pretențiile civile solicitate de partea vătămată, deoarece pericolul social concret al faptei comisă de inculpat este unul ridicat, având în vedere natura infracțiunii reținute, respectiv tentativă la omor, iar mijloacele folosite erau apte să cauzeze decesul victimei, fapt care nu a intervenit datorită intervenției de urgență a cadrelor medicale și nu datorită comportamentului inculpatului.

Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că își însușește apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj în baza principiului devolutiv și dacă se va constata că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu este tentativă la infracțiunea de omor, ci vătămare corporală prev. de artr.194 C.p., să fie recalificată fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și aplicarea unei pedepse sub limita stabilită de instabța de fond.

Verificând sentința penală prin prisma motivelor de apel invocate P. de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și a celor care puteai fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care s-a prevalat de disp. art.375 C.p.p. în sensul că, la data de 22 iulie 2014, în jurul orelor 01,00 inculpatul N. I., la ieșirea din Barul Adicris situat pe ..248 din Cluj-N., a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate T. V., care se afla în stare de ebrietate, moment în care acesta s-a deplasat la locuința sa situată în apropiere, a luat o mătură, iar la întoarcere, inculpatul care se afla în parcarea de peste drum, a luat o bâtă de basebal pe care o avea în autoturism și i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu aceea bâtă peste cap, leziuni care au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.32 C.p. raportat la art.188 C.p.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a C.p., ținându-se seama de disp. art.74 C.p. și art.396 alin.10 C.p.p., însă modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, nu este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a împrejurărilor în care acesta a săvârșit infracțiunea.

Sub aspectul naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii este necesar ca în procesul de individualizare a pedepsei să se țină seama de faptul că leziunile cauzate ca urmare a acțiunii agresive a inculpatului au pus în primejdie viața victimei, că pentru salvarea acesteia au intervenit chirurgical organele medicale și astfel salvându-i viața victimei, numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, precum și faptul că este necesară o reevaluare a stării de sănătate a părții vătămate peste cca. 8-12 luni de la data agresiunii, în vederea stabilirii eventualelor sechele .

Referitor la motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, dat fiind numărul și intensitatea loviturilor, precum și obiectul contondent folosit de inculpat, zona lezată și urmare produsă, evidențiază intenția indirectă a inculpatului de suprimare a vieții părții vătămate .

Corespunde adevărului că inculpatul nu are în prezent antecedente penale, însă în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond trebuia să țină seama de faptele comise de acesta anterior reabilitării, respectiv condamnarea pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie comise în condiții agravante, pe timp de noapte, de către o persoană mascată, deghizată sau travestită și având asupra sa o armă sau o substanță narcotică, care dovedesc caracterul comportamentului inculpatului și că fapta reținută în prezenta cauză nu constituie un eveniment izolat în viața acestuia.

Datele referitoare la personalitatea inculpatului, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, care este încadrat în muncă, este căsătorit și are doi copii în întreținere, nu diminuează pericolul social al faptei reținute în sarcina sa.

Solicitarea parchetului referitoare la înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a C.p. reținute în favoarea inculpatului, nu este întemeiată, deoarece acesta a încheiat o tranzacție cu partea vătămată, achitând despăgubirile solicitate de aceasta din urmă, de unde rezultă că inculpatul a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Cu privire la solicitarea apărătorului ales al inculpatului de însușire a apelului parchetului și în urma reaprecierii probelor să fie recalificată fapta reținută în sarcina acestuia din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală și condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracțiune, se rețin următoarele:

Potrivit art.417 C.p.p. referitoare la efectual devolutiv al apelului și limitele sale, instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Apelul declarat de parchet este în defavoarea inculpatului, în sensul agravării situației acestuia, respectiv executarea pedepsei, în regim de detenție și nu sub forma suspendării sub supraveghere stabilită de instanța de fond.

Pe de altă parte, încadrarea juridică dată de instanța de fond este corectă, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, obiectul folosit de inculpat, zona lezată, leziunile cauzate și urmare acestora, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei, care putea conduce la decesul acesteia, urmare care nu a avut loc datorită intervenției de urgență a cadrelor medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor și nu cea de vătămare corporală, cum în mod nejustificat susține inculpatul prin apărătorul ales al acestuia în concluziile de la dezbaterea în fond a apelului promovat de parchet.

Având în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, a împrejurărilor și a modalității comiterii infracțiunii, precum și a comportamentului anterior al inculpatului, care deși a fost reabilitat, a comis o infracțiune gravă, respectiv tâlhărie, apreciem că reeducarea acestuia se poate realiza doar prin executarea pedepsei în regim de detenție și nu în modalitatea stabilită de instanța de fond sub forma suspendării sub supraveghere, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admis apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 3/6.01.2015 a Tribunalului Cluj, care va fi desființată doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului N. I.-I. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va înlătura din hotărârea atacată aplicarea dispozițiilor art. 91 și urm. C.p. și se va dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art.72 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive (reținerea și arestul la domiciliu) începând cu data de 22.07.2014 și până la data de 6.01.2015.

Potrivit art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. O. I..

Celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate urmează să fie menținute.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 3/6.01.2015 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului N. I.-I., (fiul lui I. și M., născut la data de 06.04.1979 în .).

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, înlătură din hotărârea atacată dispozițiilor art. 91 și urm. C.p. și dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive (reținerea și arestul la domiciliu) începând cu data de 22.07.2014 și până la data de 6.01.2015. Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. O. I..

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

V. G. M. R. A. B. H.

red.VG/SMD

3 ex./4.05.2015

jud.fond. M. L.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 593/2015....		Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 596/2015. Curtea de Apel CLUJ →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel CLUJ