Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 81/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 81/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.81/2015
Ședința camerei de consiliu din 8 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: C. I.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul O. OVIDU M. împotriva încheierii penale din 17 iunie 2015, dată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S., în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificarea măsurii preventive luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului O. O. M. av.B. Roberth din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul O. O. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, la data de 3 iulie 2015, o cerere de către inculpatul O. O. M. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, cerere care este atestată de administrația locului de deținere.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatului O. O. M. solicită admiterea contestației formulată de inculpat și, în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura controlului judiciar iar, în subsidiar, cu măsura arestului de domiciliu, având în vedere pct.2 al dispozițiilor deciziei Curții Constituționale potrivit căruia disp.221 C.pr.pen. au rămas în vigoare.
În susținerea contestației arată că prin încheierea atacată s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, cu motivarea că raportat la gravitatea faptei, valoarea mare a prejudiciului și modul în care inculpatul a săvârșit faptele, se impune menținerea măsurii arestului preventiv iar dacă inculpatul ar beneficia de clemență și s-ar înlocui cu o altă măsură neprivativă de libertate, ar fi încurajate și alte persoane tentate să săvârșească astfel de infracțiuni, datorită lipsei de fermitate a organelor judiciare.
In esență, arată că inculpatul este arestat din data de 6 februarie 2015, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală. Ca atare, motivele contestației vizează în primul rând lipsa necesității menținerii arestării preventive.
De asemenea, arată că judecătorul de cameră preliminară reține că inculpatul nu s-ar fi prezentat la multiplele solicitări ale procurorului de caz și aceasta ar fi o împrejurare care coroborată cu dreptul la tăcere a inculpatului ar conduce la aprecierea că există o previzibilitate clară că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să o influențeze pe coinculpata Brica A. M., care a fost trimisă în judecată în lipsă și că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal prin influențarea unor martori. Solicită a se observa că au fost trimise în judecată și alte persoane, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală însă, doar față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive.
Prin urmare, apreciază că nu se poate susține că inculpatul beneficiază de egalitate de tratament iar CEDO a sancționat încălcarea art.5 paragraf 3 din convenție.
Raportat la valoarea prejudiciului, arată că la ultimul termen partea civilă ANAF a precizat constituirea de parte civilă, defalcată pe fiecare inculpat în parte iar față de inculpatul O. O. M. s-a constitut parte civilă cu suma de aproximativ 1 milion lei. Solicită a se observa că inculpatei B. A. M. i se impută un prejudiciul de 2.640 lei, ori față de aceasta nu s-a luat nici o măsură preventivă, dispunându-se trimiterea în judecată in lipsă. Mai mult, prejudiciul reținut în sarcina inculpatului a fost recuperat, astfel că este cert că necesitatea luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Totodată arată că inculpatul nu are antecedente penale, are un domiciliu în Z. și se poate asigura supravegherea acestuia.
S-a arătat de asemenea, că inculpatul a refuzat să dea declarații. Solicită a se reține că dreptul inculpatului de a nu da declarații, nu poate fi interpretat ca o conduită negativă a acestuia și nu poate fi avut în vedere ca temei de arestare preventivă. Împrejurarea că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere este modul în care a considerat că trebuie să se apere.
La întrebarea instanței, arată că nu a formulat contestație împotriva încheierii privind legalitatea sesizării instanței, întrucât a fost angajat în cauză ulterior.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, nu s-a depășit termenul rezonabil care este cuprins și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru că în cauza de față trebuie să ne raportăm la art.223 al.1 și 2 C.pr.pen., și acest text a fost analizat de instanța de judecată în detaliu.
Aspectele prezentate în apărare, nu sunt elemente noi care să ducă la schimbarea temeiurilor, pentru că se cunoștea faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, că are o anumită stare de sănătate precară care într-adevăr rezultă din actele medicale însă, nu aceste aspecte au fost avute în vedere ca temei a măsurii arestării. Măsura arestării a fost luată pentru că inculpatul a comis o infracțiune de evaziune fiscală pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare și există un pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din materialitatea faptei.
Apreciază că nu se poate trece ușor peste un prejudiciu de peste 1 milion lei, fiind un element care scoate în evidență gravitatea faptei. Instanța de judecată a ținut cont de procesele verbale existente care dovedesc că de nenumărate ori inculpatul a fost chemat pentru a fi audiat și cu intenție nu a dat curs acestor solicitări. Mai mult, are pe rol și alte dosare penale. Ori, pentru a se preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni și pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciază că impune menținerea stării de arest.
În consecință, solicită respingerea contestației și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al inculpatului O. O. M. în replică, arată că gravitatea faptei și valoarea prejudiciului nu poate constitui în sine un temei al arestării preventive și cu atât mai puțin un temei pentru menținerea acesteia. Solicită a se observa că arestarea preventivă s-a dispus exclusiv în temeiul art.223 al.2 C.pr.pen., și nicidecum în baza al.1 a art.223 C.pr.pen.
CURTEA
Prin încheierea din 17.06.2015 a Tribunalului S., în baza art.348 raportat la art.207 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpații C. I. Z. (născut la data de 25.11.1963 în ., CNP_, fiul lui I. și Iulianna, cetățean român, divorțat, stagiul militar îndeplinit, studii superioare, inginer, fără loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., cunoscut cu antecedente penale) și O. O. M. (născut la data de 07.05.1965 în localitatea D., jud.Cluj, CNP_, fiul lui A. și A., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii medii, director la .. și .., domiciliat în municipiul Z., ., județul S., fără antecedente penale).
În baza art.207 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut (pe o durată de 30 de zile) măsura arestării preventive luată față de inculpații C. I. Z. și O. O. M..
S-au respins cererile privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Onorariul în cuantum de 100 lei, cuvenit d-rei av. Z. R., apărător desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a inculpatului C. I. Z. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
S-a constatat că inculpatul O. O. M. a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 138/P/2013 din data de 02.04.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., au fost trimiși în judecată inculpații: C. I. Z. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, fapte prev. de: art 9 alin 1 lit b din Legea nr. 241/2005, cu aplic art 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 74 alin. 1 lit. c Cod pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin 1 C.p; art 9 alin 1 lit c și alin 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic cu aplic art 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 74 alin. 1 lit. c Cod pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin 1 C.p, totul cu aplic art 33 lit. a Cp din 1969 și art 5 alin 1 Cp., O. O. M. - sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată) prevăzută de art 48 alin 1Cp rap la art 9 alin 1 lit c și alin 2 din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5alin 1 Cp; S. L. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art 9 alin lit c și alin 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5 alin 1 Cp; Ș. G. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art 9 alin 1 lit c și alin 2 din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5alin 1 Cp; M. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art 9 alin 1 lit c și alin 2 din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5alin 1 Cp; M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art 9 alin 1 lit c din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5 alin 1 Cp. și B. A. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art 48 alin 1Cp rap la art 9 alin 1 lit c din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 Cp și art 5 alin 1 Cp.
În actul de sesizare s-au reținut în fapt, în esență, următoarele:
În perioada 2012-2013, în calitate de administrator la . Z., inculpatul C. I. Z. a desfășurat activități economice fără a înregistra în contabilitatea societății veniturile obținute și a dispus înregistrarea în evidențele contabile de cheltuieli ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, în scopul diminuării sumelor datorate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoare adaugata, cauzand astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.466.621,2 lei(586.552,2 lei-impozit pe profit și 880.069 lei-TVA) nerecuperat.
În perioada 2012-2013, inculpatul O. O. M. a emis mai multe facturi fictive, în favoarea . și ., pe care la rubrica furnizorului figurează ., SC CERAM FASHION SRL, ., societăți în care inculpatul nu deținea nici o calitate, prin aceasta contribuind la diminuarea impozitului pe profit și a TVA-ului datorat bugetului de stat cu suma totală de 1.010.189,7 lei lei(404.076 lei impozit pe profit și 606.113,73 lei TVA), în contextul în care același inculpat i-a sprijinit pe inculpații C. I. și B. A. M. și pe suspectul A. M., în sensul că i-a găzduit și le-a facilitat condițiile pentru emiterea de facturi fictive în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale a beneficiarilor respectivelor facturi.
În perioada 2012-2013, în calitate de administrator la ., inculpatul S. L. I. a dispus înregistrarea în contabilitatea societății de facturi fictive având ca obiect materiale de construcții și furaje pentru animale, pe care la rubrica furnizor figurează . Z., ., SC CERAM FASHION SRL, . SRL, . și ., cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, cauzandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 867.377 lei (346.951 lei-impozit pe profit și 520.426 lei-TVA) integral recuperate.
În perioada 2012-2013, în calitate de administrator la . SRL Tîrgu M. și . SRL Cluj N., inculpatul Ș. G. M. a dispus înregistrarea în contabilitatea societăților de facturi fictive având ca obiect utilaje folosite în domeniul construcțiilor și prestări de servicii în acest domeniu de activitate, facturi pe care la rubrica furnizorul figurează ., . și ., cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, cauzandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 955. 929 lei (impozit pe profit 303.198,2 lei și TVA 144.460,8 lei) parțial recuperat .
În perioada 2011-2013, în calitate de administrator la . Deja, inculpatul M. I. a dispus înregistrarea mai multor facturi fictive în evidențele contabile ale societății, având ca obiect materiale de construcții și prestări de servicii din acest domeniu de activitate, emise în numele . Z., . Z., . Ploiești, . Pitești, . Băicoi și . București, cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, cauzandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 486.064 lei(194.428 lei impozit pe profit și 291.636 lei TVA), recuperat integral.
În perioada 2012-2013, în calitate de administrator la . Z., inculpatul M. G. a dispus înregistrarea, în contabilitatea societăților, a mai multor facturi fictive pe care la rubrica furnizor figurează . Săcuieni și . Oradea, cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, cauzandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 126.400 lei(50.560 lei impozit pe profit și 75.840 lei TVA), nerecuperat.
În perioada 2012-2013, inculpata B. A. M. a emis mai multe facturi fictive în favoarea . și ., pe care la rubrica furnizor figurează . SRL, societatea pe care o administra, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale a beneficiarilor respectivelor facturi, prin aceasta contribuind la diminuarea impozitului pe profit și a TVA-ului datorat bugetului de stat cu suma totală de 261.474,04 lei (104.590 lei impozit pe profit și 156.884,04 lei TVA).
După sesizarea instanței cu rechizitoriul nr.138/P/2015, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat, la data de 02.04.2015, dos. nr._ 15.
Prin încheierea penală nr.55/03.04.2015, în baza art.348 raportat la art.207 Cod procedură penală, s-a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpații C. I.-Z. și O. O. M., măsurile fiind menținute.
Contestația formulată de inculpatul O. O. M. a fost respinsă prin încheierea nr. 210/23.04.2015 a Curții de Ape Cluj.
Prin încheierea penală nr.74/29.04.2015 s-a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpații C. I.-Z. și O. O. M., măsurile fiind menținute.
Împotriva acestei încheieri nu s-au formulat contestații.
La data de 27.05.2015, s-a fixat termen pentru punerea în discuție a cererilor și excepțiilor formulate/invocate de inculpatul Ș. M. G., la solicitarea inculpatului M. G. acordându-se un nou termen în vederea angajării unui apărător .
Prin încheierea penală nr.103/27.05.2015 s-a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpații C. I.-Z. și O. O. M., măsurile fiind menținute.
Contestația formulată de inculpatul O. O. M. a fost respinsă prin încheierea nr.41/08.06.2015.
La termenul din data de 17.06.2015 s-au pus în discuție cererile și excepțiile formulate/invocate de inculpatul Ș. M. G., prin apărător ales.
Potrivit art.348alin.2 Cod procedură penală, „în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive”, conform art.207alin.2 C.p.p., „în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”, iar conform art.207alin.4 Cod procedură penală, „când instanța constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”
De la data ultimei constatări a legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză nu au intervenit elemente noi prin prisma cărora să se poată aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurilor s-au schimbat.
Temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurilor preventive în prezenta cauză se mențin și în prezent Astfel, infracțiunile de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților se regăsesc în enumerarea expresă de la art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru infracțiunile de care inculpații sunt acuzați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani .
Au fost întrunite și criteriile pentru stabilirea existenței stării de pericol pentru ordinea publică reglementate expres de dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară în scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar în ceea ce privește gravitatea faptelor, precum și modul și circumstanțele de comitere a acestora, se reține că în cauză este vorba de o presupusă activitate de eludare a legislației fiscale ce a atins o amploare deosebită prin numărul mare de persoane care au contribuit la realizarea ei, numărul mare de firme implicate, continuitatea în timp a activității presupus infracționale, valoarea presupusului prejudiciu, conștientizarea de către fiecare dintre persoanele acuzate a faptului că se eludează dispozițiile legale referitoare la calculul și plata impozitului pe profit și TVA, cu ignorarea posibilelor consecințe.
Referitor la persoana inculpaților, s-a reținut că inculpatul C. I. Z. nu se află la prima pătrundere în câmpul infracțional, fiind condamnat anterior atât în țară, cât și în străinătate, pentru diverse infracțiuni, atât la regimul circulației rutiere, dar și contra patrimoniului, respectiv infracțiuni de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată. C. I. Z. a fost arestat în lipsă într-o altă cauză în care a fost cercetat pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și aderare la un grup infracțional organizat și a fost trimis în judecată (dos. nr._ al Tribunalului S.). Inculpatul are studii superioare, apare ca fiind integrat social, însă se pare că anterior arestării acesta nu avea un loc de muncă, în urma căruia să obțină venituri licite. De asemeni, inculpatul nu are o locuință stabilă. O. Ovidu M. are studii medii, apare ca fiind bine integrat social, anterior arestării avea loc de muncă, în urma căruia se pare că a obținut și venituri licite și nu are antecedente penale, dar inculpatul a mai fost cercetat în alte cauze și a fost trimis în judecată pentru comiterea și a altor infracțiuni de evaziune fiscală, pe rolul Tribunalului S. fiind înregistrat dos. nr._ .
Astfel după cum a reținut și judecătorul de cameră preliminară din C. Curții de Apel Cluj, susținerile apărătorului inculpatului referitoare la persoana lui O. O. M., respectiv la faptul că implicarea lui este minimă, că prezintă mai multe afecțiuni medicale, dar și că nu are antecedente penale, nu pot conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpat nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Manifestările nejustificate de clemență ale judecătorului de cameră preliminară nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul O. O. M. a ignorat solicitările repetate ale procurorului de a se prezenta la P. în vederea audierii și apoi s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații, fiind firesc a se lua în considerare atât riscul ca, odată lăsat în libertate, O. O. M. să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin neprezentarea în fața judecătorului ori a instanței, dar și riscul de încercare a zădărnicirii aflării adevărului, în condițiile în care inculpata B. A. M. (căreia O. O. M. se pare că i-a facilitat condițiile pentru emiterea de facturi fictive în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale a beneficiarilor respectivelor facturi) a fost trimisă în judecată în lipsă, întrucât se susține că s-a sustras de la urmărire penală și nici în fața judecătorului de cameră preliminară nu s-a prezentat.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpaților temeiurile care inițial au impus arestarea lor.
Corespunde adevărului că inculpatul O. nu are antecedente penale, că prezintă unele afecțiuni medicale, dar aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive, în condițiile art. 207 alin. 6 din Codul de procedură penală, însă au fost avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepsei, dacă acesta va fi găsit vinovat de presupusele fapte reținute în sarcina sa.
De altfel, solicitarea inculpaților de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar sau cu arestul la domiciliu a fost examinată de curând de către instanța de control judiciar care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Aspectele invocate în acest sens nu au putut fi analizate în această fază a procedurii de cameră preliminară, ci, eventual, doar după începerea judecății de către instanța de fond.
În ceea ce privește deosebirea de tratament juridic, deosebire care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional, s-a reținut că în prezenta cauză, situația judiciară a inculpaților față de care s-au dispus măsuri preventive nu este identică sau similară cu cea a inculpaților trimiși în judecată în stare de libertate.
După cum s-a mai precizat, situația personală, familială și socială a inculpaților, legăturile acestora cu familia și comunitatea sunt aspecte ce pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în ipoteza în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, circumstanțele personale neputând fi evaluate decât în contextul gravității concrete a faptelor și a scopului urmărit prin luarea măsurilor preventive.
Referitor la aspectele invocate în privința stării de sănătate a inculpatului O. O. M., s-au reiterat dispozițiile art.240 C.p.p., potrivit cărora în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală, acestuia i se asigură tratament medical în cadrul sau în afara rețelei medicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Raportat la natura, gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că au fost comise, de caracterul lor repetat și de împrejurarea că astfel se presupune că s-au produs prejudicii însemnate bugetului statului) și a inculpaților (care se prezumă că au perseverat în a comite fapte de asemenea natură), lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în cauză neputându-se reține că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii .
Pentru considerentele arătate, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. I. Z. și O. O. M., reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul O. O. M. solicitând desființarea acesteia și judecând, în principal, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, iar, în subsidiar, cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat că neprezentarea inculpatului la mai multe solicitări ale procurorului de caz și prevalarea de dreptul la tăcere reprezintă un motiv pentru a menține măsura arestării preventive presupunându-se că lăsat în libertate ar încerca să o influențeze pe coinculpata Brica A. și să împiedica buna desfășurarea procesului penal arătând în primul rând că inculpatului nu-i poate fi imputat că nu s-a prezentat în fața procurorului deoarece a avut motive obiective pentru aceasta, aflându-se în Cluj N. pentru a ridica și preda salariile unor angajați, iar dreptul său dea nu da declarații nu poate fi interpretat ca o conduită negativă și nu poate fi avută în vedere ca temei de arestare.
Pe de altă parte, solicită a se reține că în cauză sunt cercetate mai multe persoane în stare de libertate pentru fapte care au cauzat prejudicii mai mari decât cel reținut în sarcina inculpatului, că în ceea ce-l privește pe inculpat ANAF a arătat că prejudiciul a fost achitat, în sarcina sa s-a reținut doar complicitate a evaziune fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor contestației și din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj reține că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume cele prev.de art.223 al.2 C.pr.pen., cu referire la art.202 al.1 și 2 C.pr.pen., nu s-au modificat și se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive conform art.207 al.4 C.pr.pen.
Potrivit art.242 al.2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev.de art.202 al.1 C.pr.pen.
Prin încheierea penală nr.6 din 6.02.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. O. M. pe o perioadă de 30 de zile, arestare care a fost menținută până în prezent pe toată durata urmăririi penale și a procedurii de cameră preliminară, ultima dată prin încheierea penală nr.103 din 27.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară, hotărâre menținută prin respingerea contestației la data de 8 iunie 2015.
În cauză judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat la data de 19 iunie 2015, și asupra cererilor și excepțiilor formulate de inculpați, în sensul respingerii acestora, încheierea nefiind definitivă.
Având în vedere că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în conformitate cu prev.art.223 al.1 și 2 C.pr.pen., în sensul că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar la momentul actual această situație nu s-a modificat, ci dimpotrivă, au apărut probe care au justificat trimiterea în judecată a inculpatului și, mai mult, legalitatea acestora s-a constatat prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, chiar dacă nu este definitivă, se constată că din acest punct de vedere măsura preventivă este legală.
În ceea ce privește cea de a doua condiție prev.de art.223 al.2 C.pr.pen., se reține de asemenea că necesitatea de a proteja ordinea publică persistă în continuare, iar pentru buna desfășurare a procesului penal și asigurarea prezenței inculpatului la judecată se impune menținerea acestuia în stare de arest.
Nevoia de a păstra ordinea publică și de a asigura o bună desfășurare a anchetei au fost recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept un motiv ce poate justifica prelungirea privării de libertate (Letellier contra Franței și Garycki împotriva Poloniei) reținându-se de asemenea, că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă cel puțin o anumită perioadă de timp.
Într-adevăr instanțele și judecătorii trebuie să respecte prezumția de nevinovăție, cu ocazia examinării necesității de a prelungi arestarea preventivă a unui inculpat, și să respecte dreptul acestuia dea nu se autoincrimina, împrejurări ce nu pot constitui motiv pentru menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Cu toate acestea, raportat la gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, urmăririle acesteia în raport cu contribuția in calitate de complice, ce este reținută în sarcina sa, amploarea activității infracționale, complexitatea cauzei și numărul persoanelor cercetate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că după trecerea unui interval de 5 luni de la data luării măsurii arestării preventive pericolul pentru ordinea publică nu s-a estompat iar punerea în libertate a inculpatului ar avea în continuare un impact negativ asupra societății civile și de asemenea ar exista riscuri de periclitare a procesului prin neprezentarea în fața organelor judiciare sau influențarea celorlalți inculpați.
Pericolul pentru ordinea publică în cazul unor infracțiuni de prejudiciu, cum este cea de evaziune fiscală este evaluat prin prisma consecințelor unor astfel de fapte asupra întregii societăți, a reacției negative în rândul cetățenilor care își respectă obligațiile fiscale și sunt afectați de pagubele produse în bugetul statului, iar organele judiciare trebuie să întreprindă măsuri pentru a preveni săvârșirea unor astfel de infracțiuni prin reacții ferme.
Examinând posibilitatea luării unor măsuri alternative cum este cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, față de cele mai sus reținute, se apreciază că acestea nu sunt proporționale cu gravitatea faptelor și persoana inculpatului iar scopul bunei desfășurări a procesului penal și a necesității de a preveni influențarea unor alți inculpați sau martori, dar și de a proteja ordinea publică, nu ar putea fi realizat printr-o altă măsură preventivă pentru motivele expuse mai sus.
De asemenea, faptul că în cauză nu au fost arestați preventiv alți inculpați, nu poate constitui un motiv pentru înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul O. O. M., judecătorul analizând în fiecare caz în parte legalitatea și temeinicia unei astfel de măsuri, ținând cont de circumstanțele personale și reale, de împrejurarea că inculpatul este cercetat în alte dosar pentru infracțiuni de același gen, neputându-se pune în discuție la acest moment o anticipare a unei pedepse privative de libertate față de perioada de timp scursă de la luarea măsurii, perioadă rezonabilă prin prisma disp.art.5 paragraful 3 din CEDO.
Pentru aceste motive, contestația formulată apare ca neîntemeiată urmând a fi respinsă în baza art.205 C.pr.pen.
Văzând și disp.art.275 al.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul O. O. M. deținut în P. Oradea împotriva încheierii penale din data de 17 iunie 2015 dată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S..
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința camerei de consiliu din 8 iulie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
C. I. M. B.
red.C.I./A.C.
3 ex. – 09.07.2015
jud.fond.Ț. D. Brăduța
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 955/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1443/2015. Curtea de... → |
|---|
