Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 321/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-03-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.321/A/2015
Ședința publică de la 5 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public a fost reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către inculpatul F. F., împotriva sentinței penale nr.696/04.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dat în dosarul de urmărire penală nr.925/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen., art.175 lit.i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. F., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av. C. I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. Județean Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul solicită amânarea cauzei deoarece susține că dorește să-l angajeze ca avocat ales pe dl. R. C., care se va prezenta la termenul următor. Depune la dosar înscrisuri medicale și susține că nu au fost respectate disp. art. 281 și art. 282 deoarece s-a respins solicitarea sa de audiere a martorilor. Solicită să i se respecte dreptul de a-și angaja un avocat și să se rețină împrejurarea că a fost transferat la spital.
Avocatul inculpatului solicită acordarea unui termen scurt pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului, acordându-i-se astfel o ultimă posibilitate de angajare a avocatului la care a făcut referire. Apreciază admisibilă cererea inculpatului, iar în caz contrar precizează că acesta solicită reaudierea părții vătămate și a martorilor propuși la instanța de fond.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge cererea inculpatului pentru angajarea unui apărător, apelul în cauză fiind declarat în data de 10.11.2014 împotriva sentinței penale nr.696/04.11.2014 a Tribunalului Cluj și toate termenele acordate în cauză au fost pentru același motiv, și anume pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului. În speță, inculpatul este arestat preventiv, situație în care cauza se judecă în regim de urgență, astfel că, pentru motivele arătate, solicită a se respinge cererea de amânare.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare a cauzei pentru angajarea unui avocat ales formulată de către inculpatul F. F., respinge această cerere întrucât inculpatul a avut patru termene de judecată pentru a-și angaja avocat, demers nerealizat, astfel că prin aceste cereri repetate inculpatul încearcă tergiversarea soluționării cauzei. Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă cuvântul asupra apelului inculpatului.
Avocatul inculpatului solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.696/04.11.2014 a Tribunalului Cluj pe care o apreciază netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei, aceasta fiind prea aspră raportat la circumstanțele cauzei.
Face referire la raportul psihiatric și la expertiza psihiatrică, precum și la avizul Institutului Național M. Minovici București, acte care confirmă afecțiunile psihice ale inculpatului, dar potrivit cărora la comiterea faptei a avut discernământ. Raportat la aceste aspecte, apreciază că este important nu cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, ci orientarea spre o pedeapsă îndreptată spre minimul special prevăzut de lege și însănătoșirea acestuia, respectiv obligarea la tratament medical pentru îmbunătățirea situației.
Mai apreciază că la reținerea circumstanțelor comiterii faptei nu ar trebui să se rețină declarațiile nesincere ale inculpatului, poziția sa nefiind în concordanță cu poziția martorilor sau a părții vătămate în cadrul procesului penal, însă inculpatul are posibilitatea de a recunoaște comiterea faptei, iar nerecunoașterea nu poate constitui un element agravant sau care să ducă la aplicarea unei pedepse spre maximul prevăzut de lege. Susține că declarațiile contradictorii ale inculpatului se datorează afecțiunilor psihice de care acesta suferă și, deși s-a constatat că are discernământ, aceste afecțiuni se transpun în nesinceritatea declarațiilor date pe parcursul procesului.
Apreciază netemeinică pedeapsa de 8 ani închisoare, fiind oportun ca instanța de judecată să se oprească la minimul special prevăzut de lege pentru că este vorba despre o situație aparte și este importantă ameliorarea stării de sănătate a inculpatului. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei, precum și acordarea onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge cererea de reducere a pedepsei aplicată inculpatului, acesta fiind cercetat și condamnat pentru tentativă la omor, faptă comisă în data de 9.08.2013 și încadrată în disp. art.20 rap. la art. 174 și 175 lit. i VCP, reținându-se și dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b VCP. Pe lângă aceste dispoziții, prima instanță a aplicat corect dispozițiile art.5 NCP și a constatat că Noul Cod penal este legea penală mai favorabilă deoarece legea nouă nu mai sancționează omorul în condițiile în care este comis în loc public, iar condițiile privind starea de recidivă nu sunt îndeplinite potrivit Noului Cod penal. Astfel, limitele de pedeapsă pentru fapta comisă sunt cuprinse între 5 și 10 ani închisoare, iar instanța de judecată a stabilit o pedeapsă de 8 ani, deci orientată spre maximul special având în vedere împrejurările reale ale faptei și modul concret de comitere a acesteia, respectiv prin violență extremă. În concret, inculpatul a aplicat părții vătămată mai multe lovituri cu pumnii în cap, iar după ce aceasta a căzut la pământ s-a urcat cu picioarele pe capul victimei și apoi a aruncat-o pe scări. Toată această stare de fapt rezultă din cuprinsul declarațiilor martorilor, deci inculpatul, cu intenție, a aplicat aceste lovituri și a urmărit suprimarea vieții victimei.
Pe lângă aceste aspecte, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost cercetat și condamnat anterior comiterii acestei fapte, astfel că, având în vedere toate argumentele de mai sus, apreciază că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect stabilită.
Referitor la afecțiunile psihice, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală rezultă că inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptei, nefiind vorba despre discernământ diminuat, ci despre o răspundere integrală pentru comiterea faptelor sale. În concluzie, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul F. F., având ultimul cuvânt, susține că, în cauză, nu au fost audiați martorii din casă și dacă va fi găsit vinovat solicită aplicarea pedepsei cu moartea.
CURTEA
Prin sentința penală nr.696/04.11.2014 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului.
A fost condamnat inculpatul F. F., fiul lui natural și A., născut la data de 08.04.1976 în Cluj-N., jud. Cluj, cetățenia română, studii medii, pensionar de boală, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, dom. în Cluj-N., .. 6-8, ., cu reședința în Cluj-N., ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Cluj-N., CNP_;
În baza art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de: - 8 (opt) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și d C.pen.
S-a făcut aplicarea art.65 alin.1 și 3 C.pen. rap. la art.66 alin.1 lit.a, b și d C.pen.
În temeiul art.399 alin.1 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 12 decembrie 2013 și până la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.109 C.pen. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, tratament care se efectuează, în timpul executării pedepsei, prin rețeaua sanitară a A.N.P., în condiții de ambulator, iar după eliberarea din penitenciar, se aplică direct prin rețeaua teritorială de psihiatrie a Ministerului Sănătății.
În temeiul art.19 și art.397 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile (cheltuieli de spitalizare) în sumă de 10.539,77 lei, către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj, cu sediul în Cluj-N., .-5, jud. Cluj.
Conform art.272 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. Vomir-Bizo D.), care se avansează din F.M.J.
Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 2.000 lei, din care suma de 302 lei reprezintă costul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/781/25.03.2014 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici București, iar suma de 660 lei reprezintă costul avizului nr.E1/6211/18.09.2014 întocmit de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L. M. Minovici București.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul F. F. și persoana vătămată Ș. E.-I. locuiau împreună de aproximativ 3 ani într-o garsonieră de câțiva metri pătrați, situată în Cluj-N., ., având nr. 30, jud. Cluj.
Din probele administrate în cauză rezultă că între cei doi au avut loc anterior conflicte, respectiv inculpatul a scos-o afară de câteva ori din garsonieră pe persoana vătămată.
În seara zilei de 9 august 2013 a avut loc un nou conflict între inculpat și
persoana vătămată, determinat de împrejurarea că persoana vătămată i-a spus inculpatului că și-a găsit chirie și vrea să se mute de la el.
Din declarațiile martorilor oculari K. F.-C. și C. A. rezultă că, după ce a scos-o afară din garsonieră pe persoana vătămată lovind-o cu pumnul în zona capului, pe coridorul de acces, în fața ușii garsonierei nr. 30 în care locuiau, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de pumni în față persoanei vătămate Ș. E.-I., aceasta căzând jos în urma loviturilor primite.
După căderea victimei, inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu picioarele peste față și peste corp, respectiv a lovit-o cu capul de podeaua din ciment. Martora oculară K. F.-C. precizează că inculpatul se ținea cu mâinile de tocul de la ușă și sărea cu picioarele pe capul persoanei vătămate (martora numărând cel puțin opt astfel de acțiuni agresive exercitate de inculpat asupra victimei).
Deși martora C. A. i-a cerut inculpatului să nu o mai agreseze pe persoana vătămată, întrucât o omoară (victima aproape ajunsese în stare de inconștiență), inculpatul a continuat să sară cu picioarele pe capul persoanei vătămate, după care a apucat-o de o mână și de un picior și a aruncat-o pe scări, victima rostogolindu-se până jos în casa scărilor, unde a rămas în stare de inconștiență.
Vecinii alertați au sunat la nr. 112, la fața locului sosind organele de poliție și o ambulanță.
Persoana vătămată Ș. E.-I. a fost internată în perioada 10-27 august 2013 la S. C. Județean de Urgență Cluj, Clinica Neurologie II.
Din actele medicale și medico-legale, rezultă că persoana vătămată a prezentat diagnosticul: „Traumatism cranio-cerebral sever. Hematom subdural temporal dreapta. Hematom epidural acut parietal drept. Focar contuzie - dilacerare temporal stânga. Hemoragie subarahnoidiană temporal stânga. Fractură zigomatică dreapta, sfenoid drept. Hematom epicranian temporo-parietal drept. Hemosinus sfenoidal bilateral. Excoriații toracice anterior și posterior. Afirmativ agresiune veche de trei ore”.
Din examinările radiologice rezultă că persoana vătămată a prezentat multiple linii de fractură - apofiza temporală zigomatic drept, aripa sfenoidală mare dreaptă, temporal în fosa infratemporală dreaptă, scuama temporală și parietalul drept până la vertex.
S-a intervenit operator de urgență neurochirurgical, în anestezie generală, practicându-se craniotomie temporo-parietală dreaptă, evacuarea hematomului extradural, suspendarea durei mater și menținerea unui tub de drenaj 48 ore postoperator.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că persoana vătămată Ș. E.-I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere pe un plan dur, în cadrul unei auto sau heteropropulsii. Leziunile necesită 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Fapta reținută mai sus se probează prin: procesele-verbale de constatare (f.2-4 d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.5-21 d.u.p.), concluziile preliminarii medico-legale (f.22 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală (f.28-30 d.u.p.), raport de constatare medico-legală (f.24-26 d.u.p.), acte medicale și medico-legale privind pe inculpat (f.31-33 d.u.p. și f.28-35, 85 dosar instanță), declarațiile părții civile Ș. E.-I. (f.37-38 d.u.p. și f.80-81 dosar instanță), declarațiile martorilor C. A. (f.40-42 d.u.p. și f.82-83 dosar instanță) și K. F.-C. (f.47-50 d.u.p. și f.84-85 dosar instanță) și declarațiile inculpatului F. F. (f.52 – 55 d.u.p. și f.23 dosar instanță).
Referitor la declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal este de menționat că, inițial, inculpatul a precizat că s-a certat cu persoana vătămată din cauza banilor, iar acesta din urmă s-a enervat și a luat un cuțit încercând să-l lovească, dar inculpatul l-a prins de mâna în care ținea cuțitul, i-a răsucit-o la spate, l-a scos afară din garsonieră și l-a împins pe scări, după care s-a întors în locuință fără să știe ce s-a mai întâmplat în continuare cu persoana vătămată.
Ulterior, inculpatul a susținut că persoana vătămată l-a înjurat și a încercat să-l lovească cu un cuțit (pentru motivul că i-a reproșat faptul că nu contribuie cu bani la cumpărarea alimentelor), motiv pentru care el s-a apărat și l-a împins pe persoana vătămată în ușa apartamentului, fără însă a-l lovi cu pumnii sau cu picioarele, astfel că nu știe cum i-au fost cauzate leziunile pentru care a fost spitalizat și care i-au pus viața în pericol.
Evident că aceste declarații ale inculpatului sunt nesincere, fiind contrazise fără dubiu de probele administrate în cauză, în special de declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor oculari K. F.-C. și C. A., care se coroborează cu actele medicale și medico-legale la care am făcut referire mai sus, probe din care rezultă, pe de o parte, vinovăția certă a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor reținută în sarcina lui, iar pe de altă parte, faptul că în speță nu s-a pus nici un moment problema existenței legitimei apărări sau a provocării, inculpatul nefiind atacat cu vreun obiect tăietor-înțepător de persoana vătămată, care nici măcar nu a reacționat în fața agresiunilor inculpatului (susținerea inculpatului în sensul existenței legitimei apărări nefiind confirmată de nici o altă probă administrată în cauză, dimpotrivă este infirmată de partea vătămată și martora oculară C. A., aceasta din urmă precizând că a fost de față la tot incidentul și că persoana vătămată nu l-a provocat cu nimic pe inculpat, nu l-a amenințat și nu avea în mână vreun obiect contondent sau tăietor-înțepător, victima neîndrăznind de altfel să comenteze în fața inculpatului).
De asemenea, referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, este de precizat că intenția acestuia de a suprima viața persoanei vătămate rezultă din activitatea materială, obiectivă, desfășurată de acesta. Astfel, în practica judiciară se reține cu regularitate intenția de a ucide o persoană raportat la obiectul apt de a ucide cu care este lovită victima, la regiunea vitală în care se produce leziunea, respectiv la intensitatea loviturii apreciate prin leziunile produse.
Raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta de către inculpat, care a lovit persoana vătămată în cap, zonă vitală a corpului, în mod repetat, cu pumnii și picioarele, inclusiv după căderea acesteia, a lovit-o cu capul de podeaua din beton și a sărit cu picioarele pe capul acesteia, în repetate rânduri, după care aruncat-o pe scările blocului, și luând în considerare intensitatea loviturilor care au produs fracturi la nivelul capului și au pus în primejdie viața victimei, este evident că inculpatul a acționat cu intenția, cel puțin indirectă, de a suprima viața persoanei vătămate.
Pentru aceste motive, în temeiul art.386 C.pr.pen. a fost respinsă solicitarea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la omor în vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.e C.pr.pen.
În drept, fapta inculpatului F. F. constând în aceea că, în data de 9 august 2013 a lovit-o în repetat pe persoana vătămată Ș. E.-I., cu pumnii și picioarele, inclusiv după căderea acesteia, a lovit-o cu capul de podeaua din beton și a sărit cu picioarele pe capul acesteia, în repetate rânduri, după care aruncat-o pe scările blocului, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen.
În cauză sunt incidente, având în vedere data comiterii faptei și . noului Cod penal (1 februarie 2014), dispozițiile art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, în speță, legea penală mai favorabilă este în mod evident noul Cod penal, întrucât agravanta săvârșirii în public a omorului a fost înlăturată din cuprinsul art.189 C.pen. (omorul calificat), fapta comisă de inculpat întrunind în prezent elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor simplu (și nu calificat, cum era în reglementarea din vechiul Cod penal), respectiv fiind pedepsită cu închisoarea de 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
În plus, nici starea de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit.b V.C.pen., reținută față de inculpat prin actul de sesizare a instanței (raportat la condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.590/17.11.2000 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.421/15.03.2001 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 11 februarie 2005, cu un rest neexecutat de 556 zile închisoare), nu mai subzistă în prezent, în raport cu dispozițiile art.41 alin.1 C.pen. rap. la art.166 alin.1 lit.b C.pen., în speță împlinindu-se, în cursul anului 2012 (deci înainte de săvârșirea prezentei infracțiuni), termenul de reabilitare de 5 ani prevăzut de art.166 alin.1 lit.b C.pen.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracțiunii comise, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul posedă antecedente penale (însă nu este recidivist), fiind condamnat anterior, la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
Totodată, este de precizat faptul că inculpatul este o persoană cu probleme psihice, fiind internat de mai multe ori în clinici de specialitate, însă a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. Astfel, din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” București rezultă că inculpatul F. F. prezintă diagnosticul „Tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale; risc crescut de auto și heteroagresivitate". S-a apreciat că inculpatul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul a fost păstrat. Dată fiind periculozitatea sa socială, s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical prev. de art.109 C.pen. (f.29-35 dosar instanță). Aceste concluzii au fost aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. „M. Minovici” București (f.28 dosar fond), precum și prin avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.N.M.L. M. Minovici București (f.85 dosar instanță).
În consecință, instanța a considerat că o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și d C.pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.
S-a făcut aplicarea art.65 alin.1 și 3 C.pen. rap. la art.66 alin.1 lit.a, b și d C.pen.
În temeiul art.399 alin.1 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 12 decembrie 2013 și până la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 se va dispune ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.109 C.pen., având în vedere afecțiunile psihice de care suferă inculpatul și periculozitatea socială a acestuia, instanța a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, tratament care se va efectua, în timpul executării pedepsei, prin rețeaua sanitară a A.N.P., în condiții de ambulator, iar după eliberarea din penitenciar, se va aplica direct prin rețeaua teritorială de psihiatrie a Ministerului Sănătății.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este de precizat că persoana vătămată Ș. E.-I., prezentă personal în fața instanței, a declarat că nu formulează pretenții civile față de inculpat, solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta comisă (f.80 dosar instanță).
În schimb, S. C. Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.539,77 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu spitalizarea persoanei vătămate Ș. E.-I., în perioada 10.08._13, în cadrul Secției Clinice Neurologie II (f.34-35 d.u.p.).
Așadar, fiind întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art.19 și art.397 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile (cheltuieli de spitalizare) în sumă de 10.539,77 lei, către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj.
Conform art.272 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. Vomir-Bizo D.), care s-a avansat din F.M.J.
Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 2.000 lei, din care suma de 302 lei reprezintă costul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/781/25.03.2014 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici București, iar suma de 660 lei reprezintă costul avizului nr.E1/6211/18.09.2014 întocmit de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L. M. Minovici București.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul F. F. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
În motivele de apel inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că, raportat la actele medico-legale, din care rezultă că, acesta suferă de anumite afecțiuni psihice, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și orientarea spre minimul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, reținând circumstanțele comiterii faptei, declarațiile nesincere ale inculpatului nu ar trebui reținute ca o circumstanță agravantă, întrucât acesta are posibilitatea de a recunoaște sau nu comiterea faptei, iar declarațiile contradictorii date de inculpat cu privire la fapta reținută în sarcina sa au fost determinate de afecțiunile sale psihice, deși prin expertiza psihiatrică s-a apreciat că acesta are discernământ cu privire la fapta pentru acre a fost trimis în judecată.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și recunoscută în parte de inculpat, în sensul că, la data de 9 august 2013 inculpatul F. F. a lovit în mod repetat pe partea vătămată Ș. E. I., cu pumnii și picioarele, lovituri în urma cărora partea vătămată a căzut pe pardoseaua din locuința inculpatului, după care l-a lovit pe partea vătămată cu capul de beton, a sărit cu picioarele pe capul acesteia, în repetate rânduri, după care a aruncat-o pe partea vătămată pe scările blocului în care se află locuința inculpatului, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.32 C.p. raportat la art.188 C.p. lege apreciată de către instanța de fond ca fiind mai favorabilă față de vechiul Cod penal, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului .
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de condițiile și împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și gravitatea deosebită a leziunilor cauzate de inculpat părții civile, amploarea loviturilor și intensitatea acestora, așa cum au fost reținute în detaliu mai sus.
Din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de INML M. Minovici, precum și avizul Comisiei Superioare Medico-legale din cadrul INML M. Minovici rezultă că inculpatul are discernământul păstrat cu privire la fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Tot din actele medicoo-legale rezultă că se impune obligarea inculpatului la tratament medical, măsură care poate fi aplicată și executată în regim de detenție prin rețeaua ANP (f.85 dosar fond).
Instanța de fond în mod întemeiat l-a obligat pe inculpat potrivit art.109 C.p. la tratament medical până la însănătoșire, tratament care se va efectua prin rețeaua ANP, tratament care a fost efectuat și în faza de judecată a apelului, așa cum rezultă din actele de la dosar.
Solicitarea inculpatului referitoare la reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, pe motiv că suferă de anumite afecțiuni psihice, iar contradicțiile în declarațiile date cu privire la fapta reținută în sarcina sa, se datorează acestor afecțiuni, este neîntemeiată.
Inculpatul a locuit cu partea vătămată în garsoniera acestuia, însă datorită unor neînțelegeri, la data de 9 august 2013, inculpatul a lovit pe partea vătămată de mai multe ori, cu pumnii și picioarele, aceasta din urmă căzând pe pardosea, după care inculpatul a lovit pe partea vătămată cu capul de beton, a sărit cu picioarele pe capul acestuia, în repetate rânduri, după care a aruncat-o pe partea vătămată pe scările blocului, martorii care au asistat la agresiunile inculpatului față de partea vătămată au fost indignați de comportamentul acestuia și de actele de agresiune excesivă față de partea vătămată, împrejurări care nu pot conduce la reducerea cuantumului pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond, așa cum în mod neîntemeiat solicită inculpatul prin motivele de apel.
Pe de altă parte, inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, cu executarea pedepselor în regim de detenție, iar executarea acestor pedepse nu au contribuit la reeducarea sa.(f.58-59 d.u.p.).
Având în vedere agresivitatea deosebită a inculpatului față de partea vătămată, multitudinea leziunilor cauzate acesteia și urmările care au condus la punerea în primejdie a vieții părții vătămate, precum și antecedentele penale ale inculpatului, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. art.421 pct.1 lit.b C.p.p. urmează să fie respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. F. împotriva sentinței penale nr.696/04.11.2014 a Tribunalului Cluj.
În baza art.72 C.p. urmează să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 12.12.2013, la zi.
Potrivit art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru d-l avocat C. I..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. F. (fiul lui natural și A., născut la data de 08.04.1976 în Cluj-N., jud. Cluj) împotriva sentinței penale nr.696/04.11.2014 a Tribunalului Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 12.12.2013 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru d-l avocat C. I..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 600 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./16.03.2015
jud.fond. M. L.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 320/2015.... → |
|---|
