Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.180/2015

Ședința publică din data de 2 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. Ș., judecător

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj

reprezentat prin PROCUROR – A. M.

S-au luat spre examinare contestațiile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul B. I. împotriva încheierii penale nr.41/I/30.03.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect verificarea măsurii preventive a inculpaților U. H. D., B. I. și P. V..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. H. D. asistat de apărători aleși av.Bara S. și av.B. T. ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar, inculpatul P. V. asistat de apărători aleși av.R. A. și av.B. L. din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar și av.R. D. E. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar și inculpatul B. I. asistat de apărător ales av.N. M., din cadrul Baroului Cluj, fără delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Ministerului Public depune la dosar motivele privind contestația formulată de parchet.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestațiilor.

Reprezentantul Ministerului Public susține contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând a se reține că criticile se îndreaptă împotriva netemeiniciei soluției adoptate în cauză de către prima instanță, sens în care solicită a se avea în vedere că măsura înlocuirii arestului la domiciliu față de inculpații U. H. D., B. I. și P. V. cu măsura controlului judiciar este netemeinică raportat la împrejurarea că potrivit disp.art.242 al.2 și 5 C.pr.pen., măsura preventivă se poate înlocui cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului așa cum el este instituit în art.202 al.1 C.pr.pen., aspect pe care de altfel și Tribunalul Cluj l-a avut în vedere și, pe cale de consecință, a adoptat o soluție ca atare.

Elementele ce caracterizează persoana inculpaților și la care se face referire de către judecătorul primei instanțe nu au importanța covârșitoare care le-a fost acordată astfel încât, puse în balanță cu elementele ce caracterizează faptele săvârșite și împrejurările de comitere a acestora să conducă la concluzia că au o asemenea preeminență încât pot să justifice luarea unei măsuri mai ușoare.

Aceasta pentru că pe de o parte, faptele de corupție imputate sunt extrem de grave din perspectiva urmărilor produse, prin valoarea obiectului infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților cât și prin lezarea semnificativă a valorilor ocrotite de legea penală și a interesului general la modul la care acesta stabilește a fi ocrotit prin dispozițiile procesual penal. Susține că menținerea măsurii arestului la domiciliu apare ca o consecință a aplicării coroborate a dispozițiilor legale în materia măsurilor preventive iar lipsa de fermitate în analiza necesității menținerii unor măsuri proporționale cu gravitatea faptelor imputate, determină în mod direct lezarea ordinii publice.

S-a reținut de asemenea de către prima instanță faptul că termenul rezonabil așa cum el își regăsește reglementarea în convenția europeană a drepturilor omului este împlinit în cauza de față din perspectiva duratei măsurii preventive restrictive de libertate care a fost incident.

Practica constantă a CEDO este în sensul de a lăsa la aprecierea judecătorului instanței naționale care sunt criteriile pe baza cărora să se poată stabili dacă durata unei măsuri preventive are sau nu caracter rezonabil, ceea ce de altfel a făcut judecătorul cauzei de față dar, din perspectiva sa, prin raportare la gravitatea faptelor comise, la perioada infracțională reținută ca fiind incidentă în speță și la calitatea fiecăruia din inculpații cauzei, nu atrag și concluzia că s-a depășit termenul rezonabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421/1 al.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se menține arestul la domiciliu față de toți cei trei inculpați.

Apărătorul ales al inculpatului B. I., av.N. M. arată că menține contestația formulată de inculpat, prin care critică sub aspectul temeinicei încheierea instanței de fond și ca o consecință a susținerii acestei contestații, solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public DNA - Serviciul Teritorial Cluj.

În susținerea contestației formulată de inculpat arată că încheierea este critică sub aspectul stabilirii cu prea mare ușurință a unei limite teritoriale în condiții nejustificate, instanța apreciind că limita teritorială a județului Cluj ar reprezenta o arie în care libertatea de mișcare a inculpatului nu ar zădărnicii procesul penal.

După cum se poate observa, în încheierea atacată nu există nici un argument pentru care o arie de libertate la două județe sau teritoriul național ar fi de natură a justifica această îngrădire suplimentară.

Consideră că aprecierea instanței de fond potrivit căreia buna desfășurare a procesului penal în coordonatele sale de protecție privind modul de administrare a actului de justiție, nu s-a susținut în continuare și implicit nu ar determina o măsură de natura celei înlocuite. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică a cercetării în stare de libertate în acest moment nu își mai are intensitatea care să justifice o măsură privativă de libertate.

Solicită a se observa că nici la luarea măsurii arestării luată față de inculpat nu s-au susținut temeiurile care vizează administrarea actului de justiție respectiv înțelegere frauduloasă, influențare de martori sau distrugere de înscrisuri.

Astfel, apreciază că limitarea mișcării de circulație în continuare la limita județului Cluj, vine ca neavând o susținere efectivă și negăsindu-și susținerea într-o rațiune concretă. Solicită a se avea în vedere și contractele de lucrări depuse la dosar, respectiv atribuirea de lucrări de la Aeroportul Fetești care se finalizează în cursul zilei, precum și cele care sunt în curs d derulare.

Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar procesul verbal de atribuire a acestor lucrări.

Apreciază că sarcina argumentării necesității de restricție revine judecătorului fondului și nu persoanei care potrivit dreptului constituțional are dreptul la mișcare. Solicită a se observa că instanța motivează generic și folosește expresia inculpații în considerentele hotărârii, fără a analiza individual fiecare inculpat, dând impresia că aceștia sunt tratați la fel.

De altfel, în măsura în care se va aprecia asupra momentului procesual ales din perspectiva duratei rezonabile, a garanțiilor pe care le oferă inculpații și le evocă instanța de fond, în opinia sa trebuie să fie analizate și aceste limite ca fiind strict necesare.

Cu privire la critica de netemeinicie a încheierii fondului arată că pentru respectarea obligațiilor impuse, inculpatul a fost nevoit să elibereze din funcție anumite persoane din firmă, respectiv director economic sau director administrativ. Luând măsura controlului judiciar, instanța de fond a apreciat că se impune, pe baza memoriului în care s-a solicitat probatoriu, interzicerea de a lua legătura cu anumite persoane. Astfel, s-a interzis a se lua legătura cu martorii propuși prin rechizitoriu D. C., F. U. și Bănceru I..

Concluzionând, în principal, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată atât în ceea ce privește extinderea limitei la teritoriul național din considerente de utilitate pe de o parte iar, pe de alte parte, din considerentele lipsei vreunei amprente de argumentație particulare, care să justifice județul Cluj și nu teritoriul național.

În ceea ce privește martorii solicită a se aprecia în principal că nu se impunea respingerea luării legăturii cu aceștia iar în subsidiar, a se elimina cele trei persoane care reprezintă subordonații inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public cu privire la contestația formulată de inculpatul B. I., solicită respingerea acesteia pentru motivele arătate în susținerea contestației formulată de DNA, existând și posibilitatea ca respingând contestația DNA să se mențină măsura controlului judiciar față de inculpatul B..

Solicită a se avea în vedere că din perspectiva sa, Tribunalul Cluj a avut în vedere desfășurarea în bune condiții a procesului penal iar la acest moment deși se susține că există afaceri pe care firmele inculpatului le derulează și înafara județului Cluj, nu se face dovada acestor chestiuni.

Mai mult, solicită a se avea în vedere că este de notorietate că orice firmă are o . angajați care pot să exercite prerogativele și atribuțiile fiecăreia din funcții și că există cu siguranță posibilitatea ca inculpatul să delege persoane care să se ocupe de derularea respectivelor activități înafara jud.Cluj.

Pe de altă parte, audierea respectivilor martori, nu a avut loc până la momentul de față. De aceea, s-a solicitat menținerea dispoziției primei instanțe, existând și posibilitatea ca ulterior audierii acestora, inculpatul să formuleze o cerere de modificare a controlului judiciar iar relațiile de serviciu să se desfășoare în bune condiții.

Raportat la împrejurarea că cei trei martori indicați nu au fost încă audiați, apreciază că pentru asigurarea aceluiași scop reglementat de art.202 C.pr.pen., respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se impune respingerea acestei solicitări.

Apărătorul ales al inculpatului B. I., av.N. M. în replică, arată că aceste persoane sunt cele care au fost deja delegate.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. D. raportat la momentul procesual de față și văzând argumentele parchetului, susține că instanța trebuie să pornească de la cele două repere respectiv, momentul procesual în care ne aflăm și dacă această necesitate a înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar acoperă suficiența condițiilor minimale impuse de art.202 al.1 C.pr.pen.

Învederează că a depus toate condițiile de comportament până la acest moment, inculpatul s-a supus tuturor obligațiilor care au fost impuse de instanță și, pe cale de consecință, lasă soluția la aprecierea instanței.

Apărătorul ales al inculpatului P. V., av.R. A. solicită respingerea contestației formulată de DNA și a se constata că temeiurile care au stat la baza arestării nu subzistă iar actualmente măsura controlului judiciar este proporțională și suficientă raportat la datele concrete ale speței.

În susținerea poziției procesuale arată că principalul considerent pe care a marșat instanța de fond și pentru care a înlocuit măsura este că pericolul pentru ordinea publică scade gradual cu trecerea timpului.

Invocă practica CEDO, respectiv cauza J./României deoarece situația este identică cu speța de față. De asemenea, face trimitere la decizia penală nr.70/2006 a Curții de Apel Cluj.

Referitor la susținerile reprezentantului Ministerului Public arată că raportat la inculpatul P. V. nu mai există vreo probă ce mai trebuie administrată.

In consecință, solicită respingerea contestației ca nefondată.

Apărătorul ales al inculpatului P. V. av.R. D. solicită respingerea contestație formulată de DNA și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

Inculpatul B. I. având ultimul cuvânt arată că a semnat un contract cu Aeroportul Fetești iar în cursul zilei de azi se face preluarea. De asemenea, are în derulare alte contracte de la Satu M. și Otopeni și alte trei contracte foarte mari care sunt semnate, respectiv două șantiere Autostrada Cluj - Tg.M., contracte la Aiud și Reșița.

Cu privire la martori, arată că numitul S. G. este șeful compartimentului juridic iar celălalt martor se ocupă de logistica întregului grup.

La întrebarea instanței, arată că înainte de a se lua față de el măsura arestului preventiv, se deplasa pe toate șantierele pentru supravegherea lucrărilor.

Inculpatul U. H. D. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul P. V. având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulată de DNA și menținerea încheierii atacate.

CURTEA:

Prin încheierea penală nr. 41 din 30 martie 2015 pronunțată în dosarul n r._ 4 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.362 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. s-a disps înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față inculpații U. H. D. și P. V. prin încheierea penală nr. 305/10.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj și față de inculpatul B. I. prin încheierea penală nr. 691/11.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen. rap. la art.211 și urm. C.pr.pen.

În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Cluj, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte și următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului Cluj, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 123-126 din rechizitoriu sau cu martorii încuviințați de judecător.

În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 4/P/2014 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: U. H. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 48 alin. 1 Cod penal; luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal, totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal; B. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal; P. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale). Au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de: luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal și D. G. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal și dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut pe scurt, în privința inculpatului U. H. D. aceea că, în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj a pretins de la inculpatul P. V. suma totală de 693.224 lei, din care în perioada aprilie 2013-mai 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit în zece tranșe suma totală de 134.500 lei pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ Cluj nemijlocit sau prin mecanismele de finanțare reglementate de OUG nr. 28/2013 către unități administrativ teritorial din județul Cluj, în vederea finanțării contractelor pe care respectivele entități le aveau cu societatea Sinai Compimpex SRL deținută de inculpatul P. V.. (10 acte materiale).

În același timp, s-a reținut că inculpatul U. H. D., în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj a pretins de la inculpatul B. I. suma totală de 300.000 lei, din care în perioada octombrie 2012-martie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit în șapte tranșe suma totală de 278.000 lei pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c), alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ Cluj nemijlocit în vederea plății contractelor derulate de SCC N. SA deținută de inculpatul B. I. (7 acte materiale).

S-a reținut și faptul că inculpatul U. H. D. la data de 13 mai 2014 a convenit cu inculpatul B. I. ca acesta să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05._, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., ce atestă în fals o convenție comercială între cele două societăți, acte folosite pentru a crea aparența unei plăți licite asupra unui studiu de piață - sondaj de opinie de care a beneficiat președintele Consiliului Județean Cluj, în valoare de 5.000 euro, încercând astfel să disimuleze adevărata înțelegere între părți, respectiv plata unei sume cu titlu de mită.

La data de 13 mai 2014 același inculpat a convenit cu inculpatul B. I. ca acesta să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05.2004, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., acte care au fost semnate din partea societății Napocamin de martorul F. M., care a acționat fără vinovăție (2 acte materiale).

În final s-a reținut și că inculpatul U. H. D. la data de 9 aprilie 2014 împreună cu inculpatul P. I. a pretins de la inculpatul D. G. R. - director de dezvoltare al . suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean Cluj, pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective (cu referire la cele prev. de art. 104 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. a din Legea 215/2001), să promoveze în cadrul CJ Cluj un proiect de hotărâre și să emită o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ Cluj, realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. Cluj-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a primit efectiv 5.000 euro.

În privința inculpatului B. I. se arată în actul de sesizare al instanței că în perioada octombrie 2012-martie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a remis inculpatului U. H. D. suma de 278.000 lei din suma totală de 300.000 lei pretinsă, pentru ca acesta în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ Cluj nemijlocit în vederea plății contractelor derulate de SCC N. SA pe care o deținea (7 acte materiale).

Totodată, se afirmă că la data de 13 mai 2014 acest inculpat a convenit cu inculpatul U. H. D. să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05.2004, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., ce atestă în fals o convenție comercială între cele două societăți, acte folosite pentru a crea aparența unei plăți licite asupra unui studiu de piață- sondaj de opinie de care a beneficiat președintele Consiliului Județean Cluj, acte care au fost semnate din partea societății Napocamin de martorul F. M., care a acționat fără vinovăție.

În același timp, se arată în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul P. V. a promis inculpatului U. H. D. suma totală de 693.224 lei din care în perioada aprilie 2013-mai 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a remis în zece tranșe suma totală de 134.500 lei pentru ca președintele Consiliului Județean Cluj, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a) și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ Cluj nemijlocit sau prin mecanismele de finanțare reglementate de OUG nr. 28/2013 către unități administrativ teritorial din județul Cluj, în vederea finanțării contractelor pe care respectivele entități le aveau cu societatea Sinai Compimpex SRL deținută de inculpatul P. V. (10 acte materiale).

Despre inculpatul P. I., consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, se arată că la data de 9 aprilie 2014 împreună cu inculpatul U. H. D. a pretins de la inculpatul D. G. R.- director de dezvoltare al . suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean Cluj, pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective (cu referire la cele reglementate de art. 91 alin. 4 lit. a) și b) din Legea 215/2001) să promoveze în cadrul CJ Cluj un proiect de hotărâre și să voteze favorabil o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ Cluj, realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. Cluj-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a primit efectiv 5.000 euro.

În fine, se arată că inculpatul D. G. R. în calitate de director de dezvoltare al ., la data de 9 aprilie 2014 a promis inculpaților P. I., consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj și U. H. D., președinte al Consiliului Județean Cluj suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean Cluj, pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective aceștia să promoveze în cadrul CJ Cluj un proiect de hotărâre și să voteze favorabil o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ Cluj, realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. Cluj-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a remis efectiv câte 5.000 euro pentru fiecare.

Inculpații U. H. D., B. I. șiP. V., au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.05.2014 și până la data de 27.06.2014 inclusiv, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 53/C/29.05.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 202 al.1,3,4 lit. e din C.p.pen., art.223 al. 2 C.p.pen și art.226 C.p.pen..

Ulterior, în mod succesiv, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj potrivit art.348 C.p.pen. rap. la art. 207 al.2 și respectiv art. 207 al. 6 C.p.pen. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive care a fost menținută până la data de 10.11.2014 când s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura arestului domiciliar. Precizăm faptul că inculpații U. H. D. și P. V. au fost plasați în arest la domiciliu din data de 12.11.2014 odată cu rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus înlocuirea, în timp ce inculpatul B. I. urmare a admiterii contestației sale împotriva încheierii penale nr. 288 din data de 27.10.2014 prin care s-a respins cererea de înlocuire a arestului preventiv cu arestul domiciliar, a fost liberat din penitenciar în data de 11.11._.

La data de 8 decembrie 2014 și ulterior, la data de 05.01.2015 judecătorul de cameră preliminară în condițiile art. 207 al. 6 C.p.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu și a menținut-o.

Prin încheierea penală din 16 octombrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj definitivă prin încheierea penală nr. 27/15.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4/P/2014 emis de P. de pe lângă ÎCCJ – DNA - Serviciul Teritorial Cluj și s-a dispus începerea judecății, fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 12 februarie 2015.

La data de 2 februarie 2015 instanța în condițiile art. 208 al. 2 C.p.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu și a menținut-o.

Potrivit art. 208 al.2 C.p.pen. în cursul judecății instanța de judecată a verificat din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.

D. urmare, analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpați, în raport cu dispozițiile legale în vigoare, față de natura și gravitatea faptelor dar și în raport de circumstanțele care caracterizează persoana inculpaților, instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior la menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu se mențin, însă la acest moment procesual realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 C.p.pen. este posibilă și prin luarea față de inculpați a unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv aceea a controlului judiciar.

Conform art. 202 al. 1 C.p.pen. ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”, art. 202 al. 3 C.p.pen. stabilind că „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

În continuare, din perspectiva art. 223 al. 2 C.p.pen. reținut ca temei de arestare, s-a apreciat că se poate afirma existența unei suspiciuni rezonabile a comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, în raport de materialul probator administrat în faza de urmărire penală, fiind relevante sub acest aspect, declarațiile martorilor audiați, notele de redare a convorbirilor telefonice, extrasele de cont, planșele fotografice, procese verbale de percheziție, adrese și înscrisuri, acestea descriind activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în condițiile în care aceștia nuanțat sau parțial, recunosc învinuirea care li se aduce, în faza cercetării judecătorești, martorii audiați în fața judecătorului menținând declarațiile anterioare.

Pe de altă parte, potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este necesară pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen.

S-a reținut că măsura controlului judiciar potrivit art. 211 C.p.pen., se poate dispune dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1 C.p.pen. și dacă există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune în condițiile art. 202 al. 1 C.p.pen.

Reținând existența unei suspiciuni rezonabile a comiterii faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, se consideră că, evaluând împrejurările concrete ale cauzei la momentul actual, precum și conduita procesuală a inculpaților se impune înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Este de observat în principal, că în prezentul dosar inculpații au fost arestați preventiv la data de 29 mai 2014 iar din luna noiembrie 2014 se află în arest domiciliar, faza cercetării judecătorești debutând la data de 12 februarie 2015, perioada privării de libertate putând fi la acest moment apreciată ca nerezonabilă în raport de stadiul cercetării judecătorești.

Fără a nega gravitatea faptelor presupus a fi comise de către inculpați, în acest context al analizei, s-a reținut dincolo de perioada scursă de la momentul luării măsuri preventive și faptul că cercetarea judecătorească a demarat, fiind audiat un număr semnificativ de martori sub aspecte relevante ale cauzei, că inculpații și-au manifestat disponibilitatea de a da declarații după epuizarea probatoriului testimonial iar pe parcursul măsurii arestului la domiciliu aceștia s-au conformat obligațiilor impuse, neexistând incidente de orice fel în respectarea obligațiilor ce constituie conținutul măsurii iar măsura preconizată aceea a controlului judiciar, presupune la rândul său, o . restricții și obligații de natură a asigura desfășurarea în condiții optime a procesului penal.

Pe de altă parte, reținem că inculpații nu au antecedente penale și până la momentul arestării lor erau bine integrați social, cu familii legal constituite, împrejurări ce pot constitui garanții în sensul unei conduite viitoare procesuale, corecte, dincolo de faptul c ă nu se poate susține în continuare, persistența cu aceeași intensitate a riscului de perturbare a ordinii publice, risc care prin trecerea timpului, s-a diminuat considerabil.

Ca atare, tribunalul a apreciat că trecerea unui interval de timp de aproximativ 10 luni de la luarea unei măsurii preventive față de inculpați și de aproape 5 luni de arest la domiciliu, perioadă în care aceștia au dat dovadă de un comportament corespunzător, respectând obligațiile impuse în sarcina lor, a făcut ca pericolul pentru ordinea publică existent la momentul luării acestei din urmă măsurii preventive să se diminueze considerabil și pe cale de consecință, să nu mai impună cu necesitate privarea de libertate a inculpaților.

În acest sens, reamintim jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a apreciat, cu titlu de principiu, că trecerea timpului diminuează rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive, statuând totodată și că, prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, dar aceasta pentru o perioadă de timp.

În continuare, s-a reținut și faptul că, instanța de contencios european a statuat și că, la menținerea unei persoane în stare privativă de libertate, nu trebuie acordată o pondere superioară gravității faptelor comise, ci trebuie analizate și circumstanțe, privind caracterul persoanei, la moralitatea, domiciliul, profesia, situația familială, legăturile cu societatea etc.

Or, din această perspectivă, așa cum s-a arătat anterior, pot fi identificate aspecte pozitive, favorabile celor trei inculpați, acestea constituind garanții ale unei conduite viitoare a acestora, de natură a nu influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal.

Așadar, având în vedere momentul procesual în care ne aflăm, circumstanțele personale favorabile ale inculpaților și faptul că, actualmente, interesul bunei desfășurări a procesului penal nu reclamă cu necesitate desfășurarea cercetării judecătorești cu inculpații a în stare de arest la domiciliu, consideră că scopul prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. poate fi asigurat și prin măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar, o atare soluție fiind în consens și cu practica CEDO, conform căreia trebuie luată în considerare și posibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive, prin luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, garanții care apreciem că există în cazul inculpaților din acest dosar.

D. urmare, potrivit art.362 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. instanța s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față inculpații U. H. D. și P. V. prin încheierea penală nr. 305/10.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj și față de inculpatul B. I. prin încheierea penală nr. 691/11.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen. rap. la art.211 și urm. C.pr.pen.

În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

d) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

e) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Cluj, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte și următoarele obligații:

c) să nu depășească limita teritorială a județului Cluj, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

d) să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 123-126 din rechizitoriu sau cu martorii încuviințați de judecător.

În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpatul B. I. și P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA –Serviciul teritorial Cluj.

În contestația formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ a fost criticată încheierea atacată sub aspectul soluției de înlocuirea a măsurii arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 242 alin 2 și 5 măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

În acest sens, potrivit art. 242 alin 2 și 5 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin 1 Cod procedură penală.

Ori, în opinia apelantei, în speță sunt incidente dispozițiile ce permit înlocuirea întrucât o astfel de soluție nu corespunde condiției de proporționalitate, de necesitate și de suficiență pe care art. 242 Cod procedură penală le impune prin raportare la scopul general prevăzut de art 202 Cod procedură penală.

În același timp se apreciază că elementele ce caracterizează persoana inculpaților și la care se fac referire de către judecătorul primei instanțe, din cadrul Tribunalului Cluj nu au importanța covârșitoare care le-a fost acordată, astfel încât puse în balanță cu elementele ce caracterizează faptele comise și împrejurările de săvârșire a acestora să conducă la concluzia că au o asemenea preeminență încât pot justifica luarea unei măsuri mai ușoare.

Aceasta pentru că pe de o parte faptele de corupție imputate sunt extrem de grave din perspectiva urmărilor produse, prin valoarea obiectului infracțiunilor săvârșite cât și prin lezarea semnificativă a valorilor ocrotite de legea penală și a interesului general la modul la care acesta se urmărește a fi ocrotit prin dispozițiile procedural penale.

Menținerea măsurii arestului la domiciliu apare ca o consecință a aplicării coroborate a dispozițiilor legale în materia măsurilor preventive, iar lipsa de fermitate în analiza necesității menținerii unor măsuri proporționale cu gravitatea faptelor imputate determină în mod direct lezarea ordinii publice.

Inculpatul B. I., prin apărătorul ales, a solicitat modificarea în parte a încheierii pronunțată în data de 30 martie 2015, în dosarul nr._ 4 în sensul încetării obligațiilor facultative de a nu părăsi limita teritorială a județului Cluj decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, respectiv de a nu lua legătura cu martorii încuviințați de judecător,deoarece aceste măsuri facultative impuse de către instanță l-ar împiedica în mod obiectiv să își desfășoare activitatea de administrare efectivă a societății N. SA.

De asemenea, inculpatul B. a mai învederat faptul că se află în imposibilitatea de a se apăra în cadrul altor afaceri judiciare care îl vizează fiind vorba atât de dosare penale cât și de numeroase litigii civile și comerciale generate de situația precară din punct de vedere financiar al societății și nu există probe din care să se contureze ideea că ar intenționa să se sustragă de la judecată.

În ceea ce privește obligația de a nu comunica cu martorii încuviințați de instanță, inculpatul a învederat faptul că a solicitat audierea mai multor persoane printre care și reprezentanți ai . D. Ș., D. T. și S. G. și că interdicția impusă de instanță de a comunica cu acești martori pe care el i-a propus în apărarea sa și care îl ajută efectiv în desfășurarea activității de administrare a . ar fi de natură să aducă o gravă vătămare intereselor societății pe care o administrează.

Probele administrate nu au arătat faptul că ar fi avut o atitudine corespunzătoare materializată prin influențarea martorilor și ca atare o asemenea obligație impusă în sarcina sa este abuzivă.

Analizând contestațiile formulate prin prisma motivelor invocate, instanța constată următoarele:

Judecătorul investit cu soluționarea fondului prezentei cauze, prin încheierea atacată a procedat la verificarea în cursul judecății din oficiu conform dis part 208 alin 2 CPP, a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea acesteia și s-a constatat că măsura arestului la domiciliu a fost luată în conformitate cu dispozițiile legale, însă la acest moment al procesului penal realizarea scopului prev de art 202 alin 1 CPP este posibilă și prin luarea față de inculpați a unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv aceea a controlului judiciar.

Instanța ierarhic inferioară a reținut că există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor, și pentru care aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DNA-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ cu nr. 4/P/2014.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpații au fost arestați preventiv la data de 29 mai 2014, iar din luna noiembrie 2014, se află în stare de arest la domiciliu, cercetarea judecătorească începând la data de 12 februarie 2015.

Principalul argument al judecătorului fondului pentru a dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, respectiv faptul că durata măsurilor preventive a depășit durata rezonabilă, este unul extrem de pertinent.

Observăm că inculpatul U. H. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 48 alin. 1 Cod penal; luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal, totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

S-a reținut pe scurt, în privința inculpatului U. H. D. aceea că, în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj a pretins de la inculpatul P. V. suma totală de 693.224 lei, din care în perioada aprilie 2013-mai 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit în zece tranșe suma totală de 134.500 lei pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ Cluj nemijlocit sau prin mecanismele de finanțare reglementate de OUG nr. 28/2013 către unități administrativ teritorial din județul Cluj, în vederea finanțării contractelor pe care respectivele entități le aveau cu societatea Sinai Compimpex SRL deținută de inculpatul P. V.. (10 acte materiale).

Inculpatul B. I., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul P. V., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale).

Este reală susținerea Ministerului Public că acuzațiile formulate împotriva celor trei inculpați sunt grave, însă, așa cum în mod constant a stabilit și practica CEDO după scurgerea unui anumit interval de timp, simpla gravitate a acuzațiilor formulate față de inculpați nu mai este suficientă pentru a menține față de aceștia măsuri preventive, privative de libertate.

Aceeași instanță europeană impune statelor membre să justifice prin judecătorii naționali, de ce la un moment al procesului penal, o altă măsură alternativă la măsura arestului preventiv sau arestului la domiciliu nu ar fi suficientă pentru aflarea adevărului într-o cauză.

Într-o situație similară se află și cei trei inculpați din prezentul dosar, care așa cum a reținut corect și judecătorul fondului se află în stare de arest preventiv și arest la domiciliu de cca 10 luni de zile.

Dosarul complex a fost deja înaintate instanței de judecată care a demarat deja faza cercetării judecătorești.

Se anunță a fi o cauză complexă datorită numărul mare de persoane care se impun a fi audiate, pentru justa ei soluționare și aflare a adevărului.

Pe de altă parte, în perioada în care cei trei inculpați se aflau în stare de arest la domiciliu, aceștia nu au avut comportamente indezirabile, au respectat cu strictețe obligațiile impuse de către instanță și nu au împiedicat cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

În acest context, următorul pas logic, raportat la durata rezonabilă a arestului preventiv și arestului la domiciliu, și pentru a respecta și prezumția de nevinovăție a oricărei persoane cercetată penal, era înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Așa cum este reglementat controlul judiciar în NCPP, această măsură preventivă prezintă suficiente garanții că inculpații vor avea și pe viitor conduite dezirabile, nu vor comite alte infracțiuni și nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu se vor sustrage de la judecată.

Sunt îndeplinite și cerințele art 242 alin 2 CPP, conform căruia măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev de art 202 alin 1 CPP.

Instanța fondului a punctat esențial reținând că, probele administrate până în această fază a procesului penal sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși n judecată, fiind astfel îndeplinită prima cerință a art 202 alin 1 CPP.

De asemenea, în mod corect s-a apreciat că măsura preventivă a arestului la domiciliu, poate fi înlocuită cu măsura controlului judiciar, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei - așa cum am arătat în repetate rânduri ne aflăm în prezența unei cauze complexe - cât și a conduitei procesuale a inculpaților care au avut un comportament adecvat neexistând probe de niciun fel că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal.

S-a apreciat că măsura controlului judiciar este atât proporțională cât și suficientă pentru îndeplinirea scopului prev de art 202 alin 1 CPP.

În mod corect s-a reținut că inculpații sunt lipsiți de antecedente penale, erau bine integrați în societate, și au avut o conduită anterior comiterii infracțiunii o conduită bună.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar apreciază ca nefondată contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DNA-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, motive pentru care o va respinge conform dispozitivului.

În ceea ce privește contestația formulată de inculpatului B. I. și probele depuse de acesta în fața instanței de control judiciar, respectiv scriptele de la filele 44-100 dosar contestație Curtea constată că aceasta este fondată în parte, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Inculpatul B. a adus în fața instanței de control judiciar argumente pertinente cu privire la necesitatea prezenței sale în diferite locații din România fie pentru supravegherea unor șantiere, răspândite pe întreg teritoriul României fie pentru prezentarea în fața unor instanțe judecătorești.

Din actele administrate reiese că inculpatul B. desfășoară activități de reabilitare și modernizare a suprafeței de mișcare și extindere aerogară la Aeroportul Satu-M., societatea pe care o administrează are un contract de lucrări cu Ministerul Apărării Naționale, UM_ Focșani, la autostrada S.-T. lotul 4 și în localitatea B. în localitatea S. în Otopeni, iar în calitatea sa de administrator a societății . prezența sa pe aceste șantiere este necesară pentru a asigura buna desfășurare a activității.

Neexistând nicio suspiciune din partea instanței că o dată aflat sub control judiciar inculpatul B. ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în prezenta cauză sau să se sustragă de la judecată, raportat și la scriptele despre care am făcut anterior vorbire, instanța de control judiciar apreciază că impunerea obligației de a nu depăși limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, este suficientă pentru a garanta scopul pentru care a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.

În ceea ce privește interdicția impusă de către judecătorul fondului tuturor inc de a lua legătura cu martorii încuviințați de către judecător, cu ceilalți inculpați și cu persoanele care au calitatea de martori în cauză, Curtea apreciază că cei trei martori arătați de inculpatul B., respectiv D. Ș. F., D. T. Ș. și S. G. în primul rând că au fost propuși de către inculpați, cu prilejul cercetării judecătorești, iar în perioada arestului la domiciliu inculpatul nu a avut nicio interdicție de a discuta cu aceste persoane, deoarece nu figurau ca și martori în rechizitoriu, iar pe de altă parte aceste persoane ocupă funcții importante în cadrul societăților administrate de către inculpat, iar fără ajutorul acestor persoane, inculpatul nu și-ar putea desfășura în condiii optime activitatea.

Instanța de control judiciar a avut în vedere și argumentele prezentate de inculpatul B., cu prilejul ultimului cuvânt și le-a reținut ca pertinente.

Apreciindu-se că nu există un risc de influențare a martorilor propuși prin rechizitoriu, martori ai acuzării este lipsit de logică ca inculpatul să încerce să influențeze martorii care tocmai el și i-a propus în apărare.

Pe de altă parte, dacă s-a apreciat de instanța fondului că față inculpatul B. poate fi luată și o altă măsură preventivă precum cea a controlului judiciar, ceea ce presupune printre altele și reluarea activității sale, ar fi abuzivă interdicția de a lua legătura cu persoane cheie din compania pe care o administrează.

Pentru toate aceste argumente, va fi admisă contestația formulată de către inc B., și se va impune acestuia ca pe durata controlului judiciar să respecte și obligația de a nu părăsi limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și cu persoanele care au calitatea de martori în cauză, menționate la filele 123-126 din rechizitoriu sau cu martorii încuviințați de către judecători, cu excepția celor trei martori despre care am făcut anterior referire, respectiv D. Ș. F., D. T. Ș. și S. G..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin 3 CPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

I. În temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cpp admite contestația formulată de către inculpatul B. I. domiciliat în Cluj-N. . ., CNP_, împotriva încheierii penale 41/I/30.03.2015 a Tribunalului Cluj pe care o desființează în parte doar în ceea ce îl privește pe acest inculpat și doar cu privire la limita teritorială impusă acestuia și a interdicției de a lua legătura cu anumiți martori din prezenta cauză și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art.215 alin.2 Cpp pe durata controlului judiciar inculpatul B. I. trebuie să respecte și următoarele obligații:

-să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

-să nu comunice cu ceilalți inculpați și cu persoanele care au calitatea de martori în cauză, menționate la filele 123-126 din rechizitoriu, sau cu martorii încuviințați de judecător, cu excepția martorilor D. Ș. F., D. T. Ș. și S. G..

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

II. Conform art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondată contestația formulate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA –Serviciul teritorial Cluj împotriva aceleiași încheieri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta contestație rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publica azi, 2 aprilie 2015.

PREȘEDINTEGREFIER

M. ȘORTANMARIANA B.

Red. M.Ș./M.N.

4 ex./23.04.2015

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1262/2015. Curtea de Apel CLUJ		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 496/2015.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel CLUJ