Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 496/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR. 496/A/2015
Ședința publică din 03 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat prin procuror O. C. T..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul T. V. și de partea civilă I. M.-I. împotriva sentinței penale nr. 312 din 03 decembrie 2014 a Judecătoriei Z. dată în dosar nr._, în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. emis în dosarul de urmărire penală nr. 2530/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat I. B., reprezentant al persoanei vătămate I. M., lipsă fiind persoana vătămată și inculpatul T. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul persoanei vătămate, depune la dosar un înscris reprezentând justificarea absenței la termenul anterior.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, nemaifiind solicitate alte cereri, acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză de către persoana vătămată și inculpat.
Apărătorul persoanei vătămate I. M. –av. I. B. -, solicită admiterea apelului conform motivării formulate în scris. Sub aspectul laturii penale, singura critică adusă fiind încadrarea juridică, respectiv că instanța ar fi trebuit să aplice ca lege penală mai favorabilă, dispozițiile noului cod penal, întrucât pe vechiul cod penal, ar fi fost vorba de vătămare corporală prev. de art. 181 vechiul Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, sentința atacată este criticabilă, sub aspectul soluționării acesteia raportat la urmarea produsă, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru refacere și raportat la modalitatea comiterii faptei. Având în vedere că victima este medic de urgență, consideră că acestuia i-au putut fi afectate aptitudinile profesionale, privind precizia mâini, unul dintre brațe fiindu-i imobilizat, astfel că apreciază că gradul de pericol social este mult mai pregnant. De asemenea, solicită a se observa că fapta a fost comisă într-un loc public. Pentru aceste motive și pentru cele formulate în scris, în condițiile art. 412 al. 4 C.p.p., solicită admiterea apelului formulat și admiterea în întregime a constituirii de parte civilă.
Referitor la apelul inculpatului, apărătorul persoanei vătămate, arată că acesta nefiind motivat, consideră că a fost formulat atât sub aspectul laturii penale, cât și civile, solicitând a fi respins. Nu înțelege să ceară o altfel de pedeapsă, apreciind că instanța a arătat clemență inculpatului, iar în latura civilă solicită majorarea despăgubirilor civile acordate.
Reprezentanta Ministerului Public, în ce privește apelul formulat de partea civilă, apreciază că apelul este întemeiat pe latura penală, în ceea ce privește modalitatea în care instanța a aplicat legea penală mai favorabilă, raportat la încadrarea juridică, în mod corect făcând analiza potrivit Deciziei Curții Constituționale. Astfel, instanța de fond a apreciat că raportat la modalitatea de executare a pedepselor poate dispune ca lege penală mai favorabilă legea veche, cu toate acestea încadrarea juridică este stabilită pentru infracțiunea de lovire. În codul vechi, infracțiunea era vătămare corporală, iar în prezent modalitatea de săvârșire a infracțiunii este lovire sau alte violențe. În ce privește restul dispozițiilor pe latură penală, consideră că acestea au fost corect soluționate.
Apreciază că apelul inculpatului este neîntemeiat, iar în ce privește apelurile pe latură civilă, solicită a fi respinse.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 312 din 3 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 386 alin. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 180 alin. 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul T. V., fiul lui D. G. și F. E., născut la 28.07.1985 în Z., jud. S., domiciliat în Z., .. 9, jud. S., de cetățenie română, studii medii, de ocupație agent vânzări la . Z., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 313 din Legea nr.95/2006 s–a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Z. și a fost obligat inculpatul T. V. la plata de despăgubiri materiale către partea civilă S. Județean de Urgență Z. în cuantum de 97,15 lei actualizată cu dobânda oficială a BNR de la data săvârșirii faptei până la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată I. M. I..
În temeiul art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. precum și art. 1349 și art. 1357 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. I. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 C.pen. a fost obligat inculpatul la plata către persoana vătămată a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, reprezentând onorariul apărătorului ales, av. I. B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că
La data de 08.11.2013 inculpatul se afla la localul Diesel din Z., împreună cu alte persoane cunoscute, C. L. și M. R., dar și alți prieteni. La un moment dat între inculpat și persoana vătămată (pe care acesta nu o cunoștea) s-a iscat un conflict verbal, inculpatul prinzând-o de gât pe persoana vătămată, care s-a îndepărtat de inculpat și a solicitat intervenția agentului de pază al localului. Acesta l-a scos pe inculpat afară din local, iar persoana vătămată a mers după el pentru a îi cere explicații. Aceasta l-a prins ușor pe inculpat de obraz în cadrul discuției pe care au purtat-o afară din local, moment în care inculpatul a lovit persoana vătămată cu pumnul în zona feței, aceasta căzând la pământ. Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 1325/I/a/371 din 08.11.2013, persoana vătămată a suferit în urma acestei agresiuni leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, suferind și o fractură a falangei medii.
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată, rezultă din declarația persoanei vătămate care se coroborează cu declarația martorilor T. R. C., I. R. S., S. C. A. (care au auzit când persoana vătămată a cerut ajutorul agentului de pază S. C. pentru că fusese prinsă de gât fără motiv de inculpat). Inculpatul recunoaște de asemenea săvârșirea faptei, însă a încercat să micșoreze gravitatea reacției sale violente raportat la comportamentul persoanei vătămate. A arătat în cursul urmăririi penale că persoana vătămată a venit la el și i-a cerut explicații pentru faptul că s-ar fi legat de prietene ale sale, ocazie cu care inculpatul doar a împins-o de lângă masa lui. Restul situației de fapt nu este negată de inculpat. Ulterior, în cursul judecății, inculpatul a declarat că la începutul conflictului persoana vătămată se certa cu martorul C. L., inculpatul intervenind pentru aplanarea conflictului. Martorii propuși de inculpat, C. L. și M. R., confirmă acest început de conflict între inculpat și persoana vătămată. Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare, inculpatul a învederat consilierului de probațiune faptul că atunci când persoana vătămată a venit la el pentru a îl întreba de ce a avut o atitudine nepotrivită față de prietenele sale, inculpatul l-a prins de piept. Instanța apreciază totuși că, deși este mai probabil ca ambele părți să fi avut o vină în începerea conflictului decât ca inculpatul să fi prins de gât persoana vătămată fără nici o discuție prealabilă (astfel cum sugerează persoana vătămată), acest conflict verbal dintre cei doi nu are forța unei provocări (nefiind o acțiune a persoanei vătămate care să-i fi produs o tulburare atât de însemnată inculpatului încât acesta să fi reacționat sub influența acestei tulburări), și nu atenuează din gravitatea reacției violente a inculpatului, care putea alege o cale neviolentă pentru aplanarea conflictului. Lovirea persoanei vătămate cu pumnul în zona feței, provocându-i căderea și leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale este mult disproporționată față de dinamica conflictului dintre cele două persoane astfel cum rezultă din întreg ansamblul probator.
În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, astfel că se impune analizarea legii penale favorabile inculpatului, până la judecarea căruia au intervenit două legi penale succesive.
Față de decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că legea veche prevede limite ale pedepsei cu închisoarea mai mici decât cea nouă, în ambele legi pedeapsa cu închisoarea fiind alternativă cu amenda penală. Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere inculsiv modalitățile de individualizare a executării pedepsei, apreciind, în situația concretă a inculpatului, apare favorabilă vechea reglementare și sub acest aspect.
Prin urmare, instanța, în temeiul art. 5 C.pen. a reținut că este favorabilă inculpatului incriminarea prevăzută de legislația anterioară actualului Cod penal, astfel că inculpatul a fost condamnat în temeiul dispozițiilor art. 180 alin. 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., schimbându-se încadrarea juridică a faptei inculpatului în această infracțiune, în temeiul art. 386 alin. 1 C.proc.pen.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului T. V. constând în aceea că la data de 08.11.2013 a lovit-o pe persoana vătămată I. M. I. cu pumnul în zona feței, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1968, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Referitor la gradul de pericol social concret al faptei, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu spre ridicat, față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor persoanei vătămate, de reacția violentă a inculpatului pus în fața unui conflict verbal, reacție ce a avut consecințe destul de grave raportat la faptul că între el și persoana vătămată nu există mari diferențe de constituție.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că aceasta este în vârstă de 29 de ani, are studii medii, lucrează ca agent de vânzări la . Z., și nu are antecedente penale. Din raportul de evaluare efectuat de serviciul de probațiune rezultă că inculpatul nu este la prima astfel de reacție violentă, fiind implicat într-o altercație și în urmă cu 2-3 ani când a lovit un tânăr care l-a jignit, tânăr cu care însă s-a împăcat. S-a mai arătat că există un risc mic-mediu ca inculpatul să comită din nou infracțiuni de lovire. Instanța a apreciat totuși din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză că există un risc destul de mare ca inculpatul să reacționeze din nou violent pentru aplanarea conflictelor, raportat la faptul că din nici o declarație a vreunei persoane de față la incident nu reiese că persoana vătămată ar fi săvârșit vreun act de violență asupra inculpatului în timpul conflictului, în timp ce inculpatul a ales drept cale de aplanare a acestuia lovirea cu pumnul în zona feței a persoanei vătămate, acest act de violență având urmări relativ grave.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 1 (un) an închisoare. Față de criteriile expuse mai sus, circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și cele personale ale inculpatului instanța a apreciat că nu este suficientă aplicarea unei amenzi penale inculpatului pentru atingerea scopurilor legii penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce l-a condamnat să nu mai săvârșească infracțiuni.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C.pen. din 1968.
În privința acțiunii civile formulate de persoana vătămată I. M. I., aceasta a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4500 euro – daune morale. Față de probele administrate în cauză instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil (art. 1349 și 1357 și urm. C.civ.) pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatului față de această parte civilă: există fapta ilicită săvârșită de inculpat (infracțiunea de lovire sau alte violențe), prejudiciul creat părții civile (trauma suferită de aceasta în urma comiterii infracțiunii de către inculpat), vinovăția inculpatului în producerea acestui prejudiciu (ce derivă din vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe) precum și legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului (actele de violență) și prejudiciul creat persoanei vătămate. În privința cuantumului daunelor morale solicitate instanța a apreciat excesivă suma de 4500 euro, și s-a admis în parte acțiunea civilă a acestei părți civile și a fost obligat inculpatul la plata către ea a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În privința acțiunii civile formulate în cadrul procesului penal de către S. Județean de Urgență Z., instanța a constatat că această acțiune este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile art. 313 din Legea 95/2006. Instanța a apreciat că pretențiile acestei părți civile sunt întemeiate, spitalul făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical pentru victima I. M. I., prin actele medicale depus la dosar. Astfel, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Z. a sumei de 97,15 lei, actualizată cu dobânda oficială a BNR de la data săvârșirii faptei până la data plății, cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată I. M. I..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă I. M.-I. și inculpatul T. V..
Partea civilă apelantă a criticat sentința atacată pe motiv că sentința este nelegală, deoarece fapta inculpatului poate fi încadrată în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 din Codul penal anterior sau în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 193 din noul Cod penal, datorită numărului de zile de îngrijiri medicale de 25-30 zile, în niciun caz în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal anterior.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că suma de 5.000 lei stabilită de prima instanță este derizorie, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, la circumstanțele săvârșirii faptei și la împrejurarea că partea civilă este medic, iar mâna dreaptă i-a fost imobilizată cu o atelă.
Inculpatul apelant în declarația de apel a precizat că apelul său vizează atât latura penală, cât și latura civilă și că va depune ulterior motivele de apel însă până la data judecării apelului acesta nu a detaliat criticile aduse sentinței atacate.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt atât pe baza actelor de la dosarul de urmărire penală, cât și a declarațiilor martorilor oculari (f.80, 84, 90 și 98) audiați în cursul cercetării judecătorești, constând în aceea că în data de 8 noiembrie 2013, în localul Diesel din Z., în urma unui conflict verbal dintre părți, deși personalul de ordine al localului a intervenit, inculpatul a lovit persoana vătămată cu pumnul în zona feței, aceasta căzând la pământ.
În mod temeinic prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului, că, de fapt, persoana vătămată ar fi avut un comportament foarte provocator, aspect ce nu rezultă din probele de la dosar.
În mod greșit însă prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal anterior considerat în mod temeinic lege penală mai favorabilă datorită posibilității legale a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicat la persoana inculpatului cu toate că leziunea cauzată persoanei vătămate a necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale (f.35 d.u.p.).
Evident, încadrarea corectă este cea invocată de partea civilă în apelul său, respectiv în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 din Codul penal anterior, ce prevedea că fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
La individualizarea pedepsei de 1 an închisoare prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal anterior, astfel încât nu mai este necesară reiterarea acestora de către instanța de control judiciar.
În plus însă, din referatul de evaluare (f.56) rezultă că inculpatul în vârstă de 28 de ani, absolvent a unui colegiu tehnic, reacționează agresiv în ocazii conflictuale și nu a valorificat experiențele anterioare, astfel încât este justificată aplicarea unei pedepse peste limita legală.
Având în vedere că inculpatul este integrat social și beneficiază de suportul familiei în mod temeinic prima instanță a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece există posibilitatea ca scopul pedepsei să fie atins chiar fără executare, datorită aspectelor menționate, în sensul art. 81 din Codul penal anterior.
Apelul părții civile nu este însă fondat și sub aspectul laturii civile, deoarece, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral încercat de partea civilă, prima instanță a avut în vedere toate condițiile legale prev. de art. 1349 și următoarele cod civil pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Se constată că partea civilă a solicitat cu titlu de daune morale suma de 4500 euro însă suma de 5000 lei stabilită de către prima instanță corespunde compensării prejudiciului moral încercat de către inculpatul sub toate aspectele invocate în apel, respectiv numărul zilelor de îngrijiri medicale, suferința cauzată, profesia sa de medic, precum și împrejurarea că a avut mâna imobilizat; astfel, se observă că, în medie, pentru fiecare zi atestată medico-legal revine aproximativ 200 lei suma îndestulătoare și suficientă pentru a nu se transforma într-o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Așa fiind, în baza art. 421 pct. 2 lit.a CPP va admite doar sub aspectul laturii penale apelul părții civile și, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunilor penale, va condamna pe inculpatul T. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 CP, încadrare dată faptei prin actul de sesizare al primei instanțe.
În temeiul art. 81 și 82 CP anterior va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 71 CP anterior va aplica pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior și va constata suspendată executarea acesteia, conform art. 71 alin.5 din același cod.
În apelul părții civile, în temeiul art. 276 alin.6 CPP, având în vedere că apelul acesteia a fost admis, va obliga inculpatul la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă de 1500 lei reprezentând onorariu apărătorului ales din apel conform chitanței depusă la dosar (f.44).
Pentru aceleași motive, în baza art. 421 pct. 1 lit.b CPP, va respinge ca nefondat apelul inculpatului având în vedere că nu s-a constatat nici un aspect de nelegalitate sau netemeinicie ce ar putea duce la admiterea apelului său.
În baza art. 275 alin. 2 CPP va obliga inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE:
I. Admite apelul declarat de partea civilă I. M.-I. împotriva sentinței penale nr. 312 din 03.12.2014 a Judecătoriei Z., desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale și, pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul T. V., la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 71 Cod penal din 1968 aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968 și constată că executarea pedepsei accesorii este suspendată conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968.
II. Respinge ca nefondat apelul inculpatului T. V. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă apelantă și la 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
V. CHITIDEANELENA B.
GREFIER
E. C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./8.04.2015
Jud.fond.-C. M. B.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1062/2015. Curtea de... → |
|---|
