Corupţia sexuală. Art. 202 C.p.. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 418/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.418/A/2015
Ședința secretă de la 19 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public a fost reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol este judecarea apelului formulat de către inculpatul I. A. G. împotriva sentinței penale nr. 453 din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosarul de urmărire penală nr. 629/P/2013, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art.202 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul I. A. G., persoana vătămată L. L. F. asistată de avocatul desemnat din oficiu – av. B. C. din Baroul Cluj și de reprezentantul legal A. A. (educator specializat), consilier juridic B. T. A. pentru Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș cu delegație la dosar, lipsă fiind C. de primire în regim de urgență Sighetu Marmației și C. de tip familial „E.”.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că inculpatul I. A. G. a depus la dosar motive de apel, iar partea vătămată L. L. F., prin avocat S. I., a depus concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.352 al.3 CPP, pune în discuție declararea ședinței secrete având în vedere vârsta părții vătămate și obiectul cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se declara ședință secretă având în vedere obiectul cauzei și faptul că partea vătămată este minoră.
Părțile nu se opun declarării ședinței secrete.
Curtea declară ședința de judecată secretă și dispune evacuarea din sală a persoanelor străine de prezenta cauză.
Inculpatul I. A. G. înțelege să-și facă apărarea singur întrucât este student la drept și nu dorește să-și angajeze avocat ales.
Reprezentantul legal al minorului - A. A. apreciază că minorul L. L. F. poate fi audiat de către instanța de judecată în cadrul ședinței.
În prezența reprezentantului legal și a avocatului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, s-a procedat la ascultarea minorului L. L. F., declarația sa fiind consemnată în cuprinsul procesului verbal depus la dosar.
Având în vedere poziția inculpatului I. A. G. care dorește să facă precizări, s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în cuprinsul procesului verbal depus la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului inculpatului.
Inculpatul I. A. G., în temeiul art.421 al. 2 lit. a CPP, solicită desființarea sentinței penale apelate și, pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art.16 lit. a CPP să se dispună achitarea sa în ceea ce privește comiterea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art.202 al.1 VCP, reținându-se că prima instanță a dispus condamnarea pentru o infracțiune care nu există în Noul Cod penal.
Apreciază că în cauză s-a încălcat principiul aflării adevărului și învederează că au fost trimise prin poștă trei declarații ale părții vătămate prin care aceasta solicită oprirea procesului. Sesizează instanței contradicțiile dintre aceste declarații ale părții vătămate și declarația dată la acest termen de judecată.
Avocatul părții vătămate solicită a se respinge apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 453 din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației și menținerea acestei hotărâri ca fiind legală și temeinică. În acest sens, apreciază că vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății a fost stabilită, din probele dosarului rezultând că inculpatul a avut un comportament deviant și nefiresc față de partea vătămată.
Referitor la susținerea inculpatului privind dezincriminarea faptei, arată că infracțiunea reținută în sarcina sa are corespondent în art.221 din Noul Cod penal, iar declarația părții vătămate se coroborează cu probele administrate în cauză. În concluzie, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat.
Reprezentantul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș - consilier juridic B. T. solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, întrucât din probe rezultă că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația dată la acest termen în fața instanței, în absența psihologului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art.202 VCP și forma continuată conform art.41 al.2 CP.
Referitor la cererea inculpatului potrivit căreia infracțiunea din Vechiul Cod penal nu mai este incriminată de dispozițiile Noului Cod penal, solicită a fi respinsă deoarece nu a avut loc o dezincriminare a acestei infracțiuni. În prezent, corupția sexuală este incriminată de dispozițiile art.221 NCP, unde se arată că toate actele sexuale comise împotriva unui minor, precum și determinarea minorului să suporte sau să efectueze un astfel de act se pedepsește cu închisoare. Or, tot comportamentul inadecvat al inculpatului față de minor a adus atingere libertății sexuale a acestuia pentru că din declarațiile părții vătămate, coroborate cu celelalte declarații, rezultă că inculpatul a avut acest comportament și a profitat de vârsta părții vătămate și de faptul că era o persoană care putea fi ușor intimidată. Învederează abuzul psihic prin intimidare exercitat de inculpat asupra părții vătămate și apreciază că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare deoarece din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis această infracțiune.
În concluzie, hotărârea apelată este legală și temeinică, motiv pentru care solicită a se respinge ca nefondat apelul inculpatului, cu precizarea că în hotărârea de condamnare nr. 453 din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației se menționează că se face aplicarea dispozițiilor art.396 al.10 CPP care este o evidentă greșeală. Pedeapsa stabilită inculpatului este în limitele legale, însă nu este vorba despre judecata în procedura simplificată deoarece inculpatul nu a recunoscut fapta. Deci, strict din acest punct de vedere, solicită admiterea apelului inculpatului și înlăturarea dispozițiilor art.396 al.10 CPP.
Inculpatul I. A. G., având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat și solicită achitarea.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 453 din 5.11.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației în temeiul art. 396 alin.2 și 10 noul Cod de procedură penală raportat la art. 5 noul cod penal a fost condamnat inculpatul I. A. G., fiul lui N. și L., născut la 18.07.1990 în Baia M., jud. Maramureș, cetățenia română, necăsătorit, fără antecedente penale, student, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în Comuna Ocna Șugatag, ./A, jud. Maramureș, locuiește efectiv în Oradea, ., Cămin nou, ., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 din Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen din 1969 și art. 5 Noul Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar suma 200 lei care reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. M. R., avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că fapta inculpatului care, în cursul lunii februarie 2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, a săvârșit în mod repetat acte cu caracter obscen asupra minorului parte vătămată L. L. F., aducându-se atingere pudorii și intimității acestuia, constituie infracțiunea de corupție sexuală prev. de art. 202 al. 1 c.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 c.p.
Elementul material al infracțiunii de corupție sexuală reținută prin prezenta în sarcina inculpatului este realizat prin acțiunea acestuia de a săvârși acte cu caracter obscen asupra minorului parte vătămată, respectiv gesturi sau comportamente sexuale explicite, care prin semnificația lor aduc ofensă la pudoare.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de inculpat constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la ocrotirea libertății sexuale a minorului.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, având reprezentarea vârstei minorului.
Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanță și vinovăția inculpatului I. A. G. sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, instanța a reținut declarația părții vătămate, minorul L. L. F. care a precizat că “ de câte ori făceam duș cu fratele meu, inculpatul intra și ne spăla pe spate și ne atingea organele genitale. De asemenea, de câte ori mă spălam pe dinți, acesta venea și mă pupa pe gură.”( f. 43)
Declarația părții vătămate este susținută de declarațiile martorilor G. M., O. M., M. M., P. I., D. F. G., M. F., U. A., C. D..
Astfel, comportamentul inculpatului față de minor a fost perceput ca “nefiresc“ de către martorii G. M., care a văzut cum inculpatul “îi dădea cu palma peste fund minorului, îl ciupea de față”, O. M., care a declarat că știe de la minor că inculpatul “”îl îmbrățișează și îl pișcă de față, M. M., căreia minorul i–a menționat că inculpatul “l-a pupat chiar pe gură” și că “l-a pipăit în zona organelor genitale”, P. I., conform depoziției căreia inculpatul “îl strângea în brațe pe minor, îl mângâia în momentul în care se uitau la televizor”, M. F., care a văzut cum inculpatul “ îl lua în brațe pe minor, îl pupa pe față”, U. A., căreia minorul i-a spus că inculpatul “îl pipăia, îl pupa pe gură, I. N., care a auzit de la personalul centrului de plasament că inculpatul “ îl îmbrățișa, îl săruta pe minor”, C. D., care a fost de față în momentul în care minorul a confirmat că” a fost agresat sexual de către un alt băiat care beneficia de măsura de plasament din cadrul centrului” ( f. 59, f. 61, f. 63, f. 65, f. 80, f. 82, f. 84, f. 96 )
Tot din declarațiile martorilor anterior menționați reiese faptul că minorului îi displăceau gesturile de afecțiune manifestate de inculpat față de el, gesturi care însă, nu erau manifestate și față de alți copii care beneficiau de măsura de plasament din cadrul centrului.
Foarte relevantă pentru soluționarea prezentei cauze instanța apreciază că este depoziția martorei T. C. M., care l-a consiliat pe minor în calitate psiholog și căreia acesta i-a spus că inculpatul “ îl ține în brațe, îl mângâie și îi dă palme peste fund, îi ținea penisul”.( f. 112)
În susținerea depoziției acesteia în fața instanței de judecată se impune a se preciza raportul de consiliere întocmit de aceasta nr. 82.12.03.2013 și atașat la fila 72 din dosarul de urmărire penală, precum și ședința de consiliere din februarie 2013, înregistrată pe DVD-R și atașat în dosarul de urmărire penală.
Din conținutul acestuia instanța reține că minorul învederează martorei T. C. M., în calitate de psiholog, faptul că inculpatul a intrat peste el în baie și “l-a pupat pe gură” și îi atingea organele genitale, gesturi făcute în contra voinței minorului.
Instanța a reținut de asemenea că, martora C. M., deși a apreciat că inculpatul îl tratează pe minor „ca pe un frate”, a auzit de la personalul centrului de plasament cum inculpatul a fost surprins când „îl pupa pe gură pe minor”.( f. 215 d.u.p)
Cu privire la depoziția martorului I. G., instanța o va înlătura dat fiind că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, instanța a apreciat că întreg probatoriul administrat în cauză a relevat efectuarea de către inculpatul I. A. G. a actelor cu caracter obscen care se circumscriu disp. art. 202 alin. 1 din Cod penal din 1969.
La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o prin prezenta inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar. ( f. 129 d.u.p)
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de corupție sexuală prev. de art. 220 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 221 prev. de Noul Cod Penal, instanța a constatat că sunt mai favorabile prevederile vechiului cod penal.
Având în vedere aceste considerente instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 8 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit b) C.pen.
Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen.
Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța a apreciat că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având în vedere că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c, d si e C.pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului va fi închisoarea de 8 luni, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanța, așa cum a arătat, apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei ce a fost aplicată la care, în conformitate cu art. 82 Cod penal, s-a adaugat un interval de timp de 2 ani, respectiv 2ani și 8 luni.
În baza art. 359 Cod procedura penală instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, ce prevăd revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune.
Instanța a luat act că minorul parte vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar suma 200 lei care reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. M. R., avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că s-a dispus condamnarea sa pentru o faptă ce nu se mai regăsește în noul C.p., întrucât săvârșirea în mod repetat a unor acte cu caracter obscen nu mai constituie infracțiune, noul text incriminator impunând existența unui act de natură sexuală comis împotriva unui minor, ceea ce nu se regăsește în prezenta speță. Apoi, cercetarea judecătorească s-a efectuat superficial, încălcându-se principiul aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, nefiind avute în vedere decât probele indirecte, instanța de fond făcând abstracție de scrisorile olografe trimise de persoana vătămată, în cuprinsul cărora acesta învederează în mod expres că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului, acesta nu a fost reaudiat deși a solicitat acest lucru, iar apărările inculpatului nu au fost analizate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în cursul lunii februarie 2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, a săvârșit în mod repetat acte cu caracter obscen asupra minorului parte vătămată L. L. F., aducându-se atingere pudorii și intimității acestuia.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că starea de fapt reținută de instanța de fond se bazează doar pe probe indirecte, declarații de martori, persoana vătămată revenind asupra depoziției inițiale, s-au dovedit a fi nereale și infirmate inclusiv de declarația persoanei vătămate, dată în fața curții, prin care aceasta a descris comportamentul sexual al inculpatului raportat la minor.
Coroborând probele administrate în cauză, curtea constată dovedită dincolo de orice echivoc vinovăția inculpatului, care în repetate rânduri l-a sărutat pe gură pe minor, îl pișca de față și îl îmbrățișa, a intrat peste acesta în baie și i-a atins organele genitale, iar într-o noapte minorul a adormit în patul inculpatului, acesta ținându-i în mână penisul, toate aceste gesturi fiind făcute în contra voinței minorului. Mai mult, DGASPC Maramureș a dispus măsuri de psiho diagnosticare și evaluare clinică a minorului, întocmindu-se un raport preliminar din care rezultă că inculpatul a manifestat în mod repetat comportamente de tip abuziv emoțional, fizic și cu conotații evidente sexuale, iar ședințele de consilere a minorului au fost înregistrate audio video pe DVD, aflându-se la dosar.
Gesturile inculpatului reprezintă acte de natură sexuală altele decât cele limitativ enumerate de art.220 C.p. nou ( raport sexual, act sexual anal sau oral, precum și orice acte de penetrare vaginală sau anală), astfel că fapta comisă de inculpat se circumscrie și noilor prevederi legale, fiind incriminată și în prezent în art.221 C.p. nou.
Apreciem, în consens cu instanța de fond că în speța de față, în urma comparării limitelor de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare, sancționarea formei continuate precum și modalitățile de executare a pedepsei, legea penală mai favorabilă este C.p. anterior.
În acest context, instanța de fond nu numai că a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C.p. anterior, dar a dat dovadă de clemență orientând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de textul incriminator din C.p. anterior.
În mod greșit instanța de fond a reținut dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., având în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, dar în vederea respectării principiului „non reformatio in pejus”, curtea nu va dispune înlăturarea acestui text de lege.
Apoi, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la lipa antecedentelor penale ale acestuia, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 150 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat B. C..
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul I. A. G., născut la 18.07.1990, împotriva sentinței penale nr. 453 din 5.11.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 150 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat B. C..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
red.MR/SMD
3 ex./23.03.2015
| ← Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 847/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 895/2015.... → |
|---|
