Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 153/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 14600/118/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 153/P
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. D. M.
Judecător - E. C. M.
Judecător - M. U.
Grefier - C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror D.N.A. – O. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul M. N. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 12, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat M. N., în stare de arest și asistat de avocați aleși A. Obancia, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București, avocat R. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București și avocat A. A., în baza împuternicirii depusă la dosarul de fond, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat.
Recurentul inculpat M. N. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Avocat Obancia A., pentru recurentul inculpat M. N., depune la dosarul cauzei motive scrise de recurs.
Avocat M. R., pentru recurentul inculpat M. N., depune la dosarul cauzei motive scrise de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. N., avocat Obancia A. apreciază că, încheierea Tribunalului C., nu este motivată Invocă lipsa de consecvență a instanței de fond față de încheierea pronunțată de aceeași instanță in data de 14.02.2013 întrucât, după cum se poate constata, în situația supusă cercetării judecătorești, nu a intervenit nici un element de la data de 14.02.2013 la 27.02.2013 când instanța de fond a pronunțat încheierea recurată. Decizia Curții de Apel C. din 18.02.2013 nu era redactată la data la care s-a pronunțat încheierea recurată, deci instanța de fond nu a cunoscut considerentele pentru care instanța ierarhic superioară a dispus atunci admiterea recursului procurorului și nu se poate susține că acele considerente, prin forța argumentației, ar fi fost apte să determine o schimbare de raționament la instanța de fond. La instanța de fond, au fost consemnate destul de bine susținerile apărătorilor care au arătat faptul că este vorba de o nouă cerere, o nouă instituție. Considerentele hotărârii, presupun analiza concretă și la obiect însă, după cum se poate observa, lipsesc argumentele respingerii cererii. Se poate spune că, soarta deja le-a fost pecetluită de la depunerea cererii pentru că, în acel moment, hotărârea curții deja exista. Critică încheierea recurată pentru greșita interpretare și aplicare a legii. S-au invocat motive care au fost avute în vedere prin dispozițiile deciziei din recurs. Acea decizie a apreciat pericolul social pentru aplicarea dispozițiilor art. 139 cod pr. penală. Acest pericol a fost considerat exclusiv cel de la comiterea faptei. Într-o cerere de liberare provizorie sub control judiciar este adus din nou în discuție acest pericol. Sunt fapte mult mai grave care totuși permit sub aspectul admisibilității, liberarea provizorie sub control judiciar. In realitate, motivele invocate nu au fost analizate iar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. Preponderent, motivarea s-a referit la decizia curții însă această decizie nu era una de casare cu trimitere spre rejudecare. Pe baza criticilor formulate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pericolul social nu se poate confunda cu ceea ce prevăd dispozițiile art. 1602 cod pr. penală. La data de 16.01.2013, curtea s-a mai pronunțat într-o astfel de cerere și a avut în vedere că, cercetarea judecătorească nu a început. Trebuie analizată durata arestării preventive în funcție de ceea ce se întâmplă termen de termen. Solicită a se observa opinia separată a Curții de Apel București de la luarea măsurii arestării preventive. Cercetarea judecătorească a avansat, procesul s-a considerat ca având un real progres, iar instanța a considerat că nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să influențeze probele. S-a reținut de asemenea, calitatea inculpatului, ca pledând în favoarea punerii sale în libertate. Gravitatea faptei și pericolul social rezultă din rechizitoriu, buna credință a inculpatului fiind dovedită. Inculpatul este arestat de 3 luni și jumătate, o perioadă excesivă față de scopul propus inițial. Există motive care se circumscriu și rolului educativ al procesului penal, sens în care solicită instituirea de măsuri procesuale în sarcina inculpatului.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. N., avocat M. R. arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului. La data de 16.01.2013, Curtea de Apel C. a constatat că se impune respingerea recursului declarat de inculpat întrucât nu au fost administrate probele. Intre timp, inculpatul a fost audiat, iar respingerea unei alte cereri nu poate constitui un argument temeinic pentru respingerea unei alte cereri. Instanța de fond motivează că, menținerea stării de arest preventiv ajută la buna desfășurare a procesului penal însă acest motiv trebuie să se bazeze pe probe și fapte. Nu se impune analiza în extenso a tulburării pentru ordinea publică decât dacă se întemeiază pe fapte și probe care demonstrează acest lucru. Aprecierile parchetului se raportează strict la perioadele anterioare formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Consideră că motivele trebuie individualizate și discutate în mod concret. Cu privire la garanțiile pe care le oferă inculpatul apreciază că, acesta, prin declarațiile date și prin atitudine acesta poate convinge instanța că oferă suficiente garanții din punct de vedere moral.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. N., avocat A. A., solicită să se constate că, unul din motive este pericolul potențial pe care judecătorul îl extrage din natura și gravitatea deosebită a faptelor ( fila 10 încheiere instanță de fond). Acest pericol este sancționat la sfârșitul cercetării judecătorești și, a fost avut în vedere atunci când s-a menținut starea de arest a inculpatului. Caracterizările persoanei inculpatului sunt in favoarea acestuia și nu pot determina convingerea că nu ar avea un comportament adecvat din perspectiva procesului penal. Motivarea judecătorului fondului că a trecut un timp foarte scurt de la data înlocuirii măsurii arestării preventive, pune problema justificării cauzelor și nu asupra oportunității măsurii. La acest moment, măsura arestării preventive nu mai folosește nimănui. Face o comparație a măsurii preventive și liberării provizorii sub control judiciar cu pedeapsa de condamnare și modalitatea de executare a acesteia. Se poate constata că, înlocuirea măsurii preventive este mai puternică decât liberarea provizorie sub control judiciar, o adevărată modalitate de individualizare a măsurii arestării.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică. In mod corect, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este oportună în acest moment procesual. In mod corect a susținut că se impune privarea de libertate a inculpatului și s-a avut in vedere comportamentul inculpatului în raport de faptele pentru care acesta este acuzat. Apreciază că, inculpatul nu prezintă garanții procesuale avându-se în vedere modul de operare, sens în care invocă și dispozițiile deciziei R.I.L. nr. 17/2011 a I.C.C.J. Solicită ca instanța să dea dovadă de diligență pentru protejarea probelor și solicită a se avea în vedere faptele, circumstanțele concrete, urmările și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Se urmărește buna desfășurare a procesului penal, pericolul concret pentru ordinea publică, persoana inculpatului, modalitatea de comitere a faptei, urmările acesteia. Este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta să comită noi fapte. Apreciază că, durata arestării preventive este rezonabilă, iar in data de 6.03.2013 se va finaliza administrarea probatoriului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. N. arată că susține concluziile apărătorilor săi, Se declară nevinovat, sunt probe administrate în acest sens și este totuși arestat de 3 luni și jumătate. Din punct de vedere juridic, nu are antecedente penale, acele dosare sunt niște făcături ordinare. Nu dorește să zădărnicească judecata, nu va influența martorii, nu are cum să săvârșească alte infracțiuni, nu va distruge probele. Are doi copii minori, este puternic angrenat în societatea civilă, iar lăsarea lui in libertate va aduce o mai mare încredere în instanța de judecată. Sunt suficiente probe care să-i dovedească nevinovăția. Solicită admiterea recursului și să i se dea posibilitatea de a conduce autovehicule.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Tribunalul C., prin încheierea de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12, în baza art.160/8a alin.6 c.p.p. a respins cererea formulată de către inculpatul M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._ privind liberarea provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin.2 c.p.p. a obligat inculpat la 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ 12, s-a dispus în baza art. 262 pct. 1 lit. b C.pr.pen., trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._ pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000.
În fapt, s-a reținut că, în perioada iunie-octombrie 2012, M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic. Pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012. Promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.
Promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP Toncu M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.
Prin rezoluția din data de 13.11.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui M. N..
Prin ordonanța din data de 14.11.2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Prin ordonanța din data de 29.11.2012 s-a dispus extinderea cercetărilor față de V. N..
Constatându-se că în cauză au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, s-a procedat conform art. 257 C.p.p rap. la art. 250 și urm. C.p.p. la prezentarea materialului de urmărire penală la data de 07.12.2012 și 08.12.2012.
În cauză nu au fost luate măsuri de siguranță.
Prin ordonanța 375/P/2012 din 06.12.2012, în temeiul art. art. 20 din Legea 78/2000, art. 163 alin. 1 C.pr.pen., art 164 alin 1 C.pr.pen., art. 165 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 255 alin 3 C.pen și art. 254 alin. C.pen., cele două loturi de teren date mită au fost indisponibilizate în vederea confiscării, prin instituirea unui sechestru asigurător.
În data de 14.11.2012 M. N. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore.
În data de 15.11.2012, prin încheierea din 15.11.2012 pronunțată în dosarul 44._, Tribunalul București a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. N., pe o perioadă de 29 de zile (vol.1, f. 245-249).
La data de 19.12.2012 prin încheierea pronunțată în cauza de fond nr._ 12 s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, după ce în prealabil s-a stabilit o cauțiune de 200.000 lei, încheiere rămasă definitivă.
Inculpatul formulează o altă cerere, până la termenul de fond, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar, cerere discutată în contradictoriu în ședința publică din data de 14.01.2013.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. N., pe o perioadă de 29 de zile prin încheierea din 15.11.2012 pronunțată în dosarul 44._, Tribunalul București a avut în vedere incidența art. 143 C.pr.pen. raportat la art. 68/1 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cerecetat și pentru care esteîn continuare judecat, prezumat a fi nevinovat dar și incidența art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de dare de mită este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe concrete că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
După admiterea în principiu a cererii formulate de către inculpat, pe fondul acesteia tribunalul a reținut :
La termenul intermediar din data de 27.02.2013, imediat după ce inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărător, a precizat în fața instanței că are cunoștință de obligațiile care decurg în eventualitatea admiteri unei astfel de cereri, cunoaște care este efectul nerespectării vreuneia dintre aceste obligații și s-a procedat la discutarea admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar
Dincolo de condiția preliminară, statuată de disp art. 1602 alin. 2 c.p.p. la care se raportează disp. art. 1604 c.p.p., în cazul liberării provizorii pe cauțiune conform căreia "Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta ca încerca sa zădărnicească aflarea adevărului in cauza [...] " și care constituie de altfel un preambul admiterii unei astfel de cereri instanța trebuie să analizeze pe fond exclusiv oportunitatea acesteia în raport de fiecare moment procesual.
Din această perspectivă trebuie remarcat că inculpatul a formulat o nouă cerere în cauză în condițiile în care într-un interval scurt de timp acesta a formulat alte asemenea cereri..
Conform cerințelor prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen tribunalul sesizează existența pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol potențial pe care de altfel își fundamentează tribunalul aprecierea supra oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar este exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptelor, întrucât esența faptelor reținute în sarcina inculpatului se concretizează prin aceea că în perioada iunie-octombrie 2012, M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic iar pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, făcută inclusiv în scris, promisiune care s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari, prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de intermediari, prețul total de vânzare al acestor terenuri fiind de 59.000 de lei. În condițiile în care valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.
Elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, este o persoană integrată social, inculpatul M. N. este necăsătorit, are 2 copii în întreținere, nu are antecedente penale, are studii superioare și a fost primar la momentul reținerii infracțiunii, aspecte avute în vedere de către instanță și la acest moment procesual, nu pot determina instanța să-și formeze convingerea că odată liberat provizoriu sub control judiciar inculpatul va avea un comportament adecvat în condițiile în care inculpatul M. N. l-a contactat pe șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, ceea ce, în cauza de față are corespondent în temerea instanței că odată liberat provizoriu sub control judiciar inculpatul va continua astfel de demersuri.
Inculpatul a formulat o nouă cerere în cauză în condițiile în care a mai formulat asemenea cereri sau s-a discutat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive sau a fost soluționată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, ori cereri de înlocuire.
Trebuie remarcat că deși Tribunalul prin Încheierea de ședință din data de 14.02.2013 pronunțată în această cauză a apreciat oportun înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, axându-se strict pe atenuarea condiției cumulative pe care o impune textul de lege individualizat la art. 148 alin. 1 lit. f teza II c.p.p. – strict perspectiva termenului rezonabil – considerând la acel moment că în continuare acuzațiile sunt grave, instanța de control judiciar prin decizia penală nr. 111/P/18.02.2013 a admis recursul declarat de DNA – Serviciul teritorial C. și a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Raportându-se strict la această decizie, deși ea vizează aprecieri concrete asupra art. 148 alin. 1 lit. f teza II c.p.p., fără a antama temeiurile care determină arestarea preventivă, tribunalul în concordanță cu decizia instanței de control judiciar apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată la 25.02.2013, imediat după decizia prin care s-a admis recursul declarat de DNA – Serviciul teritorial C. și a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, la data de 18.02.2013, apare ca inoportună într-un termen atât de scurt.
Dincolo de temeiurile tehnice care impun nereținerea art. 148 alin. 1 lit. f teza II c.p.p., instanța de control judiciar s-a pronunțat și din perspectiva oportunității punerii în libertate a inculpatului, în raport de natura strictă a interesului cercetării judecătorești în această cauză, interes care prevalează oricăror altor condiții impuse de lege, în acest sens instanța de fond neputând să opineze decât concordant cu instanța de control judiciar.
Față de cele reținute, în raport de oportunitatea și prudența punerii în libertate a inculpatului, chestiune statuată definitiv de instanța de control judiciar, Tribunalul consideră că nicio altă măsură preventivă mai puțin severă dublată de obligații restrictive în sarcina inculpatului nu ar putea garanta buna desfășurare a procesului penal în ciuda lipsei de antecedente penale a inculpatului și a faptului că acesta ar fi apreciat pentru activitatea depusă în calitate de primar.
Se impune privarea de libertate a inculpatului și pe considerentul că o mai bună administrare a justiției în cauza de față, până la avansarea într-o altă etapă a cercetării judecătorești și având în vedere specificul cauzei, s-ar efectua cu inculpatul în stare de arest situație în care neputându-se forma convingerea instanței, la acest moment procesual, asupra comportamentului inculpatului din perspectiva faptei de care este acuzat, extrem de gravă în raport de faptul că inculpatul a accesat cu mită nivelul de vârf al unei structuri polițienești, chiar șeful IPJ, nonșalanța acțiunilor inculpatului neconferind instanței garanții procesuale cu toate obligațiile care i se pot impune.
De altfel gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului a fost reținută de către instanța de fond și prin Încheierea de ședință din data de 14.02.2013 pronunțată în această cauză când s-a admis cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
De asemenea, dincolo de circumstanțele personale ce caracterizează pe inculpat, instanța apreciază că în raport de caracterul grav al infracțiunilor săvârșite, natura și modalitatea derulării acestora, impun, de asemenea, privarea de libertate, fără a antama, în acest moment procesual explicit, fondul cauzei.
Chiar dacă se susține că la acest moment, că nu exista nicio proba din care sa rezulte ca, lăsat in libertate, inculpatul ar proceda la comiterea de noi infracțiuni sau ca ar intenționa sa influențeze in mod negativ desfășurarea procesului penal, instanța apreciază că durata extrem de scurtă de la pronunțarea instanței de control asupra oportunității punerii în libertate a acestuia cât și criteriile complementare prevăzute de art.136 al. 8 c.pr.pen. raportate la realizarea scopului măsurilor preventive astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen. nu determină admiterea unei astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Tribunalul consideră că pentru inculpatul M. N., în această cauză, în raport de aspectele sesizate oportunitatea menținerii arestării preventive se bazează pe probe faptice iar un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 CEDO în aceste circumstanțe excepționale.
Din perspectiva normelor europene s-au prezentat fapte concrete în ceea ce privește riscurile antrenate în caz de punere în libertate a acuzatului și prin faptul că instanța a ținut cont de măsurile alternative, precum și prin faptul că dincolo de gravitatea faptelor comise, tribunalul a înțeles să analizeze individual situația inculpatului, oferind din această perspectivă motive "relevante și suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-l menține în arest preventiv.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. N. pentru motivele invocate prin apărători și cuprinse detaliat in partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat in esență, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 160/2 alin. 1 și 2 cod pr. penală.
La Curtea de Apel C., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință din data de 27.02.2013 a Tribunalului C. prin prisma criticilor aduse și sub toate aspectele, prev. de disp. art. 385/6 al. 3 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriului nr. 375/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE trimiterea în judecată a inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada iunie-octombrie 2012, M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic. Pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012. Promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.
Promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP Toncu M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.
Prin încheierea din data de 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. N. pentru o perioadă de 29 zile, de la data de 15.11.2012 la data de 13.12.2012, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. pr. pen. și este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., măsura fiind menținută succesiv după sesizarea instanței prin respingerea recursurilor promovate de inculpat.
Potrivit art. 136 alin. 1 cod pr. penală, in cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta, una din măsurile preventive prevăzute de lege printre care se numără și măsura arestării preventive.
Conform disp. art. 136 al. 2 cod pr. penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar.
Art. 160/1 cod pr. penală, prevede că, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv, poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, iar art. 160/2 și urm.cod pr. penală, prevăd că, liberarea provizorie sub control judiciar, se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Sub acest aspect, se constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoarea între 6 luni și 7 ani.
De precizat că, îndeplinirea condiției pozitive impusă de art. 160/2 alin. 1 cod pr. penală și a celei negative prev. de art. 160/2 al. 2 cod pr. penală, conferă arestatului doar o vocație la liberare provizorie și nu un drept, instanța având posibilitatea ca atunci când persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, să respingă cererea formulată în urma unui examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului sau inculpatului, calitatea acestuia, motivul de comitere a faptei, precum și natura ei, circumstanțele concrete ale cauzei, dar și datele ce caracterizează persoana învinuitului sau inculpatului.
Așadar, luarea măsurilor alternative celor privative de libertate, trebuie să corespundă realizării scopurilor acestora.
De subliniat că, examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, impune o verificare prealabilă a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tocmai pentru a constata dacă arestarea preventivă a fost legal luată și ulterior prelungită și menținută în același mod.
În caz contrar, devin incidente dispozițiile art. 139 al. 2 cod pr. penală care reglementează printre altele, revocarea măsurii în situația în care nu mai există nici un temei care să justifice menținerea.
Ca atare, față de cele expuse, curtea constată că în speță, măsura arestării preventive a inculpatului M. N. a fost luată in condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea disp. art. 143 cod pr. penală și art. 148 al. 1 lit.f cod pr. penală.
La acest moment procesual, instanța de control judiciar, constată subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecată.
Este prezent in continuare și temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală fiind îndeplinite în mod cumulativ cele două cerințe, respectiv, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevedere pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând date că, lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie analizat din perspectiva naturii faptei de care este acuzat inculpatul – faptă de corupție cu un grad ridicat de pericol social – subliniat tocmai de calitatea de primar a inculpatului, dar și de funcția pe care o deținea la data comiterii faptei persoana mituită, șeful I.P.J. C., raportat și la valoarea însemnată a mitei.
Nu poate fi trecută cu vederea nici rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni, amploarea acestui fenomen infracțional, cu consecințe negative asupra prestigiului autorității publice.
Este real că în cauză, există elemente care ar putea acționa în favoarea inculpatului, lipsa antecedenței penale, faptul că acesta are instruire superioară, o familie închegată, împrejurări care nu conduc automat la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Deși cercetarea judecătorească a demarat, inculpatul fiind audiat la termenul din 13.02.2013, in cauză urmează a fi audiați martorii din lucrări și administrarea de eventuale probe în apărare.
În acest stadiu procesual, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului prin liberarea sa provizorie, raportat și la perioada scurtă de timp care a trecut de la luarea măsurii arestării preventive, pe care instanța consideră că nu a depășit limitele rezonabilității, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea prezervării probatoriului, curtea apreciază că, în cauză se impune menținerea privării de libertate a inculpatului.
Pentru toate aceste argumente, instanța, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 al. 2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. N. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul M. N. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. M. E. C. M. M. U.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: L. L.
Red. Dec. Jud. M. U.
Tehnodact. Gref. C. S.
2 ex./05.03.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1094/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 110/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
