Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 581/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 7501/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.581/P
Ședința publică din data de 14.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTOR – A. I.
JUDECĂTOR – D. I. N.
Grefier – D. V.
Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial C. - a fost reprezentat prin Procuror – A. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul A. G. - fiul lui M. și E., născut la data de 03.12.1948, deținut în Arestul IPJ C., împotriva încheierii nr.22 din data de 09.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat A. G., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales A. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-art.181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.318 cod procedură penală, președintele completului de judecată verifică identitatea recurentului inculpat A. G..
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul – inculpat, avocat A. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. G..
Apreciază că, din perspectiva instituției liberării provizorii sub control judiciar, se discută tocmai în interiorul unei măsuri a arestării preventive care, la un moment dat, a fost considerată de către instanțele de judecată ca fiind legală și temeinică, astfel încât condițiile și cazurile pentru care s-a luat această măsură nu trebuie să mai stea în atenția judecătorului.
Astfel, instanța trebuie să se raporteze numai la cerințele art.1602 alin.2 cod procedură penală, ce au în vedere îndeplinirea sau neîndeplinirea celor două condiții negative: pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni și pericolul ca acesta să acționeze astfel încât să denatureze probatoriul, pe calea alterării acestuia.
Consideră că nu există un astfel de pericol și, în acest sens, în principal, se face dovada că motivele importante pentru care s-a luat măsura arestării preventive și care țineau de necesități ale urmăririi penale pentru identificarea unor persoane și audierea acestora în calitate de martori sau învinuiți, au fost rezolvate chiar în perioada imediat următoare luării măsurii arestării preventive.
Mai mult, față de una din persoanele în legătură cu care A. G. a declarat în fața procurorului, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind vorba despre inculpata C. V..
Dincolo de vârsta pe care acesta o are – 65 de ani – acesta suferă de o afecțiune gravă, respectiv sindromul de apnee în somn, chiar din perspectiv pierderii vieții, fiind vorba despre o afecțiune ce determină stoparea activității respiratorii în timpului somnului, imposibil de controlat, decât cu ajutorul unu aparat care nu poate fi folosit de inculpat la locul de detenție, deoarece nu există, în camera respectivă, o priză pentru a fi conectat la curent electric. Menționează că familia inculpatului s-a prezentat cu aparatul respectiv la Arestul IPJ C., însă n-a fost posibilă punerea acestuia în funcțiune, întrucât nu există prize decât în camerele de gardă ale lucrătorilor de poliție.
Mai mult decât atât, la locul de detenție, inculpatul se află într-o cameră împreună cu alte cinici persoane, toate fumătoare.
În ceea ce privește restul afecțiunilor de care suferă inculpatul, sunt dovedite prin actele medicale atașate la dosarul cauzei, însă nu sunt atât de periculoase ca cea menționată anterior, însă inculpatul necesită tratament și pentru acestea.
Solicită a se avea în vedere faptul că liberarea provizorie sub control judiciar este o instituție ce a fost introdusă în legea penală tocmai pentru a fi aplicată, iar nu evitată, mai ales că limitele de pedeapsă până la care poate fi formulată o astfel de cerere diminuează serios șansele inculpaților față de care se ia măsura arestării preventive. De asemenea, trebuie apreciată această măsură nu ca un beneficiu excepțional în favoarea inculpatului arestat, decât în măsura în care își poate rezolva problemele medicale în stare de libertate, ci ca o modalitate de individualizare a măsurii preventive, conform prevederilor art.136 alin.2 cod procedură penală.
Fiind o măsură alternativă, sub puterea și garanția obligațiilor ce vor fi stabilite în sarcina inculpatului, se va asigura scopul procesului penal, respectiv: celeritate, prezența inculpatului și judecarea acestuia într-o manieră în care probatoriul să nu fie alterat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul A. G., apreciind că buna desfășurare a procesului penal impune privarea în continuare de liberate a acestuia, în caz contrar creându-se o reală stare de tulburare în rândul opiniei publice. În acest sens, se au în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, limitele mari ale pedepsei la care acesta este expus, complexitatea cauzei, numărul mare de persoane care sunt cercetate în cauză alături de inculpat, dar și mesajul negativ pe care l-ar transmite opiniei publice punerea acestuia în libertate.
Având în vedere probele administrate până la acest stadiu al procedurii, din care rezultă că inculpatul a primit mită o sumă mai mare de bani decât cea reținută inițial și că acesta a organizat fraudarea tuturor probelor de examen ce s-a desfășurat la data de 05.07.2013 la Liceul „I. B.” din M., și nu doar pe cea de la chimie, ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat și de rezonanța socială negativă a acestora, nu se poate aprecia altfel decât în sensul că inculpatul prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, acest pericol nu s-a diminuat de la momentul arestării inculpatului, ci dimpotrivă, a sporit, dată fiind activitatea infracțională a descoperită și cercetată după arestarea acestuia.
Toate aceste aspecte trebuie reținute și interpretate prin raportare la atitudinea inculpatului, care a refuzat orice contribuție la aflarea adevărului în cauză, existând indicii că acesta poate împiedica în continuare aflarea adevărului prin influențarea martorilor, elocvente în acest sens fiind declarațiile martorului V. M. și ale inculpatei C. V..
În aceste condiții, nici garanțiile personale ale inculpatului (vârsta, lipsa antecedentele antecedentelor penale) și nici obligațiile prevăzute în art.1602 cod procedură penală, nu sunt de natură să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă persoana acestuia.
De asemenea, dată fiind pedeapsa la care este expus, durata arestării preventive nu riscă să se transforme într-o executare în avans a pedepsei și nici nu a condus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică.
În legătură cu afecțiunile medicale de care suferă inculpatul, în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. C., persoanele private de libertate beneficiază de asistență medicală permanentă și, de asemenea, este dreptul inculpatului de a solicita procurorului, în faza de urmărire penală, transferarea sa la Spitalul Penitenciar Poarta Albă.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
Având cuvântul în replică pentru recurentul – inculpat, avocat A. A., din perspectiva susținerilor reprezentantului Ministerului Public în sensul că în prezenta cauză mai sunt cercetate și alte persoane – cadre didactice de la același liceu și membrii ai comisiei de bacalaureat – urmează a fi luate în considerare și chestiuni ce țin de egalitatea aplicării legii pentru situații similare, în raport și de restul persoanelor anchetate, față de care nu s-a propus nici o măsură preventivă și raportat la care comunitatea orașului M. este la fel de afectată în legătură cu fraudarea examenului de bacalaureat ca și în ceea ce-l privește pe inculpatul A. G.. Problema care se pune este de a se cunoaște, în rândul comunității, care este motivul pentru care numai o singură persoană din cele cercetate se află în stare de arest preventiv, iar cei care au conceput și au contribuit major la fraudarea examenului, se află în stare de libertate.
Având cuvântul în replică, reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că egalitatea de tratament presupune situații similare, însă inculpatul A. G. nu se regăsește în situație similară cu nici unul dintre învinuiții sau inculpații din prezenta cauză.
Astfel, inculpatul, în calitate de profesor universitar, a fost președinte al comisiei de bacalaureat timp de 8 ani, la diverse licee din mun. M. și, având funcție de conducere, a organizat activitatea tuturor celorlalți membrii ai comisiei, el fiind cel care a coordonat fraudarea examenului de bacalaureat, a organizat luarea mitei de către membrii comisiei, a păstrat legătura cu inculpata C. V., ce a făcut legătura între el și mituitori și, respectiv, ceilalți membrii ai comisiei, a pretins cea mai mare sumă de bani, a făcut presiuni asupra celorlalți învinuiți sau inculpați pentru a primit mita, a încercat influențarea adevărului și a refuzat orice colaborare cu organele de urmărire penală, în timp ce restul au dat declarații corespunzătoare adevărului.
Având cuvântul în replică pentru recurentul – inculpat, avocat A. A. solicită a se observa că banii au fost strânși cu mult timp înainte ca inculpatul A. G. să fie numit președinte al comisiei de bacalaureat.
În ultimul cuvânt, recurentul – inculpat A. G. precizează că, din cauza acestor acuzații, i-a fost distrusă cariera, însă riscă să își piardă și viața în situația în care va rămâne în continuare în stare de arest preventiv, atâta vreme cât, raportat la afecțiunile grave de care suferă, are nevoie de a fi asistat de un aparat în timpul somnului, însă acesta nu poate fi utilizat la locul de detenție.
Solicită a fi cercetat în stare de libertate, cu mențiunea că va fi în permanență la dispoziția organelor judiciare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr.22 din data de 09.08.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. G. – fiul lui M. și E., născut la data de 03.12.1948, deținut în Arestul I.P.J.C..”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea formulată de inculpat, din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile instituției liberării provizorii sub control judiciar, îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege referitoare la pedeapsa prevăzută de lege, pe fondul acesteia, cererea nu este întemeiată.
Inculpatul A. G. este cercetat de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.254 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații care nu sunt destinate publicității, prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.75 lit.a C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Ca situație de fapt s-a reținut că la data de 05.07.2013, inculpatul, în calitate de director al Școlii Generale nr.1 din mun.M. și membru în comisia de bacalaureat de la centrul de examen nr.37, Liceul Tehnologic I. B. din M., a primit mai multe sume de bani de la elevii care susțineau examenul de bacalaureat la unitatea școlară amintită pentru a face un act contrar atribuțiilor de serviciu care decurgeau din funcția deținută în comisie, respectiv pentru a le permite să fraudeze proba la chimie desfășurată la data respectivă și permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații la informații care nu sunt destinate publicității, prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, constând în aceea că la data de 05.07.2013, învinuitul a distribuit elevilor care se aflau în sala de examen nr.5 din Liceul Tehnologic I. B. mai multe înscrisuri conținând rezolvările subiectelor de la proba de chimie anorganică.
Prin încheierea nr.75 din data de 26.07.2013 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin Încheierea nr.68 din 01.08.2013 a Curții de Apel C., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. G. pe o durată de 29 de zile, cu începere din data de 26 iulie 2013 până la 23 august 2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, privind săvârșirea de către inculpatul A. G. a infracțiunilor pentru care este cercetat, fiind astfel incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, astfel cum decurge din analiza probelor administrate in cursul urmăririi penale.
Totodată, instanța a considerat că sunt incident cu privire la inculpat cazurile prev. de art. 148 lit.b și f Cod procedură penală.
Referitor la cazul prevăzut la art.148 lit.b Cod procedură penală, instanțele de judecată au reținut existența datelor concrete că inculpatul A. G. încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea persoanelor audiate în cauză în diferite calități, ori prin influențarea unor persoane de a înlătura mijloace materiale de probă, cum ar fi e-mailuri expediate/primite, memoria unor aparate electronice, imprimante, etc .
Totodată s-a stabilit că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute și de pericolul social pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este aplicabil și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Potrivit art. 1602 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se pot acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului și la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost comise infracțiunile.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive care conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art.1601 și urm. Cod procedură penală și art.23 alin.10 din Constituție.
Prin decizia nr.17/2011 pronunțată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că „În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate.
Totodată, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.”
În consecință, în raport de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, după parcurgerea etapei prealabile de verificare a condițiilor de admisibilitate a cererii, instanța este ținută să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate, în raport de elementele care privesc fapta pentru care se efectuează cercetări, gradul de pericol social concret, împrejurările în care ar fi fost comisă, urmările produse, persoana inculpatului.
Această instituție procesuală a liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, fiind indisolubil legată de considerațiuni ce privesc personalitatea celui arestat și împrejurările concrete ale infracțiunilor pentru a căror comitere este cercetat și poate avea aplicabilitate numai în situația în care măsura arestării preventive nu este absolut necesară.
Instanța are obligația ca, în cadrul examenului de temeinicie, să analizeze cererea de liberare provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei în discuție, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
Ori unul din cazurile reținute ca fundament al arestării preventive a inculpatului este cel prev de art.148 lit.b Cod procedură penală, stabilindu-se existența datelor că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, fiind necesară a se asigura buna desfășurare a procesului penal. În atare situația, liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună în raport de scopul protejării activității de urmărire penală și a probelor a căror administrare este necesară pentru soluționarea cauzei și aflarea adevărului.
Totodată, în speță, analiza concretă a activităților ilicite pentru care inculpatul A. G. este supus instrucției penale, astfel cum sunt relevate din probele culese de organele de cercetare penală, conturează presupunerea legitimă că inculpatul a comis acte reprobabile ce au adus atingere relațiilor de serviciu ale autorităților publice în materia concursurilor și examenelor școlare
Pericolul social pentru ordinea publică este actual și rezultă din modul de comitere a infracțiunii comise, asupra sa planând bănuiala comiterii infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.254 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., constând în aceea că, în calitate de director al Școlii Generale nr.1 din mun.M. și membru în comisia de bacalaureat de la centrul de examen nr.37, Liceul Tehnologic I. B. din M., a primit mai multe sume de bani de la elevii care susțineau examenul de bacalaureat la unitatea școlară amintită pentru a face un act contrar atribuțiilor de serviciu care decurgeau din funcția deținută în comisie, respectiv pentru a le permite să fraudeze proba la chimie desfășurată la data respectivă și permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații la informații care nu sunt destinate publicității, prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, constând în aceea că la data de 05.07.2013, învinuitul a distribuit elevilor care se aflau în sala de examen nr.5 din Liceul Tehnologic I. B. mai multe înscrisuri conținând rezolvările subiectelor de la proba de chimie anorganică.
Astfel cum s-a subliniat atât în încheierea prin care s-a dispus arestarea inculpatului, cât și în hotărârea de respingere a recursului, acest gen de fapte au un impact deosebit de negativ asupra populației, faptele de corupție pentru care este cercetat inculpatul A. G. fiind percepute ca infracțiuni grave de către cetățeni, sunt de natură a pune sub semnul incertitudinii corectitudinea întregului sistem de învățământ, egalitatea de șanse în accederea la locuri de muncă și funcții în societate, și nu în ultimul rând sunt de natură a submina mentalul colectiv privind comportamentul onest în societate.
Atragem atenția asupra faptului că astfel de comportamente care urmăresc obținerea de mijloace materiale ilicite prin favorizarea fraudelor școlare, la examene importante precum cel de bacalaureat (care are natura trierii elevilor calificați, pregătiți și cu aptitudini în accederea la locuri de muncă/facultăți ce pretind un anumit nivel al cunoștințelor) sunt de natură a favoriza o pierdere a interesului elevilor pentru acumularea de cunoștințe, trecerea unor examene prin diverse metode de eludare a corectitudinii acestor examene și de a determina apariția unor categorii „profesionale” care nu au pregătirea necesară de a îndeplini diverse ocupații necesare în societate.
Instanța de fond a reținut că la acest moment procesual, când de la momentul luării măsurii arestării preventive nu au trecut decât 15 zile, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului atât în raport de împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comise faptele, dar și de presupusa atitudine de influențare a bunului mers al justiției.
Pe de altă parte cetățenii care au aflat despre faptele inculpatului și au perceput că o astfel de atitudine este de natură a perturba legalitatea și ordinea publică, în același timp, au luat la cunoștință și despre conduita promptă a organelor judiciare și despre măsurile procesuale luate cu celeritate, privarea de libertate fiind de natură a spori încrederea în instituțiile menite să ocrotească legalitatea într-un stat de drept și, totodată, o descurajare a persoanelor ce ar putea comite infracțiuni de același gen.
Aspectele de natură a caracteriza persoana inculpatului, împrejurarea că acesta are nu are antecedente penale, are o familie organizată – nu sunt de natură a contrabalansa argumentele ce susțin subzistența unui pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel aceste motive au fost analizate și de către instanțele care au dispus în mod definitiv arestarea inculpatului pentru 29 de zile, iar de la acel moment și până în prezent nu au apărut elemente noi de natură a sublinia vreo agravare a stării de sănătate a inculpatului.
La determinarea vocației inculpatului la liberare provizorie nu se pot ignora aspectele enunțate anterior, privarea de libertate fiind, cel puțin la acest moment procesual, în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, motiv pentru care nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice fiind prioritare.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp, iar continuarea detenției se justifică dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale, aspecte aplicabile în cauza de față.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A. G., motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 14.08.2013 cu ocazia dezbaterilor și sunt cuprinse în practicaua prezentei decizii, neimpunându-se reiterarea lor.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul A. G. nu este fondat, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie formulată de către inculpatul A. G., Curtea reține că potrivit art.1602 al.1 c.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție se impune a fi raportată și la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la circumstanțele reale in care se reține că s-ar fi săvârșit infracțiunile pentru care se efectuează in prezent cercetări, liberarea provizorie sub control judiciar fiind o vocație ( raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa cât și la celelalte condiții de admisibilitate) și nu un drept pentru inculpat.
Îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 160² al. 1, 2. c.pr.pen. nu constituie un temei suficient pentru a aprecia drept întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, liberarea fiind facultativă pentru instanță, aspect care rezultă din sintagma „se poate acorda”, instanța fiind cea care va dispune și în raport de temeinicia cererii.
În acest sens, Curtea are în vedere și decizia nr. 17/17.10.2011 a ÎCCJ, prin care s-a arătat că îndeplinirea condiției pozitive prevăzute la art.1602 alin.1 Cod.proc.pen. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art.1602 alin.2 Cod.proc.pen. nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a respinge cererea dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
În prezenta cauză, Curtea constată că, deși sunt îndeplinite cerințele art.160/2 alin.1 C.proc.pen., sub aspectul temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciază că în interesul unei bune desfășurări a procesului penal nu se impune admiterea cererii formulate în acest stadiu al urmăririi penale.
Curtea reține că potrivit art. 136 alin.2 C.proc.pen. „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune”, aspect care implică ca o cerere de liberare provizorie să se examineze nu numai cerințele legale prev. de art.160/2 C.proc.pen. ci și temeinicia unei asemenea cereri raportat la asigurarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen., respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Având în vedere stadiul procesului penal, față de actele și lucrările dosarului de urmărire penală efectuate până în prezent, Curtea apreciază că în interesul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal ( care are drept scop „constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni”, potrivit art. 1 alin. 1 C.proc.pen. ) nu se impune în acest moment admiterea cererii formulată de către inculpatul A. G..
Curtea constată că la examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie verificate atât condițiile prev. de art. 1602 alin.1,2 cod procedură penală, ce prevăd aspecte a căror existență atrage respingerea cererii de liberare provizorie, cât și aspecte care țin de temeinicia cererii de cererii de liberare provizorie raportat la prev. art. 1608a alin.2 cod procedură penală cu referire la prev. de art.136 alin.1,2,8 cod procedură penală.
Astfel, Curtea reține că deși în cauză nu există vreuna dintre situațiile prev. de art. 1602 alin.1,2 cod procedură penală, în acest moment procesual nu se poate aprecia că scopul prev. de art.136 alin.1 cod procedură penală, respectiv buna desfășurarea a procesului penal, se poate realiza prin liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați.
Curtea constată că nu este întemeiată susținerea recurentului A. G. în sensul că se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar deoarece nu există nici un argument că vor influența în vreun fel bunul mers al procesului penal, nu doar acest aspect singular trebuind să fie avut în vedere la aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar; astfel, Curtea are în vedere că scopul prev. de art.136 alin.1 cod procedură penală, respectiv buna desfășurarea a procesului penal, trebuie raportat și la prevederile art.1 alin.2 cod procedură penală care reglementează scopul procesului penal: „scopul procesului penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor”.
În acest sens, Curtea are în vedere că din momentul săvârșirii faptelor a trecut o perioadă scurtă de timp (de aprox. 1 lună și 1 săptămână), că urmărirea penală nu a fost finalizată, că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul A. G. au un grad ridicat de pericol social, raportat la realitățile sociale actuale, la notorietatea procentului redus de promovare a examenului de bacalaureat a elevilor (de aprox. 50%) care reflectă situația învățământului românesc, aspecte față de care favorizarea fraudelor școlare, la examene importante precum cel de bacalaureat sunt de natură a favoriza o pierdere a interesului elevilor pentru acumularea de cunoștințe, trecerea unor examene prin diverse metode de eludare a corectitudinii acestor examene și de a determina apariția unor categorii „profesionale” care nu au pregătirea necesară de a îndeplini diverse ocupații necesare în societate .
Curtea apreciază că sensul în care instanța de fond a constatat că cererea inculpatului A. G. de libertare provizorie sub control judiciar nu este oportună în acest moment procesual este cel al netemeiniciei acestei cereri în acest moment, raportat la timpul scurt de la săvârșirea faptei și faptul că nu a început cercetarea judecătorească.
Curtea apreciază că aspectele expuse în motivele de recurs cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului A. G. nu prevalează asupra interesului general, referitor atât la starea de securitate socială pe care trebuie să o asigure instituțiile statului prin reacția promptă față de săvârșirea unor infracțiuni grave cât și asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, față de aspectele expuse mai sus.
Curtea mai apreciază că nu sunt întemeiate nici celelalte motive de recurs ale inculpatului A. G., acesta neregăsindu-se în situație similară cu nici unul dintre învinuiții sau inculpații din prezenta cauză.
Astfel, inculpatul, în calitate de profesor universitar, a fost președinte al comisiei de bacalaureat timp de 8 ani, la diverse licee din mun. M. și, având funcție de conducere, a organizat activitatea tuturor celorlalți membrii ai comisiei, din mijloacele de probă administrate în cauză până în prezent reieșind presupunerea rezonabilă că el a fost cel care a coordonat fraudarea examenului de bacalaureat, a organizat luarea mitei de către membrii comisiei, a păstrat legătura cu inculpata C. V., ce a făcut legătura între el și mituitori și, respectiv, ceilalți membrii ai comisiei, a pretins cea mai mare sumă de bani (3.000 euro), a făcut presiuni asupra celorlalți învinuiți sau inculpați pentru a primit mita, a încercat influențarea adevărului, raportat la declarațiile martorei C. V. și ale celor 2 elevi care au fost depistați având în posesie subiectele rezolvate.
Referitor la problemele de sănătate invocate de inculpatul A. G., Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod temeinic că art-1391 Cod procedură penală stabilește că în cazul în care cel arestat preventiv suferă de afecțiuni ce nu pot fi tratate în rețeaua medicală a ANP, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat A. G. împotriva încheierii nr.22 din data de 09.08.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, inculpatul A. G. va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat A. G. - fiul lui M. și E., născut la data de 03.12.1948, deținut în Arestul IPJ C., împotriva încheierii nr.22 din data de 09.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul A. G. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.08.2013.
Președinte, Judecător,
C. C. D. I. N.
Pentru grefier D. V.
aflată în C.O., conform art. 312 al. 2 cod pr. penală,
semnează grefier secție penală
I. C.
Jud. fond: I.C. S.
Red.dec. jud. D.I.N.
2 ex./ 19.08.2013
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
JUDECĂTOR,
A. I.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 929/2013.... | Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de... → |
|---|
