Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 1736/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1736/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 52/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA – JUDEȚUL C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 4140
SENTINȚA PENALĂ NR. 1736
Ședința publică din data de 04.07.2013
PREȘEDINTE - M. V. U.
GREFIER - C. M. N.
Ministerul Public a fost legal reprezentat de procuror P. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia
S-a luat în pronunțare cauza penală privind pe inculpații:
- T. D., CNP_, fiul lui N. și M., născut la data de 24.10.1971 în ., în prezent în arestat în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., cu domiciliul în ., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, recidivist postcondamnatoriu, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 3846/P/2007 din data de 21.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prev. de art. 208 al.1- 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal (două fapte, pct. 1 și 2 din rechizitoriu), cu aplic .art. 33 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a și art. 61 Cod penal;
- P. N., CNP_, fiul lui I. și E., născut la data de 09.04.1977 în . C., în prezent încarcerat în Franța în Penitenciarul Val de Reuil, cu domiciliul în comuna M. K., ., județul C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, recidivist postexecutoriu, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 3846/P/2007 din data de 21.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prev. de art. 208 al.1- 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal (două fapte, pct. 1 și 2 din rechizitoriu), cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal
- M. G., CNP_, fiul lui D. și Rubeaua, născut la data de 28.02.1980 în Medgidia, județul C., cu domiciliul în Cobadin, ., județul C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, fără antecedente penale, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 3846/P/2007 din data de 21.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prev. de art. 208 al.1- 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal (două fapte, pct. 1 și 2 din rechizitoriu), cu aplic art. 33 lit. a Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2013 și 04.07.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 3846/P/2007 din 21.05.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 (al.1) – 209(1) lit. a, g, i (2 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și 37 lit. a și 61 cod penal, P. N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 (al.1) – 209(1) lit. a, g, i (2 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și 37 lit. b cod penal și M. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208(al.1) – 209(1) lit. a, g, i (2 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
2. S-a reținut în actul de sesizare că, în datele de 03.07.2006 și 07.07.2006, inculpații, împreună cu făptuitorul N. M., pe timp de noapte și prin efracție, au pătruns în curtea părților vătămate B. L. și C. D., de unde au sustras o ladă frigorifică și mai multe animale în valoare totală de 400 RON.
Prin rechizitoriu se reține că partea vătămată B. L. se constituie parte civilă pentru suma de 2000 RON fără alte specificații.
3. În faza de urmărire penală au fost administrate probele cu:
- înscrisuri: plângerile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului în urma cărora au fost ridicate urme papilare, procesele-verbale de reconstituire în prezența numitului N. M., autodenunțul numitului N. M. din data de 08.07.2006.
- declarația părții vătămate C. D., care arată că i-au fost furate 7 oi și 2 viței de autori necunoscuți, animalele fiind transportate cu o mașină Dacia cu nr. de înmatriculare_ .
- declarațiile martorilor S. C., care arată că nu cunoaște nimic despre autor, nefiind de față, R. G., care arată că nu cunoaște nimic despre autor, deoarece nu a fost de față, B. G., administrator al ., care susține că el este cel căruia i-a fost sustrasă lada frigorifică aflată în fața locuinței, unde se află și magazinul mixt; martorul nu indică un autor al faptei, ci arată că a aflat că N. M. ar fi autorul când a venit cu organele de poliție la locul faptei; Horțea N., vecin cu martorul B. G., care a aflat despre furt din zvonul colectivității, Ș. I., vecin cu martorul B. G., care a aflat din auzite despre furt, C. A., frate cu partea vătămată C. D., care arată că a auzit despre furtul animalelor care aparțineau fratelui său de la acesta; arată că la data de 08.07.2006, pe lângă grajdul comun unde se aflau atât animalele martorilor, cât și cele ale părții vătămate, a trecut un autoturism Dacia gri metalizat necunoscut; C. G., frate cu partea vătămată C. D., care în data de 08.07.2006, în jurul orei 05.00, pe când martorul se afla la grajdul unde se aflau animalele sale împreună cu cele ale părții vătămate, a văzut mai multe persoane încărcând într-o mașină lângă grajd și ulterior un autoturism Dacia de culoare gri metalizat al cărui nr. de înmatriculare avea terminația EMA trecând pe drum; P. E., martor asistent la reconstituirea efectuată de organele de cercetare penală la locuința părții vătămate C. D.; D. C., martor asistent la reconstituirea efectuată de organele de cercetare penală la locuința părții vătămate C. D.; N. M., care arată că, împreună cu inculpații T. D., P. N. și Iirimia G., au sustras lada frigorifică găsită ulterior abandonată și că, împreună cu inculpații T. D. și P. N., au sustras 7 oi și 2 tăurași aparținând părții vătămate C. D. pe care le-au transportat cu un autoturism furat, ulterior I. G. și M. G. înstrăinându-le către numitul Chemal, care le-a plătit suma de 8 000 000 lei (ROL); I. N. care arată că, fiind proprietarul autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_, în dimineața zilei de 08.07.2006 a constat dispariția autovehiculului din locul de parcare, acesta fiind identificat ulterior pe raza comunei Ciocârlia, jud. C., bunul prezentând mai multe avarii, iar în interior excremente de origine animală.
4. Inițial cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din data de 12.06.2008.
În fața instanței de judecată astfel învestite, partea vătămată C. D., a declarat la termenul din data de 18.12.2009 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2500 RON, reprezentând contravaloarea animalelor furate.
La termenul din 11.09.2008 a fost audiat martorul denunțător N. M. care a învederat că a denunțat calomnios faptele și pe cei trei inculpați pentru obținerea unor avantaje juridice prin contopire, în realitate neavând cunoștință despre cele reținute în actul de sesizare a instanței.
În cauza penală au fost reaudiați părțile vătămate C. D. și martorii D. C., Horțea N. și C. G., declarațiile acestora, sub prestare de jurământ în cazul martorilor, fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința penală nr. 2310/P/18.12.2009 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Medgidia a dispus achitarea inculpaților în baza art. 10, lit. c CPP, apreciind că singura probă de vinovăție a celor trei inculpați o reprezintă declarația martorului N. M., de care, însă, acesta s-a dezis în cursul cercetării judecătorești.
5.1. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, criticând soluția sub aspectul temeiniciei.
5.2. Prin decizia penală nr. 539/13.12.2010, Tribunalul C. a admis apelul și, desființând în tot sentința penală atacată, a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, cu reluarea judecății de la începutul cercetării judecătorești.
5.3. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că, din relațiile obținute în timpul judecării apelului, inculpatul M. G. se afla în executarea unei pedepse privative de libertate în Portugalia încă din data de 29.05.2007, iar inculpatul P. N. se afla în executarea unei pedepse privative de libertate în Franța, cu aprecierea Tribunalului că executarea pedepsei privative a fost începută înainte de luna noiembrie 2009, când a fost judecat în primă instanță de Judecătoria Medgidia.
A apreciat că textul art. 314 CPP, care instituie obligativitatea aducerii inculpatului arestat la judecată, nu distinge după cum măsura/pedeapsa privativă de libertate este executată în țară sau în străinătate, iar potrivit art. 197, alin. 2 CPP, sancțiunea nulității atrasă de încălcarea dispozițiilor relative la prezența inculpatului, când aceasta este obligatorie, nu poate fi înlăturată în nici un mod.
A statuat ca, în rejudecare, instanța de fond să facă demersuri pentru lămurirea situației juridice concrete a fiecărui inculpat și, pentru inculpații deținuți în străinătate, să demareze procedurile judiciare de transfer al persoanelor condamnate în vederea executării pedepsei pe teritoriul României ori de transfer temporar al acestora pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările ulterioare.
6. În vederea rejudecării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din data de 21.01.2011.
În rejudecare au fost audiati inculpatul T. D. și martorii D. C. și C. G..
Au fost întreprinse demersuri în vederea transferării temporare pe teritoriul României a inculpaților M. G. și P. N., aceștia aflându-se în executarea unor pedepse cu închisoarea pe teritoriul Portugaliei, respectiv al Franței, demersuri rămase fără rezultat.
Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2013, apreciind că, urmare punerii în libertate a inculpatului M. G., procedura judiciară poate fi desfășurată în condiții de regularitate cu privire la inculpații T. D. și M. G., instanța a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul P. N., cu consecința constituirii unui alt dosar.
Dosarul penal nou constituit a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din data de 14.03.2013.
În cauza disjunsă au fost inițiate demersuri în vederea audierii inculpatului P. N. prin videoconferință, fiind formulată în acest sens cerere de asistență judiciară internațională în materie penală către autoritățile franceze competente, însă și acest demers judiciar inițiat de Judecătorie a rămas fără rezultat deoarece inculpatul menționat a refuzat actul de procedură.
Urmare refuzului amintit, la termenul de judecată din data de 29.05.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de indivizibilitate și, admițând-o, a dispus reunirea cauzei penale cu nr._ la cauza penală inițială cu nr._ și din care fusese anterior disjunsă.
Procedând conform dispozițiilor art. 385 CPP, instanța de rejudecare reține următoarele:
7. Situația de fapt.
Prin plângerile penale din datele de 04.07.2006 și 08.07.2006, persoanele vătămate B. L., în calitate de administrator al s.c. Family Mixt s.r.l. Ciocârlia, și C. D. au sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea, în dauna acestor persoane, a infracțiunilor de furt de către autori necunoscuți, învederând că au fost sustrase o ladă frigorifică încărcată cu înghețată și carne de pasăre, în cazul primei persoane vătămate, respectiv 7 ovine și 2 viței, în cazul celei de-a doua persoane vătămate.
Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului unde au fost fixate urmele infracțiunilor reclamate.
La data de 15.05.2007, a parvenit organelor de cercetare penală autodenunțul numitului N. M., care a arătat faptul că în lunile iunie - iulie 2006 a spart un magazin situat în satul Ciocârlia de Jos și a furat mai multe animale. Prin declarația din 28.05.2007, autodenunțătorul a precizat că la săvârșirea infracțiunii de furt având ca obiect lada frigorifică au participat și inculpații T. D. și P. N., iar la transportarea animalelor sustrase din gospodăria părții vătămate C. D. a participat și inculpatul M. G..
Urmare declarațiilor martorului N. M., organele judiciare au procedat la reconstituirea modalităților și împrejurărilor de comitere a celor două furturi, martorul indicând modul de operare propriu și traseul parcurs de acesta, fără a descrie, însă, și activitățile desfășurate de inculpații din prezenta cauză.
În cauza penală constituită ca urmare a autodenunțului mai sus descris, instanța de judecată l-a condamnat în mod definitiv pe N. M. pentru săvârșirea celor două infracțiuni de furt calificat, relevantă fiind sentința penală nr. 222/P/2008 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 410/01.10.2008 a Tribunalului C. și prin retragerea recursului inculpatului.
8. Materialul probator.
Materialul probator analizat în cauză este cel expus la pct. 3 din prezenta hotărâre, la care se adaugă declarațiile inculpatului T. D. și ale martorilor D. C. și C. G. furnizate în faza de judecată.
Din ansamblul probator se desprinde cu caracter singular declarația martorului N. M., care învederează că la comiterea furturilor au participat și inculpații T. D., P. N. și M. G.. Niciuna dintre probele administrate în cauză nu susțin această declarație, deși unele declarații de martor (ex. C. G.) reprezintă probe directe în privința comiterii infracțiunilor de furt de mai multe persoane împreună.
Nici procesele-verbale întocmite cu ocazia reconstituirilor modalităților și împrejurărilor de comitere a celor două furturi nu furnizează informații în sprijinul acuzării, martorul N. M. descriind cu acea ocazie propriul modus operandi, fără a face vreo mențiune asupra activităților materiale concrete întreprinse de pretinșii coautori și nici asupra modalităților sau împrejurărilor în care pretinsele acte materiale au fost executate.
Din acest ultim punct de vedere, critica formulată în motivarea apelului de Ministerul Public asupra temeiniciei soluției de achitare (aspect asupra căruia instanța de rejudecare trebuie să se pronunțe potrivit deciziei de apel) are caracter pur formal, probele și hotărârile judecătoreștiinvocate de unitatea de parchet vizând fapta și vinovăția martorului N. M. - asupra cărora instanța de judecată s-a pronunțat în mod definitiv potrivit celor reținute la pct. 7, alin. ultim din prezenta sentință – iar nicidecum faptele și vinovățiile inculpaților T. D., P. N. și M. G..
De altfel, nici declarațiile martorilor C. A., C. G. și I. N., invocate de parchet, nu ajută la identificarea autorilor și stabilirea vinovăției acestora, probele fiind însă relevante în privința mijloacelor folosite de autori la comiterea furtului și pentru dovedirea elementului material al faptelor.
9. Potrivit dispozițiilor art. 66, alin. 1 Cod procedură penală, “Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.”
Față de acestă stare de fapt și de drept, deoarece probele administrate în cauză nu dovedesc, în afara oricăror dubii, că inculpații T. D., P. N. și M. G. au comis infracțiunile imputate prin actul de sesizare, condamnarea acestora neputând fi dispusă exclusiv pe baza declarației unei singure persoane, instanța va găsi incidente în cauză dispozițiile art. 10, lit. c CPP.
În consecință, instanța apreciază că din materialul probator rezultă existența acțiunilor de deposedare a părților vătămate – imposedare a autorilor faptelor cu privire la bunurile sustrase, faptul că la comiterea infracțiunilor reținute au participat mai multe persoane și că la transportarea bunurilor sustrase a fost folosit un autoturism furat, din care se poate deduce existența faptelor în materialitatea lor, însă nu este dovedită și persoana care a produs prejudiciul, în speță, autorul/autorii infracțiunilor de furt.
Prin urmare, în baza art. 11, pct. 2, lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10, lit. c Cod procedură penală, instanța va dispune achitarea inculpaților T. D., P. N. și M. G., cu aprecierea mai sus expusă că faptele nu au fost săvârșite de aceștia.
10. Acțiunea civilă.
Referitor la acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile B. L. și C. D., deoarece nu s-a dovedit că faptele ilicite sunt imputabile inculpaților T. D., P. N. și M. G., în baza art. 346, alin. 1 și alin. 3 CPP, instanța nu va acorda despăgubiri civile.
11. In baza art. 189 CPP raportat la art. 349 CPP, va dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Constanta a sumei de 300 lei in favoarea av. R. R. M., suma reprezentand onorariu aparator din oficiu pentru inculpatul P. N., și a sumei de 600 lei in favoarea av. M. A., suma reprezentand onorariu aparator din oficiu pentru inculpatul T. D. și parțial pentru inculpații P. N. și M. G..
12. În baza art. 191, alin. 3 CPP raportat la art. 349 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne in sarcina acestuia.
13. Aspecte de procedură.
13.1. Instrucția penală s-a desfășurat în prezenta cauză în lipsa inculpatului P. N..
Potrivit adreselor înaintate de I.G.P.R. – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, inculpatul P. N. se află în executarea unor pedepse cu închisoarea pe teritoriul Franței începând cu data de 07.06.2008, executarea urmând să expire la data de 07.08.2015 (f. 62 d.i.).
De asemenea, autoritatea polițienească menționată a informat instanța și asupra faptului că, pe numele inculpatului P. N., Tribunalul C. a emis mandatul european de arestare nr. 2/02.03.2010 în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 162/02.02.2010, în conformitate cu sentința penală nr. 101/09.03.2009, definitivă la data de 02.02.2010 (autor tentativă omor) – f.44,90 d.i.
13.2. Potrivit deciziei instanței de control judiciar, instanța de rejudecare, pentru inculpații deținuți în străinătate, va demara procedurile judiciare de transfer al persoanelor condamnate în vederea executării pedepsei pe teritoriul României ori de transfer temporar al acestora pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările ulterioare.
13.3. Ipoteza transferării inculpatului P. N.în vederea executării pedepsei pe teritoriul României
Conform Titlului VI, art. 141, alin. 1 și alin. 2 și art. 142, alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 302/2004, rep., „Dreptul aplicabil: (1)Prezentul titlu se aplică în domeniul transferării persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, iar în absența acestora, pe bază de reciprocitate. (2)Dispozițiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situațiilor nereglementate prin tratatele internaționale la care se referă alin. (1).” „Obiectivul transferării persoanelor condamnate: (1)O persoană condamnată definitiv pe teritoriul României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui resortisant este, în vederea executării pedepsei, potrivit dispozițiilor prezentei legi. (2) În temeiul reciprocității convenționale, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care un cetățean român a fost condamnat în alt stat.”
Se observă că actul normativ citat la acest punct este aplicabil cauzei de față – când inculpatul P. N., cetățean român, este condamnat în străinătate – numai în condiții de reciprocitate convențională.
Or, convențiile de asistență judiciară internațională reciprocă în materie penală – Convenția Europeană din 20.04.1959 cu Protocolul Adițional din 17.03.1978 și Al Doilea Protocol Adițional din 08.11.2001, Convenția din 29.05.2000 – nu au reglementat o asemenea instituție, iar acordul bilateral din 5 noiembrie 1974 intervenit intre Republica Socialista România si Republica Franceză privind asistența judiciară in materie penală si extrădarea, de asemenea, nu prevede posibilitatea transferării definitive a condamnatului pe teritoriul statului al cărui resortisant este în vederea executării pedepsei.
13.4. Ipoteza transferării temporare a inculpatului P. N.
Posibilitatea transferării temporare a persoanei deținute pentru a participa la o procedură judiciară penală desfășurată pe teritoriul unui alt stat este reglementată de următoarele instrumente de cooperare internațională și legi naționale:
- Convenția Europeană din 20.04.1959, în forma completată și modificată de Protocolul Adițional din 17.03.1978 și de Al Doilea Protocol Adițional din 08.11.2001, care, în art. 11, par. 1, prevede că „Orice persoană deținută, a cărei înfățișare personală pentru urmărire, cu excepția prezentării sale pentru judecată, este cerută de partea solicitantă, va fi transferată temporar pe teritoriul său, sub condiția înapoierii sale în termenul indicat de partea solicitată și sub rezerva dispozițiilor art. 12 din prezenta convenție, în măsura în care acestea pot fi aplicate”.
În lumina acestui instrument internațional, transferarea inculpatului P. N. în vederea prezentării sale pentru judecată este imposibilă, situația fiind exceptată expres de Convenția citată.
- Convenția elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29.05.2000 care, în art. 9, par. 1, privind Transferul temporar al persoanelor deținute, în scopul cercetării, prevede că „(1)În cazul unui acord între autoritățile competente ale statelor membre în cauză, un stat membru care a cerut o anchetă care necesită prezența unei persoane deținute pe teritoriul său poate să transfere temporar această persoană pe teritoriul statului membru unde trebuie să aibă loc cercetarea”.
Or, dispoziția citată vizează situația deținutului aflat în statul pe teritoriul căruia este supus unei alte instrucții penale decât cea în urma căreia a fost condamnat, iar în respectiva cauză penală se solicită asistența judiciară a unui stat pe teritoriul căruia urmează să fie întreprins un act procedural la înfăptuirea căruia este necesară prezența deținutului.
Prin urmare, nici acest text nu este incident în prezenta cauză.
- art. 193 și art. 194 din L. nr. 302/2004, rep., care reglementează însă posibilitatea transferării persoanei deținute pentru a fi audiat ca martor (sau supus procedurii confruntării) ori pentru a participa la îndeplinirea unui act procedural în aceleași condiții precum cele expuse de art. 9, par. 1 din Convenția din 29.05.2000.
Se reține, deci, că nici aceste texte nu sunt aplicabile cauzei de față.
În consecință, pentru considerentele ce au precedat, instanța de rejudecare constată imposibilitatea legală de parcurgere a demersurilor judiciare statuate de instanța de control judiciar cu privire la transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepsei pe teritoriul României ori la transferarerăa temporară a acestora pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările ulterioare.
13.5. Extrădarea temporară și predarea temporară
Legea nr. 302/2004, rep., reglementează o . instituții juridice care pot asigura statului solicitant prezența deținutului pe teritoriul său.
Astfel de instituții sunt extrădarea temporară, predarea temporară și transferul temporar.
Potrivit art. 62 din L. nr. 302/2004, rep., extrădarea poate viza numai o persoană împotriva căreia autoritățile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranță.
Potrivit art. 59, alin. 1 din L. nr. 302/2004, rep., „În cazul prevăzut la alin. (1) al art. 58, persoana extrădată poate fi predată temporar (…)”.
Potrivit art. 91, alin. 1 din L. nr. 302/2004, rep., „Atunci când s-a emis un mandat european în situația prevăzută la art. 88 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciară emitentă română va putea solicita autorității judiciare de executare, înainte ca aceasta să se fi pronunțat asupra predării definitive, predarea temporară în România a persoanei urmărite, în vederea ascultării sale (…)”.
Potrivit art. 105, alin. 1 din L. nr. 302/2004, rep., în executarea mandatului european de arestare „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate (…)”.
Analizând reglementările particulare ale instituțiilor amintite, instanța constată că, pentru a asigura prezența inculpatului deținut la judecată, se impune, după caz, emiterea unui mandat european de arestare – în cadrul acestei proceduri putând fi formulate cereri de aprobare a transferului temporar sau de predare temporară a inculpatului deținut, conform Deciziei-Cadru a Consiliului din 18.07.2002, art. 18, alin. 1, lt. b și art. 24, alin. 2 – sau solicitarea extrădării, fiecare dintrecele două alternative fiind obligatorii pentru a solicita și obține predarea/transferarea/extrădarea temporară a inculpatului deținut.
Însă, în ambele situații se impune arestarea inculpatului sau luarea față de acesta cel puțin a unei măsuri de siguranță (în cazul extrădării).
Or, în cauză nu au fost identificate elemente (indicii temeinice în sensul art. 68¹ CPP) de natură a convinge instanța asupra necesității luării măsurii arestării preventive – aceasta cu atât mai mult cu cât soluția oferită a fost achitarea inculpatului – sau a unei măsuri de siguranță care să aibă ca scop prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni, în acest din urmă caz neputând fi acceptată posibilitatea deturnării măsurii de siguranță de la scopul său originar, stabilit de legiuitor, și transformarea acesteia într-o simplă pârghie juridică ce să asigure prezența inculpatului deținut la judecată.
13.6. Apreciind că toate drepturile și garanțiile procesuale ale inculpatului P. N. pot fi respectate prin audierea acestuia în procedura tehnică a videoconferinței – procedură interactivă care asigură inculpatului prezența fizică în fața magistratului, asistarea sa de un apărător, receptarea de către acesta audio și video în timp real a celor ce se petrec în ședința de judecată, posibilitatea de a formula întrebări, de a da explicații, de a propune probe și de a ridica excepții direct, personal - prin încheierea din data de 17.04.2013, pronunțată în dosarul atașat nr._, Judecătoria a dispus înaintarea către autoritățile judiciare franceze competente a unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală în vederea audierii inculpatului prin videoconferință.
Potrivit art. 10, par. 9, alin. 9 din Convenția din 29.05.2000, „Audierile (s.n. prin videoconferință) nu pot avea loc decât dacă persoana urmărită penal consimte la aceasta (…)”.
Contactat de autoritățile franceze, inculpatul P. N. și-a manifestat dezacordul cu privire la audierea sa prin videoconferință.
13.7. Potrivit art. 314 CPP „Judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.”
În virtutea art. 197, alin. 2 CPP, obligațiile anterior stabilite sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, independent de existența vreunei vătămări.
Sub aceeași sancțiune sunt prevăzute și obligațiile instanțelor de control judiciar de a asigura prezența inculpatului aflat în stare de detenție la judecarea căilor de atac ale apelului și recursului (art. 375, alin. 3 CPP și art. 38511, alin. 2 CPP).
13.8. Interpretând în sens restrictiv, absolut formal, literal și fără a observa finalitatea celor trei texte de lege care reglementează judecata inculpatului deținut, instanța constată că, în lumina art. 314, al. 1, teza I-a CPP, judecata nu poate avea loc lipsa inculpatului, când acesta se află în stare de deținere și, în contextul legislativ național și internațional actual, inculpatul arestat în străinătate, față de care nu există temeiuri pentru luarea de către instanța națională a măsurii arestării preventive sau cel puțin a unei măsuri de siguranță și care a refuzat audierea sa prin videoconferință, nu poate fi judecat de instanțele penale din România.
Și aceasta pentru că toate hotărârile ce s-ar pronunța în asemenea condiții sunt anulabile (supuse desființării, respectiv casării), chiar dacă autoritățile judiciare implicate în instrucția penală au efectuat toate demersurile legale posibile pentru a asigura prezența inculpatului arestat la judecată.
13.9. Însă o asemenea interpretare nu poate fi primită, cât timp textul art. 314 CPP are ca finalitate asigurarea unei apărări deosebite, speciale a inculpatului privat de libertate, iar scopul procesului penal este acela de a constata „la timp și în mod complet” faptele care constituie infracțiuni.
O altă interpretare va fi preferată, de această dată cu observarea rațiunilor și finalității textului de lege, și în considerarea faptului că rigorile art. 314 CPP se apreciază a fi fost stipulate pentru a indica maniera în care trebuie desfășurată judecata în primă instanță dacă inculpatul este arestat, iar nu pentru a împiedica judecarea cauzei penale în situația imposibilității obiective de prezentare a inculpatului deținut și acesta pentru că instrucția penală nu se desfășoară în baza disponibilității inculpatului și, în mod special, nici nu poate fi împiedicată de voința acestuia. Or, acceptarea interpretării formale expuse la pct. 13.8 în contextul refuzului inculpatului de a participa la judecată prin videoconferință, echivalează tocmai cu asumarea posibilității ca inculpatul să influențeze desfășurarea procesului penal, indisponibil în cauza de față, ceea ce nu poate fi primit.
Aceeași concluzie ca cea expusă la alineatul 2, teza I-a al acestui punct se poate sintetiza și din analiza comparativă a actualelor norme de procedură penală care reglementează prezența inculpatului arestat la judecată (art. 314 CPP) cu cele cuprinse în Noul Cod de Procedură Penală în referire la aceeași instituție (art. 364 NCPP), cele două acte normative având în vedere aceleași rațiuni și slujind aceluiași scop. Astfel, alineatul 1 din art. 364 NCPP dispune că „aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecată este obligatorie”, noul act normativ instituind, deci, în sarcina instanței obligația de a aduce inculpatul arestat. Îndatorirea procesuală este, evident, una de diligență deoarece, dacă s-ar fi dorit împiedicarea desfășurării procesului penal în lipsa inculpatului deținut, NCPP ar fi preluat actuala reglementare (art. 314, teza I-a CPP – „Judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere”). Însă, în niciunul dintre cazuri nu s-a urmărit un asemenea efect.
Și în noua reglementare lipsa inculpatului arestat de la judecată este sancționată cu nulitatea, însă, de această dată, sancțiunea nu mai este aplicabilă de plano și nici în maniera riguroasă prezentă, textul art. 364, alin. 4 NCPP prevăzând posibilitatea desfășurării procesului penal și în lipsa inculpatului deținut.
13.10. Prin urmare, față de cele expuse la capitolul „Aspecte de procedură” din prezenta hotărâre, Judecătoria va constata că, pe parcursul judecății cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel, instanța de rejudecare s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a asigura prezența inculpatului P. N. la judecată.
Se reține că singura formă de cooperare judiciară internațională în materie penală accesibilă instanței naționale la acest moment și care să garanteze inculpatului plenitudinea drepturilor procesuale implicate de prezența sa fizică în fața autorității judiciare este audierea sa prin videoconferință, instanța îndeplinindu-și obligația de a face demersuri în vederea aducerii inculpatului arestat.
Se constată că inculpatul a refuzat audierea sa prin videoconferință, neglijându-și drepturile procesuale.
De asemenea, se reține că soluția achitării inculpatului nu este consecința modalității de desfășurare a procedurii judiciare, ci reprezintă concluzia Judecătoriei ca urmare a analizării probelor.
Desfășurarea procesului penal în lipsa inculpatul deținut, prin prisma manierei de soluționare a cauzei, nu i-a provocat inculpatului nicio vătămare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
1. In baza art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g,i CP raportate la art. 10, alin. 1, lit. c - art. 11, pct. 2, lit. a CPP si art.345, alin. 1 si alin. 3 CPP,
Achita pe inculpatul T. D., CNP_, fiul lui N. și M., născut la data de 24.10.1971 în ., în prezent în arestat în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., cu domiciliul în ., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, recidivist postcondamnatoriu, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat,
2. In baza art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g,i CP raportate la art. 10, alin. 1, lit. c - art. 11, pct. 2, lit. a CPP si art.345, alin. 1 si alin. 3 CPP,
Achita pe inculpatul P. N., CNP_, fiul lui I. și E., născut la data de 09.04.1977 în . C., în prezent încarcerat în Franța în Penitenciarul Val de Reuil, cu domiciliul în comuna M. K., ., județul C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, recidivist postexecutoriu, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat,
3. In baza art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g,i CP raportate la art. 10, alin. 1, lit. c - art. 11, pct. 2, lit. a CPP si art.345, alin. 1 si alin. 3 CPP,
Achita pe inculpatul M. G., CNP_, fiul lui D. și Rubeaua, născut la data de 28.02.1980 în Medgidia, județul C., cu domiciliul în Cobadin, sat Viișoara, ., județul C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, neîncadrat în muncă, fără antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat,
In baza art. 998 C.civ.din 1864 raportat la art. 346, alin. 1 si alin. 3 CPP,
Instanta nu acorda despagubiri civile.
In baza art. 189 CPP raportat la art. 349 CPP,
Dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Constanta a sumei de 300 lei in favoarea av. R. R. M., reprezentand onorariu aparator din oficiu pentru inculpatul P. N., și a sumei de 600 lei in favoarea av. M. A., reprezentand onorariu aparator din oficiu pentru inculpatul T. D. și parțial pentru inculpații P. N. și M. G..
In baza art. 191, alin. 3 CPP raportat la art. 349 CPP,
Cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Cu recurs in 10 zile de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru inculpații T. D., P. N. și cei lipsa.
Pronuntata in sedinta publica azi, 04.07.2013.
PREȘEDINTE,
M. V. U.
GREFIER,
C. M. N.
Pt. grefier C. M. N., fiind în CO
Semnează cf. art.312 C.p.p.grefier șef,
S. M.
M.U. 21 August 2013
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 79/2013. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 862/2013. Curtea de... → |
|---|
