Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 134/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 19382/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.134/MP
Ședința publică din 06 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
Judecător – Z. F.
Judecător – A. I.
Grefier - I. C.
Cu participare procuror R. C.
Pe rol judecarea recursului penal declarat de a inculpatul A. T. - fiul lui E. și G., născut la data de 07.08.1996 - CNP._- deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.1088 din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.12.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele;
Pronunțând sentința penală nr. 1088 din 30.09.2013 în dosarul penal nr._ /2012 Judecătoria C. a hotărât;
„În baza art. 182 alin.2 din c.pen. și art. 99 și urm. cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul A. T. (fiul lui E. și G., născut la data de 07.08.1996, în orașul Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. C., . bis, jud. Constanta, C.N.P._, cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Pedeapsa se execută în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal.
În baza art. 88 c.p. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive din 09.07.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 din c.p.p., menține arestarea preventivă a inculpatului minor.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale rezultante și după împlinirea vârstei majoratului, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 14 raportat la art. 346 și 347 C.pr.penala coroborat cu art. 1349, art. 1357 și urm. C. civ, admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă B. I. și obligă inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente A. E. și A. G., la plata către aceasta a sumei de 50.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente A. E. și A. G., la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 189 c.p.p., dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu pentru faza de urmărire penală, avocat D. A., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului C..”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele;
La data de 21.03.2013 în jurul orei 14:00, în autobuzul RATC nr. 44 partea civilă B. I. a apostrofat două persoane tinere de sex masculin, care s-au urcat în autobuz din zona „C.” municipiul C., pentru faptul că înjurau, foloseau cuvinte obscene, ascultau muzică la telefonul mobil și se urcaseră cu picioarele pe scaune iar acestea au început să vocifereze și să-i adreseze injurii în mod continuu.
La momentul când partea civilă B. I. a coborât din autobuz, în stația situată la intersecția străzilor . . stadionului „Voința”, a observat că cei doi tineri se află în spatele său, urmărindu-l și, atunci când a intenționat să traverseze . cum una dintre cele două persoane fugeau în spatele său s-a întors să vadă cine e, moment în care a fost lovită în zona feței cu o piatră, căzând la sol iar ambele persoane ce-l urmăreau au fugit spre o direcție necunoscută.
Investigațiile efectuate de organele de poliție, urmare formulării plângerii penale de către partea civilă B. I., au identificat faptul că persoana care a agresat-o fizic pe partea civilă este inculpatul A. T. iar însoțitorul lui a fost martorul A. Ergut.
Din conținutul certificatului medico – legal nr. 313/A2 agresiuni/2013 din data de 9.04.2013 emis de S.J.M.L. C. rezultă că partea civilă B. I. prezintă leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 21.03.2013 și care au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, precum și că aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin pierderea ochiului stâng/sluțire/pierdere de organ.
Situația de fapt reținută anterior, este probată cu plângerea și declarațiile părții civile B. I., certificatul medico-legal nr. 313/A2 agresiuni/2013, biletul de ieșire din Spitalul Clinic Județean de Urgență C. nr._/29.03.2013 – Secția Oftalmologie, procesul verbal de recunoaștere din grup din data de 17.07.2013, declarațiile martorilor M. C., S. I., I. I. și A. Ergut, coroborate cu declarațiile inculpatului A. T. care a recunoscut faptele.
În drept, fapta inculpatului A. T., astfel cum a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere că la data săvârșirii faptei, inculpatul A. T. era minor s-a făcut aplicarea prevederilor art. 99 și următoarele Cod penal.
În condițiile în care inculpatul A. T. a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu, și-a însușit necondiționat probatoriul administrat la urmărirea penală solicitând ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate la urmărirea penală iar acestea au fost în măsură să conducă la o soluție de condamnare, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, la aplicabilitatea prevederilor art. 109 Cod penal și ale art. 3201 Cod procedură penală, judecătoria l-a condamnat pe inculpatul A. T. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, conform prevederilor art. 57 Cod penal.
Din pedeapsa aplicată inculpatului A. T. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 9.07.2013 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Inculpatului A. T. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.
Constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 și 347 Cod procedură penală coroborat cu prevederile art. 1349, art. 1357 și următoarele cod civil prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpatul minor A. T., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. E. și A. G., la plata către partea civilă B. I. a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr. 1088/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ /2012 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu individualizarea pedepsei și nesoluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă B. I..
Recurentul inculpat A. T. a susținut, că nu au fost corect evaluate criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal și cu precădere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, starea de minoritate a sa și concluziile favorabile ale referatului de evaluare, stabilindu-se o pedeapsă aspră atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.
În privința acțiunii civile în pretenții formulată de partea civilă B. I. recurentul inculpat A. T. a susținut, că nu s-au administrat probe, astfel că această situație echivalează cu o nesoluționare a acțiunii civile în mod temeinic și legal. D. urmare, recurentul inculpat A. T. a solicitat ca, după admiterea recursului său, să se disjungă latura civilă a cauzei și să fie trimisă instanței de fond pentru rejudecare.
În concluzie, recurentul inculpat A. T. a solicitat admiterea recursului său, casarea în parte a hotărârii de fond și, în rejudecare să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată în cuantum și să se dispună suspendarea condiționată a executării ei sau suspendarea sub supraveghere iar acțiunea civilă să fie disjunsă și trimisă instanței de fond spre rejudecare.
Examinând sentința penală nr. 1088 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ raportat la criticile din recursul inculpatului A. T., la probatoriul administrat în cauză cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică iar recursul nefondat pentru următoarele considerente.
Situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului A. T. de către instanța de fond au fost corect stabilite. Astfel s-a reținut că inculpatul A. T. la data de 21.03.2013, aproximativ în jurul orelor 14:00, împreună cu martorul A. Ergut, l-a urmărit pe partea vătămată B. I., pe . municipiul C. și în momentul când partea vătămată s-a întors să vadă cine îl urmărește, inculpatul A. T. i-a aplicat în zona feței o lovitură cu un corp dur cauzându-i leziuni ce au necesitat 21-22 zile de îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă cu sluțire prin pierderea ochiului stâng.
Fapta reținută în maniera prezentată anterior, pe baza probatoriului administrat, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect s-a angajat răspunderea penală a inculpatului A. T. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Potrivit criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, la individualizarea pedepselor instanțele trebuie să țină seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din perspectiva modalității în care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina inculpatului A. T. și a urmărilor acesteia asupra părții vătămate se constată, că periculozitatea socială este una ridicată, în condițiile în care motivația pentru care a fost săvârșită fapta este una formală și care este în vădită disproporție cu violența extremă a inculpatului.
Persoana inculpatului A. T. este una care manifestă perseverență infracțională întrucât are antecedente penale, nu are ocupație sau loc de muncă și a întrerupt studiile.
Chiar dacă inculpatul A. T. a recunoscut fapta, beneficiind de prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală iar la data săvârșirii faptei era minor, aceste cauze de atenuare a răspunderii sale penale nu sunt de natură să diminueze semnificativ pericolul concret al infracțiunii reținute în sarcina sa, situație în care se justifică orientarea cuantumului pedepsei către limita maximă prevăzută de lege, cu atât mai mult cu cât infracțiunea a fost săvârșită cu praeterintenție.
Raportat la cele reținute, curtea constată, că pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. T. a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului în condițiile în care nu s-au identificat cauze de reducere a acestuia.
Din conținutul referatului de evaluare rezultă că inculpatul A. T. are perspective de reinserție socială însă condiționat de suportul susținut al familiei și al evitării anturajelor dubioase, iar membrii familiei sale nu au demonstrat că pot asigura un sprijin real și eficient în îndreptarea inculpatului, care încă de la o vârstă fragedă a abordat un comportament antisocial.
Probatoriul administrat în cauză a dovedit că fapta reținută în sarcina inculpatului A. T. a generat prejudiciul moral suferit de partea civilă B. I., constând, în concret, în suferințele fizice și psihice suportate pe perioada spitalizării și după intervenția chirurgicală de la ochiul stâng, precum și a prejudiciului de imagine datorat sluțirii prin pierderea ochiului stâng. Totodată, infirmitatea fizică permanentă cu care a rămas îl va restricționa pe partea civilă în accesul la o viață socială normală, punându-i în pericol și vederea la ochiul drept.
Probele care dovedesc vinovăția inculpatului A. T. în săvârșirea faptei delictuale, prejudiciabilă și urmările acesteia asupra părții civile B. I., susțin temeinic necesitatea acoperirii prejudiciului moral prin compensare bănească.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. I. de prima instanță, curtea apreciază, că a fost corect cuantificat la suma de 50.000 euro, astfel că nu există motive de reducere a acestuia.
Pe cale de consecință se va respinge ca neîntemeiată critica recurentului inculpat A. T. privind nesoluționarea acțiunii civile prin neadministrarea de probe.
Raportat la cele ce preced, curtea apreciază, că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins față de inculpatul A. T. numai prin executarea pedepsei aplicate acestuia în regim privativ de libertate, în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, așa cum în mod temeinic și legal a reținut și prima instanță.
Pentru considerentele expuse, curtea va respinge ca neîntemeiate criticile inculpatului recurent A. T. privind greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond și modul de soluționare a acțiunii civile, întrucât de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, inculpatul recurent A. T. s-a aflat în stare de arest preventiv, în baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală în referire la art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestului preventiv, cu începere de la 30.09.2013 la zi.
Criticile din recursul inculpatului A. T. dovedindu-se neîntemeiate, iar în urma examinării din oficiu a hotărârii recurate, neidentificându-se motive de reformare a acesteia, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul inculpatului, declarat împotriva sentinței penale nr. 1088/30.09.2013 a Judecătoriei C., ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat A. T. să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat B. E., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. T. - fiul lui E. și G., născut la data de 07.08.1996 - CNP._- deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 1088/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 383 al. 2 cod pr. penală ref. la art. 88 cod penal, deduce perioada arestului preventiv cu începere de la 30.09.2013, la zi.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat B. E. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.12.2013.
PreședintePt.JudecătorJudecător,
V. L. Z. F. A. I.
Conform art. 312 alin. 2 C.p.p
semnează Președinte de complet
Grefier,
I. C.
Jud. fond. M.N.
Red. dec. Jud. V.L.
2ex./9.10.2014
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
