Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 993/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 27312/212/2012/a11
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 993/P
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. I.
Judecător Z. F.
Grefier A. B.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I.
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul I. M. fiul lui R. și A., născut la data de 15.12.1991– deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 2, având ca obiect,înlocuirea măsură arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat I. M., în stare de arest, asistat de avocat ales B. Z. S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat I. M. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză..
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală.
Curtea, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul inculpat I. M..
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției, cu consecința respingerii, ca inadmisibil, a recursului declarat de inculpatul I. M..
Având cuvântul, avocat B. Z. S. pentru recurentul inculpat I. M., solicită a se aprecia asupra modalității de soluționare a cererii formulate de inculpat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat I. M. este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 2, s-a hotărât:
În baza art. 145 alin 23 Cod procedură penală:
Admite cererea inculpatului I. AEREDIN (fiul lui Mursel și Deniea, născut la 16 10 1985)
Dispune înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea Castelu, ., dispusă față de inculpatul I. Aeredin prin decizia penală nr 905/P din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul penal nr_ 2/a10 în cadrul luării măsurii obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, cu obligația inculpatului I. Aeredin de a nu părăsi municipiul C., jud C. .
Menține celelalte obligații stabilite în sarcina inculpatului I. Aeredin prin decizia penală nr 905/P din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel C..
Dispune comunicarea prezentei conform art. 145 alin 21 Cod procedură penală.
Definitivă și executorie de la pronunțare .
În baza art. 139 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea inculpatului I. MENDERIȘ – fiul lui R. și A., născut la data de 15.12.1991, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală .
În considerentele încheierii recurate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr 905/P din 25 octombrie 2013, pronunțată în dosarul penal nr_ 2/a10, Curtea de Apel C. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I. Aeredin, cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește, respectiv ., jud C. .
Din actele dosarului rezultă că inculpatul I. Aeredin locuiește efectiv în municipiul C., și nu în . domiciliul legal este menționat în acte în această din urmă localitate.
Din interpretarea art, 145 cod procedură penală rezultă că obligația rezultată din măsura preventivă este aceea de a nu părăsi localitatea în care locuiește, adică cea în care inculpatul locuiește efectiv și unde poate fi găsit de organul judiciar .
Față de aceste considerente și de împrejurarea că se dovedește că inculpatul ismail Aeredin locuiește efectiv în municipiul C., tribunalul va admite cererea acestuia de înlocuire a obligației stabilite prin decizia penală, urmând ca inculpatul să fie obligat a nu părăsi fără încuviințarea instanței localitatea C. . Se vor menține celelalte obligații stabilite în sarcina inculpatului prin decizia penală .
Cu privire la cererea inculpatului I. Menderiș de a se dispune înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, motivat în esență de împrejurarea că are o situație juridică identică cu cea a inculpatului I. Aeredin, tribunalul o va respinge ca nefondată, întrucât de la ultima analiză a menținerii măsurii arestării preventive și până în prezent nu au intervenit temeiuri de fapt sau de drept noi, care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Din însăși motivarea deciziei penale nr 905/P/2013 a Curții de Apel constanța rezultă că situația juridică a celor doi inculpați este diferită, aspect ce a condus și la înlocuirea arestării preventive numai cu privire la I. Aeredin .
Față de momentul apropiat în care s-a pronunțat această decizie, și de lipsa unor temeiuri noi care să modifice situația reținută de instanța de control judiciar, tribunalul apreciază că nu este întemeiată cererea formulată de inculpat, urmând a fi respinsă, instanța având în vedere considerentele reținute la menținerea măsurii arestării preventive din 21 octombrie 2013 .
La data de 13.11.2013 inculpatul I. Menderiș a formulat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată la aceeași dată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului C..
La termenul din data de 15.11.2013 din oficiu, instanța a pus în discuție inadmisibilitatea declarării recursului.
Potrivit art.141 alin.1 Cod procedură penală încheierea prin care prima instanță respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În consecință, recursul declarat de către inculpatul I. Menderiș este inadmisibil, întrucât s-a exercitat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu recurs, conform legii, urmând a fi respins ca atare, fără a se mai examina dacă este întemeiat sau nu, recursul inadmisibil neputând învesti legal instanța superioară cu dreptul de control judiciar asupra hotărârii primei instanțe.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat I. Menderiș fiul lui R. și A., născut la data de 15.12.1991– deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 2.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. I. Z. F.
Grefier,
A. B.
Jud. fond .T.V.G.
Red. dec. Jud. A I.
2ex./15.11.2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 512/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 375/2013.... → |
|---|
