Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 341/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 3001/118/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 341/P
Ședința publică de la 26 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – V. L.
Judecător – C. D.
Judecător – D. I. N.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – M. Ț.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul G. C. I. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat G. C. I., în stare de arest și asistat de avocat ales Carașcă I. C., în substituire pentru avocat ales G. M., în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat G. C. I..
Recurentul inculpat G. C. I. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat G. C. I., avocat Carașcă I. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive în principal, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt grave, ceea ce ar justifica măsura arestării preventive însă, numai într-o anumită măsură, de aceea a înțeles să formuleze cerere de înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că, argumentația instanței de fond, nu poate fi primită întrucât, din probele administrate, nu rezultă că, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul nu a menținut declarația dată la urmărirea penală în totalitate, el a recunoscut situația de fapt însă, aceste aspecte justifică solicitarea de nemenținere a măsurii arestului preventiv. Consideră că, la acest moment procesual, trebuie avută în vedere, chestiunea oportunității măsurii. Justiția nu trebuie să țină cont de opinia publică. Dacă se va înlocui măsura arestării preventive, inculpatul se obligă să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemat și, își va primi pedeapsa în condițiile în care va fi găsit vinovat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat este foarte gravă, inculpatul schimbându-și poziția procesuală. Inițial recunoscuse faptele și i se recunoscuse de către parchet, poziția procesuală pozitivă. S-a susținut de către apărare faptul că, justiția nu trebuie să țină cont de opinia publică însă, solicită a se avea în vedere extinderea acestui fenomen și indignarea părinților care, este zilnic mediatizată. Solicită a se avea în vedere cantitatea de droguri deținută și faptul că, aceasta era ocupația inculpatului. Apreciază că, măsura arestării preventive are un caracter rezonabil și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, arată că, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Existența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent nu permite luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 cod procedură penală. În această situație solicită respingerea ca nefondată a cererii formulate în acest sens de recurentul inculpat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat G. C. I. arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de sedinta din 23.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus:
„În baza art. 3002 Cod procedură penală:
Menține măsura arestării preventive a inculpatului G. C.-I.,
În baza art. 139 -145 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește .
Cu recurs în 24 ore de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat .
Pronunțată în ședință publică azi 23 04 2013 ora 12,00” .
Din actele si lucrarile cauzei judecatorul fondului a retinut :
Potrivit art. 160b alin 3 cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă .
Tribunalul a constatat că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul, conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul G. C. I. a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, pentru care a fost trimis în judecată .
Probele și indiciile temeinice rezultă din mijloacele de probă indicate în rechizitoriu, printre care se regăsesc procesul verbal de percheziție corporală și imobiliară, raportul de constatare tehnico –științifică referitor la identificarea naturii substanțelor găsite la percheziție asupra inculpatului și în locuința sa, acestea constând în cocaină și respectiv ketamină,
Cu privire la neconcordanța dintre declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale referitoare la proveniența stupefiantelor, la modalitatea în care a intrat în posesia lor și la faptul explicit că o parte din acestea au fost vândute, și declarația dată în fața instanței în care arată în esență că drogurile erau destinate consumului propriu, această chestiune va face obiectul deliberării pe fondul cauzei, însă în acest moment procesual tribunalul constată că declarația singulară a inculpatului dată în cursul judecății nu poate constitui un mijloc de probă apt prin el însuși să înlăture de plano indiciile de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri -prin urmare aceste indicii subzistând, chiar dacă există și mijloace de probă contrare lor.
Nu mai puțin, este de observat că, inclusiv în ipoteza în care cercetarea judecătorească ar confirma existența infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consumul propriu, subzistă temeiurile menținerii arestării preventive, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
Tribunalul a apreciat din actele dosarului că în cauză este incident cazul prevăzut de art.148 al.1 lit.f) c.pr.pen., în prezența căruia se poate dispune măsura arestării preventive, cele două condiții impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) cât și în privința pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol potențial este exprimat de natura și gravitatea mare a faptei - împrejurările concrete în care inculpatul ar fi intrat în posesia drogurilor și natura acestora, rezonanța socială negativă, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul publicului luând cunoștință că o persoană bănuită de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de un pericol social mare recunoscut de lege, și cu efecte negative asupra sănătății persoanelor precum și a proliferării fenomenului în sine, ar putea fi cercetată în stare de libertate, existând posibilitatea implicării în alte fapte ilicite de aceeași natură.
S-a apreciat că pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, pentru administrarea mijloacelor de probă în condiții de celeritate și prevenire a denaturării acestora, precum și pentru prevenirea unui pericol concret pentru ordinea publică, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Față de considerentele de mai sus, cererea inculpatului de a se înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește a fost respinsa, deoarece această din urmă măsură nu este aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive, astfel cum s-a reținut mai sus, pentru a asigura controlul asupra activității desfășurate de inculpat și a se preveni alte fapte de aceeași natură .
Împotriva încheierii din 23.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12 a declarat recurs inculpatul G. C.-I., care prin aparatorul ales a sustinut in esenta, admiterea recursului, casarea hotararii recurate judecarea inculpatului în stare de libertate, temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive, nu mai subzistă, având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriul, astfel că inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal sau zădărnici aflarea adevărului.
Deși încadrarea juridică este foarte gravă, solicită a se avea în vedere împrejurările în care s-a comis fapta iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Recursul a fost declarat în termen și motivat oral în ziua judecății.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul formulat de inculpat este nefondat.
Potrivit disp art.3002C.p.p. in cauzele in care inculpatul este arestat instanta legal, sesizata ,este datoare sa verifice, in cursul judecatii legaliatea si temeinicia arestarii preventive si sa procedeze potrivit art 160 /b cod procedura penală .
Prin rechizitoriul nr. 83/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT Serviciul Teritorial C., inculpatul G. C. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 al.1 și al. 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv de art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicare art. 33 lit a cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul G. C. I., prin încheierea nr. 22 din 21.02.2013 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin încheierea nr. 13/P 25.02.2013 a Curții de Apel C., în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală și a art.148 al. 1 lit f cod procedură penală.
S-a reținut că inculpatul G. C. I., a fost surprins avand asupra lui și la domiciliu, în scop de vânzare, 13 bile conținând cocaină în greutate totală de 10 grame, precum și într-o punguță de staniol 1,8 gr ketamină.
Din probele administrate în cauză și expuse pe larg de instanță, se constată că Tribunalul Constanta a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160b Cod procedură penală, reținând că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Natura infracțiunii de trafic de droguri risc si de mare risc,pentru care este cercetat inculpatul G. C. I., împrejurările comiterii acesteia, cum și persoana inculpatului evidențiază îndoieli că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar reface conexiunile specifice unei activități infracționale de același gen, așa încât, este justificată menținerea în continuare a arestării preventive a acestora, fiind asigurată astfel și o bună desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 Cod procedură penală.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități.
Mergând pe același raționament, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca un ansamblu de circumstanțe reale și personale rezultate din săvârșirea unei fapte penale de o anumită gravitate, care justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor cetățenilor.
Astfel, pentru a putea determina pericolul pentru ordinea publică, în speța de față, Curtea se raportează la cantitatea de droguri oferită spre vânzare și natura acestor substanțe, la împrejurarea că inculpatul deținea cantități de droguri pentru a fi oferite spre vânzare, asa cum a declarat initial, existând pericolul atragerii mai multor persoane în sfera consumatorilor de droguri, iar raportat la aceste criterii, sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen..
În condițiile în care temeiurile inițiale avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului G. C. I., se mențin neschimbate și pentru aflarea adevărului trebuie prevenite orice posibile încercări de alterare a probatoriului din partea acestuia in conditiile in care cercetarea judecatoreasca nu a fost finalizata, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 al. 1 cod procedură penală nu poate fi primită cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate .
Așa fiind, și cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a încheierii, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat G. C. I. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13.
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul G. C. I. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. C. D. D. I. N.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: T.V. G.
Red. Dec. Jud. C. D.
2 ex./26.04.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 299/2013.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
