Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 519/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1285/256/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 519/P
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – M. D. M.
Judecător – M. U.
Judecător – E. C. M.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 3001 din data de 7 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ de partea vătămată
- B. I. – domiciliat în C., .. 14, județ C. privind pe inculpații C. G., fiul lui I. și E.,născut la 08.02.1956 în . în . C., jud. C., C. T., fiul lui D. și Bița, născut la 03.07.1973 în . cu domiciliul în . C., jud. C., C. I., fiul lui I. și N., născut la 10.06.1971 în . domiciliul în . C., jud. C., T. L.,fiul lui I. și Felicea, născut la 06.01.1975 în orș. Băneasa, jud. C., cu domiciliul în . C., jud. C., T. D., fiul lui I. și Felicea, născut la 04.02.1980 în orș. Băneasa, jud. C., cu domiciliul în . C., jud. C., T. L., fiul lui I. și Felicea, născut la 18.01.1971 în .. C., cu domiciliul în . C., jud. C., C. S., fiul lui D. și Ș., născut la 10.07.1981 în Medgidia, jud. C., cu domiciliul în . C., jud. C., C. S., fiul lui I. și M., născut la 28.07.1959 în .. N., cu domiciliul în . C., jud. C., R. C., fiica lui V. și I., născută la 08.05.1956 în loc. B., jud. C., cu domiciliul în . C., jud. C. trimiși în judecată prin admiterea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată (art.278/1 C.pr.penală) prin încheierea din 14.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Medgidia pentru săvârșirea infr. prev. de art.208 alin.1- art.209 alin.1, lit.a Cod penal, art.213 alin.1 Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 21iunie 2013.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 3001 din data de 7 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit.b Cpp raportat la art. 10 lit. f Cpp încetează procesul penal față de inculpatul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul C. G. pentru infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul C. G. pentru infracțiunea de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul C. T., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp .
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul C. T. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp raportat la art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp achită inculpatul C. I. pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul T. L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul T. L. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul T. D. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul T. D. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul T. L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul T. L. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul C. S. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp raportat achită inculpatul C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul C. S. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin 1 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp achită inculpatul R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp achită inculpatul R. C. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
În baza art. 18 ind. 1 Cpp raportat la art. 91 Cp obligă inculpatul la plata amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 14 și 346 C.p.p respinge latura civilă formulată de partea civilă B. I., cu domiciliul în C., ., nr.14, jud. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 16.02.2006 B. I. a formulat plângere penală împotriva numiților C. N., C. T., C. D., T. L. și T. L. pentru furt și distrugere, precizând că în 17.12.2005 aceștia au pătruns în incinta unor imobile ce-i aparțin destinate depozitării și producției, au sustras materiale de construcție și au distrus aceste construcții.
În plângere a mai arătat că au fost ajutați și de alte persoane, iar în perioada 10.12._05 au avut loc mai multe furturi, fiind formate mai multe dosare.
Prin ordonanța din 5.07.2007 din dosarul 523/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, reținându-se eroarea de fapt a făptuitorilor, aceștia considerând că au dreptul de a lua bunurile, întrucât erau ale CAP-ului unde lucraseră și ei le construiseră și administratorul dărâma din construcții și vindea materiale către diverse persoane fizice.
Soluția a fost menținută prin Ordonanța prim procurorului din 3.09.2007 pronunțată în dosarul 311/II/2/2007.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere la instanță partea vătămată, plângerea fiind admisă prin sentința penală nr. 1974/P/2007 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._, dispunându-se restituirea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale a învinuiților, în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului Ciuculeancă G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, distrugere și gestiune frauduloasă și completarea probatoriului pentru identificarea tuturor făptuitorilor, administrarea de probe pentru a stabili vinovăția persoanelor cercetate, administrarea de probe pentru a stabili calitatea de asociați ai societății Egreta SA și care a fost contribuția la patrimonial societății.
S-a reținut că nu poate opera eroarea de fapt dacă învinuiții erau asociați la Egreta, având obligația de a cunoaște mersul societății și a bunurilor acesteia și nu s-a demonstrat prin probe faptul că învinuiții nu aveau cunoștință despre situația reală a proprietății, reținându-se decât declarațiile învinuiților.
La urmărirea penală prin rezoluția din 07.07.2008 și confirmată de procuror la 10.07.2008, s-a început urmărirea penală împotriva numiților C. G., C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. R., C. pentru infracțiunile de furt calificat, distrugere și gestiune frauduloasă, nefiind diferențiat pentru fiecare învinuit în parte infracțiunea pentru care este cercetat și nici temeiul de drept pentru gestiunea frauduloasă nu este menționat.
În această fază organele de urmărire penală au audiat învinuiții, partea vătămată și un martor: C. M..
Prin Ordonanța din 03.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului C. G. pentru furt și distrugere, nefiind autorul faptei, încetarea urmăririi pentru toți învinuiții pentru gestiunea frauduloasă pentru lipsa plângerii și scoaterea de sub urmărire a învinuiților (mai puțin C.) pentru furt și distrugere și aplicarea unei amenzi de 1000 lei.
Ordonanța a fost menținută prin Ordonanța prim procurorului din 13.01.2008, dar instanța a considerat că este o eroare, fiind vorba de 13.01.2009.
O nouă plângere a părții vătămate a fost admisă prin sentința 1542/P/2009 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._, instanța reținând că nu s-au efectuat actele puse în vedere prin prima sentință.
În noul dosar de urmărire penală cu același număr s-a redeschis urmărirea penală prin ordonanța din 05.09.2009, pentru toți învinuiții pentru furt și distrugere, iar prin ordonanța din 08.03.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru furt față de C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S., R. C. și încetarea procesului față de C. G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 CP.
În motivare s-a reținut că învinuiții erau în eroare de fapt cu privire la bunurile CAP, iar față de C. G. nu există plângere.
Prin Încheierea din 14.10.2011 pronunțată în dosarul_ Judecătoria Medgidia a admis plângerea petentului B. I. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată din dosarul 523/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv Ordonanta din 08.03.2010 , menținută prin Ordonanța din 15.12.2010 pronunțată de P.-Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr. 81/II/2/2010.
Instanța a dispus următoarele: Admite plangerea formulata de petentul B. I., nascut la 13.03.1955, fiul lui G. si E., aflat in prezent in stare de arest in Penitenciarul Poarta Albă.
Desfiinteaza Ordonanta din 08.03.2010 pronuntata de P. de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr. 523/P/2006 si Ordonanta din 15.12.2010 pronuntata de P.- Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr. 81/II/2/2010.
În baza art. 278 1 alin.8 lit.c Cod Penal, reține spre judecare cauza privind pe făptuitorii C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. R., C. și C. G. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev.de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a, 213 alin.1 și 217 alin.1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanta din 08.03.2010, pronuntata de P. de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr. 523/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. și R. C., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin.1-209 lit.a Cod penal, in baza art. 10 lit. e rap. la art. 11 pct.1 lit.b Cod procedura penala- pentru ca eroarea de fapt constituie una din cauzele care inlatura raspunderea penala a faptuitorilor și incetarea urmaririi penale privind pe invinuitul C. G. sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 213 alin.1 Cod penal, in baza art. 10 lit.f rap. la art. 11 pct.1 lit.c Cod procedura penala- in cauză lipsind plangerea prealabilă legal formulată.
Procurorul de caz a retinut ca: la data de 16.02.2006, partea vatamata Bardoc I., domiciliat in Constanta, a formulat plangere penala in care cerea tragerea la raspundere a primilor opt invinuiti si a celorlalte persoane neidentificate care au sustras materiale de constructii de la trei grajduri aflate in proprietatea sa din satul Viile, . data de 14.08.2006, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de cei opt, pentru ca in data de 17.12.2005, intre orele 14.00-18.00, au distrus poarta de acces a imobilului partii vatamate, situat in satul Viile . au sustras din interior materiale de constructii pe care le-au scos din grajdurile aflate acolo. Acesta era proprietarul celor trei grajduri, pe care le-a achizitionat la licitatia organizata pentru ca Banca Internationala a Religiilor sa poata executa silit un contract de credit ipotecar incheiat cu debitoarea Societatea Agricolă Egreta- aceasta constituindu-se in baza Legii 36/1991 in urma desfiintarii fostului CAP Viile, caruia i-a preluat in fapt activele. Administratorul Societatii Agricole Egreta era Ciuciuleaca G., dar in fapt de societate se ocupa soțul acesteia, invinuitul C. G., care a fost desemnat dupa licitatie ca administrator de catre noul proprietar al grajdurilor, Bardoc I..
C. G. a început să vândă către diferite persoane, din acea localitate sau din alte sate, din apropiere, în repetate rânduri, materiale de construcție luate din alcătuirea acelora. Așa după cum a declarat chiar el, C. G. a vândut acele materiale la diferite persoane, iar pentru dislocarea lor din structurile magaziilor, uneori a plătit diferiți oameni chiar cu alte materiale care au fost dislocate, de asemenea din acele construcții. Ceilalți învinuiți au observat acest lucru, împreună cu toți locuitorii acelei
comunități din satul Viile, și de aceea au considerat, din eroare, că dacă acea persoană sustrage materiale de construcții din magaziile asupra cărora sunt și ei proprietari, în baza prevederilor Legii nr. 36/1991, tot în aceeași măsură, și ei au dreptul să facă același lucru. S-a reținut că învinuiții nu au comis fapta în baza calității lor de asociați ai părții vătămate Bârdoc I., ci în baza credinței lor nestrămutate că sunt proprietarii virtuali, de fapt și de drept ai acelor trei grajduri. Or, existența anumitor convingeri în mentalul făptuitorilor și a tuturor membrilor comunității restrânse din care ei fac parte, nu se poate proba neapărat numai cu acte, ci și pe baza altor mijloace de probațiune, și în principal, pe bază de declarații.
Instanța a reținut că soluția parchetului este nelegală și netemeinică, din probele administrate in faza de urmărire penală, rezultă cu certitudine implicarea primilor opt invinuiti in actele de demolare a grajdurilor, fapt ce cade sub incidența atat a art. 217 alin.1 Cod penal, cat si a art. 208-209 alin.1 lit.a Cod penal.
Din celelalte acte din dosarul de urmărire penală, precum procesele-verbale de constatare din 17.12.2005, declarațiile martorilor Câșlalău F., N. D., declarațiile învinuiților, a rezultat că procurorul de caz în mod greșit a apreciat că faptuitorii s-au aflat in eroare de fapt, acțiunile mai sus descrise fiind de natura elementelor materiale al infracțiunilor prev.de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a, 213 alin.1 și 217 alin.1 Cod penal.
Cu privire la învinuitul Ciuciuleaca G., s-a apreciat calitatea acestuia si infractiunile de care se face vinovat, avand in vedere si declaratiile invinuitului, declaratiile partii vatamate si declaratiile martorilor din faza de urmarire penala, care descriu activitatea acestuia de demolare a unui grajd si vanzarea materialelor rezultate, avand acordul partii vatamate, demolare a celorlalte grajduri si vanzarea materialelor rezultate si refolosibile, pentru care nu rezultă acordul partii vatamate, atitudinea de pasivitate față de sustragerile de materiale, care incepuseră cu peste o lună inaintea datei la care a apelat la organele de politie.
S-a reținut că urmărirea penală este completă și că probele administrate în acea fază procesuală sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată ca, în condiții de independență și imparțialitate, să aprecieze asupra existenței faptelor prevăzute de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a, 213 alin.1 și 217 alin.1 Cod penal și asupra vinovăției învinuiților în săvârșirea acestora.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat partea vătămată, inculpații T. L. și T. L., ceilalți prevalându-se de dreptul la tăcere, și martorii I. Iordana, D. I., C. D., E. D., Trihene V., E. M., S. P., N. V., C. G., C. M., C. Vivian, Câșllalău F., E. I., S. T. și agentul C. G..
După revoluție, în satul Viile . urmare a desființării fostului CAP Viile, mai mulți cetățeni cu terenuri au format Societatea Agricolă Egreta, societatea înființată în baza legii 36/1991.
Deși din actele de la dosar nu rezultă, din declarații martorilor reiese că o parte din activele fostului CAP au trecut în folosința/proprietatea acestei societăți.
S-a avut în vedere declarația numitului E. D. (f. 148) care detaliază modul de împărțire a construcțiilor fostului CAP: Egreta avea o magazie cu cramă, 2 grajduri pentru animale, și jumătate dintr-o magazie de substanțe chimice, restul revenind societății administrate de el, respectiv . .
Societatea Egreta prin reprezentantele Ciuculeacă G. și C. Stanuța au garantat cu bunurile societății un împrumut de_ lei vechi acordat de Banca Internationala a Religiilor.
Prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4573/23 decembrie 1998 la BNP F. M., s-a garantat împrumutul cu trei magazii de cereale, sediul administrativ și teren în suprafață de 1236,46 mp pe care figurau edificate construcțiile de mai sus.
Întrucât societatea nu a plătit împrumutul, Banca Internationala a Religiilor a început executarea silită a debitoarei, vânzând bunurile aduse garanție.
Conform actului de adjudecare din 16.12.2003 aceste bunuri au fost adjudecate de partea vătămată B. I., contra sumei de 95.200.000 lei vechi. C. Gheoghe a fost desemnat de partea vătămată să se ocupe cu administrarea bunurilor având în vedere că tot se ocupase și anterior, chiar dacă soția acestuia figura în actele societății.
Partea vătămată a venit foarte rar în localitate și se interesa prin intermediul administratorului C. G. de cele necesare întreținerii construcțiilor, trimițând bani pentru angajarea de paznici, etc.
Cu timpul starea construcțiilor s-a degradat.
Declarațiile părții vătămate cu cele ale inculpatului C. G. se contrazic.
Astfel administratorul precizează că a demolat având acordul părții vătămate un colț de la un grajd și un șopron de la sediul administrativ, denumit și casa agronomului, pe când partea vătămată declară că nu a dat acordul administratorului să vândă materiale de construcție și nu știa de demolare, ci doar că se spărseseră niște țigle de pe acoperișul de la un grajd, în octombrie 2005.
Cert este că grajdurile erau demolate de către administratorul C. G., cu ajutorul mai multor persoane, materialele rezultate fiind aduse în curtea Casei agronomului, care se învecina cu locuința lui C..
Din declarațiile martorilor rezultă că imobilele din câmp, respectiv grajdurile au început să se degradeze și să fie demolate de C. G., folosind diverse persoane pentru a-l ajuta și să vândă materialele rezultate din demolare.
Acest aspect rezultă din declarația inculpatului C. G., care a precizat că a folosit frații Cabason să îl ajute la demolarea șopronului, și că a vândut la un moment dat din materiale numitului E. G. pentru a face rost de bani să plătească paznicul pentru că nu îi mai trimisese partea vătămată .
Din declarația martorului D. I. rezultă că acesta a lucrat ca paznic trei luni la grajdurile fostului CAP, în perioada iulie 2005- septembrie 2005, iar în acel moment două grajduri erau dărâmate cam pe jumătate fiecare, materialele fiind duse la C. acasă chiar de martor, iar în . că imobilele nu mai aparțineau societății.
Martorul C. D. confirmă că a cumpărat materiale de construcție, respectiv țigle de la C. și a ridicat materialele de la casa agronomului (sediul administrativ).
Martorul E. M. declară că a cumpărat prin august 2005 materiale de construcție de la C., din curtea casei agronomului mai multe materiale de construcție, respectiv țigle, 2-3 legături de șipcă de lemn, și 2 bile de brad. Lemnele și țigla proveneau din acoperișul grajdurilor fostului CAP.
Din declarația martorului E. D. rezultă că grajdurile prin 1997 erau deja distruse, fuseseră nenumărate furturi, iar prin 2005 nu mai erau nici zidurile. A fost sustrasă inclusiv o basculă de fier (cântar pentru mașini mari), aceeași basculă pe care partea vătămată a apreciat cam la 100 tone.
În 17 decembrie 2005 a existat un conflict în localitate, fiind necesară intervenția forțelor de ordine.
Mai mulți locuitori, martorii vorbind de „tot satul” s-au strâns în fața locuinței lui C. G. și s-au revoltat pentru distrugerea fostelor construcții ale CAP și vânzarea materialelor de construcții.
Cu acea ocazie agentul din satul Viile . C. G. a solicitat intervenția Poliției Băneasa.
Prin procesul verbal întocmit a precizat că la 17.12.2005, orele 14,00 a fost sesizat telefonic de C. G. că mai multe persoane l-au agresat și că numiții C. N., C. T. și T. Luci au intrat în fostul sediu al Societății Agricole Egreta, ce aparține lui B. I. și sustrag materiale de construcție .
Deplasându-se la fața locului, a constatat că la fața locului erau 30-40 de persoane din . imobilului se aflau C. N., C. T. și T. Luci și aruncau țigle în stradă, dădeau materiale de construcție peste gard și îndemnau oamenii să ia materiale, întrucât le aparțin, fiind de la fostul CAP.
Numitul T. Luci a luat o căruță cu materiale de construcții și a dus-o în . a reușit să convingă oamenii să plece, dar după aproximativ o oră a fost sunat din nou de C. G..
Deplasându-se din nou la fața locului i-a găsit din nou pe cei trei, aceeași căruță plină cu materiale de construcție și 40-50 persoane.
Într-un alt proces verbal întocmit la aceeași dată s-a consemnat că C. G. a sesizat că T. L. și T. Luci au sustras un număr de trei grinzi de la grajdurile fostului CAP. La fața locului paznicul A. G. a confirmat cele semnalate de administrator.
Din procesul verbal încheiat de agenți ai Poliției Băneasa rezultă că au fost sesizați de agentul C. la 17.12.2005, orele 16,30, că mai mulți cetățeni din Viile s-au adunat în fața fostei societăți Egreta și vor să sustragă materiale de construcție.
S-au deplasat la fața locului și au găsit aproximativ 60 de persoane, iar lideri păreau C. I. și C. T., persoane care înaintea apariției poliției au sustras materiale de construcție.
Oamenii strânși erau nemulțumiți că C. G. falimentase societatea și se apucase de demolat grajdurile societății.
Prin același proces verbal se menționează că în urma discuției cu C. G. acesta precizează că a fost numit administrator de B. I., noul proprietar, iar spre finalul anului a avut acordul acestuia ca el să demoleze grajdurile și să vândă materialele de construcție.
De asemenea în acest proces verbal se menționează că familia C. crede că sătenii nu au aflat că bunurile nu mai sunt ale societății.
Din declarația luată la urmărirea penală în primă fază numitei N. D., care nu a mai putut fi audiată de instanță, decedând între timp, rezultă că la 17.12.2005, pe la orele 20,00, a observat mai multe persoane în fața locuinței lui C. și a Casei Agronomului, iar pe numiții C. T., C. S., T. L. și alți 2/3 bărbați precum și câteva femei care încărcau bile de brad și țigle în căruțele numiților C. S. și T. L., aceștia fiind dirijați de C. T. și C. I..
R. C. nu a dorit să dea declarație în fața instanței, dar la urmărirea penală a declarat că mai multe persoane, la 17.12.2005 au pătruns în curtea părții vătămate, unde erau mai multe materiale de construcție, fiecare luând ce a apucat, liderul părând a fi C. T., recunoscând că a luat câteva bile de brad și șipcă.
Declarația sa este coroborată cu declarația inculpatului C. G. care a precizat că aceasta, împreună cu ginerele ei, C. S., au cărat materiale de construcție cu căruța.
S-au apreciat ca subiective declarațiile date în fața instanței de inculpații T. L. și L., aceștia declarând că au luat câteva bile de brad din resturile rămase în urma demolării grajdurilor, dar nu de la C., ci de la E. D. cu acordul lui, aspect contrazis de E. D. în declarația sa în calitate de martor dată în fața instanței.
Astfel recunoașterea parțială a acestora se coroborează cu procesul verbal întocmit de agentul constatator cu privire la sustragerea a trei grinzi din grajdurile fostului CAP.
Cu privire la inculpatul T. D. s-a înlăturat ca nesinceră declarația martorului E. I. propus pe starea de fapt, acesta reținând exact după atâta timp unde era, respectiv muncea la C., dormea în pat cu inculpatul la persoana unde muncea, a sosit sâmbăta în . la cârciumă cu inculpatul, apoi pe drumul de întoarcere către C. a aflat de incident.
Martorul nu a dat o explicație plauzibilă cum își aduce aminte foarte bine după mai bine de 7 ani, exact cum a sosit la 22,00, s-a dus întâi la cârciumă și abia după aceea s-a despărțit de inculpat.
Declarația sa nu se coroborează nici cu declarația inculpatului de la urmărire penală în care recunoștea că a luat două bile de brad, declarația fiind dată la interval de timp mai scurt de la petrecerea incidentelor.
În 12.07.2008, la data declarației, inculpatul nu și-a reamintit că muncea în C. la acel moment.
Mai mult, în declarația olografă dată prima dată în 2006, declară că se afla printre persoanele din fața porții lui C., dar era băut și nu mai știe ce a făcut.
Toți trei frații au precizat că erau revoltați că la acea dată făceau parte din societatea agricolă și credeau că dreptul la o cotă parte.
C. N. și C. T. au fost găsiți la fața locului de agentul C., aruncând materiale de construcție peste gard, fiind ulterior văzut T. L. cu o căruță cu materiale, cu mențiunea că, C. N. este de fapt C. I..
Din declarația martorei C. G. rezultă că în data de 17.12.2005, mai multe persoane au intrat cu forța in curtea fostului sediu administrativ al societății, iar in imobil a văzut cum au intrat C. S., cunoscut sub numele de D., C. I., C. S., și frații T..
T. D. chiar s-a opus ca C. G. să fie lovit de persoanele de acolo.
Martora declară că de frică s-a refugiat în imobilul său, care se învecinează cu casa agronomului, și de acolo a observat cum persoanele indicate au cărat cu căruțele materialele existente în curte, C. S. cărând chiar cu căruța martorei, aceasta fiind recuperată a doua zi de dimineață.
Din actele depuse de inculpatul C. rezultă că in 2004 la preluare, din magazia cu beci lipseau 4 uși și coamele, magazia de cereale avea lipsă 23 uși, iar magazia de chimicale avea lipsă 2 uși și țigla pe spate.
Din procesul verbal din 21.09.2005 în urma unei ploi a căzut una din magaziile fostei societăți, materialele fiind scoase și mutate în curtea fostei societăți.
Ceilalți martori audiați au precizat că nu cunosc aspecte despre incidentul din 17.12.2005, dar toți la unison au precizat că vinovat este C. G., acesta fiind vinovat de demolarea construcțiilor și înstrăinarea materialelor de construcție.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, s-a respins prin încheierea din 16.11.2012 cererea formulată de apărătorii inculpaților C. G. în sensul reținerii doar a infracțiunii prev de art. 213 Cp și C. T. în sensul reținerii doar a infracțiunii de furt și distrugere, având în vedere dispozitivul încheierii din 14.10.2011, în care nu au fost diferențiate infracțiunile, astfel încât se impune o soluție pentru fiecare dintre infracțiunile reținute,având în vedre și elementele materiale diferite constitutive ale fiecărei infracțiuni.
Față de inculpații C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. și R. C. a fost dovedit în urma probatoriilor administrate că au sustras în ziua de 17.12.2005 diverse materiale de construcție din curtea imobilului aparținând părții vătămate B. I., fapte ce constituie infracțiunea de furt de două sau mai multe persoane, prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a Cp.
S-a reținut că faptele s-au produs pe fondul unor spirite agitate, având impresia că munca lor este vândută altora, mulți cetățeni fiind și în prezent evident deranjați de modalitatea de administrare, care a dus la pierderea imobilelor societății, pe o lipsă de transparență, mulți necunoscând că bunurile nu mai sunt ale societății.
De asemenea au participat mai multe persoane, fiecare luând câte ceva, neputând fi stabilit exact pentru fiecare inculpat prejudiciul produs doar de el.
De asemenea s-a avut în vedere lipsa antecedentelor inculpaților, care nu sunt cunoscuți ca având probleme de conformare cu normele legale.
Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 Cp, faptele acestora fiind lipsite de pericolul social al unei infracțiuni și s-a aplicat acestora o amendă administrativă în cuantum de 600 lei.
Cu privire la infracțiunea de distrugere reținută în sarciana inculpaților C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S.aceasta nu a putut fi dovedită în urma probatoriului administrat, astfel încât s-a impus achitarea acestora în baza art. 10 lit. c cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea de abuz de încredere prev. de art 213 CP, aceasta constă în însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui.
Punerea în mișcare este condiționată de plângere prealabilă a părții vătămate.
Reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpaților nu a fost motivată expres, dar din motivarea generală rezultă că s-a avut în vedere calitatea de asociați ai fostei societăți agricole, având impresia că dețin bunul și le aparține.
Plângerea părții vătămate nu a fost expres formulată cu privire la această infracțiune, ci doar pentru faptele descrise, acestea primind această încadrare.
Față de această infracțiune instanța s-a dispus pentru inculpații menționați achitarea, nefiind întrunite elemente constitutive ale acestei infracțiunii, inculpații nefiind deținătorii bunurilor sustrase și care aparțineau părții vătămate B. I..
Față de inculpatul C. G. s-a reținut că partea vătămată și-a exprimat constant punctul de vedere în sensul că nu dorește tragerea la răspundere a acestuia pentru nici un fel de fapte pe care le-ar fi săvârșit.
Deși nu s-a depus un înscris în aceste sens, din declarația părții vătămate și a martorilor rezultă că acesta se ocupa cu administrarea imobilelor ce i-au revenit părții vătămate.
Pentru infracțiunea de abuz de încredere, este necesară plângerea părții vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, ori această plângere lipsește, astfel că nu s-a mai impus analizarea elementelor necesare pentru existența infracțiunii și va dispune încetarea procesului penal.
Pentru infracțiunea de distrugere, s-a constatat că din probe rezultă că acesta a demolat din construcțiile existente, dar nu se poate reține că acesta a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, având acordul părții vătămate pentru demolarea construcțiilor.
Nu s-a probat că au fost demolate construcții unele cu acordul părții vătămate, iar altele fără, astfel că s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit.d cod procedură penală.
În urma probatoriului administrat nu s-a demonstrat că inculpatul și-ar fi însușit din bunuri ce aparțin părții vătămate, și în consecință s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit.c cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă formulată de B. I. aceasta a fost respinsă având în vedere faptul că prejudiciul solicitat de 5 miliarde lei vechi nu a fost dovedit, bunurile fiind preluate cu 95.200.000 lei vechi și nici nu s-a administrat probe pe latură civilă, cu privire la valoarea bunurilor sustrase.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs partea vătămată B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. și R. C. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală.
Referitor la infracțiunea de furt, în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta raportat la împrejurările și modalitatea de săvârșire, numărul inculpaților și în principal valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului cauzat.
Totodată, s-a susținut că materialul probator administrat în cauză nu este complet avându-se în vedere și un autodenunț în raport de care bunurile au fost sustrase împreună cu persoana care a instrumentat cazul, aspect ce ar impune restituirea cauzei la P. pentru completarea urmăririi penale.
În mod greșit instanța de fond nu a obligat inculpații la plata daunelor materiale în cuantum de 500.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse și sustrase.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 3 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt în acord cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, în mod corect s-a stabilit că în urma neplății unui împrumut bancar acordat de BIR către Societatea Agricolă Egreta înființată în baza legii 36/1991 ca urmare a desființării fostului CAP Viile, împrumut garantat cu trei magazii de cereale, sediul administrativ și teren în suprafață de 1236,46 mp pe care figurau edificate construcțiile de mai sus, s-a procedat la executarea silită a bunurilor, acestea fiind adjudecate de către partea vătămată prin actul de adjudecare din 16.12.2003.
După adjudecare, de administrarea bunurilor s-a ocupat inculpatul C. Gheoghe cu mențiunea că, paza acestora se asigura de paznici ce urmau să fie plătiți de către partea vătămată aceasta interesându-se, prin intermediul administratorului de cele necesare întreținerii.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că, la aceste construcții s-au realizat reparații care să prevină degradarea acestora ori că s-au luat măsuri de conservare, ceea ce a condus, în timp, la degradarea acestora.
Totodată, nu s-a stabilit prin probe dacă partea vătămată a avansat sau nu sume de bani pentru plata paznicilor.
La un moment dat, în luna octombrie 2005, administratorul C. Gheoghe a demolat grajdurile și un șopron de la sediul administrativ denumit și casa agronomului, cu ajutorul altor persoane și a înstrăinat materialele rezultate în urma demolării, tot cu ajutorul mai multor persoane, instanța de recurs apreciind că demolarea și vânzarea acestora s-a realizat cu acordul părții vătămate și aceasta urmare a atitudinii adoptate de aceasta față de inculpatul C. Gheoghe de a nu solicita tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art.214 cod penal sau pentru abuz de încredere prev. de art.213 cod penal.
Starea de degradare a construcțiilor și sustragerile anterioare momentului reclamat de partea vătămată sunt confirmate cu depoziția martorului E. D. care a susținut că, din anul 1997 grajdurile erau deja distruse, fuseseră nenumărate furturi, iar prin 2005 nu mai erau nici zidurile.
Această situație a condus la declanșarea unui conflict în localitate la data de 17.12.2005 în sensul că, mai mulți localnici s-au adunat în fața locuinței inculpatului C. G., aceștia fiind revoltați de distrugerea fostelor construcții ale CAP și vânzarea materialelor de construcții.
În aceste condiții, apreciind că bunurile aparțin vechiului CAP Viile deci și foștilor membrii CAP sau persoane care se credeau îndreptățite la bunurile fostului CAP și că, în mod abuziv acestea sunt înstrăinate și distruse inculpații C. N., C. T. și T. Luci au intrat în fostul sediu al Societății Agricole Egreta, ce aparține lui B. I. și au sustras materiale de construcție, aspect probat cu procesul verbal întocmit la acea dată.
Situația de fapt a fost constatată și de martorul Cătinoiu G., agent în satul Viile care, deplasându-se la fața locului a observat că, în prezența a 30-40 de persoane din ., C. T. și T. Luci aruncau țigle în stradă, dădeau materiale de construcție peste gard și îndemnau oamenii să ia materiale, întrucât le aparțin, fiind de la fostul CAP.
Inițial martorul a reușit să convingă oamenii să plece, dar după aproximativ o oră a fost sunat din nou de inculpatul C. G. care i-a adus la cunoștință că furturile continuă, fapt pentru care, deplasându-se din nou la fața locului a constatat că inculpații C. N., C. T. și T. Luci aveau o căruță plină cu materiale de construcție.
Relevantă este și declarația martorului A. G., unul din paznici, potrivit cu care, fiind sesizat de inculpatul C. G. că inculpații T. L. și T. Luci au sustras un număr de trei grinzi de la grajdurile fostului Curtea de Apel C. și deplasându-se la fața locului a observat că cele sesizate sunt reale, aspect probat și prin procesul verbal întocmit la aceiași dată.
Facem trimitere și la procesul verbal întocmit de agenți ai Poliției Băneasa rezultă care au fost sesizați de agentul C. G., agent în satul Viile de faptul că, la data de 17.12.2005, orele 16,30, mai mulți cetățeni din Viile s-au adunat în fața fostei societăți Egreta și vor să sustragă materiale de construcție, sesizare în urma căreia agenții de poliție s-au deplasat la fața locului unde au găsit aproximativ 60 de persoane, între aceștia distingându-se ca lideri inculpații C. I. și C. T., persoane care înaintea apariției poliției au sustras materiale de construcție.
Faptul sustragerii de bunuri de către inculpații C. T., C. S., T. L. precum și de alți 2 sau 3 bărbați precum și câteva femei este probat și prin depoziția martorului N. D., martora susținând că persoanele menționate au încărcat bile de brad și țigle în căruțele inculpaților C. S. și T. L., aceștia fiind dirijați de inculpații C. T. și C. I..
Inculpatul R. C. a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale că la data de 17.12.2005 mai multe persoane, au pătruns în curtea părții vătămate, unde erau mai multe materiale de construcție, fiecare luând ce a apucat, liderul părând a fi inculpatul C. T., printre aceste persoane fiind și inculpatul menționat care a luat câteva bile de brad și șipcă.
Sustragerea bunurilor este probată și cu depozițiile martorei C. G. care a susținut că, în data de 17.12.2005, mai multe persoane au intrat cu forța in curtea fostului sediu administrativ al societății, martora nominalizând pe inculpații C. S., C. I. și frații T., persoane care au cărat cu căruțele materialele existente în curte.
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că fapta comisă de inculpații C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. și R. C. nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta determinat de următoarele considerente:
Conform art.18 ind.1 alin.1 cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Reținem astfel că, anterior momentului sustragerii, bunurile imobile, din care s-au luat materiale de construcții erau într-un stadiu avansat de degradare, proces început anterior anului 1997 și continuat de inculpatul Ciuculeacă G., persoană care, așa cum am arătat a demolat, cu acordul părții vătămate, parte din construcții.
De asemenea reținem că, parte din materialele rezultate în urma demolării au fost vândute chiar de inculpatul C. G., ceilalți inculpați fiind revoltați de demolarea imobilelor și vânzarea materialelor de construcție, atitudine determinată de o necunoaștere a situației juridice a imobilelor respective, inculpații apreciind că bunurile încă aparțin vechiului CAP și deci că, în mod indirect le aparțineau.
În sensul aceleiași concluzii este și calitatea materialelor sustrase, materiale luate din bunuri imobile degradate în mare parte și deci incertitudinea cu privire la valoarea acestora, aceiași incertitudine planând și cu privire la natura și cantitatea de materiale sustrase de fiecare inculpat.
Concluzia instanței se sprijină și pe circumstanțele personale favorabile tuturor inculpaților.
În consecință, critica formulată în acest sens de partea civilă este neîntemeiată.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, apreciem că, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpaților C. T., C. I., T. L., T. D., T. L., C. S., C. S. în baza art.10 lit.c cod procedură penală, reținând în mod corect că, la dosarul cauzei nu există probe că aceștia au distrus bunurile imobile din care ulterior au sustras materiale de construcție.
Astfel, întreg materialul probator administrat în cauză confirmă doar faptul sustragerii de materiale de construcții nu și distrugerea bunurilor imobile din care au fost luate acestea.
În sensul aceleiași concluzii este și faptul că, potrivit declarațiilor martorilor audiați și menționați în analiza materialului probator, bunurile imobile se aflau într-un stadiu avansat de degradare, unele s-au demolat singure iar altele de către inculpatul C. G..
În consecință și această critică este neîntemeiată.
Conform dispozițiilor art.332 alin.1 și 2 cod procedură penală, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale nu mai este posibilă, mai mult, partea vătămată nu a indicat probele ce mai urmează să fie administrate, probe care puteau să fie administrate fie de instanța de fond fie de instanța de recurs, astfel încât apare ca fiind neîntemeiată și cererea părții vătămate de restituire a cauzei la procuror.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și acțiunea civilă promovată de partea civilă, întrucât nefiind probat aspecte legate de cantitatea de materiale de construcții sustrasă și nici calitatea materialelor de construcții pentru a se putea determina valoarea acestora, cu atât mai mult cu cât acestea erau în stare avansată de degradare datorită vechimii, nu s-a putut stabili cu certitudine prejudiciul suportat de partea vătămată.
Apreciind toate criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată B. I. împotriva sentinței penale nr. 3001/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligată partea vătămată B. I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 3.600 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat A. A., avocat H. A., avocat T. E., Avocat G. D., avocat Calafus D. Ș., avocat F. E., avocat N. E. N., avocat R. E. I., avocat Nula M., câte 400 lei fiecare, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată B. I. împotriva sentinței penale nr. 3001/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă partea vătămată B. I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 3.600 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat A. A., avocat H. A., avocat T. E., Avocat G. D., avocat Calafus D. Ș., avocat F. E., avocat N. E. N., avocat R. E. I., avocat Nula M., câte 400 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.06.2013.
Președinte,Ptr.Judecător, Judecător,
M. D. M. M. U., aflată în C.O. E. C. M.
Cf.art.312 c.p.p. semnează
Președintele completului
M. D. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – C.L.R.
Tehnored.dec.jud.E.C.M.
2 ex./24.07.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 231/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
