Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 3194/118/2013/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 72/MP
Ședința publică de la 11 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. D. M.
Judecător – E. C. M.
Judecător – V. L.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul V. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat V. M., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. C. T., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4033/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat V. M..
Recurentul inculpat V. M. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat V. M., avocat C. C. T., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului C. și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și cercetarea acestuia în stare de libertate. Apreciază că, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și nici nu au intervenit alte elemente noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpatul a vorbit de mai multe ori cu partea vătămată la telefon, aceasta i-a spus că are 17 ani și nimic nu i-a dat de bănuit inculpatului că aceasta ar avea vârsta de 14 ani, partea vătămată urcându-se de bună voie la inculpat în mașină. În declarațiile date la urmărirea penală inculpatul a recunoscut relațiile sesiuale întreținute cu partea vătămată, însă acestea s-au consumat cu consimțământul acesteia și nu prin amenințare. Cei doi martori oculari au precizat că se aflau în afara mașinii mult în spate și nu au văzut dacă inculpatul ar fi exercitat amenințări la adresa părții vătămate. Stadiul cercetărilor este unul avansat, fiind doar doi martori de audiat, inculpatul este arestat de aproximativ 5 luni de zile și apreciază că, s-a depășit un termen rezonabil. In principal solicită revocarea măsurii arestării preventive iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că, în cauză există indicii temeinice dar și probe care susțin presupunerea rezonabilă potrivit căreia inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinite cerințele art. 143 cod pr. penală, așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond. Pericolul concret pentru ordinea publică există și este apreciat raportat la împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că inculpatul a acționat, vârsta părții vătămate, amenințările la care aceasta a fost supusă, și de urmările unei asemenea fapte. Consideră că, măsura arestării preventive are un caracter rezonabil și în mod corect a fost menținută. Și nu se impune nici revocarea și nici înlocuirea acesteia.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat V. M. arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus în baza art. 300 ind.2 C.p.p. în referire la art.160 ind. b alin. 3 C. p. p. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 143 alin. 1 C. p. p. în referire la art. 68 ind. 1 C. p. p. este relevată și în raport cu actualul stadiu procesual din următoarele mijloace de probă din dosarul de urmărire penală:
- declarațiile părții vătămate;
- procesul-verbal privind concluziile preliminare formulate cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate;
- raportul de constatare medico-legală nr. 17/25.02.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.;
- raportul de evaluare psihologică nr.C5030/01.03.2013 întocmit de DGASPC C.;
- ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară din .>
- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.60/13.03.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.;
-procesul-verbal de recunoaștere din grup și fotografiile judiciare;
- procesul-verbal - caracteristici tatuaje și fotografiile judiciare;
- procese-verbale și planșe fotografice de recunoaștere după fotografie;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului;
- procesul-verbal de conducere în teren;
-harta relațională tip listing telefonic pentru numărul de apel_ ce reprezintă convorbirile efectuate cu numerele de apel_,_ și_;
- declarații martorilor: D. C., FLEREA E. LI L., S. A., P. G., G. F., B. I.;
- procese verbale de confruntare;
- declarațiile inculpatului.
Declarația părții vătămate și depozițiile martorilor P. G., S. A. și Fierea L., D. Cătăli, B. I., S. A. M. date în fața instanței, oferă, de asemenea informații care, coroborate cu cele evidențiate în dosarul de urmărire penală, conduc la concluzia incidenței în cauză a dispozițiilor art. 143 alin. 1 C.p.p.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care 1-a crea și în prezent lăsarea în libertate a inculpatului, așadar incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 alin.l lit.f C.p.p., rezultă din natura faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, din împrejurările și modul concret in care se arata in actul de sesizare ca ar fi fost săvârșită ( asupra unei minore în vârstă de 14 ani, cunoscând că aceasta era virgină, prin amenințarea ei cu un briceag, prin lovirea victimei), precum și din circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de tâlhărie la pedeapsa închisorii de 7 ani precum și pentru infracțiunea prev. de art.86/1 din O.U.G.nr. 195/2002 ) și care evidențiază periculozitatea sa și probabilitatea ca, lăsat în libertate, să comită și alte fapte penale.
Date fiind circumstanțele reale ale cauzei precum și periculozitatea socială a inculpatului conturată de antecedența sa penală, necesitatea protejării ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului prevalează și în raport cu acest moment procesual față de orice circumstanțe personale, pozitive, ale acestuia.
In ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă în care justifică presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv din data de 28.02.2013 ), instanța a reținut că sunt respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii de ședință din data de 09.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 a declarat recurs inculpatul V. M., care a solicitat revocarea arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura arestării preventive, întrucât nu mai subzista temeiurile inițiale ale arestării și nu au intervenit altele noi, cercetarea judecătorească este avansată, iar durata arestării preventive nu mai are un caracter rezonabil.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de inculpatul P. S., precum și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 C. pr. pen, curtea apreciază că recursul formulat inculpatul V. M. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr. 258/P/2013 din data de 19.03.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin. l și alin. 3 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a C. pen., reținându-se că în seara zilei de 23.02.2013, prin amenințare cu un briceag și exercitarea actelor de violență, a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată P. S.-I., în vârstă de 14 ani.
Inculpatul V. M. a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 26/28.02.2013 a Tribunalului C. pe o perioadă de 29 zile, apreciindu-se îndeplinite cerințele impuse de art. 143 alin. 1 C. pr. pen. și incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. P.. Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută succesiv de instanță, anterioara menținere a măsurii arestării preventive fiind dispusă la data de 15.05.2013.
Pe parcursul judecății, instanța trebuie să verifice, în temeiul art. 3002 C. Pr. P.., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, având posibilitatea de a menține arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 160b alin. 3 C. pr. P.., atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În cauză nu s-au constatat modificări sub aspectul îndeplinirii condiției prev. de art. 143 alin. 1 C. pr. pen., existând în continuare probe care dovedesc existența unei presupuneri rezonabile că inculpatul a comis fapta dedusă judecății, așa cum se reține în încheierea recurată, în care au fost menționate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, ce susțin existența indiciilor temeinice, dar și cele administrate nemijlocit în faza de judecată și care vin să întărească presupunerea rezonabilă de comitere a faptei.
De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat de prima instanță incidența cazului prev. de art. 148 lit. f C. pr. pen. Privarea de libertate a inculpatului a fost întemeiată pe necesitatea înlăturării pericolului concret pentru ordinea publică produs prin lăsarea în libertate a acestuia, extras din natura și gravitatea faptei presupus a fi comisă, dar și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Atât în jurisprudența națională, dar și în jurisprudența CEDO se acceptă că datorită gravității și reacției publicului unele infracțiuni pot da naștere la tulburări de natură socială care să justifice arestarea pentru perioada cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Curtea are în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului V. M. prezintă un pericol concret pentru odinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de natura și împrejurările comiterii faptelor (asupra unor minore care era virgină, într-o zona în care minora nu putea opune o rezistență efectivă, prin amenințare cu un cuțit ), urmarea imediată produsă și consecințele viitoare asupra psihicului părții vătămate, valoarea socială căreia i s-a adus atingere (inviolabilitatea sexuală), rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte, care este de natură să determine în rândul colectivității un sentiment de insecuritate, mai ales că fapta a fost comisă asupra unor minore. Curtea mai observă că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă, la scurt timp după ce a fost liberat din executarea unei pedepse privative de libertate, respectiv în data de 22.05.2012; deși inculpatul a executat anterior două pedepse privative de libertate, a reluat în scurt timp comportamentul infracțional, ceea de relevă faptul că acesta dezvoltă constant conduite infracționale, fiind un pericol real pentru comunitate, în considerarea predispoziției sale pentru comiterea de infracțiuni.
Măsurii arestării preventive respectă și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la cazurile de excepție în care o persoană bănuită de comiterea unei infracțiuni poate fi lipsită de libertate, aceasta fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, fără a reprezenta o executare anticipată a pedepsei și fiind proporțională scopului urmărit.
Din analiza circumstanțelor concrete ale cauzei rezultă că durata arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, întrucât în mod obiectiv durata arestării este redusă și este pe deplin justificată de circumstanțele cauzei și conduita activă a organelor judiciare.
Aceste argumente sunt suficiente pentru menținerea măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât măsurile alternative pe care instanța ar trebuie să le aibă în vedere după o perioadă de arestare preventivă trebuie să fie justificate de circumstanțele concrete ale cauzei, deoarece simpla trecere a timpului nu poate determina punerea în libertate.
Modul și mijloacele în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, necesitatea protejării intereselor minorilor, a căror dezvoltarea ulterioară poate fi grav afectată de asemenea conduite la care sunt supuse de adulți, antecedența penală a inculpatului sunt elemente de natură a crea convingerea că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, neexistând garanții suficiente că o măsura preventivă alternativă arestării preventive, cum este măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicitată de inculpat, ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, potrivit art. 136 alin. 1 C. pr. pen.
În concluzie, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V. M..
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul V. M. împotriva încheierii de ședință din data de 09.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. P.. inculpatul V. M. va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat C. C. T. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul V. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din data de 09.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. P.. obligă inculpatul V. M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat C. C. T. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.07.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. D. M. E. C. M. V. L.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: M. V.
Red. Dec. Jud. M.D. M.
2 ex./11.07.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 519/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 299/2013.... → |
|---|
