Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1043/P
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 278/02.03.2015 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. și inculpatul:
- M. I., fiul lui G. și G., născut la data de 29.12.1991, în loc. Măcin, jud. Tulcea, domiciliat în loc. Dăieni, jud. Tulcea, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.228 al.1-229 lit.b, d și al.2 lit. b cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 cod penal și art.5 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05 Noiembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 Noiembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.278/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit. b,d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.41alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că prezenta faptă este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.157/20.11.2013 a Judecătoriei Babadag, definitivă prin decizia penală nr.50/P/2014 a Curții de Apel C., nr.108/18.11.2013 a Judecătoriei Măcin, definitivă prin decizia penală nr.17/P/2014 a Curții de Apel C., nr.797/23.04.2013 a Judecătoriei B. și nr.362/22.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.364/09.05.2013 a Curții de Apel C..
În baza art.39 alin.1 lit. b și art.40 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 ani și 6 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr.157/20.11.2013 a Judecătorie Babadag, definitivă prin decizia penală nr.50/P/2014 a Curții de Apel C..
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regimul închisorii, conform art.60 Cod penal.
În baza art.40 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii durata executată de la 29.01.2013 zi.
S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr.1073/20.06.2014 emise de Judecătoria Tulcea și emiterea de noi forme de executare, la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.19 raportat la art.397 Cod procedură penală, cu aplicarea 998-999 cod civil 1864, a fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei către partea civilă B. B., cu titlu de daune materiale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 12.11.2012, inculpatul M. I. mergând pe drumul dintre Municipiul C. către localitatea C., s-a hotărât să sustragă bunuri din locuințe.
Inculpatul a ales la întâmplare o locuință, a escaladat gardul, apoi prin forțarea ușii de acces a pătruns în interior de unde a sustras o cameră foto, un telefon mobil și suma de 2.300 lei. Ulterior, susține inculpatul, respectivele bunuri le-a vândut unor persoane necunoscute.
În cursul cercetărilor penale, de la fața locului au fost ridicate o . urme papilare și, conform adresei nr._/23.07.2013 emisă de către Serviciul Criminalistic Laborator AFIS Morphotrak, una dintre urmele ridicate cu ocazia cercetării tehnico-științifice a locului faptei s-a dovedit că aparține inculpatului.
Ulterior, conform concluziilor exprimate în raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.09.2013 a rezultat că o urmă papilară ridicată de pe un ambalaj din carton identificat în locuința persoanei vătămate și situată în zona în care s-a reclamat furtul banilor și a celorlalte bunuri, aparține inculpatului M. I..
Fiind audiată persoana vătămată B. B., aceasta a precizat că nu-l cunoaște pe inculpat și nu a fost în locuința sa.
Inculpatul a susținut declarațiile persoanei vătămate și a recunoscut săvârșirea faptei.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, declarațiile persoanei vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.09.2013, adresa nr._/23.07.2013 emisă de către Seviciul Criminalistic AFIS Morphotrak și declarațiile inculpatului M. I..
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 22.01.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpat. La primul termen de judecată, cu procedura îndeplinită, inculpatul a înaintat instanței o declarație conform căreia solicită ca judecată să se facă în lipsa sa, conform art.364 alin.4 Cod de procedură penală.
La termenul de judecată din 19.02.2015, apărătorul inculpatului prezent fiind, a precizat, ulterior citirii actului de sesizare, că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.374 alin.7 Cod de procedură penală, procedând la judecarea cauzei, ținând seamă de probele administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere și declarația de recunoaștere a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, cu motivarea că prima instanță nu i-a contopit pedepsele aplicate pentru toate faptele concurente, precum și P. de pe lângă Judecătoria C., cu motivarea că sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor a fost greșit stabilit și că starea de recidivă a inculpatului trebuia înlăturată, potrivit legii penale noi. În acest sens, s-a arătat ca față de inculpat trebuia reținută pluralitatea intermediară de infracțiuni, datorită condamnării sale la pedeapsa de 1 an închisoare, prin sentința penală nr.1850/02.10.2012 a Judceătoriei B., infracțiunea dedusă judecății fiind comisă la data de 12.11.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile sunt întemeiate.
Cu toate că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost în mod corect stabilite, atât procurorul de caz, cât și prima instanță au apreciat în mod eronat că legea mai favorabilă inculpatului ar fi legea penală nouă, raportându-se doar la limitele speciale ale pedepsei cu închisoare, nu și la rezultatul concret la care s-ar putea ajunge în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, pe care fișa de cazier le ilustrează și care se regăsesc și în cuprinsul sentinței penale atacate. Într-adevăr, deși în cazul furtului calificat limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute în legea nouă sunt inferioare celor din legea penală veche, se observă că tratamentul sancționator al concursului este mai favorabil inculpatului, potrivit regimului Codulului penal din 1969, întrucât acest regim prevede doar posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, spre deosebire de legea penală nouă, care, prin dispozițiile art.39 Cod penal, prevede că un atare spor de pedeapsă este obligatoriu. Or, de vreme ce fapta dedusă judecății, comisă fiind la data de 12.11.2012, se află în concurs cu faptele care formează obiectul sentințelor penale anterioare, este cert că pedeapsa la care se poate ajunge în baza legii vechi este mai mică decât pedeapsa stabilită în baza legii penale noi, în condițiile orientării instanței către stabilirea unei pedepse care să corespundă minimului special din legea veche.
În atare împrejurări, criticile Ministerului Public, alături de cele ale inculpatului, nu pot atrage decât desființarea sentinței penale atacate, având drept consecință schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b,d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 și art.5 Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, starea de recidivă postcondamnatorie, reținută în baza legii vechi, decurgând din săvârșirea infracțiunii deduse judecății în termenul de încercare de 3 ani al pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1850/02.10.2012 a Judecătoriei B., al cărei beneficiu a fost anulat ulterior prin sentința penală nr.797/23.04.2013 a aceleiași instanțe.
Ținând seama de limitele pedepsei cu închisoarea din legea veche, dar și de poziția sinceră exprimată în timpul procesului, Curtea, în baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, îl va condamna pe inculpatul M. I. la o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Va descontopi pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1646/21.06.2013 a Judecătoriei Medgidia și va repune în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.797/23.04.2013 a Judecătoriei B., 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1850/02.10.2012 a Judecătoriei B. și ambele pedepse de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.362/22.03.2013 a Judecătoriei C..
De asemenea, va descontopi pedeapsa rezultată de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1073/20.06.2014 a Judecătoriei Tulcea și va repune în individualitatea lor cele două pedepse componente a câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.157/20.11.2013 a Judecătoriei Babadag, precum și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.108/18.11.2013 a Judecătoriei Măcin.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.36 Cod penal 1968, va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care, față de perseverența vădită a inculpatului în comiterea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului, va adăuga un spor de 1 an închisoare.
În final, inculpatul M. I. urmează a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de deținere.
În baza art.36 alin.3 Cod penal 1968, Curtea va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de 29.01.2013 la zi.
În baza art.71 Cod penal 1968, Curtea va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
Ținând seama de soluția dispusă, Curtea va anula formele de executare emise în baza sentinței nr.1073/20.06.2014 a Judecătoriei Tulcea și va dispune emiterea unor noi forme de executare pe numele inculpatului.
Va înlătura din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu, în sumă de 260 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și apelantul inculpat M. I., fiul lui G. și G., născut la data de 29.12.1991, în loc. Măcin, jud. Tulcea, domiciliat în loc. Dăieni, jud. Tulcea, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Tulcea, împotriva sentinței penale nr.278/02.03.2015 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. I. din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b,d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal.
În baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. I. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Descontopește pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1646/21.06.2013 a Judecătoriei Medgidia și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.797/23.04.2013 a Judecătoriei B., 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1850/02.10.2012 a Judecătoriei B. și ambele pedepse de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.362/22.03.2013 a Judecătoriei C..
Descontopește pedeapsa rezultată de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1073/20.06.2014 a Judecătoriei Tulcea și repune în individualitatea lor cele două pedepse componente a câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.157/20.11.2013 a Judecătoriei Babadag, precum și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.108/18.11.2013 a Judecătoriei Măcin.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.36 Cod penal 1968, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare.
În final, inculpatul M. I. execută pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de deținere.
În baza art.36 alin.3 Cod penal 1968, deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de 29.01.2013 la zi.
În baza art.71 Cod penal 1968, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și b Cod penal 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
Anulează formele de executare emise în baza sentinței nr.1073/20.06.2014 a Judecătoriei Tulcea și dispune emiterea unor noi forme de executare pe numele inculpatului.
Înlătură din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu Ș. G. L., în sumă de 260 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond St.P.
Red.dec.jud.C.C./6 ex./24.11.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
