Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1023/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1023/P
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-au luat în examinare apelurile penale declarat de partea civilă C. G. cu domiciliul în constanta, .-28, . și asiguratorul S.C. C. INSURANCE S.A. cu sediul în București, com. Sector 1, .. 5-7, împotriva sentinței penale nr.935 din data de 19 august 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 05 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
C U R T EA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 935/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul Oțeleanu P. (fiul lui I. și M., născut la data de 10.09.1967, în municipiul Medgidia, jud. C., domiciliat în localitatea Năvodari, .. 9, jud. C., CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art 82 C.pen.1969.
În baza art. 71 alin 5 C.pen.1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art 83 C.pen.1969 atrage atenția inculpatului Oțeleanu P. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare va impune revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998, 999 C.civil.1864 și art. 118 din Legea nr. 71/2011 admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. G. domiciliat în municipiul C., .-28, ., și obligă inculpatul Oțeleanu P. în solidar cu partea responsabilă civilmente C. Insurance SA cu sediul în municipiul București, sector 1, .. 5-7, J_ CUI_, la plata către aceasta a sumei de 1575 lei cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de_ euro prin echivalent în lei la cursul oficial al BNR, cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul Oțeleanu P. în solidar cu partea responsabilă civilmente C. Insurance SA la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2500 lei (1500 lei aferenți urmăririi penale și 1000 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.
În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr.6267 din 06.11.2014, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2015,,.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul numărul 1651/P/2014 din data de 16.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Oțeleanu P. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 03.11.2013, inculpatul Oțeleanu P., în calitate de conducător auto, încălcând regulile de comportament rutier, prin efectuarea unei manevre nesemnalizate și în manieră total necorespunzătoare, produce un accident de circulație din care rezultă vătămarea corporală a unei persoane, cu consecința de punere în primejdie a vieții acestuia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.02.2015, rămasă definitivă la data de 12.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..
La data de 03.11.2013, în jurul orei 15.30, inculpatul Oțeleanu P. a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe comunicația rutieră DJ226 dinspre orașul Năvodari către . la kilometrul 3, la intersecția cu . G. Social Peninsula, a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers către stânga, fără să se asigure în prealabil cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda cu numărul de înmatriculare_ condusă de persoana vătămată C. G. care se deplasa în aceeași direcție și se afla în depășirea autoturismului.
Conform art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- proces verbal de constatare la fața locului accidentului (f.10.dup.) însoțit de schița producerii accidentului și planșă fotografică din cuprinsul cărora rezultă locul producerii accidentului, identitatea persoanelor implicate și locul impactului dintre vehicule identificat pe caroseria autoturismului ca fiind portiera stângă;
- declarațiile inculpatului (f.51,53,55.dup.) în cuprinsul cărora a arătat că în timp ce conducea autoturismul pe relația Năvodari-Lumina, cu viteza de aproximativ 40 km/h, s-a angajat în efectuarea unui viraj la stânga cu intenția de a pătrunde pe . care a acroșat o motocicletă cu partea stângă din față; precizările inculpatului din cursul urmăririi penale în sensul că a semnalizat și s-a asigurat în prealabil efectuării virajului la stânga nu sunt reținute întrucât nu au fost menținute de inculpat în faza judecătorească a procesului iar faptul asigurării prealabile în sensul art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu este confirmat de locul, avansat, al impactului identificat pe caroseria autoturismului, contrazice chiar declarația inculpatului care a arătat că motociclistul se afla în spatele său la momentul virajului, dar nici nu se coroborează cu declarația persoanei vătămate care a arătat că virajul a intervenit în mod neprevăzut pe durata efectuării depășirii vehiculului Dacia, aspect confirmat de locul impactului – portiera stângă a vehiculului. Astfel, dacă inculpatul ar fi observat, într-adevăr, prezența motociclistului aflat în depășire, s-ar fi abținut de la schimbarea direcției de mers, sau cel puțin ar fi revenit asupra manevrei începute iar impactul pe vehiculul său s-ar fi localizat, cel mult, într-o zonă de pe aripa stângă.
- declarația persoanei vătămate (f.33,45.dup.) care a descris dinamica producerii accidentului de circulație arătând că în timp ce conducea motocicleta pe DJ226, în fața sa circulau trei autoturisme; s-a angajat în depășirea acestora, a depășit primul autoturism, iar când s-a apropiat de cel de-al doilea autoturism, conducătorul auto al acestuia a efectuat viraj la stânga către o alee din zonă, coliziunea producându-se pe banda de circulație a conducătorului motocicletei care efectua depășirea. Conducătorul motocicletei a claxonat cu intenția de a-l atenționa pe conducătorul auto însă fără rezultat. Persoana vătămată arată că la momentul evenimentului purta casă de protecție iar respectivul conducător auto care l-a accidentat nu a semnalizat intenția schimbării direcției de deplasare.
- raport de constatare medico-legală nr. 452/A1rutier/2013/09.01.2014 (f.34.dup.) din cuprinsul căruia rezultă că persoana vătămată C. G. a suferit vătămări corporale ce puteau data din 03.11.2013, produse prin lovire cu și de corp dur, ce au necesitat pentru vindecare 70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunile punându-i viața în primejdie prin hemopneumotorax drept.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., instanța reține că elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane ce au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale, sau punerea în primejdie a vieții persoanei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.
Acțiunea inculpatului, care la data de 03.11.2013, în jurul orei 15.30, a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe comunicația rutieră DJ226 dinspre orașul Năvodari către . la kilometrul 3, la intersecția cu . G. Social Peninsula, a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers către stânga, fără să se asigure în prealabil, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda cu numărul de înmatriculare_ condusă de persoana vătămată C. G. care se deplasa în aceeași direcție și se afla în depășirea autoturismului, în urma impactului persoana vătămată suferind leziuni traumatice ce i-au pus în primejdie viața, realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității fizice a persoanei, valoare socială ocrotită penalmente și în concret, producerea de vătămări corporale pe corpul persoanei vătămate C. G. care au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din constatările din constatările la fața locului coroborate cu declarațiile inculpatului și persoanei vătămate, și concluziile medico legale cu privire la leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei cu prevedere, conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (având în vedere că avea pregătirea teoretică și practică atestate prin permis de conducere, fapt ce i-a permis cunoașterea consecințelor potențiale ale neacordării priorității de circulație vehiculelor în mers, astfel cum se raportează la împrejurările cauzei) dar nu a acceptat producerea sa, socotind fără temei că nu se va produce.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că fapta există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de către inculpatul Oțeleanu P..
Anticipând soluția de condamnare ce urmează a fi dispusă în cauză, față de circumstanțele reale de comitere, observând conținutul mai favorabil al instituției suspendării executării pedepsei prevăzut de Codul penal 1969, reținând identitatea de conținut constitutiv al infracțiunilor în ambele reglementări astfel cum se raportează la împrejurările cauzei, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatului Oțeleanu P., Codul penal 1969, respectiv art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen.1969, respectiv dispozițiile părții generale și speciale ale Codului penal 1969, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.proc.pen..
Conduita culpabilă a inculpatului Oțeleanu P. la volanul autovehiculului marca Dacia, care nu a respectat obligațiile de diligență pentru schimbarea direcției de mers, a avut ca rezultat, grav, punerea în primejdie a vieții numitului C. G., o perioadă de recuperare fizică prelungită de 70 de zile și limitarea permanentă a spectrului socio-profesional al acestuia. Instanța reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, conduita rutieră a acestuia generând starea de pericol materializată în coliziunea violentă dintre cele două vehicule cu urmări ce determină tragerea sa la răspundere penală. Soluția de condamnare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și necesară pentru asigurarea scopului avut în vedere de regimul incriminator și sancționator penal și anume: prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din perspectivă individuală a destinatarului dar și din perspectiva generală a comunității, afectată într-o măsură semnificativă de încălcări ale regimului circulației rutiere cu urmări grave la adresa valorilor sociale: dreptul la viață, securitatea și integritatea fizică și psihică a persoanei.
Inculpatul este la primul contact cu legea penală, preocupări lucrative legitime, este căsătorit are 3 copii minori, în fața instanței s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. – art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
Față de cele reținute, în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul Oțeleanu P. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciată ca suficientă pentru determinarea realinierii inculpatului la exigențele regimului juridic al circulației rutiere. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului și conduita procesuală pozitivă manifestată în cursul procesului penal, în baza art. 81 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art 82 C.pen.1969, modalitate de executare aptă pentru asigurarea reeducării inculpatului în sensul respectării regimului circulației rutiere.
În baza art. 71 alin 5 C.pen.1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art 83 C.pen.1969 va atrage atenția inculpatului Oțeleanu P. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare va impune revocarea suspendării condiționate.
Pe latură civilă, s-a reținut că persoana vătămată C. G. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de ordin medical și cu suma de_ euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile de ordin psihic provocate de inculpat. Pentru dovedirea pretențiilor civile de ordin moral a fost audiat martorul F. V..
Față de pretențiile civile formulate, instanța a reținut următoarele:
Se constată că există o faptă ilicită constând într-o infracțiune, infracțiunea a produs un prejudiciu, există legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, există vinovăția inculpatului în producerea prejudiciului, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal.
În privința daunelor materiale acestea au fost evaluate la nivelul sumei de_ lei. Conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei, suma rezultată este de 1575 lei, sumă la nivelul căreia va limita despăgubirile pentru daunele materiale.
În privința daunelor de ordin moral, instanța urmează a cenzura suma solicitată, de_ euro, reducând-o la nivelul sumei de_ euro apreciată ca proporțională în raport cu urmările psiho-sociale ale traumatismelor suferite. Pentru reținerea acestei sume instanța are în vedere: culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, faptul că accidentul a determinat suprimarea carierei sportive polivalente a persoanei vătămate (judo, kayak-canoe, salvamar, scafandru) extinsă pe circa 20 de ani, ce relevă atașament profund față de viața sportivă și agrement. Acestor considerații li se adaugă și perioada apreciabilă de recuperare fizică suportată de persoana vătămată, cu constrângerile de ordin psiho-social aferente și determinate de politrumatismul precizat în biletul de externare (f.36.dup.).
Pentru cuantificarea daunelor morale, instanța a avut în vedere decizia nr. 4458/27.05.2005 a Înaltei curți de Casație și Justiție conform căreia cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
La data accidentului, autovehiculul condus de inculpat era asigurat cu polița RCA ./25/C25/HP nr._ emisă de . J_ CUI_, cu sediul în municipiul București, sector 1, .. 5-7
Împotriva sentinței penale nr. 935/19.08.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, au declarat apel asigurătorul S.A.R. C. INSURANCE S.A. și partea civilă C. G., care în esență, au criticat soluția instanței de fond privind cuantumul daunelor morale acordate de instanța de judecată.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este nefondat:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului OȚELEANU P., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul OȚELEANU P., la data de 03.11.2013, în jurul orei 15.30, a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe drumul public DJ226 dinspre orașul Năvodari către . la kilometrul 3, la intersecția cu . G. Social Peninsula, a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers către stânga, fără să se asigure în prealabil, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda cu numărul de înmatriculare_ condusă de persoana vătămată C. G. care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața.
Prima instanță a apreciat întemeiat că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, aspecte care nu au fost contestate în prezentul apel.
Prin hotărârea definitivă de condamnare s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului OȚELEANU P..
Fapta a fost comisă de inculpat la data de 03.11.2013, de aceea sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, dar invocarea prevederilor art. 19 și art. 397 alin.1 din codul de procedură penală în vigoare de la data de 01.02.2014, nu este greșită normele de procedură penală fiind de imediată aplicabilitate, dar cu trimiterea la normele cadru din reglementarea anterioară așa cum corect a procedat judecătorul fondului.
Potrivit art. 998 cod civil din 1864, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.
Fapta inculpatului OȚELEANU P., prin care a produs vătămarea gravă a unei persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 Cod Civil din 1864, aspect necontestat în prezenta cauză.
Prima instanță a acordat daune materiale în cuantum de 1575 lei pentru partea civilă C. G., în condițiile în care prin cererea de constituire de parte civilă s-au solicitat daune materiale în cuantum de_ de lei.
În apel, partea civilă C. G., a solicitat acordarea integrală a daunelor materiale solicitate, însă nu a prezentat niciun argument pentru care s-ar impune acordarea unei sume superioare celei stabilite de prima instanță, motivele invocate vizând durata mare a spitalizării și a îngrijirilor medicale, numărul intervențiilor chirurgicale la care a fost supus, precum și intensitatea crescută a suferințelor fizice și psihice pricinuite, însă acestea sunt aspecte ce influențează modul de stabilire al daunelor morale, nicidecum al daunelor materiale, care se acordă pentru cheltuieli efectiv făcute de partea civilă ori pentru foloasele materiale pe care nu le-a putut realiza din cauza vătămărilor fizice.
Prima a instanță a acordat părții civile C. G., o sumă de 1575 lei cu titlu de daune materiale, a avut în vedere cheltuielile efectuate pentru îngrijirea medicală, raportat la înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei, respectiv chitanțe plată consiliere psihologică și analize medicale în perioada decembrie 2013-ianuarie 2015- în valoare de 1575 de lei, și la declarațiile unui martor F. V..
Astfel, curtea nu identifică mijloace de probă administrate în cauză care să justifice acordarea cu titlu de daune materiale a unei sume superioare celei stabilită de prima instanță.
De asemenea, prima instanță a acordat daune morale o sumă importantă în cuantum de 25.000 euro pentru partea civilă C. G., iar curtea apreciază că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin vătămările fizice produse prin fapta ilicită a inculpatului OȚELEANU P..
În Codul civil din 1864 legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.
Curtea, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.
Circumstanțele concrete ale cauzei, amplitudinea leziunilor traumatice suferite de partea civilă și consecințele de durată acestora, care se manifestă și în prezent, afectând viața părții civile, suferințele fizice și psihice produse de leziunile traumatice, ce pot fi estimate a fi fost la un nivel ridicat, în considerarea localizării și multitudinii traumatismelor, justifică acordarea unor daune morale în cuantum de_ de euro asemănător sumelor care se acordă în practica judiciară pentru traume fizice apropiate celor suferite de partea civilă.
Toate aceste constatări relevă amploarea deosebită a traumatismelor suferite de partea civilă, consecințele deosebit de grave care se manifestă și în prezent, afectând activitatea profesională a părții civile, sportiv de performanță ale cărei posibilități de continuare a carierei sportive au fost anulate, după cum este afectată viața socială, familială.
Partea civilă avea vârsta de 37 ani la momentul producerii accidentului rutier, era o persoană activă, însă în prezent îi sunt limitate posibilitățile de efectuare a unor activități fizice, fiind evidentă alterarea posibilităților de participare la viața sportivă, socială și la activitățile membrilor familiei.
Luând în considerare elementele de fapt care conturează criteriile ce pot contribui la aprecierea întinderii prejudiciului nepatrimonial – gravitatea leziunilor, durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare, necesitatea internării și efectuării a numeroase intervenții chirurgicale, perioada mare de refacere, perioada în care partea civilă a fost imobilizată, fiind lipsită de posibilitatea participării normale la viața sportivă, socială, familială, dificultățile întâmpinate pentru a-și relua funcția locomotorie, vârsta relativ tânără a părții civile și faptul că era angajat în muncă, afectarea capacității de muncă, curtea apreciază că nu se impune micșorarea cuantumului daunelor morale, așa cum a solicitat apelanta parte responsabilă civilmente.
Curtea apreciază că suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei.
Suma de 30.000 euro solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este apropiată de cea solicitată, dar importanța unei sume în bani nu poate fi scoasă din contextul social și economic actual, dar și din analiza semnificației sumei pentru partea căreia i se acordă.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelurile declarat de către apelantul parte civilă C. G. și ., împotriva sentinței penale nr. 935/19.08.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul parte civilă C. G. și ., la plata sumei de câte 500 de lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelurile declarat de către apelantul parte civilă C. G. și ., împotriva sentinței penale nr. 935/19.08.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul parte civilă
C. G. și ., la plata sumei de câte 500 de lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud fond. C L./ Red. dec. Jud. C. D. /2ex/18.11.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
