Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 150/P
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul T. A. M.-CNP_, fiul lui I. P. și I., ns. la data de 14.01.1960 in loc. Băneasa, jud. Constanta, cu domiciliul in Tulcea, ., împotriva sentinței penale nr. 2153 din data de 03 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. _, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art.26-215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 c.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal..
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2015, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 2153/03.12.2014 a Judecătoriei Tulcea s-a hotărât.
„În temeiul art. 396 alin. 6 NCPP, raportat la art. 16 lit. f) NCPP și art. 124 CP anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, dispune încetarea procesului penal față de inculpatul T. A. M., CNP:_, fiul lui I. P. și I., născut la data de 14.01.1960 în localitatea Băneasa, jud. C., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. 1 CP anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP anterior, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 26 – art. 215 alin. 1, 2, 3, CP anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP anterior, art.5 NCP și art. 396 alin. (10) NCPP, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.
În temeiul art. 71 CP anterior, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 86 indice 1 CP anterior, cu aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 5 NCP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86 indice 2 alin. (1) CP anterior cu aplicarea art. 5 NCP.
În temeiul art. 86 indice 3 alin. (1) CP anterior, cu aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 5 NCP obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 404 alin. (2) NCPP atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal anterior, în sensul că dacă, cu rea – credință, nu va îndeplini măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, va fi revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și se va dispune executarea în întregime a pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 274 NCPP, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 900 lei.
În temeiul art. 274 alin. (1) NCPP dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul redus al avocatului din oficiu, conform delegației nr. 2826 din 10.01.2014, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Tulcea.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 1217/P/2009 din data de 10.12.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod penal (6 acte materiale) și de art. 26-art. 215, alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod penal (6 acte materiale), cu aplicarea art. 33, lit.a Cod penal.
Prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatului T. A. M., în perioada 23.03- 28.09.2006, în calitate de administrator al ., a întocmit în fals un număr de 6 adeverințe de salariu pentru numitele losif M., T. (fostă Feodorov) I., O. (fostă G.) S., ce cuprindeau mențiuni neadevărate referitoare la veniturile salariale, prin înscrierea unor venituri salariale mai mari decât cele reale.
De asemenea, s-a reținut că inculpatului T. A. M., în perioada martie- septembrie 2006, a înlesnit obținerea de către numitele numitele losif M., T. (fostă Feodorov) I., O. (fostă G.) S. a unor credite bancare de la mai multe unități bancare, cu ajutorul adeverințelor de salariu întocmite în fals, însușindu-și sumele obținute din accesarea creditelor bancare.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 374 alin. (4) NCPP, sens în care instanța a procedat la audierea acestuia, potrivit prevederilor art. 375 alin. (1) NCPP.
De asemenea, în ședința din data de 01.09.2014 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. 1 CP anterior în infracțiunea prev. de art. 322 NCP, respectiv din infracțiunea prev. de art. 26-215 alin. 1,2,3 CP anterior în infracțiunea prev. de art. 244 NCP, urmând să dispună prin hotărâre asupra aplicării dispozițiilor legale mai favorabile inculpatului.
În fapt, la data de 17.01.2007 numitele G. S. și I. M. au formulat o plângere penală împotriva numiților T. A. M. și T. V. F., prin care au invocat faptul că au fost induse în eroare de cei doi, fiind determinate să contracteze împrumuturi de la mai multe unități bancare, banii obținuți din credite fiind înmânați acestora.
Inculpatul T. A. M. a fost administratorul ..
In cursul anului 2006 din cauza unor probleme financiare, acesta a luat hotărârea să contracteze mai multe credite bancare, însă acestea să fie solicitate în numele unor angajate ale societății.
Astfel, a discutat cu numitele O. S. (fostă G.), T. (fostă Feodorov) I. și I. M., toate angajate ale societății care au fost de acord cu propunerea șefului lor stabilindu-se totodată ca sumele de bani obținute în această modalitate să fie restituite de către acesta din urmă fiecăreia, la plata ratelor lunare.
Pentru a obține credite peste limitele maxime permise inculpatul T. A. M. a înscris în adeverințele de salarizare venituri mai mari decât cele reale.
1.Numita I. M. a fost determinată de inculpat să solicite obținerea a două credite, unul la B. C. Carpatica SA în valoare de 17.800 lei pe termen de 8 ani și unul la CEC Bank în sumă de 19.000 lei pe termen de 5 ani.
Pe adeverințele de salariu nr. 76/06.07.2006, 85/12.07.2006 inculpatul T. A. M. a înscris sumele de 1700 lei, respectiv 2100 lei, deși în realitate salariul numitei I. M. era de 370 lei.
Inculpatul T. A. M. a primit sumele obținute urmare creditelor nr.67/06.07.2006 și respectiv nr._/14.07.2006, a achitat ratele primele luni, ulterior plățile fiind întrerupte, motiv pentru care cele două unități bancare au început procedura de executare împotriva titularului contractelor de credit.
2.Numita O. (fostă G.) S. a fost determinată de inculpat să solicite două credite, unul la V. R. SA respectiv convenția de credit nr._/04.04.2006 pentru suma de 64.125 lei pe termen de 25 ani și unul la CEC Bank, respectiv contractul de credit nr._/17.05.2006 pentru suma de 12.500 lei pe termen de 5 ani.
În acel moment numita O. S. avea un salariu real de 330 lei, însă inculpatul T. A. M. a înscris pe adeverințele de salariu nr. 37/23.03.2006, 42/11.05.2006, salariul de 2.015 lei și respectiv 3800 lei.
Toate documentele au fost depuse la cele două unități bancare unde s - au solicitat credite, numita O. S. fiind cea care a semnat contractele de creditare.
Sumele de bani obținute au revenit inculpatului T. A. M. care, la început, câteva luni, a respectat înțelegerea pe care a avut-o cu numita O. S. și a achitat ratele la unitățile bancare.
La un moment dat însă, acesta a încetat plățile, situație în care numita O. S. a primit somații pentru achitarea ratelor lunare, însă aceasta nu a avut posibilitatea financiară să se conformeze.
3.Numita T. (Feodorov) I. a contractat două credite pentru inculpatul T. A. M., unul la V. R. SA în sumă de 10.000 lei pe termen de 5 ani și altul la B. C. Carpatica SA în sumă de 17.600 lei pe termen de 8 ani.
In aceste două situații au fost prezentate adeverințe de salariu nr. 187/05.09.2006, 84/28.09.2006 întocmite de inculpat prin care se atesta că numita T. Iriana avea un salariu de 920 lei, respectiv 1600 lei, în timp ce salariul real al titularei era de 370 lei.
Sumele de bani au fost obținute conform contractului de credit nr._/05.09.2006 (V. R. SA) respectiv nr. 133/28.09.2006 (B. C. Carpatica SA) și au revenit inculpatului T. A. M..
Acesta a achitat ratele lunare, conform graficului, însă doar pentru câteva luni, ceea ce a determinat unitățile bancare să someze titularele contractelor de credit, care nu au putut susține financiar achitarea împrumuturilor.
Fiind audiate în calitate de martor, numitele O. S., T. I. și I. M. au arătat că toate documentele depuse la dosarele de creditare încheiate în numele lor au fost întocmite de către cei doi învinuiți, ele doar semnând actele respective, intenția fiind de a-i ajuta pe aceștia, stare de fapt ce a fost confirmată de inculpatul T. A. M..
Acesta a precizat că s-a ocupat de formalități, respectiv a întocmit adeverințele de venit pentru fiecare titular de credit, acte pe care a înscris salarii mai mari decât în realitate în vederea obținerii unor credite avantajoase.
Cu privire la soția sa, numita T. V.-F., inculpatul a arătat că, deși aceasta a cunoscut activitatea infracțională desfășurată nu a avut nici o implicare în întocmirea adeverințelor de salariu sau a oricărui alt document depus la dosarele de creditare și nu l-a însoțit în momentul în care s-a deplasat la unitățile bancare împreună cu cele trei titulare de credit. T. V. F. a confirmat starea de fapt prezentată și a precizat că sumele de bani obținute au fost folosite pentru achitarea debitelor către furnizori.
Situația de fapt astfel prezentată reiese din înscrisuri, printre care adeverințele de salariu, contractele de credit, coroborate cu declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor.În ceea ce privește legea penală aplicabilă, ținând seama că mai înainte de judecarea definitivă a cauzei s-au succedat mai multe legi penale, instanța reține că potrivit art. 5 NCP aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului.
La data săvârșirii infracțiunilor, art. 124 CP anterior prevedea că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Conform art. 122 alin. 1 lit. d, termenul de prescripție este de 5 ani pentru infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, astfel că, având în vedere că art. 290 CP anterior prevede o pedeapsă de până la doi ani de închisoare, rezultă că pentru infracțiunea de fals, art. 290 CP anterior, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, faptele fiind săvârșite în perioada martie – septembrie 2006.
Pentru acest motiv, instanța reține că legea aplicabilă, ca lege penală mai favorabilă, este Codul penal anterior”.
Împotriva susmenționatei hotărâri și în termen legal, a declarat apel inculpatul T. A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către inculpatul T. A. M. este nefundat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului T. A. M., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, inculpatului T. A. M., în perioada 23.03- 28.09.2006, în calitate de administrator al ., a întocmit în fals un număr de 6 adeverințe de salariu pentru numitele losif M., T. (fostă Feodorov) I., O. (fostă G.) S., ce cuprindeau mențiuni neadevărate referitoare la veniturile salariale, prin înscrierea unor venituri salariale mai mari decât cele reale.
De asemenea, s-a reținut faptul că inculpatului T. A. M., în perioada martie - septembrie 2006, a înlesnit obținerea de către numitele numitele losif M., T. (fostă Feodorov) I., O. (fostă G.) S. a unor credite bancare de la mai multe unități bancare, cu ajutorul adeverințelor de salariu întocmite în fals, însușindu-și sumele obținute din accesarea creditelor bancare.
Situația de fapt astfel prezentată rezultă din coroborarea ca mijloace de probă a adeverințele de salariu, contractele de credit, declarații inculpat și declarații martori.
În cadrul procesului de individualizare judiciară a sancțiunii penale, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Potrivit art. 72 C.penal 1969, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat inculpatului T. A. M. pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani. La stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare, Curtea are în vedere împrejurările concrete de comitere a infracțiunii de complicitate la înșelăciune de către inculpatul T. A. M. – în perioada martie - septembrie 2006, a înlesnit obținerea de către numitele losif M., T. (fostă Feodorov) I., O. (fostă G.) S. a unor credite bancare de la mai multe unități bancare, cu ajutorul adeverințelor de salariu întocmite în fals, însușindu-și sumele obținute din accesarea creditelor bancare - intervalul îndelungat de timp în care inculpatul T. A. M. a acționat pentru a induce în eroare persoanelor vătămate ( martie – septembrie 2006), aspect ce evidențiază persistență și perseverență în comiterea de infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, numărul mare de unități bancare prejudiciate dar și numărul mare de persoane la care inculpatul a apelat în vedere obținerii de beneficii financiare, motivul săvârșirii infracțiunii, respectiv obținerea de beneficii financiare prin comiterea de infracțiuni dar și atitudinea procesuală manifestată, în sensul că, deși inițial a colaborat cu autoritățile judiciare, ulterior nu a mai fost posibilă ascultarea acestuia, nefiind identificat la nici una din adresele cunoscute.
Inculpatul T. A. M. a solicitat aplicarea art. 81 C.penal 1969 întrucât are loc de muncă în Italia, a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat iar de la data comiterii infracțiunilor a trecut un interval îndelungat de timp.
Curtea constată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei faptul că, inculpatul nu a făcut dovada unui loc de muncă ci doar a înscrierii în Registrul Central al Străinilor de la Direcția Generală a Poliției și a Gărzii Civile de la Comisariatul Provinciei Toledo iar, intervalul de timp scurs de la comiterea infracțiunii până la judecarea acestuia se justifică prin multitudinea mijloacelor de probă ce au fost administrate în vederea probării vinovăției și nu poate diminua gravitatea infracțiunii.
În ceea ce privește atitudinea procesuală sinceră, Curtea constată că deși inculpatul T. A. M. a recunoscut comiterea infracțiunii de care este acuzat, ulterior nu a mai fost posibilă ascultarea acestuia, nefiind identificat la nici una din adresele cunoscute.
Pe cale de consecință, circumstanțele reale de comitere a infracțiunii dar și cele personale ale inculpatului T. A. M., fundamentează cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond dar și modalitatea de executare stabilită, neidentificându-se aspecte temeinice ce să justifice modificarea soluției instanței de fond.
La data de 18.02.2015, B. C. Carpatica SA a formulat cerere de constituire de parte civilă, totalul sumelor actualizate fiind de_,53 lei.
Curtea constată că unitatea bancară a formulat cerere de constituire în calitate de parte civilă la Judecătoria Tulcea care, prin Încheierea din data de 03.11.2014 a dispus dispunând disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar pe latură civilă. Având în vedere că judecarea laturii civile este în curs de desfășurare la instanța de fond dar și caracterul devolutiv al apelului și limitele sale, conform art. 417 C.proc.pen., Curtea fiind investită numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, va fi respinsă ca inadmisibilă solicitarea Băncii C. Carpatica SA de constituire de parte civilă, cu sume de_,53 lei.
Pe cale de consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat T. A. M., împotriva sentinței penale nr. 2153/03.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga inculpatul apelant, la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat T. A. M., împotriva sentinței penale nr. 2153/03.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant, la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond I.H.
Red. dec. Jud. C J.
2ex/25.02.2015
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
