Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 46/P
Ședința publică din data de 14.02.2015
Completul compus din:
Președinte: A. I.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin procuror L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii din data de 12.02.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect art. 242 C.p.p., privind pe inculpații A. M. V., R. L., M. R. și I. G. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații inculpați A. M. V., asistat de avocat ales C. A. și I. G. C., asistat de avocat Banioti C., în substituire pentru avocat ales M. M., în baza delegațiilor avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Se constată lipsa intimaților inculpați R. L. și M. R., pentru care a răspuns avocat ales P. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat A. P. învederează că inculpații R. L. și M. R. nu s-au putut prezenta în fața instanței întrucât nu sunt în localitate.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Având pe rând cuvântul, apărătorii inculpaților precizează că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei, în dezbateri.
Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public învederează că P. de pe lângă Tribunalul Constanta a formulat contestație împotriva încheierii din data de 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._ 14 prin care s-a dispus revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar față de inculpații A. M. V. și I. G. C. și s-a constatat că a încetat de drept măsura liberării sub control judiciar . penală față de R. L. și M. R., fiind astfel respinse cererile procurorului de menținere a măsurii controlului judiciar.
Din examinarea dosarului rezultă că a existat un dosar de urmărire penală foarte mare, iar doi dintre inculpați, respectiv R. și M., au fost trimiși in judecată in anul 2012, fără ca in rechizitoriu să se facă vreo mențiune că s-a luat vreo măsura preventiva față de cei doi. Ulterior, la începutul anului 2014, s-a trimis in judecată și partea care a fost disjunsa și care i-a privit pe A., I., R., M. și mulți alți inculpați.
Instanța de fond, având in vedere O.U.G nr. 82/2014 a apreciat că se impune verificarea acestei masuri pentru a se stabili dacă se mai impune menținerea sau revocarea măsurii controlului judiciar.
Încă de la urmărirea penală, toți cei patru inculpați au fost arestați preventiv in perioada decembrie 2011- ianuarie 2012, iar în perioada ianuarie-martie 2012 au formulat cereri la instanța si s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar față de toți cei patru inculpați și in această stare ei au fost trimiși in judecată.
Arată că inculpații A. si I. au formulat cereri prin care au solicitat instanței să constate că a încetat de drept măsurile de liberare provizorie sub control judiciar. Instanța de fond a constatat că aceste măsuri au încetat de drept, însă parchetul a făcut contestație care a fost soluționată de Curtea de Apel Constanta prin decizia nr. 225/19.09.2014, prin care s-a constatat că liberarea provizorie sub control judiciar nu este o măsură preventivă, neregăsindu-se printre masurile preventive in nici în vechiul cod de procedură penală și nici in noul cod de procedură penală, astfel încât nu există dispoziții pentru a se dispune revocarea, încetarea de drept sau înlocuirea acestei măsuri.
Apreciază că, in mod greșit, Tribunalul Constanta, in data de 12.02.2015, a revocat masurile de liberare provizorie sub control judiciar deoarece ele nu sunt masuri preventive care să echivaleze cu controlul judiciar. In această situație, Tribunalul Constanta trebuia să constate că exista măsura arestării preventive dar cu liberare provizorie, măsură care potrivit art. 16 al. 1 din Legea de punere in aplicare a codului de procedură penală se menține pe perioadele pe care s-a dispus, adică pe o perioadă nedeterminată.
În această situație, cu privire la inculpatii A. si I., apreciază că se impune admiterea contestației formulată de parchet și desființarea încheierii atacate, urmând a se constata că această măsura a liberării provizorii nu este o măsura preventivă si nu se poate dispune nici revocarea, nici încetarea de drept și nici înlocuirea acestei masuri.
Cu privire la inculpatii R. L. si M. R., este de menționat că aceștia au fost trimiși in judecată prima data in anul 2012. Se pare că față de ei s-a dispus arestarea preventivă pentru faptele care fac obiectul acestui dosar, iar ulterior, au fost liberați provizoriu sub control judiciar. În dosarul nr._ instanța a constatat la un moment dat ca au încetat de drept masurile de liberare provizorie sub control judiciar. Aceasta constatare a avut loc in februarie 2014, parchetul a formulat contestație, care insa a fost respinsa de Curtea de Apel Constanta, care la fel a apreciat că acestea ar fi masuri preventive si că au încetat de drept.
În această cauză, inculpații R. si M. au fost trimiși in judecată in anul 2014 pentru fapte față de care inițial s-a luat măsura arestării preventive si ulterior s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.
Apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar nu este o măsură preventivă și că sunt aplicabile disp. art. 16 al. 1, masurile preventive luate sub imperiul vechiului cod se menținându-se pe duratele care s-au luat, motiv pentru care aceste măsuri urmează să se mențină pe o durată nedeterminată până la finalizarea ambelor cauze penale de la Tribunalul Constanta. Nnu există temei pentru a se dispune încetarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar întrucât nu reprezintă o măsura preventivă.
Pentru acest considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, apreciind ca nu se impune nici revocarea, nici menținerea si nici încetarea de drept a acestei masuri, urmand a rămane până la soluționarea cauzei.
Având cuvântul, avocat C. A., pentru inculpatul A. M. V., solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea soluției instanței de fond privind revocarea măsurii controlului judiciar.
Arată că in privința inculpatului nu s-a pus in discuție problema încetării de drept a măsurii preventive, ci doar posibilitatea de revocare a acesteia. Instanța de fond a constatat incidenta disp.art. 242 al. 1 C.p.p. cu aplic. art. 16 din Legea nr. 255/2013 si a dispus revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Art. 202 al. 1 Cp.p. reglementează condițiile care trebuie întrunite in mod cumulativ pentru a putea fi aplicata orice măsura preventiva, existenta probelor sau indiciilor si necesitatea măsurii in scopul bunei desfășurări a procesului penal.Astfel, nu este suficient că există probe la dosarul cauzei, inclusiv poziția de recunoaștere a inculpatului pe parcursul procesului penal, insa trebuie verificat dacă mai subzistă scopul care a fost avut in vedere inițial la luarea măsurii preventive și ulterior la liberarea provizorie sub control judiciar.
Apreciază că nu sunt întrunite in mod cumulativ aceste condiții, iar dacă pe parcursul urmăririi penale și până la finalizarea administrării probelor în faza judecații, masura preventiva avea prezumtiv un scop, în prezent nu mai există acel scop întrucât s-a admis in principiu cererea inculpatului de judecare în baza probelor administrate la urmărire penală.
De asemenea, arată că există o adresă la dosarul cauzei, in care se arata că oricum organele însărcinate cu supravegherea nu-i mai impun inculpatului nici un fel de condiții, de obligații privind controlul judiciar, totuși inculpatul, la momentul când a încercat să-și facă pașaport, nu a reușit, deoarece figurează pe undeva cu măsură preventivă.
În concluzie, față de durata măsurii preventive care a fost una îndelungată, față de conduita pozitiva a inculpatului, față de lipsa scopului măsurii preventive, față de lipsa de oportunitate a acestei masuri si de necesitate a luării măsurii, considera ca măsura preventiva a fost in mod corect revocata și se impune respingerea contestației.
Având cuvântul pentru inculpații R. L. și M. R., avocat P. A. arată că din perspectiva art. 136 din vechiul cod de procedura penală, scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar și pe cauțiune, drept urmare acestea fiind măsuri preventive alternative.
La data de 1.02.2014 instanțele au constatat că măsurile liberări provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune, au încetat de drept întrucât nu se mai regăseau printre masurile preventive și, daca se considera oportun, se puteau lua alte măsuri preventive.
Arată că inculpații M. și R. au fost trimiși in judecată prin rechizitoriu in anul 2012 având ca măsura preventiva liberarea provizorie sub control judiciar. La data de 1.02.2014, instanța a constatat încetarea de drept a măsurilor preventive și a respins solicitarea procurorului de luare a unei alte masuri, din perspectiva art. 202 C.p.p., încheierea primei instanței fiind definitivă prin decizia penală nr. 27/P/C a Curții de Apel C. prin care s-a respins contestația parchetului. Inculpații au avut o singura masuri chiar daca dosarul a fost disjuns, drept urmare, in dosarul disjuns, nu s-a discutat nicio măsură. Din adresa aflată la dosarul cauzei emisă de organul de supraveghere rezultă că inculpatii nu se mai afla sub incidenta niciunei masuri.
Consideră că se impune respingerea contestației întrucât un an si jumătate inculpații nu au avut nicio măsura, iar aceștia au uzat de disp.art. 374 C.p.p. Pe de altă parte, i se pare chiar inadmisibila cererea in condițiile in care exista autoritate de lucru judecat asupra încetării de drept a măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Pentru aceste motive, avocat A. P. solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public.
Având cuvântul, avocat Baniati C., pentru inculpatul I. G. C., arată că este vorba de o măsura instituita pe vechiul cod, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar. Reprezentantul Ministerului Public a susținut ca aceasta nu era o măsura preventiva ci o modalitate a arestului preventiv care ca si măsura preventiva impunea o anumită durata. Ulterior, prin . noului cod, aceasta măsura nu a mai fost supusa verificării pana la acest moment.
Ca si tipologie ca si poziționare in vechiul cod aceasta măsură a fost instituita in cadrul capitolului privind masurile preventive, astfel încât natura juridica a acesteia este de o măsura preventivă. Această măsură nu poate exista sine die și trebuie supusă controlului instanței din punct de vedere al periodicității și al menținerii acesteia in timp.
Din punct de vedere terminologic si instituțional măsura preventiva a liberării provizorii sub control judiciare nu mai este prevăzuta de noul cod, fiind instituita o măsura alternativa, cea a controlului judiciar. Din punct de vedere al legii de punere in aplicare al codului de procedura penala, instanțele sunt datoare sa verifice daca subzista sau nu masurile preventive.
Având in vedere și limitele in ceea ce privește pe inculpat, apreciază că măsura este supusa cenzurii instanței de judecată astfel in mod corect s-a dispus revocarea liberării sub control judiciar.
Chiar daca terminologic poate ca aspectele invocate de instanța fondului privind punerea in discuție a legalității si temeiniciei măsurii liberării provizorii sub control judiciar comporta discuții, apreciază că în mod corect nu s-a menținut față de acesta măsura controlului judiciar avandu-se in vedere atitudinea procesuala a acestuia, perioada de timp scursa de la data instituirii măsurii, împrejurarea că acesta nu s-a sustras urmăririi penale si a judecații in fața instanței.
Ca atare, urmează a se constata împrejurarea că reprezentantul Ministerului Public nu a invocat aspecte care privesc fie menținerea vechilor temeiuri pentru a se justifica o măsura preventiva față de inculpat si nici temeiuri noi care să justifice impunerea in continuarea a unei alte masuri.
În concluzie, arată că în mod corect s-a dispus revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar, motiv pentru care se impune respingerea contestației parchetului, in caz contrar, prin admiterea contestației, s-ar perpetua sine die o măsură preventiva care nu ar mai putea fi cenzurata in nici un fel de instanță.
Având cuvântul, Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procurorul de la fondul cauzei a făcut o analogie între liberarea provizorie sub control judiciar și actualul control judiciar, dar în materie penală, nu se poate vorbi de o analogie.
Curtea de Apel Constanta a făcut o discuție amplă și pe aceasta temă, în septembrie 2014, atunci când instanța de fond a constatat încetarea de drept a acestor masuri, iar curtea de apel a spus că nu trebuie sa se facă o analogie intre liberarea provizorie sub control judiciar si măsura controlului judiciar.
Arată că cu privire la inculpatii R. L. și M. R. s-a reținut de prima instanța o autoritate de lucru judecat, insa apreciază că nu trebuie sa aibă autoritate de lucru judecat cu privire la o măsura preventiva într-o altă cauza, care să le profite inculpaților în cauza disjunsă.
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și să se constate ca instanța de fond nu trebuia sa se pronunțe pe revocarea liberării provizorii sub control judiciar, pe înlocuire sau pe încetarea de drept a acestei măsuri deoarece regulile din noul cod de procedura penala nu sunt aplicabile decât masurilor preventive și nu liberării provizorii sub control judiciar.
În ultimul cuvânt, inculpatul A. M. V. arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și că în prezent lucrează că operator excavator la cariera C..
În ultimul cuvânt, inculpatul I. G. C. este de acord cu apărătorul său. Precizează că de 3 ani de zile a respectat toate obligațiile impuse de instanță, că în prezent lucrează la o societate comercială în calitate de operator de transport, precum și faptul că are doi copii în întreținere
CURTEA,
Deliberând, în secret, asupra contestației de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Ministerul Public -P. de pe lângă Tribunalul C. a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect art.242 cod procedură penală.
Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul C. a dispus:
„În baza art.242 alin.1 cod procedură penală, cu aplicarea art.16 din Legea nr.255/2013 revocă măsura liberării provizorii sub control judiciar(cu obligațiile aferente) față de inculpații A. M. V. și I. G. C., dispusă față de aceștia prin dec. pen. nr.275/P/16.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii nr.13/13.03.2012 a Tribunalului C. în D._ .
Respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de menținere a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul R. L. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.1125/P/20.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ /a5 și a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul M. R. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, astfel cum a fost modificat prin încheierea din data de 24.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, ca rămasă fără obiect, deoarece s-a dispus încetarea de drept a acestei măsuri, prin Încheierea din 13.02.2014 a Tribunalului C. dispusă în D._, definitivă prin dec. pen. nr.27/PC din 24.02.2014 dispusă de Curtea de Apel C. în D._ /a6.”
Pentru pronunțarea hotărârii, Tribunalul C. a reținut:
„A. La termenul de judecată din data de 11.02.2015 având în vedere dispozițiile art.215 ind.1 alin.7 cod procedură penală și cele ale OUG 82/2012, fiind necesară verificarea măsurii controlului judiciar în cursul judecății, s-a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii liberării provizorii sub control judiciar-cu obligațiile aferente, față de inculpații A. M. V. și I. G. C., măsură dispusă față de aceștia prin dec. pen. nr.275/P/16.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii nr.13/13.03.2012 a Tribunalului C. în D._ .
B. La același termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menținere a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul R. L. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.1125/P/20.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ /a5 și a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul M. R. prin decizia penală nr.217/P/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, astfel cum a fost modificat prin încheierea din data de 24.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Astfel, în referire la legalitatea și temeinicia măsurii liberării provizorii sub control judiciar-cu obligațiile aferente, față de inculpații A. M. V. și I. G. C., se constată la acest termen de judecată, după parcurgerea etapei urmăririi penale, a etapei camerei preliminare, după sesizarea instanței în cadrul judecății, ca atare după un termen de aproape 3 ani de când s-a dispus măsura liberării provizorii sub control judiciar față de cei doi inculpați, cu obligațiile aferente, sunt incidente dispozițiile art.242 alin.1 cod procedură penală constatând că după un interval atât de îndelungat de timp-aproape 3 ani-au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii în baza dispozițiilor vechiului cod penal și nu au apărut temeiuri noi apte a justifica luarea unei măsuri preventive prevăzută de actualul cod de procedură penală față de cei doi inculpați, aceștia având o atitudine procesuală pozitivă, s-au prezentat la termenele de judecată, nu s-au identificat indicii că ar urma să se sustragă de la judecată sau să împiedice ori să îngreuneze judecarea cauzei, aspecte față de care se impune revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar(cu obligațiile aferente).
Cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de menținere a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpații R. L., M. R., se impune respingerea ca rămasă fără obiect deoarece s-a dispus încetarea de drept a acestei măsuri, prin Încheierea din 13.02.2014 a Tribunalului C. dispusă în D._, definitivă prin dec. pen. nr.27/PC din 24.02.2014 dispusă de Curtea de Apel C. în D._ /a6.
Chiar dacă această măsură, în cadrul D._ viza pe aceeași doi inculpați sub aspectul faptei disjunse, chiar dacă în rechizitoriul cu care a fost sesizat Tribunalul C. în acel dosar nu se făcea vorbire de vreo măsură preventivă, avându-se în vedere fapta din rechizitoriul cu care s-a sesizat instanța în cauza de față, având loc o disjungere, putând fi vorba de fapte distincte, iar măsurile să fi privit faptele din cauza de față și nu faptele din acea cauză, se constată, la acest moment, că măsura liberării provizorii sub control judiciar –cu obligațiile aferente privește persoana celor doi inculpați, chiar dacă are la bază acuzațiile ce li se aduc acestora (faptele), iar dispozițiile din D._ al Tribunalului C., care vizează pe aceeaști doi inculpați-au intrat în puterea lucrului judecat, deoarece s-a dispus încetarea de drept a acestei măsuri, prin Încheierea din 13.02.2014 a Tribunalului C. dispusă în D._, definitivă prin dec. pen. nr.27/PC din 24.02.2014 dispusă de Curtea de Apel C. în D._ /a6.
Contestația, cale de atac exercitată împotriva încheierii din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14
Împotriva hotărârii, în termenul legal, Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul C. a formulat contestație motivând că liberarea provizorie sub control judiciar nu reprezintă o măsură preventivă conform dispozițiilor Codului de procedură penală astfel încât nu se impune nici revocarea, nici menținerea și nici încetarea de drept a acestei masuri, urmând a rămâne până la soluționarea cauzei.
Aprecierea Curții
Criticile formulate de către procuror sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse în continuare:
Atât dispozițiilor vechiului cod de procedură penală - Titlul IV capitolul 1 Secțiunea 5, art.1601 și următoarele, cât și noului cod de procedură penală, controlul judiciar este prevăzut printre măsurile preventive, fiind luate numai persoanelor cercetate pentru fapte penale, în cadrul procesului penal, de către organul stabilit de către legiuitor, restrictive cu privire la libertatea de mișcare, impunând anumite obligații pentru cei supuși acestora.
Prin ordonanța de urgență nr.82/2014 publicată în monitorul oficial nr.911 din 15.12.2014, s-a modificat legea nr.135/2010 privind codul de procedură penală în sensul limitării duratei măsurii controlului judiciar și controlului judiciar pe cauțiune.
Și anume, potrivit art.208 alin.(5) cod de procedură penală (completat prin art.I pct.2. din OUG nr.82/2014), în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Totodată, conform art.II din OUG nr.82/2014, măsura preventivă a controlului judiciar, aflată în curs de executare continuă și se menține până la efectuarea verificării prev. de art.208 alin.(5) cod de procedură penală de către instanță în termen de cel mult 60 zile de la . ordonanței.
Astfel, raportat la noile dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a procedat la verificare controlului judiciar aplicat intimaților inculpați A. M. V. și I. G. C..
Pe fond, având în vedere durata de aproape 3 ani de când s-a dispus luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar față de cei doi inculpați, cu obligațiile aferente, când urmărirea penală s-a finalizat, fiind sesizată instanța în cadrul judecății, interval de timp în care cei doi inculpați au avut o conduită procesuală corespunzătoare, s-au prezentat la termenele de judecată, în condițiile în care nu s-au identificat indicii că s-ar sustrage de la judecată sau ar împiedica ori îngreuna judecarea cauzei, se poate trage concluzia că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii în baza dispozițiilor vechiului cod penal și, nefiind temeiuri noi care să justifice menținerea sau luarea măsuri preventive prevăzută de actualul cod de procedură penală se impune revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar (cu obligațiile aferente) conform art.242 alin.1 cod procedură penală.
În ceea ce îi privește pe intimații inculpați R. L. și M. R., așa cum a apreciat instanța de fond nu se pune problema verificării măsurii deoarece prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.27/PC din 24.02.2014 a Curții de Apel C. în dosarul penal_ /a6, s-a constatat, în baza art.241 alin.1 lit.d) cod procedură penală, încetarea de drept a măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de cei doi inculpați.
Prin urmare, nefiind vreun caz de nulitate a încheierii atacate și nici date că intimații inculpați A. M. V. și I. G. C. ar comite alte infracțiuni, că ar zădărnici judecata sau s-ar sustrage, iar în cazul inculpaților R. L. și M. R., măsura a rămas fără obiect, față de netemeinicia criticilor formulate, contestația este nefondată și, în temeiul 4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală, va fi respinsă.
Susținerea procurorului că măsura controlului judiciar aplicat în baza codului de procedură penală din 1969 nu se circumscrie măsurilor preventive potrivit jurisprudenței Curții este înlăturată de deciziile penale nr.217/P/29.02.12-dosar penal nr.256/_, nr.1125/P/20.12.13-dosar penal nr._ /a5, nr.27/PC/24.02.14-dosar penal nr._ /a6, pronunțate de către Curte și în care s-a analizat în calea de atac legalitatea, temeinicia, oportunitatea atât liberării provizorii sub control judiciar ca o veritabilă măsură preventivă cât și obligațiile impuse pe durata acesteia.
Nici argumentul adus de procuror cum că măsura nu poate fi limitată în timp nu este întemeiat deoarece legiuitorul a modificat actualul cod de procedură (prin OUG nr.82/2014) tocmai pentru a institui obligația determinării în timp a tuturor măsurilor preventive în sensul deciziei Curții Constituționale, dar și în codul de procedură penală din 1969, se prevedea în art.1603-posibilitatea modificării sau ridicării de către instanță pentru motive temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. (7) pct.1. lit. b) cod procedură penală, respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.15.
Președinte,
A. I.
Grefier,
M. I.
Red.jud.fond.L.I.B.
Red.jud.dec.A.I.
2ex/03.03.15
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
