Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 868/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 868/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 868/P
Ședința publică de la 06 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 881 din data de 02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._ de:
- P. de pe lângă Judecătoria Tulcea privind pe inculpatul F. M.;
- inculpatul F. M., fiul lui N. și T., născut la data de 20.06.1972 în loc. Mahmudia, jud. Tulcea, domiciliat în Mahmudia. jud. Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 raportat la art. 228 alin.1 – art.29 alin.3 lit.b din C.pen, cu aplicarea art. 77 lit. d din C.pen și ar. 5 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 06.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.881/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
In temeiul art 48 raportat la art 228 alin 1 -229 alin 3 lit b C P. cu aplicarea art 5 C P.
Aplica inculpatului F. M., CNP:_, fiul lui N. și T., născut la data de 20.06.1972 în loc. Mahmudia, jud. Tulcea, cetățenie română, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii, școală profesională, fără loc de muncă, domiciliat în Mahmudia. jud. Tulcea, pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In temeiul art 67 C P.
Interzice inculpatului F. M. drepturile prevazute de art 66 alin 1 lit a si b C P. pe o durata de 1 an in conditiile art 68 C P.
In temeiul art 65 C P.
Interzice inculpatului drepturile prevazute de art 66 alin 1 lit a si b C P. pe durata executarii pedepsei.
In temeiul art 91 C P.
Suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani inchisoare stabilind un termen de supraveghere de 3 ani.
In temeiul art 93 alin 1 C P.
Impune inculpatului F. M. urmatoarele masuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
In temeiul art 93 alin 2 lit b C P.
Obliga inculpatul F. M. sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de catre servicul de probațiune sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate.
In temeiul art 93 alin 3 C P.
Obliga inculpatul F. M. sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile.
Stabileste ca institutie unde se va desfasura munca Primaria comunei Mahmudia.
Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art 96 C P..
Datele prevazute la art 93 alin 1 lit c –e se comunica Serviciului de Probatiune Tulcea iar supravegherea executarii obligatiilor prevazute la art 93 alin 2 lit b si alin 3 se face de S. de Probatiune Tulcea.
In temeiul art 274 alin 1 C Pr P.
Obliga inculpatul F. M. la plata sumei de 400 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 11.08.2014 pronuntat in dosarul cu nr. 25/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea au fost trimisi in judecata inculpatii U. G., G. C. G. si F. M. pentru savarsirea de catre primii doi a unei infractiuni de furt calificat prevazuta de art 228-229 alin 3 lit b C pen si a uneia de distrugere prevazuta de art 253 alin 1 C P. precum si pentru infractiunea de complicitate la furt calificat prevazuta de art 48 raportat la art 228-229 alin 3 lit b C P. pentru cel din urma.
Prin incheierea din 23.03.2015 a fost disjunsa cauza privind pe inculpatul F. M.
Pe rolul Judecatoriei Tulcea s-a format dosarul cu nr. 2329/2015.
Din cuprinsul actului de sesizare a instantei se retine:
In seara de 20.12.2012 inculpatii U. G. si G. C. G. au avut o intrevedere cu F. M., la domiciliul acestuia, in cvare au cazut de acord ca ultimul sa ii ajute pe primii doi sa transporte cu masina material feros, de pe un camp.
A doua zi, inculpatii U. G. si G. C. G. s-au deplasat pe camp, la sistemul de irigatii ale A. Tulcea – statia SPP 1 Mahmudia. Au intrat in caminul de beton si, cu ajutorul unui ciocan, au spart vana iar materialul rezultat l-au pus . rafie .
Au efectuat aceeasi activitate la inca doua camine de beton si au spart inca doua vane, materialul feros fiind pus in saci ce au fost ulterior lasati in apropierea caminelor.
S-au deplasat la domiciliul lui F. M. si toti trei s-au indreptat cu masina spre locul unde lasasera sacii cu material feros. Au păus un sac in portbagajul masinii si au plecat catre sosea. Pe traseu au fost opriti de un echipaj de politie care a gasit asupra lor materialul feros.
S-a apereciat de catre P. ca fapta lui F. M. intrunste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat sub forma prevazuta de art 48 raportat la art 228-229 alin 3 lit b C P.
In vederea solutionarii cauzei au fost audiati inculpatul, G. C. si U. G. in calitate de martori precum si F. V. cele declarate fiind consemnate in scris si atasate la dosar.
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar se retine urmatoarea stare de fapt:
La data de 20.12.2012, U. G. si G. C. G. se deplasau pe DJ 222 C cu bicicletele. Au parasit soseaua si au intrat pe camp, in zona statiei de pompare a apelor pentru irigatii SPP1 Mahmudia. Acolo au observat ca in caminele de beton se afla conducta de apa si cate o vana, toate din material feros. Pentru ca era iarna si apa nu exista in conducta s-au hotarat sa sustraga material feros pentru a castiga bani. Au stabilit cum sa procedeze in sensul de a sparge conducata si robinetul ( vana) insa materialul trebuia transportat la un centru de colectare fier vechi. In acest scop aveau nevoie de un mijloc de transport. Au hotarat sa apeleze la F. M. intrucat cunosteau ca acesta are o masina si ii mai transportasera si in trecut cu ea.
In seara de 20.12.2012 s-au deplasat la domiciliul lui F. M. caruia i-au propus sa ii ajute, contra unei sume de bani, sa transporte niste fier vechi, de pe camp.
A doua zi, U. G. si G. C. s-au deplasat din nou la caminele de beton, au patruns inauntru si, cu ajutorul unui ciocan, au spart conducta si vana. Materialu Feros a fost pus in sac de rafie si scos din caminul de beton afara. Au procedat in acest mod la inca doua camine. Dupa incarcarea a trei saci de rafie cu material feros, au lasat sacii in camp, langa camine, dupa care au plecat la domiciliul lui F. M.. Impreuna s-au deplasat in camp cu masina lui F. M. si toti trei au incarcat un sac in portbagajul masinii.
Atunci a fost momentul in care F. M. a cunoscut despre provenienta materialului feros. U. G. este cel care i-a comunicat lui F. M. cum au facut rost de materialul feros dar si G. C. cand a fost intrebat de catre F. M. .
Cu toate ca F. M. a aflat despre provenienta materialului feros a ajutat la incarcarea unui sac in portbagajul masinii si a plecat impreuna cu ceilalti doi spre un punct de colectare a fierului vechi.
In timp ce se deplasau cu masina condusa de inculpat au fost opriti de un echipaj de politie care, in urma controlului efectuat, a gasit materialul feros in portbagajul masinii.
Starea de fapt asa cum a fost retinuta de catre instanta rezulta din cuprinsul declaratiilor date de inculpat si dxe martorii audiati. Atat U. G. cat si G. C. au relatat in sensul ca F. M. a luat la cunostinta despre provenienta materialului feros inainte de a-l incarca in portbagaj si ca a fost de acord ca plata transportului sa se faca dupa vanzarea acestuia.
Calificand juridic starea de fapt rezulta ca F. M. a savarsit infractiunea de complicitate la furt calificat sub forma prevazuta de art 48 raportat la art 228-229 alin 3 lit b C Pe.
A ajutat la incarcarea materialului feros in masina, a condus masina spre un centru de recoltare fier vechi si prin promisiunea facuta celorlati doi in sensul ca ii va ajuta cu transportul i-a determinat pe acestia sa sustraga materialul feros.
Vinovatia inculpatului F. M. este dovedita el actionand cu intentie.
Constatand ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat, cu vinovatie, ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat instanta urmeaza a aplica inculpatului o pedeapsa.
Avand in vedere modul de comitere a faptei si imprejurarile, mijloacele folosite, natura si gravitatea rezultatului produs, motivul si scopul urmarit de inculpat instnta va aplica inculpatului pedeapsa de 3 ani inchisoare.
F. de conduita inculpatului inainte de savarsirea faptei cat si dupa, nivelul de educare, situatia familiala si sociala si apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea pedepsei in regim de detentie, instanta, constatand indeplinite conditiile art 91 C P. va dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Împotriva sentinței penale nr.881/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, au declarat apel, în termen legal, inculpatul F. M. și P. de pe lângă Judecătoria Tulcea. În susținerea motivelor de apel, inculpatul solicită achitarea, în temeiul dispozițiilor art.16 lit.b Cod procedură penală, arătându-se că nu cunoștea proveniența fierului sustras. În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității, arătându-se că se impune confiscarea autoturismului folosit pentru transportarea bunurilor sustrase.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești rezultă că la data de 20.12.2012, numiții U. G. si G. C. G. se deplasau pe DJ 222 C cu bicicletele. Au parasit soseaua si au intrat pe camp, in zona statiei de pompare a apelor pentru irigatii SPP1 Mahmudia. Acolo au observat ca in caminele de beton se afla conducta de apa si cate o vana, toate din material feros. Pentru ca era iarna si apa nu exista in conducta s-au hotarat sa sustraga material feros pentru a castiga bani. Au stabilit cum sa procedeze in sensul de a sparge conducata si robinetul ( vana) insa materialul trebuia transportat la un centru de colectare fier vechi. In acest scop aveau nevoie de un mijloc de transport. Au hotarat sa apeleze la F. M. intrucat cunosteau ca acesta are o masina si ii mai transportasera si in trecut cu ea.
In seara de 20.12.2012 s-au deplasat la domiciliul lui F. M. caruia i-au propus sa ii ajute, contra unei sume de bani, sa transporte niste fier vechi, de pe camp.
A doua zi, U. G. si G. C. s-au deplasat din nou la caminele de beton, au patruns inauntru si, cu ajutorul unui ciocan, au spart conducta si vana. Materialu Feros a fost pus in sac de rafie si scos din caminul de beton afara. Dupa incarcarea a trei saci de rafie cu material feros, au lasat sacii in camp, langa camine, dupa care au plecat la domiciliul lui F. M.. Impreuna s-au deplasat in camp cu masina lui F. M. si toti trei au incarcat un sac in portbagajul masinii. În aceste împrejurări, i-au adus la cunoștință inculpatului F. M. provenienta materialului feros. U. G. este cel care i-a comunicat lui F. M. cum au facut rost de materialul feros, dar si G. C. cand a fost intrebat de catre F. M. .
In timp ce se deplasau cu masina condusa de inculpat au fost opriti de un echipaj de politie care, in urma controlului efectuat, a gasit materialul feros in portbagajul masinii.
Inculpatul F. M. a susținut că nu cunoștea proveniența materialului feros, însă apărările acestuia sunt infirmate de declarațiile constante ale inculpaților U. G. si G. C.. Totodată, Curtea evidențiază că declarația inculpatului nu este credibilă, având în vedere că a ajutat la transportarea sacilor cu material feros la mașină, nefiind plauzibil că acesta nu i-a întrebat pe ceilalți doi inculpați despre proveniența fierului care, în mod obișnuit, nu se află pe câmp.
În cadrul procesului de individualizare, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, care a manifestat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de apel evidențiază că acestea nu se vor executa pe durata termenului de supraveghere și nici după expirarea acestuia, dacă nu intervine revocarea sau anularea măsurii ori nu a fost săvârșită o nouă infracțiune. Însă, în situația în care intervine revocarea ori anularea măsurii suspendării sub supraveghere, executarea pedepselor accesorii va urma regimul dreptului comun. Aceasta deoarece, în timp ce efectele suspendării nu se vor extinde și cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, care se va executa pe parcursul termenului de supraveghere, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (art.68 alin.1 lit.b Cod penal), pedepsele accesorii însoțesc numai o pedeapsă privativă de libertate, astfel cum rezultă din dispozițiile art.54 Cod penal.
Însă, omisiunea primei instanțe de a menționa acest aspect nu constituie un motiv de reformare a hotărârii, întrucât, având în vedere considerentele anterior expuse, în mod evident pedepsele accesorii nu se execută pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce privește motivul de apel ce privește confiscarea specială, instanța de apel constată că, potrivit art.112 alin.1 lit.b Cod penal sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii acestora.
Condițiile pe care un bun trebuie sa le indeplineasca pentru a fi confiscabil constau in existenta unei stari de pericol generate de implicarea acestuia in cauzalitatea unor fapte prevazute de legea penala si in constatarea faptului ca lucrul a servit sau a fost destinat sa serveasca la savarsirea unei infractiuni. Practic, trebuie dovedita temerea ca prin lasarea acestor lucruri la dispozitia faptuitorului, acesta le-ar putea folosi din nou la savarsirea de infractiuni, ca este vorba de lucruri care au constituit mijloace de savarsire a infractiunii, folosirea lor fiind, pentru acest motiv, efectiva.
Prin asimilare, potrivit vointei legiuitorului, sunt confiscabile si lucrurile destinate sa serveasca la comiterea unei infractiuni (anume produse, adaptate ori procurate in scopul mentionat, chiar daca, practic, nu au fost folosite).
Verificarea indeplinirii conditiilor prevăzute de art.112 alin.1 lit.b din Codul penal trebuie raportata la intreaga activitate infractionala, atat sub aspectul sau obiectiv, cat si subiectiv.
Pe de alta parte, folosirea lucrului trebuie apreciata in functie de specificul elementului material al infractiunii savarsite, respectiv daca actul de conduita exprimat prin verbum regens poate fi materializat prin folosirea, ca mijloc, a bunului respectiv.
In masura in care raspunsul va fi negativ bunul nu va putea fi confiscat, implicarea lui in savarsirea infractiunii neavand semnificatia unei folosiri, ci doar un caracter accidental, fara semnificatie penala.
Prin urmare, trebuie evidențiat că este îndeplinită condiția menționată în măsura în care autoturismul a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, fiind indispensabil realizării elementului material, atât prin natura acestuia, cât și prin modul în care inculpatul a conceput activitatea infracțională.
În speță, autoturismul folosit la deplasarea inculpatului nu constituie bun folosit, in orice mod, la savarsirea infractiunii, ci numai bun folosit ca mijloc de transport de către inculpat. Este evident că în acest caz bunul nu este mijloc de realizare a elementului material al infracțiunii de furt, respectiv al acțiunii de sustragere a materialului feros. De altfel, folosirea autoturismului este ulterioară comiterii infracțiunii, prin . bunului.
De asemenea, fiind sesizată cu o problemă de drept similară, prin decizia în interesul legii nr.18/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.118 lit.b) din Codul penal de la 1968, măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul F. M. împotriva sentinței penale nr.881/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu avocat R. E. I., în cuantum de 65 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul F. M. împotriva sentinței penale nr.881/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu avocat R. E. I., în cuantum de 65 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: C. M. M.
Jud. red. dec: A. I.
2ex./14.10.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 818/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 871/2015.... → |
|---|
