Reabilitare judecătorească (art.527 NCPP). Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1373/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 12/P/C
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier C. A.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva sentinței penale nr.410 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect cerere de reabilitare, de către petentul N. Ș., CNP_, fiul lui D. și Ș., născut în Tulcea, domiciliat în localitatea T., .. Tulcea.
În conformitate cu disp.art.358 Cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa contestatorului petent N. Ș..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art.258 - 262 Cod pr. penală.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează instanței că menține hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii cererii de reabilitare formulate de petentul N. Ș., întrucât nu s-a făcut dovada achitării de către acesta a cheltuielilor de judecată. Deși în cauză s-au solicitat relații, iar Primăria .. Tulcea, a comunicat la dosar faptul că petentul nu este înregistrat în evidențele acestei instituții cu debite restanțe, apreciază că mențiunea care trebuie avută în vedere este cea din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Tulcea.
Față de aceste motive, solicită respingerea contestației formulată împotriva sentinței penale nr.410 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca nefondată.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.410/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petentul N. Ș..
A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.25/07.04.1995 a Tribunalului Tulcea s-a dispus condamnarea petentului N. Ș. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 din Codul penal 1968.
Petentul a început executarea pedepsei la 25.08.1994, fiind liberat condiționat prin decizia penală nr.62/26.01.1998 a Tribunalului București.
Pedeapsa se consideră însă executată la data de 24.08.2001, dată până la care petentul ar fi trebuit să rămână în penitenciar dacă nu ar fi fost liberat condiționat.
Potrivit art.166 alin.1 lit. b Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.
Potrivit art.167 alin.1 Cod penal, termenele prevăzute în art.165 și 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Deci, în privința pedepsei executate de petent, termenul de reabilitare este de 7 ani și 6 luni și începe să curgă de la data de 24 august 2001.
La acest moment, instanța constată că termenul de reabilitare s-a împlinit, astfel că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la termenul de reabilitare.
Potrivit art.168 Cod penal, cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:
a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art.166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Analizând îndeplinirea acestor condiții, tribunalul constată că petentul a dovedit că nu a mai suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare, însă nu a dovedit în nici un fel că a achitat în întregime cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat.
Astfel, instanța constată că prin hotărârea de condamnare petentul a fost obligat la plata sumei de 90.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Întrucât petentul nu a dovedit că a achitat suma de 90.000 lei vechi către bugetul statului, tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării, fapt pentru care a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, petentul N. Ș., solicitând admiterea cererii de reabilitare judecătorească, motivând că și-a îndeplinit obligația de plată a cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală depus la dosar. Totodată, petentul mai arată că după executarea pedepsei și-a câștigat existența prin muncă, prestând activități agricole, fiind căsătorit, având o familie închegată și copii în întreținere, reabilitarea judecătorească fiindu-i necesară pentru a-și găsi un loc de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată contestația ca fiind nefondată.
Deși din certificatul de atestare fiscală depus la dosar, ca și relațiile comunicate de primăria localității de domiciliu rezultă că petentul N. Ș. nu figurează cu debite restante către stat, din referatul întocmit de Tribunalul Tulcea reiese că în Registrul de evidență a executării hotărârilor penale nu există mențiuni din care să rezulte că petentul a achitat cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat prin sentința penală de condamnare.
Având în vedere că în contextul legislativ actual neîndeplinirea acestei condiții se sancționează cu respingerea cererii de reabilitare judecătorească, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea reabilitării, ceea ce face nefondate criticile invocate ca motiv al contestației.
Prin urmare, ținând seama de faptul că petentul nu a făcut dovada achitării directe a acestor cheltuieli, prevalându-se doar de inexistența unor debite restante în evidențele organelor fiscale, Curtea va respinge contestația ca nefondată, urmând a obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, în baza art.4251 alin.1 lit. b și art.275 alin.2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către contestatorul N. Ș., CNP_, fiul lui D. și Ș., născut în Tulcea, domiciliat în localitatea T., .. Tulcea, împotriva sentinței penale nr.410/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. C. C. A.
Jud.fond A.I.
Red.dec.jud.C.C./4 ex./28.01.2015
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
