Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 108/MP
Ședința publică de la 13 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Judecător - D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 454 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. _ de inculpatul N. Ș., domiciliat in mun. Medgidia, . 3, județul Constanta, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 4232/P/2014 din 07.11.2014 pentru infracțiunile de tâlhărie calificată prev. de art. 233 – art. 234 alin.1 literele a și d cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin.1 litera a din Codul penal și furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 litera b din Codul penal, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin.1 și art. 114 și următoarele din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 13.07.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 454 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:
„În baza art. 124 Cod penal pentru infracțiunile de tâlhărie calificată prev. de art. 233 – art. 234 alin.1 literele a și d cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin.1 litera a din Codul penal și furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 litera b din Codul penal, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin.1 și art. 114 și următoarele din Codul penal;
Ia față de inculpatul minor N. Ș., zis „U.”, CNP_, fiul lui - și -, născut la 29.12.1997 în Medgidia, domiciliat in mun. Medgidia, . 3, județul Constanta, fără antecedente penale, cetățean român, neșcolarizat, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, în prezent în stare de arest preventiv în P. P. Albă, județul C. - măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 124 alin 3 Cod penal.
În baza art.127 Cod penal rap. la art.72 alin.1 Cod penal;
Deduce din durata măsurii educative privative de libertate aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 21.10.2014 – la zi.
În baza art.399 alin.1 rap. la art. 242 alin.2, art.215 și art.2151 alin.7 Cod procedură penală;
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul N. Ș. prin încheierea nr.67/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr.669/27.10.2014 a Tribunalului C. prin care a fost respinsă – ca nefondată – contestația inculpatului și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.44/UP din 21.10.2014 emis de Judecătoria Medgidia cu măsura preventivă a controlului judiciar până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dar nu mai mult de 60 de zile.
În baza art. 215 alin.1 Cod procedură penală;
Impune inculpatului N. Ș. ca pe timpul cât se află sub control judiciar să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul de urmărire penală sau instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin.2 Cod procedură penală;
Impune inculpatului N. Ș. să respecte următoarele obligații pe timpul controlului judiciar:
1. să nu depășească limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
2. să nu se apropie de participanții la comiterea infracțiunii și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nici o cale;
3. să comunice periodic informații relevante despre mijloacele lui de existență;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin.3 Cod procedură penal,
Atrage atenția inculpatului N. Ș. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului N. Ș. unitatea de poliție în a cărei circumscripție locuiește acesta.
În baza art.399 alin.3 lit.d Cod procedură penală;
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului N. Ș. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44/UP din 21.10.2014 emis de Judecătoria Medgidia în baza încheierii nr.67/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr.669/27.10.2014 a Tribunalului C. prin care a fost respinsă – ca nefondată – contestația inculpatului dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art. 20 și art.25 Cod procedură penală rap la art. 1.357, art.1.372 și art.1.382 Cod civil;
Obligă pe inculpatul minor N. Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente N. R. la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
- 150 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă I. K.;
- 900 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă N. M. I..
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei – onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpatul N. Ș. pentru etapa camerei preliminare pentru avocat S. D. E.– delegație nr. 2697/2014.
În baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală;
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente către stat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1) În seara de 19.10.2014, în jurul orei 20:30, persoana vătămată N. M.-I., angajat în funcția de agent de securitate la S.C. Securitec Pază Protecție S.R.L., se afla în serviciu de pază la punctul de lucru al S.C. CFR S.A. Medgidia, obiectiv situat pe malul Canalului D.-Marea N., la circa 100 de metri de incinta stației C.F. Medgidia. În jurul orei menționate, persoana vătămată a luat hotărârea de a se deplasa în incinta stației C.F. Medgidia cu intenția de a-și încărca acumulatorul telefonului său mobil, sub motivația declarată că la locul său de muncă nu dispunea de o sursă de alimentare cu energie electrică.
La același moment, în incinta stației C.F. Medgidia se aflau inculpatul N. Ș. și numiții O. M., Ș. C.-E. și C. C.-B., prezența acestora fiind justificată de intenția inculpatului de a juca la jocurile electronice situate în incinta S.C. Stevans Impex S.R.L. Medgidia, societate comercială cu obiect de activitate bar și punct de lucru pe peronul stației C.F. Medgidia.
La ieșirea celor patru persoane din incinta localului, ca urmare a refuzului gestionarei - identificată în persoana martorului C. V. - de a permite practicarea acelor jocuri, acestea au observat persoana vătămată în timp ce se deplasa către clădirea stației.
Potrivit declarației persoanei vătămate, în momentul în care a ajuns pe peronul stației C.F. Medgidia în dreptul toaletei publice, a fost acostat de către un grup de trei tineri identificați în persoanele inculpatului N. Ș. și a martorilor O. M. și Ș. C.-E.. Din cercetări a rezultat faptul că în zonă s-a aflat și minorul C. C.-B. care a fost ascultat în calitate procesuală de martor, întrucât nu s-a stabilit în sarcina acestuia vreo contribuție efectivă la comiterea activității infracționale.
Inculpatul N. Ș. a fost persoana care a acostat victima și, sub amenințarea cu acte de violență, i-a pretins cedarea bunurilor de valoare pe care le avea asupra sa, mai exact un telefon mobil marca Samsung Galaxy S II.
Întrucât persoana vătămată a încercat să opună rezistență, inculpatul N. Ș., împreună cu făptuitorii minori O. M. și Ș. C.-E., au trântit persoana vătămată la pământ și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona lombară, l-au controlat prin buzunare și, întrucât nu au mai găsit alte bunuri, au abandonat victima și au fugit.
După comiterea activității infracționale, inculpatul N. Ș. a menținut victima în stare de amenințare, sens în care a luat o piatră și i-a pus în vedere persoanei vătămate să rămână la pământ și să nu-i urmărească, condiții în care toți participanții au părăsit în fugă zona.
2) La data de 12 august 2014 Poliția municipiului Medgidia a fost sesizată prin plângerea persoanei vătămate I. K., acesta reclamând faptul că în noaptea precedentă autori necunoscuți i-au sustras cele două baterii de acumulatori montate pe autocamionul său marca Scania, cu nr. de înmatriculare_ .
Din declarațiile persoanei vătămate rezultă că își parcase autocamionul în incinta punctului de lucru al societății sale, pe . municipiul Medgidia. În dimineața următoare, acesta a constatat că autorii au tăiat cablurile metalice ale bornelor și au sustras bateriile, modul de operare descris fiind stabilit și cu ocazia cercetării locului faptei.
Din aceleași declarații rezultă că persoana vătămată a efectuat investigații pe cont propriu, aflând de la un minor din zona barăcilor CFR că bateriile ar fi fost sustrase de un anume „Ș.” și că acestea le-ar fi valorificat ulterior în . persoane cunoscute ca „M.”. Persoana vătămată s-a deplasat în . a găsit cumpărătorul, acesta confirmându-i că a achiziționat bateriile de la doi minori cărora le-a plătit suma de 150 de lei. Persoana vătămată i-a remis cumpărătorului (martorul C. N.) suma de 150 de lei și a reintrat în posesia bateriilor ce-i fuseseră sustrase.
Din declarațiile martorului C. N. rezultă că în urmă cu două săptămâni (față de momentul audierii, 26 august 2014) la domiciliul ei din C. V. au venit cu un taxi doi minori care i-au oferit spre cumpărare două baterii de acumulatori. Fiind în stare bună, martorul le-a cumpărat. Martorul l-a indicat fără ezitare pe inculpatul N. Ș. ca fiind persoana cu care a discutat, căreia i-a remis suma de 150 de lei și care i-a transportat bateriile în curte.
Inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptei, indicându-l însă ca autor și pe minorul Ș. R. A.. Acesta din urmă a declarat, în calitate de suspect, că a fost contactat de N. Ș. după săvârșirea faptei, solicitându-i-se ajutorul pentru transportarea și valorificarea bunurilor sustrase.
Față de suspectul Ș. R. A. s-a dispus renunțarea la urmărire penală, reținându-se că fapta sa constituie infracțiunea de tăinuire, față de vârsta suspectului (14 ani) și conduita sa sinceră și cooperantă pe durata anchetei penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N. Ș..
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului N. Ș. s-a solicitat instanței să admită apelul și să analizeze oportunitatea dispunerii uni măsuri educative neprivative de libertate față de inculpat având în vedere că acesta are stabilitate locativă, iar familia îl susține în corectarea comportamentului antisocial; în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia către minimul prevăzut de lege.
La termenul din data 09.07.2015, inculpatul a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
În apel inculpatul a depus la dosar înscrisuri pe aspectul circumstanțelor personale ce vizează starea de sănătate a mamei inculpatului.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- plângerea penală formulată de persoana vătămată N. M.-I. și declarația acesteia,
- procesul-verbal de cercetare la fața locului,
- procesul-verbal cu planșa fotografică anexă, întocmit cu ocazia efectuării prezentărilor pentru recunoaștere după planșa fotografică,
- corespondența cu S.C. Stevans Impex S.R.L. Medgidia, prin care au fost înaintate pe suport optic imaginile înregistrate de sistemul de supraveghere video,
- procesul-verbal întocmit cu ocazia vizualizării imaginilor video înregistrate,
- procesul-verbal întocmit cu ocazia predării telefonului în stare de neîntrebuințare,
- declarațiile martorilor C. V., Ș. C.-E., O. M., C. C.-B.,
- procesul-verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate I. K.,
- declarațiile persoanei vătămate I. K.,
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică aferentă,
- declarațiile martorului C. N.,
- declarațiile suspectului Ș. R. A.,
- declarațiile inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul N. Ș. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului N. Ș. care la data de 19 octombrie 2014, pe timp de noapte și prin amenințare (folosirea unei șurubelnițe), l-a deposedat pe numitul N. M. I. de un telefon mobil marca Samsung în valoare de 900 de lei, prejudiciul fiind nerecuperat, constituie infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233 – art. 234 alin.1 literele a și d cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin.1 litera a din Codul penal și art. 114 și următoarele din Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat care la data de 11/12 august 2014, pe timp de noapte, a sustras două baterii de acumulatori de la autocamionul persoanei vătămate I. K., provocându-i acestuia o pagubă în cuantum de 1.000 lei, prejudiciul fiind parțial recuperat constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 litera b din Codul penal, cu aplicarea art. 114 și următoarele din Codul penal.
Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a dispus aplicarea inculpatului N. Ș. (minor în vârstă de 16 ani la data comiterii celor 2 fapte penale) a măsurii educative internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.
La individualizarea măsurii educative ce urmează a fi aplicate inculpatului minor, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 115 alin.2 Cod penal, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În același sens, Curtea are în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptei, gradul concret de pericol social al faptei, în raport de împrejurările în care a fost comisă, respectiv împreună cu alți minori, pe timp de noapte, mijloacele folosite, leziunile cauzate persoanei vătămate, natura și valoarea bunurilor sustrase, dar și datele personale ale inculpatului: în vârstă de 17 de ani, fără loc de muncă, fără ocupație. Este cunoscut cu preocupări infracționale, fiind cercetat în mai multe cauze în care a fost sancționat cu amendă cu caracter administrativ conform art. 181 din Codul penal din 1968. A avut o conduită parțial sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând fapta de furt și nerecunoscând fapta de tâlhărie.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpat prin care a solicitat ca măsura educativă să nu fie privativă de libertate, sau în subsidiar să se dispună reducerea cunatumului măsurii educative de libertate.
Pentru aceasta, Curtea are în vedere referatul de evaluare efectuat în cauză de Serviciul de Probațiune C. și înaintat cu adresa nr.745/SP/16.01.2015 la instanța de fond, prin care s-a reținut că minorul este cunoscut organelor de poliție din localitatea de domiciliu ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări predelincvente sau infracționale, încă de când nu avea vârsta cerută de lege pentru a răspunde penal. Inculpatul prezintă perseverență infracțională, fiind cercetat și sancționat de mai multe ori pentru infracțiuni contra patrimoniului, în 14 dosare fiind dispuse soluții de netrimitere în judecată și s-a apreciat că riscul de săvârșire a unor noi infracțiuni de către minorul N. Ș. este mediu-mare, acesta beneficiază de resurse de reinserție socială limitate, motive pentru care se propune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, astfel minorul având posibilitatea să beneficieze de consiliere psihologică și de asistență socială, de programe educative și de reinserție sociale derulate la nivelul sistemului penitenciar, în vederea reducerii riscului de săvârșire a unor oi infracțiuni.
În ceea ce o privește pe N. R., mama inculpatului, care prezintă probleme de sănătate diagnosticate în anul 2010, ce necesită tratamente oncologice și neurologice costisitoare, Curtea reține că aceste afecțiuni ale sănătății acesteia erau existente la data comiterii faptelor de către inculpat și, cu toate acestea, inculpatul nu a dat dovadă în comportamentul său de consecințele faptelor sale cu privire la membrii familiei sale.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, impunându-se executarea efectivă a pedepsei.
În acest sens, Curtea are în vedere natura infracțiunii comise (infracțiune de violență, chiar dacă dacă violența exercitată de către inculpat asupra părții vătămate nu a fost deosebit de gravă), creșterea alarmantă a acestui gen de fapte în ultima perioadă de timp, astfel că apreciază că se impune executarea în regim de detenție a pedepsei, neputându-se reține că fără executarea pedepsei inculpatul nu va comite alte infracțiuni având în vedere că acesta nu avea un loc de muncă iar până la momentul judecății în apel nu a făcut dovada că și-a găsit un loc de muncă din care să obțină venituri licite necesare pentru traiul zilnic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul N. Ș. împotriva sentinței penale nr. 454 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. _ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat N. Ș. la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 200 lei pentru apărătorul din oficiu R. E. V. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. D. I. N.
Pentru grefier M. V., aflată în C.O.,
conform art. 406 alin. 4 cod pr. penală
semnează grefier
P. S.
Jud. fond:
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 29.07.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 704/2015. Curtea de... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
