Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 1227/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1227/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1227/P
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata F. M. domiciliată în municipiul C., ., ., apartament 45, județul C., CNP_- trimisă în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 02.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru infracțiunea de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 C.pen., împotriva sentinței penale nr.1050/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 15 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
C U R T EA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1050/30.09.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 396 alin. 4 C.proc.pen., art. 326 C.pen., cu aplicarea art. 5, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., cu aplicarea art. 83 C.pen., stabilește o pedeapsă de 6 luni închisoare față de inculpata F. M. (cetățean român, fiica lui M. și M., născută la data de 06.03.1984, în municipiul C., jud. C., domiciliată în municipiul C., ., ., apartament 45, județul C., CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Amână aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare față de inculpata F. M. și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 C.pen..
În baza art. 85 C.pen. coroborat cu art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, stabilește în sarcina inculpatei F. M. respectarea următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe Serviciului de probațiune C., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice Serviciului de probațiune C. schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de probațiune C. informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. 3 C.proc.pen., art. 88 C.pen. atrage atenția inculpatei F. M. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere sau nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere, va impune revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 25 alin. 3 teza II C.proc.pen. anulează permisul de conducere . emis de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, din cadrul MAI, România.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpata F. M. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2500 lei (1000 lei aferenți urmăririi penale și 1500 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.
În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației . nr.4003 din 11.08.2015, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015,,.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, Curtea deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul numărul_/P/2014 din data de 02.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.060.2015 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei F. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 C.pen..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că fapta inculpatei F. M., care la data de 27.06.2013, a declarat în fals în fața lucrătorilor din cadrul Instituției Prefectului Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. pierderea permisului de conducere . eliberat de autoritățile române, deși în realitate permisul îi fusese reținut de autoritățile irlandeze până la data de 25.10.2013, obținând astfel un nou permis de conducere, cu ., eliberat de autoritățile române, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 C.pen..
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații inculpată F. M.; declarație inculpată F. M. dată în fața lucrătorilor Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. la data de 27.06.2013; fișa deținătorului permisului de conducere nr._/27.06.2013; adresa nr._/04.09.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C.; adresa nr._ din 29.08.2014 a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor și inscrisurile atașate acesteia.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.08.2015, rămasă definitivă la data de 12.08.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpata a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpată.
La data de 27.06.2013, inculpata F. M., care a declarat în fals în fața lucrătorilor din cadrul Instituției Prefectului Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. pierderea permisului de conducere . eliberat de autoritățile române, deși, în realitate, permisul îi fusese reținut de autoritățile irlandeze până la data de 25.10.2013, obținând astfel un nou permis de conducere, cu ., eliberat de autoritățile române.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- declarația inculpatei adresată SPCRPCIV C. (f.5.dup.) prin care solicită eliberarea unui nou permis de conducere întrucât a pierdut vechiul permis de conducere, pe raza municipiului C..
- adresă de înaintare de către MAI – DRPCÎV către Instituția Prefectului – SPCRPCÎV (f.10-17.dup.) a permisului anterior emis inculpatei, având ., urmare a restituirii din partea autorităților irlandeze.
- fișă de evidență DEPABD a inculpatei care figurează în evidențe cu permisul de conducere . înlocuit, pentru pierdere, cu permisul de conducere cu ., eliberat la 01.07.2013 (f.13.dup.).
- declarație inculpată (f.30,40.dup.) în cuprinsul căreia recunoaște comiterea faptei de a fi solicitat autorităților române un nou permis de conducere în contextul reținerii de către autoritățile irlandeze a permisului anterior emis de autoritățile române, arătând totodată că: a comis fapta fără nicio intenția și doar pentru a fi în posesia unui permis de conducere.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 326 C.pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute la art. 175 C.pen. sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii sau împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acestei consecințe. Acțiunea inculpatei care la data de 27.06.2013, care a declarat în fals în fața lucrătorilor din cadrul Instituției Prefectului Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. pierderea permisului de conducere . eliberat de autoritățile române, deși, în realitate, permisul îi fusese reținut de autoritățile irlandeze până la data de 25.10.2013, obținând astfel un nou permis de conducere, cu ., eliberat de autoritățile române, realizează elementul material al infracțiunii de fals în declarații, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul încrederii publice, pe o de o parte: în declarațiile făcute în fața funcționarului public și pe de altă parte: în validitatea și acuratețea raporturilor juridice și consecințelor juridice determinate de aceste declarații, cărora funcționarul public le dă efect. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Aplicarea legii penale mai favorabile.
Față de posibilitățile de individualizare disponibile în noua reglementare penală, solicitate de către inculpată, și aplicabile prin raportare la circumstanțele personale și reale ale cauzei, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatei F. M., Codul penal în vigoare.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială/incidența circumstanțelor atenuante sau agravante, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Prin fapta comisă, inculpata F. M. a afectat relațiile sociale în legătură cu încrederea publicului în declarațiile formulate în fața unui funcționar public, apte a produce consecințe juridice în realitatea juridică a comunității. Se reține un grad de pericol social semnificativ al faptei inculpatei, determinat de vulnerabilitatea acestor realități juridice în cadrul comunității politice și economice a Europei, expuse abuzurilor, cum este cazul de față, în contextul liberei circulații a persoanei, cu impact asupra capacității jurisdicțiilor naționale de prezervare a ordinii juridice, prevenirea și reprimarea eficiente a faptelor prevăzute de legea penală/contravențională.
Pentru aceste considerente, nu va reține solicitarea inculpatei în sensul renunțării la aplicarea pedepsei, date fiind urmările limitate ale faptei, întrucât nu aceasta este situația concret rezultată. Prin fapta sa, inculpata a anulat o decizie judecătorească care îi interzice conducerea vehiculelor pe drumurile publice, pentru o perioadă determinată, de 2 ani. Nu reține nici motivarea inculpatei în sensul că permisul fraudulos obținut, nu a folosit niciodată, dat fiind scopul precis al declarației formulate de inculpată – medic generalist – în fața lucrătorului SPCRPCÎV C. (alături de parcurgerea vizitei medicale), acela de a obține un permis de conducere pentru a-l folosi, în mod evident, pentru conducerea vehiculelor pe drumurile publice.
Se reține că inculpata a recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 – art. 396 alin. 10 C.proc.pen.. Este la primul contact cu legea penală, desfășoară activități lucrative legitime în calitate de arhivar la departamentul de Anestezie a Spitalului Universitar Cork, Irlanda, având pregătire profesională de specialitate – medic generalist. Față de aceste circumstanțe personale favorabile, observând totodată circumstanțele reale ale cauzei, constată aplicabile dispozițiile art. 83 C.pen., natura și cuantumul pedepsei ce urmează a fi stabilite fiind apreciate ca suficiente pentru corectarea conduitei inculpatei în sensul respectării deciziilor jurisdicționale și evitarea altor contacte cu legea penală.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 4 C.proc.pen., art. 326 C.pen., cu aplicarea art. 5, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., cu aplicarea art. 83 C.pen., a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare față de inculpata F. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
A amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare față de inculpata F. M. și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 C.pen..
Împotriva sentinței penale nr. 1050/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpata FRATIȚA M., care în esență a criticat soluția instanței de fond sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și a solicitat aplicarea art.81 Cod penal 1969 sau disp. art. 80 Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este nefondat:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei FRATIȚA M., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpata a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpata FRATIȚA M., la data de 27.06.2013, a declarat în fals în fața lucrătorilor din cadrul Instituției Prefectului Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. pierderea permisului de conducere . eliberat de autoritățile române, deși în realitate permisul îi fusese reținut de autoritățile irlandeze până la data de 25.10.2013, obținând astfel un nou permis de conducere, cu ., eliberat de autoritățile române, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 C.pen..
Privind apelul formulat Curtea, precizează:
De la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care trebuie apreciate în concret sunt:
- conținutul infracțiunii, urmând a fi avute în vedere formele agravate, elementele circumstanțiale agravate, existența unor condiții suplimentare de incriminare;
- existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
- existența unor cauze de nepedepsire;
- pedeapsa (natura și limitele acesteia);
- termenul de prescripție.
Analizând incidența dispozițiilor legale anterior menționate în raport de condițiile de incriminare a faptei penale deduse judecății, de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatei, Curtea, în baza propriei analize, consideră că, în mod corect instanța de fond a reținut că legea penală în vigoare de la data de 01.02.2014, este mai favorabilă, deși sub aspectul tratamentului sancționator, pedeapsa prev. de lege fiind aceeași în ambele variante, respectiv art.282 din Codul penal 1969 și art.326 a din Codul penal, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, dar față de posibilitățile de individualizare disponibile în noua reglementare penală și efectele amânării aplicării pedepsei, legea penală în vigoare de la 01.02.2014 este mai favorabilă.
Instituția amânării aplicării pedepsei, este favorabilă inculpatei FRATIȚA M., prin comparație cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, din mai multe puncte de vedere, respectiv amânarea aplicării pedepsei nu constituie o condamnare, nefiind menționată în cazierul judiciar, termenul de încercare este mai mic decât în vechiul cod penal, fiind un termen fix de 2 ani, în timp ce codul penal anterior prevedea un termen de încercare de doi ani la care se adăuga durata pedepsei aplicate și totodată este mai favorabil și din punct de vedere al consecințelor juridice în situația comiterii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare
Prima instanță a stabilit inculpatei o pedeapsă de 6 luni închisoare, dispunând amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, iar această modalitate de individualizare a executării pedepsei este proporțională gravității faptei comise.
Cuantumul pedepsei stabilite inculpatei FRATIȚA M., respectă criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, fiind avute în vedere atât circumstanțele referitoare la condițiile de săvârșire a faptei, cât și conduita procesuală și datele personale ale inculpatei.
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile în care declarațiile formulate în fața unui funcționar public, apte a produce consecințe juridice, obținerea unui permis de conducere în mod fraudulos conturează un pericol social ridicat al faptei, prin aceea că inculpata a intenționat să anuleze o decizie judecătorească care îi interzice conducerea vehiculelor pe drumurile publice, pentru o perioadă determinată, de 2 ani,ceea ce justifică menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare aplicată de prima instanță.
Curtea apreciază că gravitatea faptei raportat la circumstanțele personale ale inculpatei (are 31 de ani, medic generalist, fără antecedente penale precum și caracterizările de la locul de muncă din Irlanda) nu justifică solicitarea inculpatei de schimbare a modalității de executare a pedepsei și renunțare la aplicarea unei pedepse în condițiile în care este evident că prin fapta comisa în fața autorităților române a încercat să obțină în mod fraudulos un nou permis de conducere, prin încălcarea legii penale.
Potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată;
e) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de până la 7 ani închisoare și infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Astfel, simpla împrejurare că această instituție, a amânării aplicării pedepsei prevede obligativitatea instituirii în sarcina inculpatei a anumitor măsuri de supraveghere care trebuie respectate, nu poate conduce la concluzia că suspendarea condiționată simplă din vechiul cod penal, respectiv art. 81 Cod penal1969, ar fi mai favorabilă, cu atât mai mult cu cât în situația amânării aplicării pedepsei, nu se dispune practic o soluție de condamnare și în plus inculpata poate solicita conform dispozițiilor art. 87 Cod penal modificarea sau încetarea obligațiilor, dacă sunt întrunite condițiile legale.
În consecință, în situația în care s-ar dispune condamnarea inculpatei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în raport de dispozițiile vechiului Cod penal, s-ar crea inculpatei o situație mai grea în propria cale de atac, situație care nu este permisă în raport de dispozițiile art. 418 Cod proc.pen.
Solicitarea inculpatei de a se aplica dispozițiile art. 80 Cod pen. privind renunțarea la aplicarea pedepsei nu este oportună în cauză, prin raportare la gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii, prima instanță apreciind corect că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei acesteia pe perioada termenului de încercare, pentru a evita comiterea altor infracțiuni în viitor.
Totodată Curtea constată că, instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență, orientând cuantumul pedepsei către minimul special prevăzut de textul incriminator respectiv art. 326 Cod penal.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelanta FRATIȚA M., împotriva sentinței penale nr. 1050/30.09.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală,va obliga apelanta FRATIȚA M., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelanta FRATIȚA M., împotriva sentinței penale nr. 1050/30.09.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta FRATIȚA M., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond C L.
Red. dec. Jud. C. D.
2ex/29.12.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1225/2015. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1221/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
