Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 757/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 2792/212/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 757/P
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.173 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și de partea civilă:
- T. A. M. C., domiciliată în C., ..36, jud. C., privind pe inculpatul P. A., fiul lui M. și V., născut la data de 23.09.1979 în C., jud. C., domiciliat în C., ., CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 al. 1, al. 2 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 septembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
In baza art.397 NCPP admite in parte actiunea civila formulata de partea civila T. A. M. C..
Obliga partea responsabila civilmente B. N. de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. N. al Asiguratorilor de Autovehicule Romania in solidar cu inculpatul P. A. la plata sumei de 4300 lei daune materiale si_ Euro daune morale catre partea civila T. A. M. C..
In baza art.276 NCPP obliga inculpatul P. A. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata catre partea civila.
In baza art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că ca sunt îndeplinite toate condițiile tragerii la răspundere civila delictuala a inculpatului, respectiv existenta prejudiciului cert si actual, existenta faptei ilicite, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vina faptuitorului.
Astfel, in considerentele sentintei penale nr.222/13.03.2014 s-a retinut ca la data de 29.05.2008, inculpatul P. A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare TX-5978-HX,pe . mun. Constanta,și ajungând în zona blocului G8,nu a păstrat distanta în deplasare și pentru a nu intra în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ ,și pentru a evita impactul cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare B-1915PA,a pătruns pe sensul opus de mers,unde a surprins și accidentat pe numita G. E.,care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure,aceasta decedând la locul producerii impactului,conform Raportului medico legal de necropsie nr._ din 04.02.2009 emis de SML Constanta.
Autoturismul VW Golf condus de către inculpat, ca să evite tamponarea cu autoturismul marca Dacia, care circula în fața sa, și a frânat brusc,a frânat și el brusc,a intrat pe contrasens,unde în frânare,cu roțile față blocate,nu a mai putut vira dreapta-stânga și a acroșat victima.
Victima a încălcat disp. art. 72 alin 2,alin 3 și alin 4 din OUG 195/2002 R și art. 167 alin 1 lit. d din HG 1391/2006.
Inculpatul P. A., surprins de frânarea bruscă a autoturismului marca Dacia L., care rula în fața sa și care a încercat și a reușit să evite pietonul aflat în traversare, nu păstrează o distanță suficientă pentru evitarea coliziunii, frânează brusc și intră pe contrasens,peste linia continuă dublă, care separă sensurile de circulație,unde accidentează victima.
Inculpatul a încălcat disp. art. 51 din OUG 195/2002 R. și art. 77 alin 2 din HG 1391/2006.
Accidentul putea fi evitat de către victima dacă nu se angaja în traversarea b-dului A. V.,în fugă,prin loc nepermis și fără să se asigure că o poate face fără pericol pentru ea și pentru ceilalți participanți la trafic.
Accidentul putea fi evitat și de către inculpat,dacă păstra o distanță suficientă față de autoturismul din fața sa, și în frânare cu roțile blocate,nu trecea peste linia continuă dublă care separă sensurile de circulație.
Prin urmare, din considerentele sentintei penale nr.222/2014 rezulta fara echivoc existenta faptei ilicite, a vinovatiei faptuitorului, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu,precum si existenta prejudiciului.
Cu privire la existenta prejudiciului, din probele administrate, respectiv inscrisurile si declaratia martorei O. E. rezulta ca partea civila, in urma faptei inculpatului, a suferit o vatamare constand in pagube materiale, cat si daune morale.
Astfel, din inscrisurile de la filele 7-112 din dosarul penal nr._ si declaratia martorei O. E. rezulta ca fiica victimei a efectuat cheltuieli pentru biletul de avion, cu transportul de la Constanta la Luduș, cu ritualul crestinesc la locul accidentului, la casa mortuara, la locul inmormantarii, pe care le apreciaza la aproximativ 8000 lei.
In precizarile depuse la data de 1711.2014-fila 28- partea civila arata ca solicita suma de 4300 lei daune materiale si_ euro daune morale.
Vazand si inscrisurile depuse, instanta a admis in parte acitunea civila, acordand suma de 4.300 reprezentand daune materiale si suma de 10.000 euro daune morale.
Instanta a constatat ca suma de_ euro reprezentand daune morale este suficienta si justa pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, constand in pierderea neasteptata a mamei sale in varsta de 70 de ani, avand in vedere si faptul ca prin hotararea jduecatoreasca definitiva s-a retinut si culpa victimei care s-a angajat in traversare in fuga, prin loc nepermis si fără să se asigure.
Împotriva sentinței penale nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. șipartea civilă T. A. C..
P. de pe lângă Judecătoria C. a criticat omisiunea aplicării dispozițiilor art. 276 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură penală, în sensul obligării părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu inculpatul.
Partea civilă T. A. C. a solicitat majorarea daunelor morale la suma de 30.00 euro, apreciind că prejudiciul nepatrimonial este mai intens decât a apreciat prima instanță.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:
Inculpatul P. A. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiuniide ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani. Inculpatul a fost acuzat că produs un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul numitei G. E..
Prin hotărârea definitivă de condamnare s-a reținut culpa comună a inculpatului P. A., care nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul care circula în fața sa, dar și a victimei G. E., care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.
Fapta a fost comisă de inculpat la data de 29.05.2008, de aceea sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil.
Potrivit art. 998 cod civil din 1864, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.
Fapta inculpatului P. A. prin care a produs decesul a unei persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 Cod Civil din 1864, aspect necontestat în prezenta cauză.
Prima instanță a acordat daune morale în cuantum de câte 10.000 euro pentru partea civilă T. A. C., care a apreciat că această sumă este insuficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin decesul mamei sale G. E..
În Codul civil din 1864 legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.
Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.
Partea civilă T. A. C. a suferit ca urmare a decesului brusc al mamei sale, este lipsită de suportul moral al mamei, pierderea părintelui constituind pentru orice copil o traumă psihică importantă, care se impune a fi compensată corespunzător, prin acordarea de daune morale, la un nivel acceptabil, care să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, dar nici să aibă un caracter derizoriu.
C. apreciază că suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale pentru partea civilă T. A. C. poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit prin decesul mamei sale, corespunde practicii judiciare a instanței, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei. Instanța trebuie să țină seama de vârsta victimei la data decesului (70 ani), de faptul că partea civilă nu locuia împreună cu mama sa, era la vârsta maturității, desfășurându-și propria sa viață socială, profesională, Un element semnificativ în stabilirea cuantumului despăgubirilor civile îl reprezintă și culpa victimei în producerea accidentului rutier. La soluționarea laturii penale a procesului penal s-a stabilit definitiv culpa comună a inculpatului și a victimei, dar nu a fost stabilit și procentul de culpă al fiecăruia. Analizând circumstanțele cauzei, curtea reține că încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice de către victima G. E. este gravă, având în vedere că s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, încercând traversarea unui drum public cu patru benzi, circulat frecvent, așa încât culpa sa în producerea accidentului rutier, soldat cu decesul victimei, este semnificativă, fiind apreciată de curte la 60%.
D. urmare, reținând acest grad de culpă al victimei, dar și celelalte circumstanțe particulare ale cauzei, curtea reține că suma de 10.000 euro, acordată cu titlu de daune morale, este de natură a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat părții civile T. A. C. și nu se impune majorarea cuantumului acestor despăgubiri.
În referire la criticile procurorului, curtea constată că B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România
Răspunderea civilă a Biroului Național Carte V. din Bulgaria prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România este guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000 și ale Legii nr. 136/1995, dar și de celelalte dispoziții din legislația națională privind angajarea răspunderii civile delictuale, dat fiind dispozițiile art. 3 paragraful 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, dar și concluzia care reiese din conținutul art. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor.
În conformitate cu art. 3 paragrafele 3,4 din Regulamentul General, B. este autorizat să lichideze orice cerere de despăgubire pe cale amiabilă sau să accepte primirea oricărui act procesual judiciar sau extrajudiciar ce poate implica plata despăgubirilor; toate cererile de despăgubire vor fi gestionate de Birou, cu autonomie deplină, în conformitate cu prevederile legale și regulamentare aplicabile în țara producerii accidentului cu privire la răspundere, despăgubirea părților vătămate și asigurarea obligatorie, în cel mai avantajos mod pentru asigurătorul care a eliberat Cartea verde sau Polița de asigurare sau, dacă este cazul, în folosul Biroului interesat.
Așadar, regulile răspunderii B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România sunt identice cu regulile impuse de legislația națională în cazul societăților de asigurare care au încheiat asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Astfel, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 136/1995, care în art. 50 alin. 1 prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 27 pct. 6 din Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ( aplicabil la data producerii accidentului rutier ), asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului.
Din interpretarea art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 27 pct. 6 din Ordinul nr. 11/2007 rezultă că asigurătorul, deci nici B. Național de Carte V. Bulgaria, nu suportă cheltuielile judiciare la plata cărora inculpatul (conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului), este obligat în cadrul procesului penal. Dispozițiile din actele normative speciale au caracterul unor legi speciale, care se aplică cu precădere dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală.
În măsura în care s-ar aplica dispozițiile art. art. 276 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură penală s-au ajunge în ipoteza angajării răspunderii civile a asigurătorului pentru sume care nu fac obiectul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Situația B. Național de Carte V. Bulgaria este identică cu cea a asigurătorului, așa cum am arătat anterior.
Simpla calitate de parte responsabilă civilmente a B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România nu poate înfrânge dispozițiile din legile speciale care limitează răspunderea asigurătorului, astfel că inculpatul este singurul care trebuie să suporte plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea constată încă că în mod greșit prima instanță a obligat partea responsabilă civilmente B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România în solidar cu inculpatul P. A. la plata despăgubirilor civile.
Potrivit art. 49,50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 se mai prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe de altă parte, inculpatul P. A., în calitate de autor al faptei ilicite, răspunde pentru prejudiciile create, în temeiul art. 998 și urm. Cod civil din 1864.
Astfel, potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În art. 998 Cod civil din 1864 se prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă la acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.În Legea nr. 136/1995 nu se regăsește vreo dispoziție care să înlăture răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite.
Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă concluzia că asigurătorul răspunde pentru prejudiciile produse de asigurat, însă nu este înlăturată nici răspunderea autorului faptei ilicite, fiind în prezența unei situații atipice în care coexistă două tipuri de răspundere civilă – delictuală și contractuală.
În consecință, asigurătorul va răspunde în cadrul procesului penal în virtutea contractului de asigurare, în timp ce inculpatul răspunde în calitate de autor al faptei ilicite, în temeiul principiilor răspunderii civile delictuale. Rezolvarea acțiunii civile, în cadrul procesului penal, atât față de inculpat, cât și față de asigurător este de natură a asigura soluționarea tuturor raporturilor juridice rezultate din săvârșirea faptei care face obiectul cauzei.
În condițiile în care dispozițiile legale menționate prevăd atât răspunderea asigurătorului, cât și a inculpatului față de persoana păgubită, nu există nici un impediment legal ca asigurătorul să răspundă civil în fața persoanei păgubite, în cadrul procesului penal, în temeiul Legii nr. 136/1995, concomitent cu răspunderea civilă a inculpatului față de persoana păgubită, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998 și urm. Cod Civil, însă răspunderea civilă a acestora nu este solidară.
Solidaritatea între debitori nu se prezumă și ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege, astfel cum se prevede în art. 1041 Cod Civil, ceea ce nu este cazul răspunderii civile a autorului accidentului rutier și a asigurătorului, de aceea inculpatul și asigurătorul (deci nici B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România) nu pot răspunde în solidar, răspunderea acestora fiind una alăturată.
În consecință, curtea constată întemeiată și critica privind greșita angajare a răspunderii solidare a inculpatului și asigurătorului, urmând ca aceștia să răspundă alăturat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă T. A. C. împotriva sentinței penale nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, va fi obligată partea responsabilă civilmente B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România alături de inculpatul P. A. la plata sumei de 4.300 lei daune materiale si 10.000 Euro daune morale către partea civilă T. A. M. C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă T. A. C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă T. A. C., domiciliată în C., ..36, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 173/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Obligă partea responsabilă civilmente B. Național de Carte V. Bulgaria prin mandatar B. Național al Asiguratorilor de Autovehicule România alături de inculpatul P. A. la plata sumei de 4.300 lei daune materiale si 10.000 Euro daune morale către partea civilă T. A. M. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea civilă T. A. C. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.09.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond C.I. B.
Red.dec.jud.M.D.M./7 ex./21.09.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
