Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 184
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 984 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat M. I., în stare de arest, asistat de avocat N. O., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. O. pentru contestatorul condamnat M. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună admiterea propunerii de liberare din centrul de detenție formulată de Penitenciarul de Minori și Tineri C.. Arată că petentul condamnat se află la a treia propunere de liberare din centrul de detenție, iar cu privire la primele două propuneri, în motivarea hotărârilor au fost invocate aceleași argumente respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, numărul foarte mare de fapte săvârșite precum și comportamentul acestuia pe perioada executării.
Mai arată de asemenea că în prezent condamnatul se află în executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de patru ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la aplicarea acestei sancțiuni fiind avute în vedere gravitatea și natura faptelor săvârșite.
Apreciază că ar trebui să fie avut în vedere la analizarea prezentei cereri și comportamentul condamnatului care nu a fost sancționat niciodată pe perioada executării măsurii, fiind recompensat o dată precum și faptul că a participat la toate activitățile care i s-au impus.
Mai arată că perioada de 3 ani fără 2 luni deja executată în centrul de detenție este suficientă pentru ca acesta să fie responsabilizat cu privire la comportamentul său viitor, invocând totodată faptul că nu este vorba de o liberare propriu-zisă ci potrivit dispozițiilor legale, acesta va suporta măsuri de supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că sunt favorabile concluziile referatului și că se impune liberarea condamnatului din centrul de detenție. Contestatorul condamnat a executat un număr de 996 zile chiar cu mai mult de 250 de zile decât fracția necesară. A avut un comportament bun și a fost recompensat.
Solicită admiterea contestației formulată de condamnat, desființarea sentinței și pe fond admiterea propunerii de liberare din centrul de detenție, arătând că acesta a executat cu mult peste fracția prevăzută de lege.
Contestatorul condamnat M. I., având cuvântul, arată că își însușește concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 984 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 517 alin.2 C.p.p. și art. 180 din Legea nr. 254/2013 a fost respinsă propunerea de liberare din centrul de detenție formulată de Penitenciarul de Minori și Tineri C. privind pe condamnatul M. I., fiul lui G. și Tănțica, născut la data de 11.04.1996.
În baza art. 181 alin. (2) din Legea 254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 13.06.2015.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că, deși petentul a executat fracția de ½ din durata măsurii educative, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
În speță, a considerat că nu se justifică liberarea întrucât din evaluarea psihologică a petentului, rezultă că acesta a beneficiat de activități de asistenta psihologică pe parcursul detenției și că prezintă o personalitate imatură psihocomportamental, interese și preocupări nestructurate, slab motivat pentru schimbare.
În formularea acestei concluzii, prima instanță a reținut și faptul că petentul se află la a treia analiză, pe parcursul executării sancțiunii a avut un comportament pozitiv, nu a fost sancționat și a fost recompensat o dată cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
Concluzionând a reținut că, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite – contra libertății sexuale a persoanei, numărul foarte mare de fapte săvârșite pentru care a fost condamnat, fiind contopite mai multe sentințe penale, comportamentul petentului pe perioada executării care nu s-a remarcat prin progrese evidente în vederea reintegrării sociale, timpul executat din măsura internării nu este suficient pentru ca persoana privată de libertate să fie responsabilizată cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. I..
Motivele de contestație, formulate oral, prin avocatul ales, au fost expuse în partea introductivă a prezentei.
Contestația este nefondată.
Potrivit art. 125 alin. 4 C.pen. minorul internat într-un centru de detenție, poate fi liberat dacă „a executat cel puțin jumătate din durata internării” și dacă „a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale”.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se putea dispune liberarea minorului din centru de detenție, se cer a fi întrunite cumulativ trei condiții:
- să fi executat cel puțin jumătate din durata internării;
- să fi dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale;
- să fi făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale.
În raport de condițiile impuse de legiuitor, aspectele referitoare la gravitatea infracțiunilor săvârșite și numărul foarte mare de fapte exced soluționării unei cereri formulate în temeiul art. 125 alin. 4 C.pen., situație față de care, considerentele în acest sens reținute de instanța de prim grad vor fi înlăturate.
Analizând în continuare contestația, prin prisma condițiilor prev. de art. 125 alin. 4 C.pen., curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În urma propriului examen, curtea constată că în speță este îndeplinită prima condiție impusă de legiuitor referitoare la fracția obligatorie care trebuie să fie executată pentru ca persoana internată să dobândească vocație la acordarea beneficiului liberării.
Cât privește condiția referitoare la interesul constant pe care trebuie să-l dovedească pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale din anexa la procesul-verbal al Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul de Minori și Tineri C. nr. C3_ din 04.03.2015 rezultă că, de la ultima analiză contestatorul și-a manifestat disponibilitatea de a participa la programele și activitățile la care a fost solicitat, însă nivelul scăzut de instruire școlară nu a permis acumularea de cunoștințe noi. În cuprinsul aceluiași referat se menționează că în prezent este înscris la activitatea de școlarizare clasa a 6-a iar potrivit referatului întocmit de Serviciul de Probațiune D. (fila nr. 5 dosar tribunal) înainte de a începe executarea măsurii educative minorul a absolvit patru clase „însă familia acestuia nu a putut preciza la ce școală a învățat” iar mama contestatorului, în cadrul discuțiilor pe care le-a avut cu consilierul de probațiune a precizat că „nu verifica situația școlară a fiului deoarece, împreună cu soțul, de deplasau pentru a munci în alte localități.” În cuprinsul aceluiași referat s-a precizat și faptul că „atitudinea familiei față de școală este una de indiferență”.
În raport de datele de mai sus curtea apreciază că numai disponibilitatea minorului de a participa la programele și activitățile la care a fost solicitat nu este suficientă pentru a reține că este îndeplinită această condiție atâta timp cât nu a acumulat cunoștințe noi, participarea sa fiind una pur formală. Este adevărat că potrivit înscrisurilor la care s-a făcut referire mai sus neacumularea cunoștințelor noi s-a datorat și faptului că are un nivel de instruire scăzut. Participarea la programele și activitățile educative are însă drept scop tocmai acumularea de noi cunoștințe, planificarea la aceste programe trebuind adaptată nivelului educațional al fiecărui minor - potrivit art. 161 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal „Fiecare persoană internată are dreptul la educație, conform nevoilor și capacităților sale, precum și la o pregătire profesională adecvată.”
Se reține totodată că, în situația în care s-ar admite cererea, atâta timp cât potrivit mențiunilor din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune D., familia minorului nu manifestă interes pentru dezvoltarea educațională a acestuia, impunerea condiției prev. de art. 125 alin. 5 rap. la art. 121 alin. 1 lit. a C.pen. ar fi pur formală.
Analizând în continuare ultima dintre condițiile prev. de art. 125 alin. 4 C.pen. se constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză.
Se reține în acest sens că legiuitorul a condiționat admiterea cererii de liberare de dovada unor „progrese evidente” pe care să le fi făcut minorul în vederea reintegrării sociale.
În examinarea îndeplinirii acestei condiții curtea pornește de la mențiunile din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune D. în care se precizează că, în libertate, anturajul persoanei internate era unul negativ „își petrecea timpul în mod neconstructiv, principala ocupație a lui și a prietenilor săi fiind aceea de a planifica strategia de a procura bani pentru distracție.” S-a precizat totodată că înainte de a fi închis, „persoana privată de libertate nu avea o modalitate constructivă de petrecere a timpului”,potrivit mamei „mai mult stătea la televizor în casă…se uita la desene”.
Analizând în continuare comportamentul manifestat de contestator pe durata executării măsurii educative nu se poate reține o schimbare a atitudinii acestuia față de atitudinea manifestată anterior internării.
Astfel potrivit art. 170 alin. 1 din Legea nr. 254/2013 „interesul manifestat în procesul educativ”, „participarea activă la activitățile organizate în centru” precum și comportamentul „adecvat față de celelalte persoane internate și facă de personalul centrului” sunt evidențiate prin acordare unor recompense.
În cauză, din anexa la procesul-verbal al Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul de Minori și Tineri C. nr. C3_ din 04.03.2015 rezultă că, pe durata executării, contestatorul a fost recompensat o singură dată, în urmă cu mai mult de un an - pe data de 01.10.2013 - cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
Ulterior acestui moment nu a mai fost recompensat situație față de care în nici un caz nu s-ar putea reține ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 125 alin. 4 teză finală C.pen. referitoare la progresele evidente efectuate de persoana internată în vederea reintegrării sociale.
Concluzionând curtea reține că, la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 125 alin. 4 C.pen. pentru a se putea dispune liberarea persoanei internate, contestația formulată de contestatorul M. I. împotriva sentinței penale nr. 984 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ urmând a fi respinsă ca nefondată, în temeiul art. 4251alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. contestatorul va fi obligat la 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 984 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2015.
Președinte,
A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.C.D.
O.A. 14.05.2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
