Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 14831/225/2013
Dosar nr._ -art.184 C.p. –latura civila
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 62
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. E. P. - judecător
T. M. - judecător
Grefier: E. L.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 13 ianuarie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile formulate de apelanta parte civilă P. I. și apelanta inculpată P. I., împotriva sentinței penale nr.1807 din 30.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1807 din 30.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. I. domiciliat în Drobeta T. S., ., ., etaj 1, apartament 3, județul M..
A obligat în solidar inculpata I. I. domiciliată în comuna Glogova, . și partea responsabilă civilmente E. R. asigurare REASIGURARE filiala Gorj 300 Agenția Târgu-J. să plătească părții civile suma de_, 28 de lei cu titlu de daune materiale.
A obligat inculpata și partea responsabilă civilmente în solidar la plata sumei de1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin sentința penală nr. 2350/11.11.2013 Judecătoria Drobeta T. S. în temeiul art. 184 alin.1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. în condițiile art. 63 alin.3 teza a II-a C.p., a fost condamnată inculpata I. I. la pedeapsa de 500 de lei amendă penală și i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 C.p.. Totodată, s-a dispus disjungerea laturii civile și formarea unui nou dosar nr._ .
În expozitivul rechizitoriului întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 574/P/2013 a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 01.02.2013,în jurul orei 12,50 inculpata I. I. în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Sharan cu număr de înmatriculare_ pe . C. din municipiul Drobeta T. S. din direcția str. T. către . a respectat indicația indicatorului Oprire, a pătruns în intersecția cu . a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată.
Din accident a rezultat rănirea conducătorului auto P. I. și a numitei B. N. I., persoană ce se afla în autoturismul inculpatei, care au fost transportați la Spitalul Județean Drobeta T. S. în vederea acordării de îngrijiri medicale. Potrivit certificatului medico-legal nr. 63 din 04.02.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală M. partea vătămată P. I. a suferit un traumatism cranio cerebral acut și leziunile de violență au fost produse prin lovire de corp dur în condițiile unui accident rutier și pot data din data de 01.02.2013 și necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Cu ocazia audierilor partea vătămată P. I. a declarat că se afla singur în autoturism și circula regulamentar, iar la intersecția cu . C. nu i-a fost acordată prioritatea de trecere de către autoturismul condus de inculpată. Pe parcursul cercetărilor inculpata I. I. a recunoscut cele întâmplate, precizând că deși a oprit la indicatorul Stop și a observat autoturismul marca Skoda apropiindu-se a considerat că are timp să treacă, însă a fost surprinsă de acesta și proiectată în bordura trotuarului din stânga intersecției și stâlpul unui indicator din intersecție.
Partea vătămată B. N. I. fiind audiată în cauză a declarat că în data de 01.02.2013 în momentul producerii accidentului se afla împreună cu numiții V. M. M., B. C. I. și Tofec V. G. în autoturismul marca Volkswagen Sharan condus de inculpată și a suferit o ușoară contuzie. A fost transportată la Spitalul Județean Drobeta T. S. pentru investigații, însă nu posedă certificat medico-legal care să ateste numărul de zile de îngrijiri medicale și nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru vătămare corporală din culpă deoarece s-a împăcat cu aceasta. În aceste condiții întrucât partea vătămată B. N. I. nu posedă un certificat medico-legal care să ateste că a necesitat îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, în temeiul art. 10 alin1. lit. b C.p.p. s-a dispus neînceperea urmării penale față de numita I. I. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p.
În cursul urmării penale partea vătămată P. I. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 999.000 lei, constituirea de parte civilă fiind menținută și în cursul judecății.
În cursul judecății, partea civilă P. I. prin apărător a renunțat la expertiza tehnică auto și i-a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă având ca obiectiv: calcularea lipsei de folosință pe care a suferit-o partea civilă de la data de 01.02.2013 până la termenul de judecată din 06.01.2014 ca urmare a avarierii autoturismului Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, raportul de expertiză efectuat de către expertul B. A. M. concluzionând că valoarea prejudiciului suferit de către partea civilă ca urmare a avarierii autoturismului său este de_, 28 de lei .
În vederea stabilirii cadrului procesual, instanța a dispus conceptarea și citarea asigurătorului S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A în calitate de parte responsabilă civilmente.
Analizând întregul material probator administrat instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 2350/11.11.2013 Judecătoria Drobeta T. S., definitivă prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatei I. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.1 și alin.3 C.p. din 1968, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că, în data de 01.02.2013,în jurul orei 12,50 inculpata I. I., în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Sharan cu număr de înmatriculare_ pe . C. din municipiul Drobeta T. S. din direcția str. T. către . a respectat indicația indicatorului Oprire, a pătruns în intersecția cu . a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea civilă P. I..
De asemenea, s-a mai stabilit că din accident a rezultat rănirea conducătorului auto P. I. și a numitei B. N. I., persoană ce se afla în autoturismul inculpatei, care au fost transportați la Spitalul Județean Drobeta T. S. în vederea acordării de îngrijiri medicale.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1357 și urm. C.civ., acela care a cauzat fie cu intenție, fie din culpă un prejudiciu unei alte persoane este obligat să îl repare în întregime, obligația de reparare trebuind să acopere atât prejudiciul suferit efectiv de către victimă, cât și beneficiul nerealizat.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatei I. I. trebuie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv. Astfel, în cauză, fapta ilicită a inculpatei este reprezentată de nerespectarea semnificației indicatorului STOP, urmarea imediată a acestei nerespectări fiind producerea coliziunii cu autoturismul numărul de înmatriculare_ condus de către partea civilă P. I., între elementul material și urmarea imediată fiind o legătură de cauzalitate.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit fapta ilicită din culpă, însă forma de vinovăție în cazul răspunderii civile delictuale nu afectează întinderea obligației de reparare integrală a prejudiciului, în sensul că instanța verifică doar dacă există vinovăția în una din formele sale.
De asemenea, din polița de asigurare de la fila 54 din dosarul nr._/225/2013 al Judecătoriei Drobeta T. S. atașat prezentului dosar, instanța reține că în ceea ce privește autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de către inculpată la data de 01.02.2013 era încheiată o poliță de asigurare auto obligatorie, calitatea de asigurător de răspundere civilă revenindu-i părții responsabile civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE.
În ceea ce privește întinderea obligației de reparare a prejudiciului produs părții civile, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă(filele 104-107) efectuat în faza de judecată și va dispune obligarea părții responsabile civilmente E. R. ASIGURARE REASIGURARE filiala Gj 300 Agenția Târgu-J. în solidar cu inculpata I. I., în noua accepție legislativă stabilită de art.86 C.p.p., la plata sumei de_, 28 de lei către partea civilă P. I. cu titlu de daune materiale, urmând ca în temeiul considerentelor în fapt și în drept expuse anterior să admită în parte acțiunea civilă exercitată în cauză.
În temeiul art. 275 alin.2 C.p.p., a obligat în solidar inculpata cu partea responsabilă civilmente să plătească către stat suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel partea civilă P. I. și inculpată P. I..
Partea civilă P. I. prin apelul formulat a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, în sensul că, deși a solicitat acordarea sumei de 36.000 lei daune materiale, reprezentând valoarea autoturismului implicat în accidentul din data de 01.02.2013, așa cum rezultă din avizul existent la dosar, instanța de fond i-a acordat dosar suma de 24.249 lei daune materiale.
A precizat că instanța nu i-a acordat și lipsa de folosință a autoturismului, în situația în care are calități oficiale de expert contabil, evaluator autorizat și lichidator judiciar, având nevoie de autoturism în fiecare zi, și cu atât mai mult cu cât are dosare în toată țara.
De asemenea, s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 lei daune morale, având în vedere că are certificat medico-legal pentru 14 zile de îngrijiri medicale, perioadă în care a fost împiedicat să exercite profesia, însă, nici de această dată instanța nu a ținut cont de acest lucru.
Deși, instanța a admis în parte acțiunea civilă nu a acordat cheltuielile de judecată, constând în onorariu de avocat
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care solicită admiterea acțiunii pentru suma de 36.000 lei daune materiale, acordarea daunelor morale de 90.000 lei, a lipsei de folosință a autoturismului potrivit expertizei contabile și a cheltuielilor de judecată atât la fond cât și în apel., potrivit devizului existent la dosar
În motivarea apelului apelanta inculpată I. I. a susținut că sentința atacată este legală, întrucât avea asigurare auto obligatorie încheiată cu partea responsabilă civilmente, E. R. Asigurare Reasigurare, așa cu rezultă și din actele depuse la dosar, or, în acest caz, plata prejudiciului trebuie să fie făcută de societatea de asigurare nu de către inculpată.
Prin urmare, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat prin care asiguratorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a fi obligată la plata prejudiciului partea responsabilă civilmente E. R. Asigurare Reasigurare Filiala Gorj – Agenția 300 Tîrgu J..
Examinând apelurile formulate, Curtea de apel constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În privința stării de fapt, privind împrejurările în care s-a produs infracțiunea săvârșită de apelanta inculpată, urmările săvârșirii infracțiunii și culpa exclusivă a apelantei inculpate, Curtea de apel constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În consecință, Curtea de apel reține că prin sentința penală nr. 2350/11.11.2013 Judecătoria Drobeta T. S. în temeiul art. 184 alin.1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. în condițiile art. 63 alin.3 teza a II-a C.p., a fost condamnată inculpata I. I. la pedeapsa de 500 de lei amendă penală și i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 C.p.. Totodată, s-a dispus disjungerea laturii civile și formarea unui nou dosar nr._ .
În fapt, în data de 01.02.2013,în jurul orei 12,50 inculpata I. I. în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Sharan cu număr de înmatriculare_ pe . C. din municipiul Drobeta T. S. din direcția . a respectat indicația indicatorului Oprire, a pătruns în intersecția cu . a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată.
Din accident a rezultat rănirea conducătorului auto P. I. și a numitei B. N. I., persoană ce se afla în autoturismul inculpatei, care au fost transportați la Spitalul Județean Drobeta T. S. în vederea acordării de îngrijiri medicale. Potrivit certificatului medico-legal nr. 63 din 04.02.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală M. partea vătămată P. I. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut și leziunile de violență au fost produse prin lovire de corp dur în condițiile unui accident rutier și pot data din data de 01.02.2013 și necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicații.
De asemenea, în urma accidentului a rezultat avarierea autoturismului Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, aflat în patrimoniul Biroului Expert contabil P. I..
Curtea de apel reține că temeiul juridic al răspunderii civile delictuale este art. 1357 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și art 1381 Cod civil, conform căruia orice prejudiciu dă dreptul la reparație.
Fapta inculpatei apelante, de a pătrunde în intersecția cu . a intra în coliziune cu autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea civilă, constituie o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, culpa inculpatei fiind exclusivă și atrage răspunderea acesteia conform art 1357 și art 1381 Cod civil, pentru prejudiciile patrimoniale și nepatrimoniale produse părții civile.
În primul rând, Curtea de apel constată că prima instanță a obligat la plata prejudiciului, în calitate de parte responsabilă civilmente, .-REASIGURARE SA Filiala Gorj 300 Agenția Târgu Jiu.
Agenția Târgu Jiu din cadrul Filialei 300 a .-REASIGURARE SA este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății comerciale, un sediu secundar, definit de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 441/2006.
Fiind un dezmembrământ al societății, agenția nu poate sta în judecată în calitate de persoană responsabilă civilmente, nefiind un titular de drepturi și obligații.
În aceste condiții doar societatea mamă poate fi titular de drepturi și obligații, contractele încheiate de agenție fiind încheiate doar în numele și pe seama societății mame.
Ca o consecință a lipsei capacității de folosință a agenției, Curtea de apel constată că în mod greșit prima instanță a obligat Agenția Târgu Jiu din cadrul Filialei 300 a .-REASIGURARE SA la plata despăgubirilor către partea civilă, soluția legală fiind de a fi obligată societatea mamă, .-REASIGURARE SA.
Întrucât societatea mamă a fost citată în proces, în calitate de parte responsabilă civilmente încă de la primul termen de judecată, 02.12.2013, atât la punctul de lucru din Târgu Jiu cât și la sediul central din București (filele 27, 28 –dosar fond), Curtea va remedia această eroare a primei instanțe și va obliga la plata despăgubirilor . REASIGURARE SA.
Referitor la apelul părții civile, Curtea de Apel constată că prima instanță în mod netemeinic nu a acordat acesteia despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a vătămării integrității corporale.
Curtea de apel reține că partea civilă P. I. s-a constituit parte civilă în termen legal, prin cererea de constituire de parte civilă solicitând și acordarea de daune morale, în fapt prima instanță omițând să analizeze această cerere a părții civile.
Din certificatul medico-legal nr 63/04.02.2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Drobeta T. S., rezultă că în urma accidentului de circulație produs din culpa inculpatei I. I., partea civilă a avut nevoie pentru refacerea sănătății de 12-14 zile îngrijiri medicale, prezentând un traumatism cranio-cerebral acut, plagă contuză parietal stâng.
Conform art 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea sănătații, integrității fizice și psihice, iar conform art 253 alin 4 Cod civil, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Codul civil nu prevede însă criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, așa încât, instanțele pot aprecia ca fiind datorată cu acest titlu o anumită sumă globală de bani, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, însă această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite, să aibă un caracter reparator și să nu se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză.
Curtea constată că, suma solicitată de apelantul parte civilă cu titlu de daune morale, 90.000 lei, este mult prea mare în raport cu circumstanțele concrete avute în vedere la cuantificarea lor, depășind sfera unor compensații destinate a alina, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, suferințele părții civile.
Prin cuantumul daunelor morale acordate părții civile, despăgubirea trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a părții vătămate, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse.
Ori, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr redus de zile de îngrijiri medicale, nu a dovedit că prin vătămarea integrității corporale i s-a produs o suferință ce s-a prelungit mai mult decât numărul de zile de îngrijiri medicale, nu a dovedit că leziunile suferite l-au împiedicat să își desfășoare activitatea sau că i-ar fi afectat viața socială.
În aceste condiții, părții civile i se cuvine acordarea de despăgubiri doar pentru suferința inerentă producerii leziunilor suferite, orice traumatism fizic suferit fiind de natură să producă o suferință persoanei.
Curtea de apel apreciază că dat fiind numărul redus de zile de îngrijiri medicale și suferințele reduse pe care le-a suportat partea civilă, suma de 1.500 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suportat.
Referitor la suma solicitată de partea civilă pentru reparația autoturismului, Curtea de apel constată că susținerile părții civile sunt nefondate, fiind nefondate și susținerile acestuia privind greșita neacordare a lipsei de folosință a autoturismului.
Prin cererea adresată asiguratorului, partea civilă i-a solicitat asiguratorului plata sumei de 33.651,78 lei, contravaloarea reparației autoturismului solicitată de service-ul auto, sau plata sumei de 29.900 lei în cazul în care asiguratorul acceptă efectuarea reparației în regie proprie de către partea civilă.
În aceiași adresă a arătat partea civilă că fiecare zi de întârziere îi aduce un prejudiciu de 530 lei zilnic, pentru lipsa de folosință a autoturismului.
Din calculația nr_/13.03.2013, întocmită de AUTEC AUTOTECHNIK Pitești, rezultă că pentru reparația autoturismului proprietatea Biroului Expert Contabil P. I. era necesară achitarea sumei de 33.651,78 lei.
Asiguratorul . SA, după deschiderea dosarului de daună a efectuat în data de 29.03.2013 un calculul al valorii autoturismului la data producerii accidentului de circulație, rezultând că la data de 01.02.2013, autoturismul marca Skoda aflat în patrimoniul Biroului Expert Contabil P. I. era de 24.249,25 lei, cu valoarea rămasă a epavei de 6.062,32 lei.
Totodată, asiguratorul a solicitat părții civile, pentru finalizarea dosarului de daună, depunerea mai multor documente.
Curtea constată că asiguratorul a efectuat acest calcul, folosind criterii obiective pentru stabilirea valorii autoturismului la data accidentului.
Astfel, din examinarea fișei de calcul depuse de asigurator (fila 12-dosar fond), se observă faptul că luând în calcul o uzură de vechime de 48%, corespunzătoare unei stări de întreținere de medii, pe care a corectat-o conform parcursului real al autoturismului, mai mare decât media 15.000 km anual, prevăzută de art 59 din Ordinul 14/2011, rezultând astfel o corecție maximă de 56% din valoarea inițială a autoturismului, asiguratorul a respectat prevederile art 58 și 59 din Ordinul 14/2011, partea civilă necontestând modul de calcul al valorii autoturismului la data accidentului și neindicând o altă valoare a autoturismului la data de 01.02.013, pe care ar considera-o corectă.
Această valoare a autoturismului la data de 01.02.2015, de 24.249,25 lei, este inferioară sumei menționate în devizul de reparație depus de partea civilă, 33.651,78 lei, însă conform art 50 alin 1 din Ordinul 14/2011, despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
În consecință, în cazul în care valoarea reparației este mai mare decât valoarea autovehiculului la data producerii accidentului de circulație, nu se poate acorda persoanei prejudiciate decât cel mult valoarea autoturismului, din care se pot scădea anumite sume, conform art 50 alin 2 din Ordinul 14/2011.
Cum prima instanță a stabilit că valoarea despăgubirii pe care trebuie să o primească partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului, iar asiguratorul nu a formulat apel, partea civilă necriticând de asemenea acest aspect al sentinței apelate, Curtea de apel, dat fiind principiul disponibilității acțiunii civile, consideră că aceasta este valoarea minimă ce poate fi acordată părții civile cu titlu de despăgubiri materiale, contravaloare autoturism.
Curtea reține că nu poate fi acordată părții civile nici suma de 32.125,84 lei, valoarea autoturismului achiziționat de I.P. Liquidation IPURL, întrucât o justă despăgubire a părții civile presupune acordarea valorii bunului distrus și nu a unui bun de o valoare și calitate superioară.
În concluzie i se cuvine părții civile cu titlu de despăgubire pentru bunul distrus în accident, doar suma de 24.249,25 lei, calculată de asigurator, reprezentând valoarea autovehiculului la data accidentului rutier.
Referitor la lipsa de folosință a autoturismului solicitată de partea civilă, Curtea de apel constată că partea civilă a motivat această solicitare întrucât are calitatea de expert contabil autorizat și este necesar să utilizeze zilnic autoturismul.
Ulterior, pe parcursul procesului a arătat că are trei calități oficiale, expert contabil, evaluator autorizat și lichidator judiciar.
În susținerea acestei cereri privind lipsa de folosință, partea civilă a depus la dosar Ordine de deplasare în care nu este menționată efectuarea unor cheltuieli aferente transportului și nici mijlocul de transport utilizat pentru efectuarea acestor deplasări.
De altfel, doar într-o parte din aceste ordine de deplasare, este menționată calitatea de auditor financiar a părții civile P. I., în celelalte ordine de deplasare fiind menționată calitatea acestuia de lichidator judiciar.
Lipsa de folosință, dată fiind natura bunului distrus, de mijloc de transport, putea consta astfel în cheltuielile pe care partea civilă le-a făcut pentru a se deplasa în calitate de expert contabil, evaluator autorizat sau eventual în interes personal.
Pentru a dovedi efectuarea de astfel de cheltuieli, partea civilă trebuia să aducă dovezi privind costul suplimentar al deplasărilor sau dovada închirierii unui alt mijloc de transport.
Ori, deși partea civilă avea această obligație conform art 20 alin 2 Cod pr penală, intrat în vigoare pe parcursul soluționării prezentei cauze în primă instanță, înainte de primul termen cu procedura legal îndeplinită, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a proba întinderea pretențiilor legate de deplasările sale și s-a limitat la a depune ordine de deplasare în care nu este menționată efectuarea vreunei cheltuieli pentru deplasare.
De asemenea, partea civilă a solicitat și acordare dobânzilor pe care le-a achitat și le va achita la un credit în sumă de 59.000 lei, pe care l-a contractat ulterior producerii accidentului.
Curtea constată că partea civilă, în calitate de reprezentant de această dată al I.P. Liquidation IPURL, a achiziționat în data de 04.06.2013, un autovehicul second hand din Uniunea Europeană, cu prețul de 7.300 Euro, sumă cu mult inferioară valorii creditului contractat cu BRD –GSG, 59.000 lei.
Ori, I.P. Liquidation IPURL are un patrimoniu ce nu poate fi utilizat în alt scop decât în activitatea de lichidator a părții civile, întrucât conform art. 6. din OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență „(1) Cabinetul individual își constituie patrimoniul inițial din aporturile titularului. Patrimoniul cabinetului individual este afectat exclusiv activității profesionale și are regimul patrimoniului profesional de afectațiune.”
Nu se poate considera astfel că ratele plătite pentru creditul contractat au fost destinate acoperirii prejudiciului suferit prin infracțiune, atâta timp cât bunul distrus, autoturismul Skoda aflat în masa patrimonială a Biroului Expert contabil P. I., era destinat unei alte utilizări, de expert contabil și eventual în interesul propriu al părții civile iar autovehiculul achiziționat în anul 2013, putea fi afectat doar activității de lichidator.
În concluzie, chiar dacă aceiași persoană, partea civilă P. I., este titularul masei patrimoniale de afectațiune destinată exercitării profesiei de expert contabil, în care se afla autoturismul avariat și al masei patrimoniale de afectațiune destinată exercitării profesiei de lichidator, în care a intrat autoturismul achiziționat în anul 2013, față de prevederile exprese ale art 6 din OUG 86/2006, privind afectarea exclusivă a bunului activității profesionale de lichidator, părții civile nu i se cuvine acordarea de daune interese, constând în dobânzi la creditul contractat pentru achiziționarea unui bun destinat intrării în masa patrimonială destinată exclusiv exercitării profesiei de lichidator, atâta timp cât bunul avariat era destinat unei alte activități profesionale.
Nu poate fi astfel inclusă în prejudiciu dobânda achitată de partea civilă pentru un credit în privința căruia nu s-a făcut dovada că a fost destinat acoperirii prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii.
Față de aceste aspecte privind netemeinicia cererilor părții civile de a fi obligată inculpata și partea responsabilă civilmente la plata lipsei de folosință a autoturismului avariat în accidentul de circulație provocat de inculpată și la plata dobânzilor aferente creditului în valoare de 59.000 lei contractat de partea civilă, Curtea apreciază că nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize contabile.
Referitor la apelul inculpatei, Curtea de apel constată să sunt fondate susținerile inculpatei privind greșita obligare a sa în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor cuvenite părții civile
Astfel, în reglementarea actuală a Legii nr. 136/1995, art. 54 alin. (1), prevede posibilitatea exercitării drepturilor persoanelor păgubite împotriva asigurătorului de răspundere civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, conform art. 19 alin 5 C. proc. pen..
Conform art 86 Cod pr penală, parte responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în procesul penal.
Ori, asigurătorul, are o obligație de despăgubire a persoanei păgubite ce derivă din contractul încheiat cu persoana asigurată, responsabilă de producerea accidentului de circulație.
Totodată, potrivit art. 55 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, iar asiguraților în cazul în care aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Art. 58 instituie posibilitatea subrogării asigurătorului pentru recuperarea despăgubirilor, doar în cazuri limitativ prevăzute, această subrogare neputând fi extinsă în alte cazuri.
În consecință, regula este ca despăgubirea să fie plătită de asigurator direct persoanei păgubite.
În concluzie, asigurătorul este debitorul despăgubirii celui ce a suferit o pagubă, astfel încât societatea de asigurare va fi obligată direct în procesul penal la repararea prejudiciului cauzat de vehiculul asigurat și implicat în accidentul de circulație, în limita obligației asumate expres prin contract, iar ceea ce depășește această valoare va fi plătită creditorului numai de către inculpat.
Această soluție este permisă în prezent și de art 86 Cod pr penală, care prevede faptul că partea responsabilă civilmente repară singură prejudiciul, în cazul în care are această obligație convențională.
Totodată, Curtea reține că pentru ca o persoană să răspundă în solidar cu o altă persoană pentru fapta ilicită a acesteia este necesar ca solidaritatea să fie prevăzută de o normă legală, întrucât conform art 1445 Cod civil, solidaritatea între debitori nu se prezumă, fiind necesar a fi stipulată expres de părți sau să fie prevăzută de lege.
Potrivit art 1382 Cod civil, coroborat cu art 1372 cod civil și art 1373 Cod civil, răspunderea solidară a unei persoane pentru fapta prejudiciabilă săvârșită de o altă persoană poate interveni doar în cazul răspunderii comitenților pentru prepuși și a răspunderii pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție.
Cum nicio normă legală nu prevede răspunderea solidară a asiguratorului cu asiguratul pentru fapta prejudiciabilă săvârșită de asigurat, iar contractul de asigurare nu conține nici acesta dispoziții privind solidaritatea între părțile sale, în mod nelegal prima instanță a stabilit răspunderea solidară a asiguratului, apelanta inculpată I. I., cu asiguratorul de răspundere civilă . SA.
În concluzie, asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpata vinovată de producerea accidentului, el răspunzând în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.
Va fi înlăturată în consecință obligația inculpatei de a plăti în solidar cu asiguratorul despăgubirile cuvenite părții civile, urmând a fi obligat asiguratorul singur la plata acestor despăgubiri.
În privința cheltuielilor judiciare, solicitate de partea civilă, Curtea de apel constată că potrivit art 276 alin 2 Cod pr penală, în cazul în care acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
Conform art 50 alin 1 din Legea 136/1995, asiguratorul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri nu numai pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare dar și pentru cheltuielile de judecată.
Totodată, potrivit art 26 alin 1 lit d) din Ordinul CSA nr 14/2011, asiguratorul are obligația de a acorda despăgubiri în formă bănească pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată, conform art 27 pct 6, 7 din același Ordin, neacordând despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului și pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
Așadar, Legea 136/1995 și Ordinul CSA nr 14/2011, instituie o obligație a asiguratorului de a acorda despăgubiri persoanei prejudiciate printr-un accident de circulație produs de asiguratul său, dispoziții ale legii speciale care completează prevederile art 276 alin 2 Cod pr penală, astfel încât obligația inculpatului de a acoperi cheltuielile judiciare ale persoanei prejudiciate, partea civilă, va fi acoperită de asigurator, întrucât partea civilă nu este nici proprietarul, nici utilizatorul și nici conducătorul autovehiculului asigurat, aceste persoane vizate exclusiv și limitativ de textele de lege citate.
În consecință și în privința cheltuielilor judiciare făcute de persoana prejudiciată în procesul penal, alta decât persoana responsabilă de producerea accidentului, asiguratorul are obligația de a acoperi direct aceste cheltuieli.
În privința cuantumului cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă, Curtea de apel constată că aceasta a solicitat obligarea inculpatei și a părții responsabile civilmente la plata unor cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, 5.000 lei la instanța de fond și 2.500 lei la instanța de apel, exagerat de mari față de complexitatea cauzei și activitatea avocatului necesară în cauză.
Astfel, privitor la latura penală a cauzei, Curtea de apel observă că aceasta a fost soluționată prin sentința penală nr 2350/11.11.2013, la primul termen cu procedura legal îndeplinită cu toate părțile, termen la care inculpata a recunoscut situația de fapt descrisă în rechizitoriu și a solicitat aplicarea dispozițiilor art 320 ind 1 alin 7 Cod pr pen din 1968.
Așadar, privitor la latura penală, activitatea avocatului părții civile a fost minimă.
După disjungerea laturii civile a cauzei, activitatea apărătorului părții civile a constat în cea mai mare parte doar în propunerea efectuării unei expertize contabile judiciare, scurte obiecțiuni la raportul de expertiză depus, depunerea de înscrisuri și concluzii scrise, precum și asistarea în fața instanței a părții civile, inclusiv susținerea orală a punctului de vedere al părții civile.
Ori, latura civilă a fost soluționată de prima instanță după doar trei termene de judecată, fără a fi administrate alte probe decât înscrisuri și un raport de expertiză contabilă cu un singur obiectiv, susținerile părții civile fiind nemotivate în drept și foarte succint motivate în fapt.
În aceste condiții, Curtea va acorda părții civile doar suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare -onorariu avocat de la instanța de fond, având în vedere în acest sens și admiterea doar în parte a acțiunii civile.
Această apreciere nu reprezintă o cenzurare a însuși onorariului de avocat convenit de către părțile contractului de asistență juridică, ci reflectă o evaluare a cheltuielilor judiciare solicitate de către partea civilă, care trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat și munca prestată de către avocat, criteriu expres prevăzut de art. 451 alin 2 Cod pr civilă, ce completează dispozițiile Codului de procedură penală în materia cheltuielilor judiciare făcute de părți, conform art 276 alin 6 Cod pr penală.
Cum în apel, activitatea avocatului părții civile a constat doar în susținerea motivelor scrise de apel, susțineri de asemenea nemotivate în drept, apelul fiind soluționat în doar două termene de judecată, pentru aceleași motive de drept, Curtea apreciază că suma ce trebuie acordată părții civile cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu avocat în apel este de 250 lei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 2 lit a) Cod pr penală, vor fi admite apelurile formulate de P. I. și apelanta inculpată P. I., împotriva sentinței penale nr. 1807 din 30.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._ .
Va fi desființată în parte sentința penală apelată și se va înlătura dispoziția de obligare în solidar a inculpatei cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 24.249,28 lei cu titlu de daune materiale și obligă asiguratorul – parte responsabilă civilmente S.C. E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., singur, la plata către partea civilă P. I. a sumei de 24.249,28 lei cu titlu de daune materiale.
Va fi obligată partea responsabilă civilmente S.C. E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., la plata către partea civilă și a următoarelor sume: 1.500 lei cu titlu de daune morale, 500 lei cheltuieli judiciare la fond și 250 lei cheltuieli judiciare din apel, reprezentând onorarii avocat reduse.
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de P. I., domiciliat în Drobeta T. S., ., ., etaj 1, apartament 3, jud M. și apelanta inculpată I. I., fiica lui I. și E., născută la data de 30 ianuarie 1983 în comuna Glogova, ., cu același domiciliu, împotriva sentinței penale nr. 1807 din 30.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată,
Înlătură dispoziția de obligare în solidar a inculpatei cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 24.249,28 lei, cu titlu de daune materiale și obligă asiguratorul–parte responsabilă civilmente S.C. E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., singur, la plata către partea civilă P. I. a sumei de 24.249,28 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., cu sediul în șoseaua București Nord nr 10, Global City Business Park, Clădirea O 23, Voluntari, jud Ilfov la plata către partea civilă și a următoarelor sume: 1.500 lei cu titlu de daune morale, 500 lei cheltuieli judiciare la fond și 250 lei cheltuieli judiciare din apel, reprezentând onorarii avocat reduse.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Președinte, Judecător,
M. E. P. T. M.
Grefier,
E. L.
red.jud.M.E.P.
J.fond:D.Z.
G.S./6ex./ 06.02. 2015
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 56/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
