Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 538/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 538/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANBȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 538/2012
Ședința publică de la 07 Martie 2012
PREȘEDINTE A. I. - Președinte Secție
C. I. - Vicepreședinte Curte
O. D. - Judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C., inculpații C. G. și J. I. C. împotriva sentinței penale nr.240 din 19 septembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat J. I. C., asistat de avocat S. Z., apărător ales și partea responsabilă civilmente J. R., lipsind recurentul inculpat C. G., reprezentat de avocat V. G., apărător ales și intimatul S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul a susținut oral motivele scrise de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului Parchetului de pe lângă J. C., casarea, în parte, a sentinței și, în rejudecare, să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului C. G. la 4 ani și 8 luni închisoare – limita minimă prevăzută de lege precum și a inculpatului J. I. C., confiscarea de la inculpatul J. I. C. a sumei de 150 lei reprezentând contravaloarea lanțului de aur și confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de bani sustrasă de la partea vătămată respectiv câte 12,5 lei.
Avocat V. G., pentru inculpatul recurent C. G., învederează instanței că inculpatul este prezent la Curtea de Apel dar, deoarece nu se simte bine, nu poate participa la dezbateri.
Susține că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, valoarea modică a prejudiciului și problemele de sănătate; a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reducerea pedepsei, cu aplic. art. 81 cod penal.
A pus concluzii de respingere a recursului parchetului.
Avocat S. Z., pentru inculpatul recurent J. I. C., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reducerea atât a pedepsei aplicate cât și a termenului de încercare, care sunt prea mari în raport de atitudinea sinceră și împrejurarea că a săvârșit infracțiunea fiind instigat de către celălalt inculpat.
A pus concluzii de respingerea recursului parchetului.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor inculpaților, ca nefondate.
Inculpatul J. I. C., având cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 240 din 19 septembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b si c și alin. 2 ind.1 lit.a C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p. și art.99 si următoarele C.p., a fost condamnat inculpatul minor J. I. C., fiul lui G. și R., născut la data de 30.11.1994 în Drăgănești - O., jud. O., domiciliat în . CNP_, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu activitate infracționala anterioară, în prezent arestat in PMT C., la pedeapsa de 2 ani si 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în dauna părții vătămate J. C..
În baza art.71 alin.2 C.p., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., mai puțin dreptul de a alege pe durata executării pedepsei principale, de la data împlinirii vârstei de 18 ani, respectiv de la data de 30.11.2012.
În baza art. 110 ind.1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 3 ani și 6 luni care constituie termen de încercare conf. art.110 C.p. .
În baza art.71 alin.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare .
În baza art.110 ind. 1 C.p., a fost obligat inculpatul minor J. I. C. să se supună masurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind.3 alin.1 C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv de la data de 30.11.2012, si anume: a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la S. de Protecție a Victimelor si Reintegrare Socială a Infractorilor; b) să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice si sa justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind.4 C.p. conform căruia daca cel condamnat nu îndeplinește cu rea credință masurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanța, se revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea in întregime a pedepsei.
În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea si arestarea preventivă începând cu data de 30.05.2011 până la data de 19.09.2011.
În baza art.350 alin. 3 lit. b C.p.p., s-a dispus punerea in liberate de îndată a inculpatului J. I. C..
În baza art. 26 C.p. rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b si c și alin. 2 ind.1 lit.a C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p., art. 75 alin.1 lit. c C.p. și art. 80 C.p., a fost condamnat inculpatul C. G., fiul lui D. si O. C., născut la data de 11.02.1978 în Stoicănești, jud. O., domiciliat în . CNP_, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, in prezent arestat in PMS C., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie săvârșită în in dauna părții vătămate J. C..
În baza art.71 alin.2 C.p., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., mai puțin dreptul de a alege pe durata executării pedepsei principale .
În baza art.86 ind.1 C.p.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O. pe o perioada de 7 ani care constituie termen de încercare.
În baza art.71 alin.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare .
În baza art. 86 ind.3, a fost obligat inculpatul major C. G. să se supună următoarelor masuri de supraveghere si anume: a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la S. de Protecție a Victimelor si Reintegrare Socială a Infractorilor; b) să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice si sa justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind.4 C.p. conform căruia daca cel condamnat nu îndeplinește cu rea credință masurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanța, se revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea in întregime a pedepsei.
În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea si arestarea preventivă începând cu data de 30.05.2011 până la data de 19.09.2011.
În baza art.350 alin. 3 lit. b C.p.p., s-a dispus punerea in liberate de îndată a inculpatului C. G. .
S-a luat act că partea vătămată J. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin 2 C.p.p., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului din care câte 250 lei efectuate in faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr.1515/P/2011, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv ,inculpatul minor J. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și sancționată de art.211 al.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a CP, cu aplicarea art.99 și următoarele CP și inculpatul major C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și sancționată de art. 26 rap.la art.211 al.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a CP.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 27 .05.2011, inculpatul Cioaba G. se afla in incinta barului aparținând . din centrul . răcoritoare; in jurul orelor 22, 00, în același bar, a venit si inculpatul minor J. I. Comsin care a început sa consume băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 1, 30, in local a intrat si partea vatamata J. C. care a comandat o sticla cu bere si s-a asezat la o masa; acesta a achitat contravaloarea sticlei de bere iar restul de 25 lei l-a introdus in buzunarul sting al bluzei de trening cu care era imbracata, rămânind in local circa 30 minute, dupa care a ieșit, îndreptându-se spre casa .
Inculpatul Cioaba G., văzând ca partea vatamata avea la gat o bijuterie din aur tip lantisor și că detine si o suma de bani, i-a propus inculpatului minor J. I. C. sa il urmaresaca si sa-l deposedeze de aceste bunuri; ambii inculpați au ieșit din local și au urmarit partea vatamata circa 400 m;.in apropierea domiciliului acestuia, a fost atacat din spate de inculpatul minor, prin aplicarea unei lovituri cu pumnul in zona pieptului, dezechilibrând-o si deposedând-o de lantisorul din aur iar la indemnul inculpatului major care s-a aflat la o distanta de 2 m., a sustras si cei 25 de lei.
Dupa ce au abandonat-o pe partea vatamata, cei doi inculpati s-au intors in local, au cumparat o sticla de bere, o sticla de suc si o punga de seminte, apoi au parasit localul.
Măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luata de J. C. la data de 31.05.2011, ca urmare a soluționării cererii înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei C..
Instanța a apreciat că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii reținute in referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, în sensul prevederilor art.143 C.p.p., art.5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței CEDO în materie, Curtea Europeană apreciind că existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), nefiind necesare la momentul luării măsurii arestării preventive probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).
Verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la primirea dosarului cauzei s-a efectuat la data de 16.06.2011 fiind menținută măsura preventivă față de cei doi inculpați, ca de altfel și la data de 15.07.2011, respectiv 19.08.2011, când legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a fost verificată conform art. 300/2 CPP, de fiecare dată apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
În ședința publică din data de 2.09.2011, audiați nemijlocit în fața instanței de judecată, în prezența apărătorilor aleși, inculpații C. G. și J. I. C. au declarat că recunosc și regretă faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. și înțeleg să fie judecați doar în baza probatoriului administrat cu precădere în faza de urmărire penală .
Audiat în aceleași condiții de publicitate la data de 2 sept.2011, partea vătămată J. C. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal împotriva celor doi inculpați deși i s-a restituit în natură doar lănțișorul din aur sustras.
Potrivit art.320/1 CPP, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute in actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, instanța pronunțând condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu ¼ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Fapta reținută în sarcina inculpatului minor J. I. C. întrunește, sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii de tâlhărie prevăzută și sancționată de art.211 al.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a CP, cu aplicarea art.99 și următoarele CP iar cea reținută în sarcina inculpatului major C. G., elementele infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și sancționată de art. 26 rap.la art.211 al.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a CP, fiind dovedită cu întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 CP, ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoanele infractorilor precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cazul inculpatului minor J. I. C., s-a avut în vedere faptul că era minor la data săvârșirii faptei, ca de altfel și în prezent, fișa de cazier judiciar din care rezultă că i s-au aplicat anterior două sancțiuni cu caracter administrativ, concluziile referatului de evaluate din care a rezultat că inculpatul nu dispune de factori personali protectivi meniți a-i asigura acestuia premizele unei îndreptări a comportamentului ci, dimpotrivă, factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional, resursele familiale sunt limitate, dată fiind responsabilitatea scăzută manifestată de părinți în creșterea și educarea minorului .
Cu toate acestea, deși instanța nu a găsit oportună necesitatea reținerii și aplicării efectelor legale ale circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului minor J. I. C. și chiar în condițiile în care referatul de evaluate îi este nefavorabil, a ținut sama de perioada de arest preventiv în care s-a aflat până în prezent acesta, din data de 31 mai 2011, apreciind astfel ca fiind suficientă pentru ca inculpatul să realizeze impactul negativ al consecințelor faptei sale, o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de lege rezultată în urma aplicării disp.art.99 și următ. CPP și art. 320/1 CPP, executată în regim de suspendare sub supraveghere prevăzută de art.110/1 CP, fiind suficientă pentru atingerea scopului educativ preventiv al sancțiunii penale.
În cazul inculpatului major C. G., pe lângă criteriile generale de individualizarea pedepsei prev. de art. 72 CP, instanța a avut în vedere și starea sa de sănătate precară, suferind de epilepsie, cu retardarea mentală ușoară, afecțiuni care, deși tratabile în sistemul penitenciarelor, agravarea lor ar putea să-i aducă grave prejudicii inculpatului dacă ar executa o pedeapsă în regim de detenție.
Pe de altă parte, și în cazul inculpatului major C. G., instanța a apreciat că perioada de arest preventiv în care s-a aflat până în prezent, respectiv din data de 31 mai 2011, l-a determinat pe acesta să reflecteze asupra consecințelor grave ale faptei sale, astfel fiindu-i aplicată o pedeapsă care a avut în vedere circumstanța agravantă legală prevăzută de art.75 al.1 lit.c. CP dar și concursul dintre cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei prevăzut de art.80 CP, apreciind că o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de legea specială rezultată după aplicarea art. 320/1 CPP, executată în regim de suspendare sub supraveghere prevăzută de art.86/1 CP este, de asemenea, de natură să asigure atingerea dublului scop al sancțiunii penale, respectiv de educare și prevenție în același timp.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, s-a reținut faptul că partea vătămată J. C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpații C. G. și J. I. C..
Criticile Parchetului vizează atât aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate cât și de netemeinicie, astfel:
Pedeapsa aplicată inculpatului C. G. este nelegală, întrucât minimul special al pedepsei pentru infracțiunea săvârșită fiind de 7 ani, prin aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală, minimul pedepsei la care putea fi condamnat inculpatul este de 4 ani și 8 luni; nereținându-se vreuna din circumstanțele atenuante prev. de art. 74 cod penal, în favoarea acestuia, pedeapsa de 4 ani dispusă de instanța de fond este nelegală.
Totodată, cum suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune doar când pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 4 ani - art. 861lit. a cod penal, nu pot fi incidente aceste dispoziții în raport de pedeapsa minimă legală, astfel cum s-a arătat mai sus.
Cea de-a doua critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 112 lit. f rap. la art. 118 lit. a cod penal susținându-se că, întrucât partea vătămată J. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, trebuiau confiscate, în baza prevederilor legale menționate mai sus, atât suma de 150 lei obținută din vânzarea lănțișorului de către inculpatul J. I. C. cât și suma de 25 lei sustrasă prin violență de la partea vătămată și împărțită, în mod egal, de către inculpați.
Prin critica de netemeinicie se solicită stabilirea unui termen de încercare mai mare, termenul fixat de prima instanță fiind prea mic, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite.
Inculpatul C. G. a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare sunt prea aspre în raport de fapta săvârșită, de consecințele produse, de contribuția la săvârșirea infracțiunii precum și de problemele grave de sănătate.
Inculpatul J. I. C. a susținut, de asemenea, că pedeapsa aplicată este prea mare ca și durata termenului de încercare și, în raport de atitudinea sinceră și de regret, se impune reducerea acestora.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate dar și sub toate aspectele, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a statuat în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului J. I. C. în săvârșirea, în noaptea de 27/28 mai 2011, a infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin. 21 lit. a cod penal și a inculpatului C. G. a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin.21 cod penal.
De altfel, inculpații au recunoscut săvârșireafaptelor, astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
Constatând, în mod corect, că sunt incidente disp. art. 3201 Cod procedură penală, instanța de fond a făcut aplicarea acestor dispoziții legale inclusiv a alin.7 referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Se constată, însă, că pedeapsa aplicată inculpatului C. G., de 4 ani închisoare, este nelegală, pedeapsa minimă ce putea fi aplicată, prin reducerea cu o treime a pedepsei de 7 ani închisoare (minimul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin. 21 lit. a cod penal) fiind de 4 ani și 8 luni închisoare.
Văzând însă și criticile de netemeinicie invocate de inculpatul C. G., Curtea constată că, în raport de atitudinea sinceră, de prezența constantă în fața autorităților, deși starea de sănătate este foarte gravă, se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c cod penal, cu consecința coborârii sub limita minimă specială prevăzută de lege, (4 ani și 8 luni) așa încât, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplic. art. 861 cod penal, respectă întrutotul dispozițiile prev. art. 72 și următoarele cod penal, fiind în măsură să realizeze finalitatea disp. art. 52 cod penal.
Recursul parchetului este întemeiat și sub aspectul confiscării speciale.
D. examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul J. I. C. a vândut martorului N. I. (fila 43-44 u.p.) lănțișorul de aur cu suma de 150 lei; de asemenea, același inculpat a sustras din buzunarul părții vătămate suma de 25 lei, sumă pe care cei doi inculpați au împărțit-o în mod egal.
Cum partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză (acesta și-a recuperat bijuteria) rezultă că, potrivit disp. art. 118 lit. e cod penal, sumele de bani trebuiau confiscate de la inculpat, așa încât se va admite recursul parchetului și sub acest aspect.
Critica referitoare la durata termenului de încercare, prea mică în opinia parchetului și prea mare în opinia inculpatului J. I. C. este neîntemeiată, termenul fixat pentru ambii inculpați fiind suficient pentru ca aceștia să perceapă în mod corect consecințele faptelor săvârșite.
Prin aplicarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare inculpatului J. I. C., instanța de fond a realizat o justă apreciere a criteriilor prev. de art. 72 cod penal întrucât, doar prin executarea unei pedepse în acest cuantum își va putea corija atitudinea față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, astfel că, și sub acest aspect, recursul inculpatului J. I. C. este neîntemeiat.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile Parchetului de pe lângă J. C. și al inculpatului C. G., se va casa în parte sentința și, rejudecând cauza, se va dispune conform dispozitivului de mai jos.
În baza art. 35015 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului J. I. C..
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală ;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr.240 din 19 septembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Respinge recursul declarat de inculpatul J. I. C. împotriva aceleiași sentințe penale.
Casează sentința, în parte, sub aspectul laturii penale, în sensul că:
Reține și dispoz. art. 74 lit.c, art. 76 CP față de inculpatul C. G. și menține pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de prima instanță precum și modalitatea de executare.
În temeiul art. 118 lit. e CP, dispune confiscarea de la inculpatul J. I. C. a sumei de 162,5 lei și de la inculpatul C. G. a sumei de 12,5 lei.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul inculpat J. I. C. la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 martie 2012.
A. I. C. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.OD
j.f.M.M.
IB/12.03.2012.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 449/2012.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2012. Curtea... → |
|---|
