Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1499/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1499
Ședința publică de la 03 decembrie 2014
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. I.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul R. T. M. împotriva sentinței penale nr. 2808 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat R. T. M., asistat de avocat C. O., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care a fost audiat apelantul inculpat R. T. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. O. pentru apelantul inculpat R. T. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale și procedându-se la rejudecarea cauzei să fie reindividualizate sancțiunile aplicate, dispunându-se renunțarea la aplicarea pedepsei rezultante, cu luarea în considerare a datelor despre persoana inculpatului, conduita sa procesuală și faptele săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și rejudecându-se cauza să se înlăture aplicarea disp. art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 V.Cp. prin aplicarea disp. art. 16 lit. b C.p.p. și art. 4 Cp., să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 Cp. și art. 396 alin. 10 C.p.p. (două infracțiuni) urmând a se stabili pedeapsa rezultantă prin aplicarea art. 33 – 34 V.Cp. și să se mențină suspendarea condiționată a executării acesteia.
Avocat C. O. pentru apelantul inculpat R. T. M., având cuvântul în replică cu privire la încadrarea juridică a faptelor arată că lasă la aprecierea instanței soluția sub acest aspect.
Apelantul inculpat R. T. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
C.
Prin sentința penală nr. 2808 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de inculpatul R. T. M., din două infracțiuni de conducere fără permis prev. de art. 86 alin.1 OUG 195/2002 și o infracțiune de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin.1 din C.p. de la 1969 în două infracțiuni de conducere fără permis prev. de art. 335 alin. 1 N.C.p. și o infracțiune de fals în declarații prev. de art. 326 N.C.p.
În baza art. 326 N.C.p.cu aplicarea art. 5 N.C.p.art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 335 alin. 1 N.C.p. cu aplic. art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare (fapta săvârșită la data de 24.06.2010).
În baza art. 335 alin.1 N.C.p. cu aplic. art. 375 și art. 396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare(fapta săvârșită la data de 05.06.2012).
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b C.p. de la 1969 au fost contopite pedepsele de 6 luni închisoare,10 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.p. de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit art. 82 C.p. de la 1969.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în seara zilei de 24.06.2010, între orele 21,00-23,00, inculpatul s-a aflat ala locuința sa, unde a consumat băuturi alcoolice ; în jurul orelor 23,30 soția inculpatului a ajuns la locuință, aceasta venind la volanul unui autoturism pe care dorea să-l cumpere. Întrucât inculpatul avea de rezolvat o problemă personală, inculpatul i-a solicitat soției sale să-i încredințeze autoturismul la volanul căreia venise, lucru cu care soția inculpatului a fost de acord, deși cunoștea că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. Astfel, inculpatul a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumul public; în timp ce se deplasa pe ., inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a solicitat documentele. Inculpatul a declarat că nu are asupra sa acte de identitate, susținând că se numește R. M. ;dat fiind faptul că inculpatul emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,42 mg/l în aerul expirat. După această verificare, inculpatul a fost condus la Spitalul clinic Județean de Urgență C. în vederea prelevării probelor biologice de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei.
Astfel inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, la orele 0,10 și respectiv 1,10, procesul verbal de recoltare a probelor biologice de sânge fiind încheiat pe numele R. M., ca urmare a declarării de către inculpat a acestei identități.
Buletinul de analiză toxicologică de sânge a stabilit că inculpatul avea la ora 0,10 o alcoolemie în sânge de 0,80 gr.0% iar la ora 1,10 avea o alcoolemie în sânge de 0,65 gr.0%.
Din adresa cu numărul_ din 18.08.2010 a Serviciului Rutier D. rezultă că inculpatul nu este posesor al permisului de conducere.
În ziua de 05.06.2012, în jurul orelor 15,30, inculpatul a fost depistat de către un echipaj de poliție, conducând pe drumul public, autoturismul marca Daewo cu numărul de înmatriculare_, nici la această dată inculpatul nedeținând permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, așa după cum rezultă din adresa cu numărul_ din 10.07.2012 a Serviciului Rutier D..
Starea de fapt reținută a fost confirmată de recunoașterea inculpatului și de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, anume: procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, adresele emise de Serviciul Rutier D., declarațiile martorilor C. V., J. M. și R. A. M., procese verbale de prelevare probe biologice.
La termenul de judecată din 10.04.2014 s-a pus în discuție, potrivit art. 386 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de către inculpat, din două infracțiuni de conducere fără permis prev. de art. 86 alin.1 OUG 195/2002 și o infracțiune de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin.1 din C.p. de la 1969 în două infracțiuni de conducere fără permis prev. de art. 335 alin. 1 N.C.p. și o infracțiune de fals în declarații prev. de art. 326 N.C.p.
Față de cele expuse mai sus, în drept, s-a apreciat că faptele inculpatului de a fi condus, în zilele de 24.06.2010 și 05.06.2012, un autovehicul pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere a unui vehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 N.C.p.
Fapta inculpatului care - în data de 24.06.2010 - fiind depistat de lucrătorii de poliție conducând un autovehicul pe drumul public - a declarat o altă identitate decât cea adevărată, fără a prezenta polițiștilor vreun document doveditor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 N.C.p.
Cum săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpatului au fost dovedite,instanța urmează să dispună condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității inculpatului.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 74 N.C.p., a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în codul penal pentru aceste infracțiuni, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos, precum și dispozițiile art. 375 art. 396 alin. 10 C.p.p.
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 din N.C.p. (fapta din 24.06.2010), de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 din N.C.p. (fapta din 05.06.2012) și a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 326 C.p., este de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei. și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b C.p. de la 1969, au fost contopite pedepsele de 6 luni închisoare,10 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.p. de la 1969, în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni iar în contextul celor deja menționate, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, astfel că a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C.p., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit art. 82 C.p. de la 1969.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. T. M..
Prin motivele de apel susținute cu ocazia dezbaterilor inculpatul a solicita exclusiv reindividualizarea sancțiunilor aplicate și renunțarea la aplicarea pedepsei rezultante.
La ultimul termen de judecată s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
De asemenea, cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a solicitat înlăturarea aplicării disp. art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, și să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 V.Cp. prin aplicarea disp. art. 16 lit. b C.p.p. și art. 4 Cp. Totodată a solicitat să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 Cp. și art. 396 alin. 10 C.p.p. (două infracțiuni), apreciind că legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât una din infracțiuni a fost dezincriminată, impunându-se achitarea sa, iar modalitatea de executare aleasă de prima instanță nu poate fi aplicată ca instituție autonomă.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate de inculpat și în limitele impuse de art. 417 C.p.p. C. apreciază că acesta este fondat și urmează să îl admită pentru următoarele considerente.
Sub aspectul situației de fapt prima instanță a făcut o corectă evaluare a probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarația dată de inculpat prin care acesta arată că recunoaște integral faptele și solicită judecarea sa în procedură simplificată.
Cât privește încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a reținut, în mod just, că la momentul săvârșirii acestora întruneau elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G.nr.195/2002 rep., conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără permis, respectiv ale infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cp.
În ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea, C. constată că, aceasta este reglementată de Codul penal în vigoare în art. 327 – și nu art. 326 așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, textul incriminator prevăzând în aliniatul 1 că prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcute unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. În varianta calificată, prevăzută de art. 327 alin.2 Cod penal, se prevede că, dacă prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane, pedeapsa este închisoare de al unu la 5 ani.
Observând că, spre deosebire de Codul penal din 1969, prin prevederile legii noi, se restrânge sfera de incidență a incriminării infracțiunii de fals privind identitatea, numai la situația în care fapta este săvârșită prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau unui astfel de act falsificat, C. va analiza aplicarea dispozițiilor art. 4 Cod penal, referitoare la dezincriminarea faptei.
Astfel, potrivit acestei dispoziții legale, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Totodată, se mai reține că prevederile art. 3 alin. 1 din Legea de aplicare a Codului penal nr. 187/2012, prevăd că dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție.
În contextul actualului Cod penal, aprecierea intervenției legii de dezincriminare se va face prin apreciere în concret, în sensul că se va constata dezincriminare atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală.
Așa cum s-a reținut mai sus, conform codului penal în vigoare ( art. 327 alin.1 și 2 Cod penal), pentru întrunirea condițiilor de tipicitate a infracțiunii de fals privind identitatea, în forma simplă, este necesară folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, iar în ipoteza în care este întrebuințată identitatea reală a unei alte persoane, se va reține varianta agravantă a infracțiunii.
În speță, inculpatul nu a folosit un astfel de act, ci numai verbal a declarat organelor de poliție că se numește R. M., astfel că, fapta acestuia nu mai întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.1 și 2 Cod penal, întrucât prezentarea sub o identitate falsă fără utilizarea înscrisurilor expres reglementate de textul incriminator își pierde caracterul infracțional, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin.1 lit.b) Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Pentru aceste argumente, reținând că prin aplicarea dispozițiilor din legea penală în vigoare la data săvârșirii faptelor (ca aplicare globală și nu pe instituții) se creează pentru apelantul inculpat o situație juridică mai favorabilă, întrucât acesta urmează să fie achitat pentru una din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, C. urmează să înlăture aplicarea art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b) C.p.p. cu referire la art. 4 NC.p. și art. 3 alin. 1 din Legea 187/2012 va fi achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 V.C.p., constatând că fapta săvârșită de acesta a fost dezincriminată.
C. reține că această soluție de achitare nu este incompatibilă cu aplicarea procedurii prev. de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p., întrucât faptele descrise în rechizitoriu nu sunt contestate de inculpat, iar soluția de achitare se impune ca efect al modificărilor legislative prin care fapta concretă săvârșită de acesta nu mai este prevăzută ca infracțiune.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 5 N.C.p., și art. 396 alin. 10 C.p.p. va fi condamnat inculpatul la două pedepse de 10 luni închisoare (fapte din 05.06.2014 și 24.06.2014), pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege prin luarea în considerare a datelor despre persoana inculpatului, conduita sa procesuală precum și a gravității concrete a faptelor
În baza art. 33 și 34 lit. b) din V.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. se vor contopi pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
Se va aplica pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) V.C.p.
Se va menține aplicarea art. 81 V.C.p., stabilind termen de încercare de 2 ani și 10 luni în condițiile art. 82 V.C.p., cu aplicarea art. 71 alin. 5 V.C.p.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată făcându-se aplicarea art. 275 alin. 2 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul R. T. M. împotriva sentinței penale nr. 2808 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, desființează în parte sentința penală nr. 2808/8.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. sub aspectul laturii penale și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă și repune pedepsele în individualitatea lor.
Înlătură aplicarea art. 386 C.p.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b) C.p.p. cu referire la art. 4 NC.p. și art. 3 alin. 1 din Legea 187/2012 achită pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 V.C.p.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 5 N.C.p., și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpat la două pedepse de 10 luni închisoare (fapte din 05.06.2014 și 24.06.2014).
În baza art. 33 și 34 lit. b) din V.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
Aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) V.C.p.
Menține aplicarea art. 81 V.C.p., stabilind termen de încercare de 2 ani și 10 luni în condițiile art. 82 V.C.p.
Face aplicarea art. 71 alin. 5 V.C.p. și suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menține restul dispozițiilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. C. M. C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.F.M.G.
O.A. 16 Decembrie 2014
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
