Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1503/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1503/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1503
Ședința publică de la 17 noiembrie 2015
PREȘEDINTE V. T.- judecător
G. C.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 2661 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul M. D., asistat de avocat M. P., apărător ales, și martora R. L. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost ascultată martora R. L. D. – medic la S. C. Județean de Urgență C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat. A precizat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 337 Cp., întrucât s-a apreciat că fapta acestuia de a refuza recoltarea de probe de sânge, acceptând însă recoltarea unei probe de urină în vederea stabilirii alcoolemiei, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 337 Cp., nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective. Infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice se comite atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă, iar inculpatul a acționat cu intenția indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei, având în vedere că a fost condus la spital unde i s-a solicitat recoltarea de probe de sânge, aducându-i-se la cunoștință că refuzul constituie infracțiune, dar nu a urmărit realizarea acestui rezultat prin acceptarea recoltării unei probe de urină, însă a acceptat totuși posibilitatea producerii rezultatului prin refuzul de a i se recolta probe de sânge.
A mai arătat totodată că hotărârea primei instanțe este nelegală prin prisma deciziei Curții Constituționale referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 5 Cp. În acest sens a arătat că prin decizia nr. 265/2014 Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii penale în ansamblul său și nu a dispozițiilor mai blânde din vechea sau noua lege, principiu ce în cauza de față a fost încălcat de către instanța de fond.
Astfel, prima instanță procedând la aplicarea disp. art. 5 Cp. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 Cp. și art. 337 Cp., reținând în mod greșit dispozițiile Codului penal din 1969 referitoare la concursul de infracțiuni.
S-a dispus totodată condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cp., apreciind că acestea sunt dispoziții mai favorabile inculpatului, însă în mod greșit a fost aleasă ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969, creându-se astfel o lex tertia.
Prin urmare, în determinarea legii penale mai favorabile, prima instanță ar fi trebuit să aplice instituțiile penale incidente în cauză în baza unei singure legi.
A solicitat admiterea apelului formulat de parchet, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice care să țină cont de criticile invocate.
Avocat P. M. pentru inculpatul M. D., având cuvântul, a arătat că este de acord cu cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet în ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile. În opinia sa, în prezenta cauză, dispozițiile Codului penal de la 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului pe care îl asistă.
A arătat însă că soluția primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Pentru a se reține infracțiunea trebuia să existe un refuz din partea inculpatului privind recoltarea probelor biologice. Culpa nerecoltării probelor de sânge aparține organelor de cercetare și nu inculpatului, care de altfel a solicitat în mod expres recoltarea unei alte probe, respectiv proba de urină. Cererea de recoltare de probe biologice este făcută de către agenții de poliție care se prezintă cu inculpatul în fața medicului. Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind forma de vinovăție întrucât nu se poate reține un refuz direct al inculpatului, organul constatator solicitând recoltarea altei probe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a arătat că nu organele de poliție sunt cele care recoltează probele de sânge, iar la acel moment nu îl puteau obliga pe inculpat la această formă invazivă de recoltate a probelor biologice.
A mai arătat că inculpatului i-a fost recomandat să se prezinte la IML în vederea efectuării unei expertize, dar acesta nu s-a prezentat.
Avocat P. M. pentru inculpatul M. D., având cuvântul în replică, a arătat că nu a fost încheiat nici un proces verbal de refuz.
Inculpatul M. D., având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile avocatului său, regretă cele întâmplate și că nu a primit nici o înștiințare pentru a se prezenta la IML.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2661 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 Cpp a fost schimbată încadrarea juridica a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. D. prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp din 1969 în infracțiunile prev. de art. art. 335 alin.1 Cp și art. 337 Cp, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cp din 1969.
În temeiul art. 396 alin.5 Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin.1 lit.b Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul M. D., fiul lui I. si G., născut la data de 13.09.1979, domiciliat in C., ..8, jud. D., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 Cp.
În temeiul art. 335 alin.1 Cp cu aplicarea art. 5 Cp, cu aplicarea art. 375 Codul de procedură penală si art. 396 alin.10 Cpp si art. 5 Cp a fost condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 Cp a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. din 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, a rămas in sarcina statului, cf. art. 274 alin.1 teza finala Cpp .
În baza art. 275 alin.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 3028/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 si - refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, in data de 27.02.2010, inculpatul M. D. a condus autoturismul marca Oltcit cu nr. de inmatriculare_, pe drumurile publice din mun. C., fara a poseda permis de conducere, iar cu ocazia opririi in trafic, la solicitarea organelor de politie, a refuzat sa ii fie recoltate probe biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, dar i s-a recoltat o proba de urina.
Pentru a se reține aceasta stare de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: - proces verbal de constatare a infractiunii, rezultat alcooltest, cerere de analiza si buletin de examinare clinica, buletin de analiza toxicologica alcoolurie, declaratii martori Ivascu O. C. si S. M. E., declaratii faptuitor, invinuit, inscrisuri.
În fața instanței de judecată, la termenul din data de 28.11.2013, în conformitate cu art. 3201 alin. 1 C.p.p. din 1968, inculpatul a declarat că recunoaste săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În conformitate cu disp. art. 3201 alin. 3 C.p.p. din 1968 a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Prin incheierea de sedinta din data de 28.11.2013, instanta a pus in discutie administrarea probatoriilor.
În cursul cercetării judecatoresti, a fost audiat inculpatul.
Au fost audiati martorii Ivascu O. C. si S. M. E..
Analizând materialul probatoriu, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, s-a reținut ca, in data de 27.02.2010, in jurul orei 23.05, organele de politie din cadrul IPJ D. – Biroul Rutier, aflati in exercitarea serviciului de supraveghere si control al traficului rutier pe .. C., au oprit pentru control autoturismul marca Oltcit cu nr. de inmatriculare_, care circula din directia .>
In prezenta martorului asistent Ivascu O. C., a fost identificat conducatorul auto in persoana inculpatului M. D.. Impreuna cu inculpatul, in autoturism se mai afla si martorul S. M. E..
La solicitarea organelor de politie de a prezenta documentele, inculpatul a declarat ca nu are asupra sa documentele, declinându-si verbal identitatea. Totodata, inculpatul a declarat ca este posesor al permisului de conducere eliberat de autoritatile din Irlanda si ca a condus autoturismul de pe .. Tabaci, apoi pe . pe . fost oprit de organele de politie.
Cu ocazia verificarii in baza de date, s-a stabilit ca inculpatul nu este posesor al permisului de conducere.
Intrucat inculpatul emana miros de alcool, a fost intrebat de catre organele de politie daca a consumat bauturi alcoolice, inculpatul recunoscand ca a consumat bauturi alcoolice inainte de a urca la volanul autoturismului, declarand ca a consumat 500 ml bere cu alcool si 100 ml vin amestecat cu suc.
In prezenta martorilor Ivascu O. C. si S. M. E., inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind la ora 23.10, de 0,47 mg /l alcool pur in aerul expirat, conform rezultatului alcooltest si procesului verbal atasate la dosar – f. 21, 22 d.u.p.
Inculpatului i s-a solicitat sa fie condus la spital in vederea recoltarii de probe biologice, acesta spunand ca nu este de acord sa ii fie recoltate probe de sange, intrucat ii este frica de ace.
Inculpatul a fost condus la S. nr. 1 C., in vederea recoltarii de probe biologice.
Din procesul verbal intocmit in data de 27.02.2010, ora 23.20, prima instanță a reținut că, fiind condus la spital, inculpatul a refuzat sa ii fie recoltate probe de sânge, declarand ca are fobie de ace, dar a fost de acord sa îi fie recoltata o proba de urina (proces verbal fila 20 d.u.p). In aceste conditii, la ora 23.30, s-a procedat la recoltarea unei probe de urina inculpatului.
Potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolurie nr. 123/2010 din data de 15.03.2010, instanta retine ca inculpatul prezenta la data de 27.02.2010, ora 23.30, o alcoolurie de 1,20 g%0.
Aceeasi stare de fapt a fost reținută si din declaratiile martorilor Ivascu O. C. si S. M. E., prezenti la momentul opririi in trafic a inculpatului, precum si in momentul testarii acestuia cu aparatul alcooltest. De asemenea, instanta retine ca martorul Ivascu O. D. a fost prezent cand inculpatul a refuzat sa ii fie recoltate probe de sânge, spunand ca ii este frica de ace.
Totodata, s-a reținut ca inculpatul a recunoscut ca a condus autoturismul dupa ce anterior consumase bauturi alcoolice, precum si faptul ca nu detinea permis de conducere emis de autoritatile romane. De asemenea, in declaratia data in calitate de invinuit, acesta a recunoscut ca nu detinea permis de conducere emis de autoritatile irlandeze, aratând ca a urmat cursurile unei scoli de soferi in or. Dublin. Totodata, in cursul judecatii, inculpatul a recunoscut faptele retinute in sarcina sa, astfel cum au fost descrise in rechizitoriu.
Din adresa nr._/23.03.2010 emisa de IPJ D., prima instanță a reținut ca inculpatul nu figura la data de 27.02.2010 ca fiind posesor al permisului de conducere, iar din adresa nr._/05.02.2013 emisa de IGPR – Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, reținându-se ca inculpatul nu figureaza in evidentele detinătorilor de permise de conducere emise de autoritătile irlandeze.
La termenul din data de 10.04.2014, instanta a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instantei, din infractiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit.a Cp din 1969, în infractiunile prev. de art. 335 alin.1 Cp și art. 337 Cp, în final cu aplicarea art. 33 lit.a Cp din 1969, apreciind ca dispozitiile legii noi sunt mai favorabile, conform art. 5 Cp.
S-a reținut de către prima instanță ca la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 268/2009.
Prima instanță a constatat că legea nouă, respectiv noul Cod penal este mai favorabil decat dispozitiile OUG 195/2002, sub aspectul limitelor pedepselor, intrucat art. 337 Cp prevede pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani, fata de reglementarea anterioara art. 87 alin.5 Cp care prevede pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani. In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 noua reglementare, art. 335 alin.1 Cp prevede aceleasi limite de pedeapsa.
Prin urmare, s-a făcut aplicarea disp. art. 5 C.p., în conformitate cu care, în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
In consecinta, in temeiul art. 386 Cpp a fost schimbată încadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului M. D. prin actul de sesizare al instantei, din infractiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit.a Cp din 1969, în infractiunile prev. de art. 335 alin.1 Cp și art. 337 Cp, în final cu aplicarea art. 33 lit.a Cp din 1969.
In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 337 Cp, s-a reținut ca, potrivit art. 337 Cp constituie infractiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice: refuzul sau sustragerea conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezentei unor substante psihoactive.
Din intregul material probatoriu administrat in cauza, prima instanță a reținut ca inculpatul M. D. nu a avut intentia de a se sustrage de la recoltarea de probe biologice, in acceptiunea art. 337 Cp.
Astfel, s-a reținut ca, inculpatul a recunoscut, inca de la momentul opririi in trafic, ca anterior conducerii autoturismului a consumat bauturi alcoolice. De asemenea, inculpatul a acceptat sa fie testat cu aparatul alcooltest si a colaborat cu organele de politie, fiind de acord sa fie condus la spital, unde a acceptat sa ii fie recoltata o proba de urina.
In lipsa altor probe din care sa rezulte contrariul, prima instanță a reținut ca atitudinea inculpatului a fost una cooperanta, acesta fiind oprit in trafic la ora 23.05, fiind testat cu aparatul alcooltest la ora 23.10, fiind condus la spital la ora 23.20, unde a fost examinat clinic si, desi a refuzat sa ii fie recoltate probe de sange, motivand ca are fobie de ace, a fost de acord sa ii fie recoltata o proba de urina, proba care a fost recoltata la ora 23.30.
S-a reținut că, sustinerile din cuprinsul rechizitoriului in sensul ca inculpatul nu are fobie de ace intrucat acesta a refuzat sa se prezinte la IML pentru a i se efectua o expertiza psihiatrica in vederea stabilirii daca avea fobie de ace la data respectiva, nu pot fi avute in vedere in cauza. De altfel, instanta retine ca, cu ocazia audierii in fata instantei, inculpatul a aratat ca in prezent nu figureaza in evidentele vreunei institutii medicale cu fobie de ace, dar a aratat ca, de mai multe ori cand a observat ace, a lesinat.
Pe de alta parte, prima instanță a reținut ca textul de lege, respectiv art. 337 Cp sanctioneaza refuzul conducatorului auto de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive. Instanta constata ca textul de lege are in vedere refuzul de se supune recoltarii tuturor probelor biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemie, iar nu refuzul de a se supune recoltarii de probe biologice de sânge.
Ori, prima instanță a constatat ca refuzul inculpatului a fost unul partial, inculpatul nefiind de acord sa ii fie prelevate probe de sânge, dar acceptând sa ii fie prelevata o proba de urina. Instanta retine ca aceasta prelevare a avut loc ca urmare a unei solicitari anterioare, solicitare care nu a fost respinsa de catre inculpat. Ori, in conditiile in care inculpatul a fost de acord cu recoltarea unei probe de urina, proba care a si fost recoltata, iar din cuprinsul buletinului de analiza toxicologica alcoolurie nr. 123/2010 din 15.03.2010 reiese ca inculpatul avea la data de 27.02.2010, ora 23.30 o alcoolurie de 1,20 g%0, s-a apreciat ca fapta inculpatului M. D. de a refuza recoltarea de probe de sânge, acceptând insa recoltarea de unei probe de urina, in vederea stabilirii alcoolemiei, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 337 Cp, nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.
S-a mai reținut și ca, din coroborarea rezultatului buletinului de analiza toxicologica alcoolurie, cu rezultatul testarii cu aparatul alcooltest, precum si cu declaratia inculpatului care a recunoscut ca a consumat bauturi alcoolice, fapt confirmat si de declaratia martorului S. M. E., se poate concluziona ca inculpatul a condus in data respectiva autoturismul pe drumurile publice, fiind in stare de ebrietate, infractiune pentru care insa inculpatul nu a fost trimis in judecata.
In consecinta, prima instanță a reținut că proba de urina care i-a fost recoltata efectiv inculpatului era necesara si suficienta in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive, in sensul art. 337 Cp, astfel ca refuzul inculpatului de a se supune si recoltarii unor probe de sânge, in situatia de fata, nu este incriminat de dispozitiile art. 337 Cp.
In acest sens, a fost avut in vedere si faptul ca, in situatia in care recoltarea unei astfel de probe, de urina, nu ar fi fost necesara stabilirii alcoolemiei, inculpatului nu i s-ar fi solicitat recoltarea unor astfel de probe. De altfel, instanta constata ca, inclusiv pe formularul –cerere de analiza, f. 23 d.u.p. - este inserata solicitarea de analiza a urinei in vederea stabilirii gradului de imbibatie alcoolica.
F. de aceste aspecte, s-a reținut ca fapta inculpatului M. D. de a refuza sa se supuna recoltarii probelor de sange, acceptand insa sa ii fie recoltata o proba de urina in vederea stabilirii alcoolemiei, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 337 Cp, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, astfel ca, fata de dispozitiile art. 16 lit.b Cpp, fapta inculpatului nefiind prevazută de legea penala in sensul art. 337 Cp si nefiind savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege, instanta, in temeiul art. 396 alin.5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cpp a dispus achitarea inculpatului M. D. sub aspectul săvârșirii infractiunii prev. de art. 337 Cp.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. D. care in data de 27.02.2010, a condus pe .. C., autoturismului marca Oltcit, cu nr. de inmatriculare_, fara a poseda permis de conducere intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducerea unui vehicul fara permis de conducere prev de art. 335 alin.1 Cp.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, respectiv conducerea unui autoturism de catre o persoana care nu detine permis de conducere, pe drumurile publice din mun. C., la o ora la care circulatia nu este intensa, respectiv la ora 23.05. Totodata, au fost avute in vedere relațiile sociale afectate, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, precum si datele care caracterizeaza persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penala.
Totodata, a fost avută in vedere conduita inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei.
In acest sens, fata de dispozitiile art. 396 alin.10 Cpp, instanta constatand ca inculpatul a dat o declaratie de recunoastere a starii de fapt astfel cum a fost descrisa in rechizitoriu, iar aceasta stare de fapt, astfel cum a fost descrisa in rechizitoriu si recunoscuta de inculpat este identica cu cea care a reiesit in urma administrarii probatoriului, s-a dat relevanta juridica declaratiei de recunoastere a inculpatului, prin aplicarea dispozitiilor art. 375 si art. 396 alin.10 Cpp, cu consecinta reducerii limitelor de pedeapsa.
Având în vedere toate aceste considerente, s-a apreciat ca in cauza se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, astfel ca, in temeiul art. 335 alin.1 Cp cu aplicarea art. 5 Cp, cu aplicarea art. 375 Cpp si art. 396 alin.10 Cpp si art. 5 Cp a fost condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare, instanta apreciind ca aceasta pedeapsa, orientata spre minimul special, este proportionala cu gravitatea faptei savarsite de inculpat.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate si constatând că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, s-a făcut aplicarea în cauză a dispozitiilor art. 81 C.p. din 1969, prin aplicarea aplicarea art. 5 Cp, privind aplicarea legii penale mai favorabile si a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani si 8 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. din 1969.
Totodata, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, a rămas in sarcina statului, cf. art. 274 alin.1 teza finala Cpp. În baza art. 275 alin.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare (referitor la infractiunea pentru care se va dispune achitarea inculpatului) au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă J. C..
În motivarea apelului formulat de P. de pe lângă J. C. s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art."337 Cp.
Dispunând achitarea, instanța a considerat că fapta acestuia de a refuza recoltarea de probe de sânge, acceptând însă recoltarea unei probe de urină în vederea stabilirii alcoolemiei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 337 Cp, nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.
În acest sens, a reținut că inculpatul M. D. nu a avut intenția de a se sustrage de la recoltarea de probe biologice, în accepțiunea art. 337 Cp. având în vedere că, a recunoscut, încă de la momentul opririi în trafic, că anterior conducerii autoturismului a consumat băuturi alcoolice, acceptând să fie testat cu aparatul alcooltest, fiind de acord să fie condus la spital, unde a acceptat să îi fie recoltată o probă de urină și nu probe de sânge deoarece are fobie de ace astfel încât atitudinea acestuia a fost una cooperantă.
S-a apreciat că motivarea instanței nu poate fi luată în considerare întrucât sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prev. de art. 337 Cp. se comite atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă, în speță inculpatul acționând cu această din urmă formă a intenției.
Astfel, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei având în vedere a odată condus la spital i s-a solicitat recoltarea de probe de sânge, aducându-i-se la cunoștință că refuzul constituie infracțiune, nu a urmărit realizarea acestui rezultat rin acceptarea recoltării unei probe de urină, însă a acceptat totuși posibilitatea producerii rezultatului prin refuzul de a i se recolta probe de sânge.
S-a arătat că a accepta eventualitatea producerii unui rezultat prevăzut, dar neurmărit înseamnă adoptarea unei atitudini de indiferență față de eventualitatea producerii acelui rezultat. Așadar, există intenție indirectă atunci când făptuitorul a prevăzut ca posibilă producerea unui alt rezultat decât cel urmărit de el și totuși nu s-a abținut de la efectuarea acțiunii sau inacțiunii respective.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a considerat că textul de lege, respectiv art. 337 Cp sancționează refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării tuturor probelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemie, iar nu refuzul de a se supune recoltării de probe biologice de sânge astfel încât refuzul inculpatului a fost unul parțial, inculpatul nefiind de acord să îi fie prelevate probe de sânge, dar acceptând să îi fie prelevată o probă de urină.
Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor iu produselor stupefiante emise de Ministerul Sănătății prevăd în mod expres în art.7 că la determinarea alcoolemiei se recoltează doar probe de sânge, fără a prevede în mod alternativ și probe de urină.
Deși, instanța a reținut că prelevarea probei de urină a avut loc ca urmare a unei solicitări anterioare, solicitare care nu a fost respinsă de către inculpat, actele de la dosarul cauzei neconfirmând ca organul de poliție sau cadrele medicale să-i fi solicitat ;est lucru.
Având în vedere considerentele expuse, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.337 Cp. atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective, motiv pentru care instanța trebuia să dispună condamnarea inculpatului și sub aspectul acestei infracțiuni.
A fost criticată hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală prin prisma deciziei Curții instituționale referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 CP. Conform deciziei nr. 265/2014, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii penale în ansamblul său și nu a dispozițiilor mai blânde din vechea și noua lege, principiu încălcat de instanță prin sentința pronunțată. Astfel, judecătorul fondului, procedând la aplicarea art. 5 Cp. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. D. prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunile prev. de art. art. 335 alin. 1 Cp și art. 337 Cp, reținând în mod greșit dispozițiile Cp din 1969 referitoare la concursul de infracțiuni. Totodată, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cp., considerând că dispozițiile legii noi sunt favorabile inculpatului, însă în mod greșit a ales ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de Cp. din 1969, creând astfel o lex tertia, ceea ce contravine rațiunii de politică penală concepută de legiuitor.
Prin urmare, în determinarea legii penale mai favorabile, instanța luând în considerare o . criterii vizând condițiile de incriminare, cauzele care exclud responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, pedeapsă ar fi trebuit să aplice instituțiile penale incidente în cauză în baza unei singure legi.
Criticile formulate de P. privind greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a supune recoltării de probe biologice în vedere stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 respectiv art. 337 Codul penal sunt neîntemeiate.
Aprecierea instanței de fond este corectă în privința neîndeplinirii în speță a elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective. În procesul verbal întocmit la 28.02.2010 întocmit de agentul de poliție s-a consemnat că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest Dragger rezultând o valoare de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost condus la S. C. nr. 1 unde i s-a recoltat o probă de urină la ora 23,30 deoarece inculpatul a declarat că îi este frică de ace și nu dorește recoltarea de probe biologice de sânge.
Potrivit art. 6 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie, publicat în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006, în privința procedurii de prelevare a produselor biologice, pentru determinarea alcoolemiei se prelevează două probe de sânge la interval de o oră.
Numai în situații medicale speciale în care nu poate proceda la a doua prelevare de sânge, se prelevează 10 ml urină, această procedură fiind exclusă în cazul refuzului de prelevare a probelor de sânge, așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 alin. 2 din Normele Metodologice.
Pentru a fi în prezența formei de vinovăție cerute de lege respectiv intenția se impune a se verifica dacă inculpatul a refuzat efectuarea prelevării având reprezentarea că prin acest refuz va împiedica organele de urmărire penală să efectueze verificările necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Din procesele verbale întocmite nu rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință de către personalul medical că singura procedură prevăzută în cazul stabilirii alcoolemiei este prelevarea de sânge, procedându-se la prelevarea de urină fără a se menționa în buletinul de examinare clinică (fila 25 dosar u.p.) la rubrica observații motivul pentru care nu s-a efectuat prelevarea de sânge și s-a procedat la prelevarea de urină, obligație prevăzută de art. 7 alin. 1 din Normele Metodologice.
În aceste condiții nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea că refuză recoltarea de probe biologice prin singura procedură impusă de dispozițiile legale, respectiv prelevarea de sânge.
Apelul formulat de P. este fondat în privința aplicării disp. art. 5 Codul penal, având în vedere decizia nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014 privind excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ prin care s-a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În raport cu modul de reglementare a suspendării condiționate se apreciază că legea mai favorabilă o consitutie Codul Penal din 1968.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmază a se aplica inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. . 86 alin. 1 din OUG 195/2002 se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 Codul penal din 1968 respectiv limitele de pedeapsă prevăzută de lege, gradul de pericol al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta urmând a se aprecia că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
Față de aceleași criterii de individualizare se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, urmând ca în temeiul art. 81 Codul penal din 1968 să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Codul de procedură penală se va admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 2661 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. D..
Se va desființa sentința în parte iar în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală va fi condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal de la 1968, se va dispune suspendarea condiționată a pedepsei închisorii aplicată pe o durată de 2 ani și 8 luni închisoare ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal de la 1968.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1968.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate în faza de apel vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 2661 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. D..
Desființează sentința în parte.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală
Condamnă pe inculpatul M. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal de la 1968,
Dispune suspendarea condiționată a pedepsei închisorii aplicată pe o durată de 2 ani și 8 luni închisoare ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal de la 1968.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1968.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală
Cheltuielile judiciare avansate în faza de apel rămân în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. T. G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.A.C.
O.A. 16 Decembrie 2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1507/2015.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1525/2015. Curtea de... → |
|---|
