Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 207/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 207/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 207
Ședința publică de la 4 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE C. I. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședința de la 28 octombrie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind soluționarea cererii de revizuire formulată de petentul P. V. împotriva sentinței penale nr. 266 din 10 septembrie 2014, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința penală nr. 266 din 10 septembrie 2014, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petentul P. V. împotriva Ordonanței nr. 266/P/2014 din 12 iunie 2014, dată de P. de pe lângă C. de A. C..
Pentru a hotărî astfel, C. a constatat că, prin ordonanța nr.266/P/2014 din 12 iunie 2014 P. de pe lângă C. de A. C., în baza art. 315 alin. 1 lit. b din C. proc. pen., cu referire la art.314 alin. 1 lit. a din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. a din C. proc. pen. și art.315 alin. 1 lit. b din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a din C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei privind denunțul formulat de numitul P. V., față de executorul judecătoresc B. T., sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 Cod penal, abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de de art. 321 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 323 Cod penal, și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. 1 lit. b Cod penal.
În motivarea ordonanței, s-au reținut următoarele:
La data de 04.04.2014 a fost înregistrat la P. de pe lângă C. de A. C. denunțul formulat de numitul P. V., împotriva executorului judecătoresc B. T., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals, înșelăciune și nerespectarea hotărârilor judecătorești.
In motivarea denunțului formulat, numitul P. V. a arătat că executorul judecătoresc B. T. și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu, cu ocazia actelor de executare îndeplinite în dosarul nr. 9/E/2012, în cuprinsul cărora a evidențiat situații nereale, susținând că, în ziua de 16.02.2012, executorul judecătoresc B. T., însoțit de organele de poliție, a pătruns în mod abuziv în imobilul situat în mun. C., ., jud. D., fără a-1 anunța în prealabil deși era reprezentantul debitoarei V. D. M. în litigiul cu creditorul C. D., a încălcat prevederile din titlul executoriu, prin care instanța dispunea doar reintegrarea creditorului C. D. pe cale de ordonanță președințială, iar nu inventarierea și sigilarea bunurilor aparținând locatarilor din imobil, împiedicând în mod abuziv și fără temei legal, prin sigilarea bunurilor găsite în imobil, ca aceștia să folosească bunurile personale, strict necesare vieții, iar, în urma admiterii contestației la executare, împotriva actelor îndeplinite de executorul judecătoresc B. T., deși i-a solicitat acestuia să desigileze bunurile, pe care abuziv le-a inventariat, acesta a refuzat desigilarea bunurilor sechestrate ilegal.
Prin ordonanța din data de 08.04.2014 a fost începută urmărirea penală în cauză cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod renal, fals intelectual, prev. de art. 321 Cod penal, și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. 1 lit. b Cod penal.
In urma verificărilor efectuate s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 266/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. D., având ca obiect ordonanță președințială, și s-a dispus reintegrarea acestuia în spațiul de locuit situat în mun. C., ., jud. D..
La data de 16.01.2012, creditorul C. D. a apelat la serviciile executorului judecătoresc B. T., solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 266/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011.
In urma formulării acestei cereri, executorul judecătoresc B. T. a deschis dosarul de executare nr. 9/E/2012.
Executorul judecătoresc B. T. a solicitat, la data de 16.01.2012, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 266/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., încuviințare care a fost dispusă de Judecătoria C. prin încheierea nr. 179, pronunțată la data de 19.01.2012, în dosarul nr._ .
După ce a obținut încuviințarea executării silite, executorul judecătoresc B. T. a emis, la data de 26.01.2012, somație către debitoarea V. D. M., pentru ca în termen de 10 zile să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a permite reintegrarea creditorului C. D. în spațiul de locuit situat în mun. C., ., jud. D., și să achite cheltuielile de executare în cuantum de 3174,84 lei.
De asemenea, la data de 26.01.2012, executorul judecătoresc B. T. a înființat poprire în mâinile terțului poprit S.C. Farmacia Aslan S.R.L., asupra veniturilor debitoarei V. D. M., până la acoperirea sumei de 3174,84 lei, ce reprezentau cheltuielile de executare.
Ca urmare a neîndeplinirii de către debitoarea V. D. M. a obligației stabilite în sarcina sa, la stăruința creditorului C. D., executorul judecătoresc B. T., însoțit de doi martori și de organele de poliție, a procedat la data de 16.02.2012, la reintegrarea în spațiul din mun. C., ., jud. D., a creditorului C. D., ocazie cu care a procedat și la inventarierea bunurilor mobile găsite în acest imobil, care nu făceau obiectul executării, lăsându-le în custodia creditorului.
In acest imobil a fost găsit numitul C. V., care a părăsit imobilul, refuzând să participe la procedura executării silite.
Împotriva formelor de executare îndeplinite de executorul judecătoresc B. T. a formulat contestație la executare debitoarea V. D. M., iar Judecătoria C., prin sentința civilă nr. 3865, din data de 13.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, a admis contestația la executare formulată, anulând formele de executare întocmite în dosarul nr. 9/E/2012.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sentința civilă nr. 226 din data de 11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., a fost desființată prin decizia civilă nr. 482, din data de 08.03.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011.
Analizând susținerile denunțătorului P. V. și actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a constatat că în sarcina executorului judecătoresc B. T. nu se pot reține infracțiunile de înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și nerespectarea hotărârilor judecătorești.
In acest sens, s-a reținut faptul că desființarea ulterioară a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 226/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., cu consecința anulării actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc B. T. în dosarul nr. 9/E/2012, nu poate conduce automat la concluzia că acesta și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care executorul judecătoresc B. T. ar fi acționat, în scopul prejudicierii intereselor legale ale debitoarei V. D. M., dovadă care nu a fost făcută în prezenta cauză.
Referitor la susținerile denunțătorului P. V., în sensul că executorul judecătoresc B. T. nu ar fi avut dreptul să procedeze la inventarierea și sigilarea bunurilor aparținând locatarilor din imobilul situat în mun. C., ., jud. D., cu ocazia reintegrării în acest spațiu a creditorului C. D., această modalitate de a proceda la punerea în executare silită a sentinței civile nr. 226/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., nu contravine dispozițiilor legale incidente în materia executării silite, fiind evident că, în situația în care debitorul refuză să execute de bună - voie hotărârea judecătorească și să participe la executare, bunurile acestuia, găsite în imobil, trebuie inventariate, sigilate și depozitate, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere, degradare și folosire a acestora de către alte persoane.
Nici susținerea denunțătorului P. V., referitoare la faptul că executorul judecătoresc B. T. a refuzat, în mod nejustificat, să desigileze bunurile inventariate, în urma anulării titlului executoriu și a formelor de executare, nu poate fi reținută în cauză, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 404 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, contestatoarea V. D. M. trebuia să solicite instanței de judecată să se pronunțe și asupra - restabilirii situației anterioare executării, or, cum prin contestația la executare formulată, contestatoarea nu a solicitat instanței, odată cu - anularea actelor de executare, și restabilirea situației anterioare executării, executorul judecătoresc B. T. nu avea obligația să procedeze la desigilarea bunurilor inventariate.
In ceea ce privește modul în care executorul judecătoresc a pătruns în imobilul situat în mun. C., ., jud. D., potrivit dispozițiilor art. 3841 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, în vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul persoanei care locuiește în acesta, iar, în caz de refuz, cu forța publică, fiind fără relevanță faptul că porțile ar fi fost închise sau deschise.
Din cuprinsul dosarului de executare silită nr. 9/E/2012 nu a reieșit ca denunțătorul P. V. să fi depus la dosarul de executare vreo procură specială, din care să reiese că ar fi fost mandatat de debitoarea V. D. M. să o reprezinte în cadrul executării silite, astfel încât sunt neîntemeiate susținerile sale, în sensul că executorul judecătoresc B. T. ar fi trebuit să-1 anunțe despre data și locul executării silite.
Totodată, deși denunțătorul P. V. a susținut că executorul judecătoresc B. T. ar fi evidențiat situații nereale în cuprinsul actelor de executare întocmite, acesta nu a precizat care sunt împrejurările necorespunzătoare adevărului, pe care executorul judecătoresc le-ar fi menționat în cuprinsul actelor de executare îndeplinite, iar faptul că instanța de judecată a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 9/E/2012 al B. B. T., ca urmare a desființării titlului executoriu, nu înseamnă că actele de executare, întocmite de executorul judecătoresc B. T., ar fi fost false.
In consecință, parcurgerea etapelor procedurii execuționale de către executorul judecătoresc B. T., în dosarul de executare nr. 9/E/2012, cu respectarea prevederilor legale, fără a acționa cu rea - credință împotriva intereselor debitoarei V. D. M., nu poate reflecta un abuz în serviciu, în lipsa unor argumente temeinice și unor probe certe că acesta a acționat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu.
In situația în care debitoarea V. D. M. ar fi apreciat că i-au fost vătămate drepturile și interesele legitime, prin actele de executare silită îndeplinite de către executorul judecătoresc B. T., avea posibilitatea să invoce această împrejurare într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată, pe calea contestației la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 din Vechiul Cod de procedură civilă, cale de atac pe care a înțeles să o valorifice și care s-a admis, pe temeiul desființării ulterioare a titlului executoriu, prin decizia civilă nr. 482/08.03.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011, fără a se invoca pe calea contestației și alte aspecte de nelegalitate a actelor de executare și fără a se solicita întoarcerea executării silite.
In cauză, s-a mai reținut că aceleași aspecte, menționate de denunțătorul P. V. în cuprinsul prezentei sesizări, au format și obiectul dosarelor penale nr. 231/P/2012 și nr. 446/P/2013 ale Parchetului de pe lângă C. de A. C., în care s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc B. T., sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, abuz n serviciu, fals intelectual, uz de fals, denunțare calomnioasă și evaziune fiscală.
Față de considerentele expuse mai sus, având în vedere că din cuprinsul actului de sesizare și al actelor de urmărire penală, efectuate în cauză, nu au rezultat indicii temeinice și concludente cu privire la existența infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și nerespectarea hotărârilor judecătorești, s-a dispus clasarea cauzei, privind denunțul formulat de numitul P. V., față de executorul judecătoresc B. T., având în vedere și faptul că, până în prezent, nu au dispărut împrejurările pe care s-au întemeiat soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, dispuse prin rezoluțiile nr. 231/P/2012, din data de 27.11.2012, și nr. 446/P/2013, din data de 04.06.2013, ale Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul P. V., iar prin ordonanța nr.1411/II/2/2014 din 30 iunie 2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. C., s-a respins ca neîntemeiată.
Petentul a formulat plângere potrivit art.340 Cod pr.penală, fiind înregistrată pe rolul Curții de A. C. la data de 9 iulie 2014 sub nr._ .
Plângerea s-a constatat nefondată și a fost respinsă, din următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor invocate în plângere, C. a constatat că în mod corect procurorul de caz a dispus în baza art.315 alin.1 lit.b Cod pr.penală cu referire la art.314 alin.1 lit.a Cod pr.penală rap.la art.16 alin.1 lit.a Cod pr.penală, clasarea cauzei privind denunțul formulat de numitul P. V., față de executorul judecătoresc B. T., sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 Cod penal, abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 321 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 323 Cod penal, și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât actele de urmărire penală efectuate în cauză nu confirmă săvârșirea faptelor reclamate de petent.
În acest sens, C. a constatat că nu există indicii temeinice din care să rezulte că executorul judecătoresc B. T. și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile de serviciu cu ocazia actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr.9/E/2012 și nici că în cuprinsul acestora ar fi evidențiat împrejurări nereale sau ar fi pătruns în mod abuziv într-un imobil unde urma să fie reintegrat creditorul.
Pe de altă parte, nu a rezultat că executorul judecătoresc susmenționat ar fi sigilat în mod incorect bunuri aparținând locatarilor imobilului respectiv, astfel încât faptele reclamate de petent nu există în materialitatea lor.
C. a mai constatat că aspectele relatate de petent în denunțul formulat au mai făcut obiectul verificării în dosarele nr.231/P/2012 și 446/P/2013 ale Parchetului de pe lângă C. de A. C., finalizate cu soluții de neurmărire penală.
Împotriva sentinței penale nr. 266 din 10 septembrie 2014 pronunțată de C. de A. C. a formulat cerere de revizuire petentul P. V. solicitând desființarea hotărârii, invocând prevederile art. 453 lit. f Cod procedură penală, respectiv că s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce aceasta a rămas definitivă. Se învederează că prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. 5 cod pr.penală constatându-se că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii fără participarea petentului, a procurorului și a instituțiilor este neconstituțională.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de critica formulată dar și din oficiu, se va respinge cererea de revizuire promovată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Rezultă din analiza dosarului parchetului nr. 266/219/P/2014 în care s-a pronunțat ordonanța nr. 266 din 12 iunie 2014 de P. de pe lângă C. de A. C. că aceleași aspecte „criticate de petent în denunțul său din 4 aprilie 2014, au format obiectul dosarelor penale nr. 231/P/2012 și nr. 446/P/2013 ale aceluiași parchet, fiind analizate anterior și în care s-a dispus, asemănător, soluții de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc B. T., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals, denunțare calomnioasă și evaziune fiscală.
S-a invocat de petent cazul de revizuire prev. de art. 453 alin.1 lit. f noul cod de procedură penală respectiv că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală, ce a fost declarată neconstituțională după ce a devenit definitivă, în situația în care consecința încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În motivarea deciziei Curții Constituționale s-a arătat că în sarcina persoanelor vătămate s-au instituit diverse garanții referitoare la modul de ascultare, la dreptul de a propune administrarea de probe, de a pune concluzii în consecință, la dreptul la un proces echitabil cu referire la contradictorialitate și oralitate. Ori, în cauză, la 10 septembrie 2014, data pronunțării sentinței penale nr. 266 a Curții de A. C. atacată cu cererea de revizuire în dosarul nr._ , părțile interesate nu au fost informate cu privire la desfășurarea dezbaterilor în absența contradictorialității și oralității, din practică rezultând că nu au fost citate în cauză.
Trebuie arătat în sensul dispozițiilor art. 452 noul cod de procedură penală că hotărârile supuse revizuirii sunt hotărârile pronunțate de o instanță penală, rămase definitive indiferent că se vizează latura penală sau latura civilă a cauzei. Se antamează exclusiv hotărârile judecătorești definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei deoarece finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare iar funcția procesuală a instituției se concentrează în înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.
S-a statuat prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a cod pr.penală din 1968 în procedura plângerii împotriva soluțiilor procurorului, de neurmărire sau netrimitere în judecată, având drept corespondent ipotezele de art. 341 alin. 6 și 7 și pct. 2 lit. a și b noul cod de procedură penală, este inadmisibilă.
În condițiile recursului în interesul legii menționat dar și a pronunțării anterioare în alte dosare penale respectiv nr. 231/P/2012 și nr. 446/P/2013 cu același obiect și părți, cu soluții asemănătoare, respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc B. T. întrucât în cauză nu s-au confirmat săvârșirea faptelor, se va respinge cererea de revizuire în baza art. 459(7) cod pr.penală.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire formulată de petentul P. V. împotriva sentinței penale nr. 266 din 10 septembrie 2014, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
Obligă revizuientul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 noiembrie 2015.
Președinte,
C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud.C.I.
IB
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 206/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
