Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 517/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIAPENALĂ Nr. 517
Ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
R. E. C. - judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul parchetului de pe lângă C. de Apel C.
¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de apelantul - inculpat M. Stelica si P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 127/2014 a Judecătoriei S., având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns a răspuns apelantul inculpat M. S. asistat de avocat C. S., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată cauza în stare de judecată și declara deschise dezbaterile judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii de amânare a executării pedepsei, având în vedere aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta a mai fost sancționat administrativ, că a fost pusă în mișcare acțiunea penală într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoriei S.. Apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei este neoportună, solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere în condițiile art.91 Cod penal.
Avocat C. S., solicită respingerea apelului formulat de parchet, precizând că mai există un dosar pe rolul parchetului, care s-a înregistrat la aceeași dată, iar în urmă cu o săptămână, părțile s-au împăcat. Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „ la momentul recoltării”, nemaifiind prevăzută de legea penală, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art.1 alin.5. Solicită aplicarea art. 421 alin.2 lit.a rap.la art. 396 alin.5 și art.16 lit.b Cp.p., respectiv achitarea inculpatului, arătând că în una din cele două probe de sânge care i-au fost recoltate, a indicat o alcoolemie, sub limita legală de peste 0,80 gr./l alcool pur, astfel că în cauză poate fi aplicabil principiul „ in dubio pro reo”. In raport de circumstanțele personale ale inculpatului, neavând antecedente penale și fiind la prima abatere de acest gen. In subsidiar, solicită menținerea sentinței pronunțată de J. S., apreciind că este legală și arătând că în cazul în care inculpatul nu avea o atitudine sinceră, se putea dispune efectuarea unei expertize.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub toate aspectele, au fost prelevate 2 probe biologice, proba etilotest – practica judiciară privind conducerea sub influența băuturilor alcoolice - dacă s-a efectuat acest etilotest- nu se poate susține că la momentul prelevării se reflecta o îmbibație mai mare și nu mai scăzută; instanța poate stabili că la momentul depistării, inculpatul avea o îmbibație peste limita legală.
Avocat C. S., în replică, arată că raționamentul expus ar fi fost menționat în mod concret în încadrarea juridică a faptei, nu exista mențiunea că inculpatul ar fi fost oprit în trafic, stricto sensu- referitor la faptul că inculpatul a condus având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Reprezentantul Parchetului, în replică, arată că raționamentul expus pornește de la argumentul deciziei Curții Constituționale doar sub anumite aspecte, care trebuie interpretate în lumina acestor condiții.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 127/2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, 4, 10 Cod procedură penală, raportat la art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului M. S., pentru săvârșirea la data de 26.05.2014 a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.
În baza art. 83 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpatul M. S. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului M. S. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 763/P/2014 din 26.09.2014, inculpatul M. S., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev și ped. de art. 336 alin 1 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 30.09.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă J. S. și inculpatul M. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art.336 alin.1 C.p.
Astfel, s-a reținut că, în data de 26.05.2014, în jurul orelor 20:00 inculpatul M. S., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe raza Orașului S.. In timp ce inculpatul se deplasa pe . din orașul S.,a fost oprit de către un echipaj al poliției rutiere ce efectua supravegherea traficului rutier.
Întrucât la momentul opririi în trafic, inculpatul emana halenă alcoolică, acesta a fost testat în prezenta martorilor G. O. Nicușor și L. I. C., cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Conform dispozițiilor art. 88 alin 6 din OUG nr. 195/2002 R inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Motru, unde i s-au recoltat doua probe biologice de sânge la interval de o oră, probele biologice fiind recoltate cu trusa standard având sigiliu_.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 269/270 din 29.05.2014 inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,85 g alcool la 0/00 ml sânge la prima proba.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin.1 C.p., și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amendă. S-a înaintat dosarul nr. 763/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. S..
Până la începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa.
În fapt, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că la data de 26.05.2014 inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie de 0,85 g/l alcool în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, proces verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 269/270/29.05.2014 emis de SML M., declarații inculpat și declarații martori.
În drept, fapta inculpatului M. S. de a conduce în data de 26.05.2014 un autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie de 0,85 g/l alcool în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și sancționată de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii, instanța a reținut că acesta constă în acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice la data de 26.05.2014, având în sânge o alcoolemie de 0,85 g/l depășind astfel limita stabilită în textul legal, de 0,80 g/l.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului, fapta inculpatului fiind infracțiune chiar daca acțiunea sa nu a produs nicio consecință materială. Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumurile publice.
Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în temeiul art. 396 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea acestuia, în funcție de circumstanțele personale și reale ce pledează în favoarea sa.
La individualizarea judiciară a pedepselor avute în vedere criteriile enumerate de art. 74 din Codul penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a mai fost condamnat anterior.
Individualizarea pedepsei presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.74 Cod penal, la care s-a făcut referire anterior.
În speță, fapta săvârșită nu poate fi caracterizată ca fiind de o periculozitate deosebită, concluzie ce se desprinde din împrejurările reale ale cauzei - inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, la o oră când traficul era redus, pe o distanță scurtă, acțiunea sa nu a produs urmări grave, respectiv nu a avut loc niciun accident de circulație, soldat cu victime sau avarierea altor vehicule aflate în circulație, iar inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptelor în faza urmăririi penale și a judecății.
Reținând și incidența art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (potrivit căruia când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime), instanța urmează a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, reflectă pe deplin criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei în condițiile art. 74 Cod penal și asigură în mod eficient și realizarea scopului său punitiv, dar și educativ - preventiv.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, iar gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat este dat printre altele și de valoarea alcoolemiei pe care o avea acesta în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice. Consumul de alcool reprezintă una din cauzele frecvente de perturbare a capacității de conducere, deși există tendința de a subestima rolul său. De cele mai multe ori, conducătorii auto aflați sub influența băuturilor alcoolice comit grave încălcări ale normelor de circulație, cum ar fi viteza excesivă, angajarea în depășiri neregulamentare, viraje executate în mod periculos.
Nu a fost trecut cu vederea faptul că, în speță, din depoziția martorului M. I. a reieșit că inculpatul aflat la volan s-a intersectat pe drumul public cu martorul, a virat mașina brusc stânga, cu intenția de a intra în impact cu martorul care a efectuat o manevră pentru a evita coliziunea. Din acest motiv, instanța apreciază că aplicarea pedepsei amenzii ori renunțarea la aplicarea pedepsei nu ar fi oportune, având în vedere că inculpatul, fiind sub influența alcoolului, a ales să urce la volan, punând în pericol viața sa cât și a participanților la trafic.
Pe de altă parte, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, așa cum a solicitat parchetul, nu se impune pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a reieșit că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță relativ scurtă, iar din buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării rezultă că acesta avea vorbire clară, comportare ordonată, orientare în timp și spațiu, atenție concentrată și judecată coerentă; de asemenea, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând și recunoscând în mod constant săvârșirea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, a avut o conduită bună în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Aceste împrejurări creează convingerea instanței asupra faptului că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise, fiind o persoană ajunsă la vârsta deplinei maturități, având capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, așa încât va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 83 alin. 1 lit. a – d Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, instituție similară suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 și urm. Cod penal anterior, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este amenda sau închisoarea mai mică de 7 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu s-a sustras de la urmărire penală, nu a încercat zădărnicea aflării adevărului, având din contră o atitudine sinceră și cooperantă, iar în raport de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, există convingerea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
Totodată, instanța a apreciat că prin fixarea termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 Cod penal (cu posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei în cazul reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de obligații în sarcina inculpatului, se satisface, în cazul concret imperativul justei individualizări a executării pedepsei.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpatul M. S. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; în baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului M. S. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel parchetul de pe lângă J. S. și inculpatul M. S..
În motivarea apelului formulat de parchet, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală prin faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite, de 1 an închisoare, în temeiul dispozițiilor art.83 C.p., având în vedere că la momentul prelevării de probe biologice, inculpatul avea o îmbibație de 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art.336 al.1 C.p. și, de asemenea, instanța a ignorat depoziția martorului M. I., acesta arătând că el este cel care a sesizat organele de poliție întrucât inculpatul în timp ce conducea autovehiculul a încercat să îl lovească. De asemenea, inculpatul la data săvârșirii infracțiunii nu era la primul conflict cu legea penală.
Inculpatul M. S. arată că motivul de apel îl reprezintă pedeapsa aplicată de instanța de fond, foarte mare în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, fiind fără antecedente penale și având o atitudine sinceră.
Astfel, raportat la circumstanța săvârșirii infracțiunii, la atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege solicită aplicarea art.80 N.C.p.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel formulate de către ambii apelanți cu interese contrare, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța de control judiciar, reține netemeinicia ambelor căi de atac pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal din 26.05.2014 s-au arătat împrejurările în care în aceeași dată, în jurul orei 20,50, organele de poliție au oprit în trafic pe inculpatul M. S. ce conducea un autoturism pe drumurile publice din orașul S., acesta a menționat că nu deține actele de identitate și nici permisul de conducere și recunoscând că a consumat conținutul a 4 beri de 0,5 l, în jurul orei 13,00 în aceeași.
A fost testat cu aparatul etilootest, a rezultat o alcoolemie de de 0,46 mg%.l în aerul expirat ceea ce a determinat conducerea sa la Spitalul mun. Motru, unde i s-au recoltat probe biologice, al căror rezultat a fost exprimat prin buletinul de analiză toxicologică nr.269 -270 din 29.05.2014: la prima recoltare de la ora 21,35 inculpatul înregistra o alcoolemie de 0,85 gr%0 l, iar la ora 22,35 a înregistrat o alcoolemie de 0,70 gr alcool%0.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 C.p., menționând că optează pentru procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției prev. de art.375 C.p.p., urmare a recunoașterii tuturor faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prin noul Cod penal, legiuitorul a incriminat fapta de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, în varianta simplă, în art.336 alin.(1), potrivit căruia: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”Art.336 alin.(1) din Codul penal nu a preluat identic textul art. 87 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.
Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice. Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, Codul de procedură penală stabilește în art.190 alin. (8) că: „În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.”
Din expunerea de motive a noului Cod penal, rezulta ca prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilității unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare. Soluția legislativă prevăzută de art. 87 alin.(1) din ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibației de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului și necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.
Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.3 din 12 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 28 mai 2014, a stabilit că, în aplicarea art.336 alin.(1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevantă penală este cel dat de prima prelevare, reținând ca in noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul”.
C. Constitutionala, prin decizia nr.732/2014 a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art.1 alin.(5) referitor la principiul respectării legilor și ale art.20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
Nu pot fi reținute motivele de apel formulate de inculpat privind dezincriminarea infracțiunii prev.de art.336 C.p., ca urmare a pronunțării a deciziei Curții Constituționale nr.732/2014, întrucât prin această decizie nu s-a declarat neconstituționalitatea întregii reglementări cuprinse în art.336 C.p., ci numai a acelei părți ce prevede data considerării infracțiunii ca înregistrând momentul consumativ.
Urmare a declarării neconstituționalității sintagmei” la momentul prelevării mostrelor biologice”, moment care în doctrina penală era apreciat ca exprimând momentul consumării acestei infracțiuni de pericol, rezultă că în prezent data săvârșirii infracțiunii prev.de art.336 C.p., este cea a depistării în trafic a conducătorului auto, respectiv opririi în trafic a conducătorului auto, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80grl alcool pur în sânge.
De aceea, și C. Constituțională a menționat că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică si, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.
Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art.336 alin.(1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective si urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei si nu trebuie dovedită.
Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia.
Inculpatul a recunoscut în toate fazele procesului penal consum conținutului a 4 sticle de bere de o,5 l, declarație de recunoaștere care se coroborează cu rezultatul testării alcooltest din data de 26 mai 2014, când a înregistrat o alcoolemie în aerul expirat de 0,46 mg/l în aerul expirat și cu buletinul de analiză toxicologică în care s-a menționat că la data primei prelevării d mostre biologice inculpatul a înregistrat o alcoolemie de 0,85 gr%0, alcool pur în sânge. Un rezultat descendet al alcoolemiei la ora 22,35, respectiv 0,70 gr%0 alcool pur în sânge, atestă faza biologică în care se afla inculpatul, din punct de vedere al ingerării alcoolului la momentul opririi în trafic de către organele de poliție, respectiv ora 20,50 din data de 26 mai 2014, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliție și însușit prin semnătură de către inculpat.
Punctul de vedere științific exprimat de Institutul Național de Medicina Legala București, in cadrul deciziei nr. 3/2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este următorul: alcoolul ingerat de către o persoana intră într-un proces dinamic în organism, numit metabolism. Concentrația alcoolului în diversele componente ale organismului va fi diferită de la un moment la altul, până la eliminarea totală din organism. În metabolismul alcoolului intervin mecanisme complexe, guvernate de zeci de factori individuali, generali și particulari. Astfel, fiecare persoană reacționează în mod propriu, atât în ceea ce privește modalitatea de metabolizare, cât, mai ales, în ceea ce privește manifestările clinice traduse prin comportament.
Deși mecanismele fiziopatologice sunt bine cunoscute, nu s-a găsit până în prezent niciun model acceptabil în baza căruia să se poată reconstitui cu fidelitate traseul alcoolului în dinamica proceselor de absorbție și eliminare din organism. În acest sens, s-au elaborat multiple modele ale evoluției concentrației alcoolului în organism, cel mai apropiat de realitate fiind cel imaginat de Widmark. S-a arătat că singura modalitate științifică de stabilire a gradului unei intoxicații etilice este cea prin analiza sângelui din proba prelevată, iar valoarea probatorie a expertizei privind estimarea retroactivă a alcoolemiei a fost mult exagerată, interpretarea retroactivă a alcoolului nefiind o expertiză uzuală în țările europene și fiind admisă foarte rar.
Deoarece este imposibil de cuantificat toți factorii ce contribuie în metabolism, se aplică modele de calcul și de exprimare grafică simplificate, estimative sau rezultate din medii statistice.
Argumentul principal este dat de caracterul speculativ al acestui tip de expertiză. Pentru a reconstitui metabolismul unei anumite cantități de băutură, aceasta trebuie cunoscută în mod obiectiv, precum și toate circumstanțele consumului de alcool respectiv. Dar, în toate aceste cazuri, informațiile sunt furnizate de către inculpat. La o anumită alcoolemie, stabilită indubitabil prin analiza de laborator, se poate ajunge printr-o infinitate de variante de consum. În mod implicit, într-un moment anterior, vor exista o infinitate de posibile concentrații. Așadar, prin acest tip de expertiză se concluzionează că dacă persoana ar fi consumat băuturile alcoolice declarate, ar fi putut avea o anumită alcoolemie în momentul incriminat. Alcoolemia recalculată nu reflectă valoarea reală, ci doar una teoretic posibilă, rezultată numai din acel consum declarat.
Conform art. 33 din Ordinul nr. 33/C/ 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative.
Veridicitatea declarației de consum nu poate fi verificată științific, neexistând criterii certe în acest sens. Datele din declarațiile de consum sunt subiective și pot fi mai mult sau mai puțin reale, indiferent de buna-credință a făptuitorului, mai ales datorită faptului că sunt precizate după o lungă perioadă de timp (luni sau chiar ani), în majoritatea cazurilor declarațiile fiind incomplete, improbabile, nereale sau uneori de-a dreptul aberante.
Întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 Cp, in persoana inculpatului, rezulta din interpretarea probelor administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv declarația de recunoaștere formulata de inculpat, si de însușire a probelor administrate in cursul urmăririi penale, prin prisma datelor medicale si naturii intoxicatiei cu alcool etilic:
Intoxicația cu alcool etilic este una din cele mai frecvente intoxicatii acute, avind numeroase implicatii in medicina legala ca urmare a actelor agresive, antisociale, accidentelor si mortilor violente ce survin in cursul intoxicatiei.
Continutul in alcool al diferitelor bauturi alcoolice naturale sau artificiale este variabil dela 3-5 grd. berea, pina la 35-55grd. bauturile artificiale tari. Intoxicatia se face pe cale digestiva cel mai adesea in mod voluntar.
Dupa ingestie, alcoolul este absorbit mai ales la nivelul mucoasei duodenului. Viteza de difuziune depinde de concentratia bauturii, rapiditatea ingerarii, precum si absenta sau prezenta alimentelor in stomac. Concentratia alcoolului in grame la litru de singe poarta numele de alcoolemie si ea va atinge cifrele maxime intre 30 - 120" de la introducerea in organism (in functie de doza ingerata), apoi incepe sa scada. Eliminarea alcoolului este constanta in primele 6-7 ore, avind o rata medie de eliminare de 0,15 g‰ alcool/ora. Rata de eliminare are variatii individuale in functie de toleranta la alcool.
Reprezentarea grafica a absorbtiei alcoolului se regaseste in curba Widmark. Faza de absorbtie, corespunde portiunii ascendente a curbei. Cind intre procesul de absorbtie si cel de eliminare exista echilibru, aceasta ar corespunde nivelului maxim. Dupa aceea urmeaza portiunea descendenta a curbei, reprezentind faza de eliminare
Valorile obținute prin efectuarea calculului retroactiv sunt teoretice si de aceea au caracter de relativitate. Aceste valori au caracter strict teoretic și aproximativ, datorită faptului că reprezintă doar rezultatul unui calcul teoretic, bazat pe coroborarea unor date obiective, constatate științific - respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, cu datele din declarațiile de consum, care sunt subiective și care pot fi mai mult sau mai puțin reale, indiferent de bunăcredința făptuitorului. Datorită intervenției unor serii de factori neobiectivabili (necontrolabili), rezultatele obținute au doar un caracter teoretic, de cele mai multe ori fiind necesare elaborarea unor ipoteze de lucru și oferirea mai multor variante, generate, în majoritatea cazurilor de declarațiile incomplete, improbabile, nereale ale persoanelor cercetate. La caracterul teoretic al rezultatelor se adauga si variabilitatea unor parametrii cum ar fi periada de absorbtie, care este imposibil de reconstituit cu exactitate.
Motivele de apel formulate de inculpat privind aplicarea unui regim sancționator mai indulgent nu pot fi privite întrucât prima instanță a dispus în favoarea acestuia amânarea aplicării pedepsei, conform art.83 C.p., măsură de individualizare judiciară a pedepsei, proporțională cu datele ce caracterizează persoana inculpatului și fapta comisă, conform art.74 C.p.: stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei, se face în raport de gravitatea de infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c ) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e )natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f ) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Aplicând criteriile enunțate mai sus la situația din speță, instanța constată că gradul de pericol social al infracțiunii rezultă din modalitatea și circumstanțele în care a fost comise, respectiv pe timpul nopții, fara ca inculpatul sa posede actele de identitate, si atrăgând atenția asupra sa altor persoane care au solicitat intervenția organelor de politie. Aplicând criteriile de stabilire a gravității faptei și periculozității infractorului, cei doi piloni esențiali în procesul de stabilire a pedepsei, rezultă proporționalitatea mijlocului de individualizare judiciară a pedepsei stabilit de prima instanță, conform art.83 C.p., respectiv amânarea aplicării pedepsei, astfel încât, ambele căi de atac formulate atât de Ministerul Public cât și de inculpat, se vor respinge.
Conducerea autoturismului a avut loc pe timpul serii, pe străzile orașului S., organele de poliție fiind sesizate de o altă persoană că inculpatul circulă cu un autoturism în stare de ebrietate, avea luneta spartă a autoturismului, inculpatul nu deținea documentele de identitate asupra sa,, iar ulterior depistării sale de către organele de poliție, în timp ce era condus la sediul acestora, atât el cât și organele de poliție au fost atacați cu pietre de către alte două persoane, pe fondul unui conflict între acestea și inculpat, fiind întocmit raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare ( filele 49-50 dosar u.p.). Trebuie menționate gradul diminuat al alcoolemiei înregistrat de inculpat in momentul recoltării probelor biologice si al conducerii pe drumurile publice, dar si atitudinea procesuala sincera si cooperanta a inculpatului, aspecte cu rol contributiv la individualizarea pedepsei stabilite .
Nu se pot aplica dispozițiile art.18/1 din V.c.p., ca lege penală mai favorabilă, întrucât inculpatul a comis infracțiunea prev.de art.336 c.p., la data de 26 mai 2014, deci, după . noului cod penal.
În această situație, se aplică principiul activității legii penale, prev.de art.3 C.p., conform căruia legea penală, se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Numai în situația în care de la data săvârșirii infracțiunii până la momentul judecării definitive a cauzei penale interveneau mai multe legi penale succesive, se aplica dispoziția art.5 C.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile ca excepție de la principiul activității legii penale reglementat de art.3 C.p.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost arestat preventiv într-o cauză penală a Tribunalului M., în baza mandatului de arestare preventivă nr.79/2012, însă nu există date înscrise în acest cazier privind o eventuală hotărâre de condamnare rămasă definitivă. Are o amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 C.p., anterior, care însă nu reprezintă antecedent penal ci este o sancțiune cu caracter administrativ aplicată acestui inculpat, conform art.74/1 C.p., anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin s.p.nr.295/2010 a Tribunalului M., rămasă definitivă prin decizia 183/2012, a Curții de Apel C.
Motivul de apel invocat de Ministerul public privind existența împotriva inculpatului a unei alte cauze penale, obiect al dosarului penal nr.759/P/2014 al parchetului de pe lângă judecătoria S. nu este întemeiat întrucât, pe de o parte, existența unei acțiuni penale puse în mișcare nu înfrânge principiul fundamental al prezumției de nevinovăție prev.de art.74 C.p.p., iar pe de altă parte, în această cauză, astfel cum rezultă din sistemul ECRIS al instanțelor de judecată, s-a dispus încetarea procesului penal prin împăcarea părților. Astfel, prin sentința penală 40/2015 a Judecătoriei S., pronunțata in dosar_ s-a dispus, in baza art. 396 al.6 c.p.p. raportat la art. 16 lit.g c.p.p, încetarea procesului penal împotriva inculpatului M. S., pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie prev. de art. 199 C.p. rap. la art.193 al. 1 C.p. împotriva persoanei vătămate M. C. și infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 al. 1 C.p., împotriva persoanei vătămate M. I., ca urmare a retragerii plângerilor prealabile.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge apelurile formulate de apelantul-inculpat M. Stelica si P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 127din 2.12.2014 a Judecătoriei S., ca nefondate.
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp se va obliga apelantul inculpat, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare aferente soluționării apelului formulat de P. de pe lângă J. S., rămâne in sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pana la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelurile formulate de apelantul-inculpat M. Stelica, născut la data de 21.04.1985, CNP -_, fiul lui F. și Cuța, domiciliat în orașul S., . nr. 11, jud. M. si P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 127din 2.12.2014 a Judecătoriei S., ca nefondate.
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare aferente soluționării apelului formulat de P. de pe lângă J. S., rămâne in sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pana la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Președinte, Judecător,
M. E. M. R. E. C.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:V.Ș.N.
SG/05.05.2015/5ex.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 368/2015. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 538/2015.... → |
|---|
