Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 387/2015

Dosar nr._ - O.U.G.195/2002 –

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 387

Ședința publică de la 20 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. E. P. - judecător

: T. M. - judecător

Grefier: E. L.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul R. M., împotriva sentinței penale nr.2212 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat R. M. asistat de avocat R. M. și martorul C. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, a fost audiat sub prestare de jurământ martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Avocat R. M. depune la dosar înscrisuri, respectiv copie rechizitoriu nr 313/P/2013 al Parchetului Curții de A. C..

Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

Avocat R. M. având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând cauza, să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul achitării, în baza art 396 alin.5 C.p.p. rap.la art.16 lit.b C.p.p., fapta nefiind prevăzută de legea penală, lipsind tipicitatea obiectivă, fiind în prezența unei contravenții.

Arată av. M. că a fost efectuat un calcul retroactiv al alcoolemiei, dar a fost înlăturată de instanța de fond, întrucât rezultatul expertizei nu s-ar corobora cu probele de la dosar, deși și la fond exista declarația inculpatului.

Depoziția martorului audiat la acest termen, întărește declarațiile inculpatului privind cantitatea de alcool consumată;

Susține av- M. că așa cum se arată în copia rechizitoriului pe care a depus-o la acest termen, concentrația alcoolului din sânge este egală dublul celei din aerul expirat, această fomulă de calcul conducând la același rezultat ca și cel din concluziile raportului de expertiză, întrucât rezultatul expertizei de 0.75 g/l este aproape dublu față de concentrația din aerul expirat.

Consideră că rămâne aspectul declarației ințiale a inculpatului, sar aceasta se datorează faptului că inculpatului i-a fost rușine, fiind o persoană cunoscută în comunitate, acesta nefiind un consumator de alcool și a avut emoții în momentul în care a făcut declarații, dar a revenit asupra acestei atitudini în fața instanței de fond.

La momentul săvârșirii faptei concentrația de alcool era sub cuantumul prevăzut de lege, deci nu se afla în prezența unei infracțiuni.

În subsidiar, față de starea emoțională a inculpatului, care avea un copil bolnav, a circulat noaptea, pe o distanță scurtă, astfel că, legea mai favorabilă este noul cod penal și se poate dispune aplicarea unei pedepse cu amenda și nu cu închisoarea, atingerea valorilor ocrotite de lege fiind minimă.

Tot în subsidiar, solicită av. R. M., pentru apelantul inculpat, în raport de dispozițiile noului Cod penal, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, față de împrejurările săvârșirii faptei și pericolul minim al faptei săvârșite.

De asemenea, solicita să se aibă în vedere conduita inculpatului, care s-a prezentat la poliție, a acceptat să îi fie recoltate probe biologice, iar mama sa era diagnosticată de câteva zile cu o boală gravă, cancer.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.

Deși s-a invocat ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, este în vigoare și un Ordin din 2010, în care se menționează expres că nu se poate efectua un calcul retroactiv al alcoolemiei dacă prima recoltare a probelor de sânge a avut loc la mai puțin de 30 de minute de la testarea cu aparatul etilotest, în cauză prima probă fiind luată la 24 minute de la oprirea în trafic.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat de Judecătoria Tg.J. pentru cămătărie și șantaj, iar judecătorul fondului a avut în vedere nesinceritatea inculpatului care a revenit asupra declarațiilor după aproximativ 6 luni.

Avocat R. M. în replică, arată că individualizarea pedepsei trebuie să aibă în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale, iar prima recoltare a probelor biologice a avut loc după mai mult de 30 minute de la oprirea în trafic, inculpatul fiind oprit la ora 22:30 și testat la ora 23:05, esențială fiind alcoolemia de la momentul opririi în trafic, sens în care sunt și concluziile rechizitoriului depus.

Reprezentantul Ministerului Public arată că rechizitoriile din alte cauze nu constituie jurisprudență, iar la un simplu calcul matematic alcoolemia de 0,45 gr/l dublată rezultă 0,90 gr/l, adică peste limita prevăzută de lege.

Avocat R. M. în replică, arată că singurul rezultat științific este cel stabilit prin expertiză.

Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, era tulburat la acea dată, având un copil bolnav și mama bolnavă de cancer, având și un dosar penal și este de acord cu concluziile apărătorului.

Dezbaterile fiind închise.

CU R T E A

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2212 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002 R, cu aplicarea art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul R. M., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 V. Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 V. Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 V.Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 1 V. Cod penal cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b V. Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 V. Cod penal cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr.6746/P/2013 din 30.01.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

S-a reținut în fapt, că la data de 17.11.2013, în jurul orelor 22:40, cu prilejul efectuării controlului circulației rutiere pe . Tg-J., organele de poliție au oprit pentru control, autoturismul marca Saab cu nr._ care circula în direcția centru, condus de inculpatul R. M..

Întrucât acesta emana miros de alcool, agenții de circulație i-au solicitat în mod expres să fie testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,45 mg/l vapori de alcool pur în aerul expirat, la ora 22:41, motiv pentru care, inculpatului i s-a solicitat să se deplaseze la spital, pentru recoltarea a două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1301/2118 și 1302/2119 din data de 18.11.2013 întocmit de S.M.L. Gorj, rezultă că la ora 23:05 și respectiv 00:05 inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,10 g %o și respectiv 0,95 g %o.

Prin rezoluția din 06.12.2013 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul R. M. pentru săvârșirea infr. prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.

Fiind audiat cu privire la fapta comisă, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în seara zilei de 16.11.2013, în intervalul orar 20:00 - 00:00, a consumat aproximativ 300 ml vin cu apă minerală și tot în aceeași dată, la ora 22:00, a servit ultima oară masa, iar la data de 17.11.2013, nu a mâncat și nu a consumat băuturi alcoolice, având probleme de rezolvat.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că în declarația dată după începerea urmăririi penale, acesta a încercat să își motiveze fapta prin aceea că urma un tratament cu antibiotic injectabil (penicilină) și a constatat că a rămas fără ace de seringă, în condițiile în care anterior consumase alcool.

In circumstanțiere, inculpatul a înțeles să depună la dosarul cauzei mai multe caracterizări, făcute de diferite persoane fizice, care afirmă despre acesta că este o persoană extrem de liniștită, în condițiile în care prin rechizitoriul nr. 6847/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru comiterea infracțiunilor de cămătărie și șantaj, fiind ulterior condamnat de către Judecătoria Tg-J. la o pedeapsă privativă de libertate.

Prin încheierea de camera preliminară din data de 04.04.2014, s-a constatat, în temeiul art. 346 alin. 2 C.p.p. legalitatea rechizitoriului nr. 6746/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza privind inculpatul R. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de aret. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 R.

În ședința publică din 03.06.2014, inculpatul a declarat că știe actul de sesizare a instanței, precizând că în seara zilei de 17.11.2013, în jurul orelor 22.20/22.30, a consumat circa 250 ml whisky, la locuință, fără să se alimenteze în acea seară, iar apoi, întrucât fiul său urma un tratament injectabil, iar persoana care–l efectua a constatat că nu mai are seringi pentru dimineața următoare, a plecat în oraș, cu autoturismul pentru a le procura.

A adăugat că pe . oprit de lucrătorii de poliție, testat cu etilotesul, rezultând 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar apoi i s-au recoltat două probe de sânge, la interval legal de o oară, rezultând valori ale alcoolemiei de 1,10 gr ⁰/00, la orele 23.05, respectiv 0,95 gr %0, la orele 00.05. Inculpatul a mai precizat că înțelege să conteste aceste valori, întrucât în momentul când a declarat tipul de alcool consumat și ora, nu a fost sincer, menționând că ar fi consumat în ziua precedentă vin, pe când în realitate, în seara de 17.11.2013, a consumat cantitatea de 250 ml whisky.

A solicitat, în consecință, efectuarea unei expertize privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, cerere încuviințată de instanță, din concluziile raportului A._ întocmit de INML „M. Minovici”, reieșind că la data de 17.11.2013, ora 22.41, inculpatul R. M., ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în creștere de circa 0,75 gr%0.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, respectiv prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării, declarația martorului P. I. C., raportul de expertiză A._ întocmit de INML „M. Minovici”, declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu, constatând că fapta inculpatului R. M., care în data de 17.11.2014, în jurul orelor 22.40, a condus pe drumul public un vehicul având o concentrație de alcool în sânge peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Expertiza de interpretare retroactivă a alcoolemiei efectuată în cursul cercetării judecătorești, a fost înlăturată din probatoriul administrat în cauză în ceea ce privește valoarea alcoolemiei, întrucât, concluziile raportului de expertiză nu au servit la adevărului deoarece nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Astfel, a fost avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și buletinul de examinare clinică, de unde rezultă că în momentul opririi în trafic pentru verificare inculpatul emana miros de alcool.

Totodată, în urma testării cu aparatul etilotest inculpatul R. M. prezenta un rezultat de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat. Apoi, ca urmare a recoltării probelor biologice, din buletinul de analiză logică-alcoolemie din 18.11.2013 al S.M.L. Gorj, rezultă că alcoolemia a fost de 1,10 g %o alcool pur în sânge la prima probă de la ora 23.05 și de 0,95g %o la de-a doua probă recoltată la ora 00:05.

În al doilea rând, alcoolemia este cantitatea de alcool în sânge exprimată în litru. Nivelul său este condiționat de cantitatea și concentrația băuturii ingerate, durata ingerării, plenitudinea stomacului și capacitatea ficatului de oxidare.

Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1512 din 12.12.2013 stabilirea alcoolemiei se face numai prin prelevarea probelor de sânge și efectuarea cumulului clinic al acestora.

Valorile obținute prin efectuarea calcului retroactiv sunt teoretice ( aspect ce rezultă chiar din cuprinsul raportului de expertiză), nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medical și de aceea au caracter de relativitate întrucât reprezintă doar rezultatul unui calcul teoretic, bazat pe coroborarea unor date obiective, constatate științific, respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, cu datele din declarațiile de consum, care sunt subiective și care pot fi mai mult sau mai puțin reale, indiferent de buna credință a inculpatului. Medicul legist nu poate determina o valoare certă a alcoolemiei pe acestui calcul, așa cum se întâmplă în cazul analizei probei biologice; alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiștilor bazate pe experiment.

Valoarea indubitabilă, de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.

De asemenea, s-a avut în vedere că expertiza realizată pe baza declarațiilor subiective date în cauză de inculpat, iar rezultatul expertizei se bazează pe datele prezentate de acesta și este condiționată de verosimilitatea și certitudinea probării lor. Este necesară așadar, să se observe dacă cele relatate în cuprinsul declarației ce a stat la baza expertizei ce stabilește o alcoolemie sub limita prevăzută de lege, exprimă o situație faptică reală. Din acest punct de vedere, este de observat că inculpatul a declarat inițial consumarea a circa 200 ml vin, iar ulterior, circa 250 ml whisky, într-un alt interval orar. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu este în ordinea firii ca o persoană să consume în doar 10 minute circa 250 ml de băutură alcoolică, cu o tărie considerabilă, mai ales că inculpatul, a menționat că nu este consumator frecvent de alcool. Aceste contradicții conduc la concluzia nesincerității celor menționate în declarația ce a stat la baza efectuării expertizei.

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei (apreciat prin prisma distanței parcurse cu vehiculul, categoriei de drum public, intervalului orar, nivelului alcoolemiei), atitudinea oscilantă a inculpatului, care, deși a fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr.3128/2013 a Judecătoriei Tg-J., nu are antecedente penale, în condițiile în care această hotărâre nu este definitivă.

Având în vedere disp. art.5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în lumina deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, instanța reține caracterul mai favorabil al vechii reglementări penale apreciat potrivit criteriului global, în raport de modalitatea de stabilire în concret a pedepsei și de executare a acesteia, în condițiile în care, se consideră neadecvată o pedeapsă cu amenda, ce este prevăzută de art. 336 alin.1 N.C.p.

În raport de toate criteriile expuse, s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege, este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și fiind întrunite condițiile de art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C.p., punându-i în vedere și dispozițiile art.83 și următoarele Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit."a" teza a II-a și lit. "b" C.p., pe durata prevăzută de art.71 C.p.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond, a dispus condamnarea inculpatului, soluția ce se impunea a fi adoptată fiind aceea de achitare, prev. de art.396 alin.5 C.p.p. rap.la art.16 lit.b C.p.p., fapta nefiind prevăzută de legea penală, lipsind tipicitatea obiectivă.

Mai mult decât atât, în cauză își găsește aplicabilitate principiul de drept procesual penal in dubio pro reo, conform căruia după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului, în accepțiunea dispozițiilor art.4 alin.2 C.p.p.

Solicită instanței să acorde relevanță acestui caz care împiedică exercitarea acțiunii penale, întrucât fapta constituie o contravenție.

În subsidiar, în ipoteza menținerii condamnării inculpatului, arată că acesta a consumat circa 250 ml whisky în seara zilei de 17.11.2013, cu ocazia celebrării unui eveniment în familie, iar apoi, întrucât fiul său urma un tratament injectabil, iar persoana care îl efectua a constatat că nu mai are seringi pentru dimineața următoare, a plecat în oraș cu autoturismul pentru a le procura.

Instanța de judecată, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, trebuie să țină seama la individualizarea pedepsei stabilite de anumite criterii menite să asigure o justă stabilire și aplicare a legii, precum și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului, precum și de actele în circumstanțiere aflate la dosarul cauzei, aspecte ce impun reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c C.p.

În situația în care se va aprecia că se impune menținerea condamnării, solicită să se dispună condamnarea la pedeapsa amenzii penale, aceasta reprezentând un avertisment suficient, fiind asigurată o efectivă reinserție socială, neexistând temeiuri care să justifice existența unui potențial pericol pentru climatul social firesc, ordinea publică ori insecuritate în societate.

De asemenea, întrucât judecătorul fondului a dispus înlăturarea expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, solicită administrarea probei cu martorii R. M., R. M. și C. C..

Instanța de apel a încuviințat audierea martorului C. C., acesta fiind audiat la ultimul termen de judecată.

Examinând apelul formulat, C. de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel constată că prima instanță a reținută o stare de fapt corectă, ce rezultă din probele administrate în cauză, respectiv faptul că la data de 17.11.2013, în jurul orelor 22:40, cu prilejul efectuării controlului circulației rutiere pe . Tg-J., organele de poliție au oprit pentru control, autoturismul marca Saab cu nr._ care circula în direcția centru, condus de inculpatul R. M..

De asemenea, în mod legal și temeinic prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. A._ întocmit de INML „M. Minovici”, din care a reieșit că la data de 17.11.2013, ora 22.41, inculpatul R. M., ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în creștere de circa 0,75 gr%0, întrucât aceste concluzii s-au întemeiat pe declarații ale inculpatului ce nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

C. constată în primul rând faptul că inculpatul apelant, așa cum a arătat și prima instanță, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, declarațiile sale privind cantitatea și tipul băuturilor alcoolice consumate, momentul consumului de alcool, cantitatea și felul mâncărurilor consumate, fiind contradictorii.

Astfel, deși în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a consumat aproximativ 300 ml de vin în seara zilei de 16.11.2013, cu o zi înainte de a fi oprit în trafic, în fața primei instanțe și în fața instanței de apel a declarat că a consumat aproximativ 250 ml de whisky în ziua în care a fost oprit în trafic, între orele 22:20-22:30, fără a mânca nimic în acea seară, ultima dată consumând mâncare în dimineața zilei de 17.11.2013.

C. constată că această schimbare a declarației inculpatului apelant nu are justificare atâta timp cât declarația din cursul urmăririi penale a fost făcut după aproximativ o lună de la efectuarea controlului în trafic, în prezența unui apărător ales și corespunde cu susținerile inculpatului consemnate de agentul de poliție în procesul verbal de constatare a infracțiunii, la momentul surprinderii în trafic.

În plus, instanța de apel constată că în declarația din data de 11.12.2013, din cursul urmăririi penale, apelantul inculpat a precizat în mod explicit faptul că nu solicită efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, iar la data de 29.01.2014, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, tot în prezența apărătorului ales, a menținut această poziție procesuală, arătârnd că nu are cereri de formulat și nu solicită administrarea de probe în apărare.

Audiat de instanța de apel, martorul C. C. C. a confirmat în parte susținerile inculpatului, în sensul că acesta a consumat aproximativ 200 ml de whisky în seara zilei de 17.11.2013, fără a mânca nimic în prezența martorului, confirmând și susținerile inculpatului privind motivul deplasării cu autoturismul, respectiv pentru a procura materiale sanitare necesare tratării fiului inculpatului.

Martorul C. C. C. nu confirmă însă în totalitate perioada în care inculpatul a consumat whisky, afirmând că inculpatul a consumat băuturi alcoolice între orele 21:30-22:00, în timp ce inculpatul a afirmat că a consumat băuturi alcoolice între orele 22:20-22:30.

Ori, acest aspect, al perioadei de timp în care a avut loc consumul băuturilor alcoolice, este esențial pentru o corectă recalculare a concentrației de alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice.

De asemenea, nici în privința momentului la care inculpatul a consumat alimente, ultima dată înaintea opririi în trafic, declarația martorului C. nu confirmă susținerile inculpatului apelant, întrucât inculpatul a arătat în fața instanței că a mâncat în dimineața zilei în care a fost controlat de agenții de poliție, în timp ce martorului i-a spus că nu a mâncat nimic în ziua respectiva.

Totodată, C. constată că martorul nu a fost prezent în preajma inculpatului în data de 17.11.2013, conform propriei declarații a martorului, fiind în prezența inculpatului doar după ora 21:00, astfel că declarația acestui martor nu poate oferi instanței date privind comportamentul inculpatului anterior sosirii acasă a inculpatului, anterior orei 21:00.

Cum ceilalți martori a căror audiere a fost propusă de inculpatul apelant în fața instanței de apel fac parte din familia inculpatului apelant și au fost acasă în timp ce inculpatul era plecat singur, conform declarației martorului C., audierea acestora nu este nici aceasta relevantă pentru a putea fi stabilit comportamentul inculpatului anterior sosirii acasă, în jurul orei 21:00.

Rezultă că declarația martorului C. nu este utilă pentru a se stabili dacă inculpatul apelant consumase alcool anterior orei 21:00 sau dacă inculpatul apelant consumase alimente în ziua de 17.11.2013, atâta timp cât martorul nu a fost în preajma inculpatului în data de 17.11.2013 anterior orei 21:00, fiind utilă eventual doar pentru a se stabili comportamentul inculpatului după ora 21:00.

În aceste condiții, date fiind contradicțiile din declarațiile inculpatului, C. constată că declarațiile acestuia nu dovedesc consumul sau lipsa consumului de alcool în ziua de 17.11.2013 și nici consumul sau lipsa consumului de alimente în aceiași zi, anterior orei 21:00.

Ori, în lipsa unor date certe privind felul și cantitatea băuturilor alcoolice și alimentelor consumate de inculpat, care a indicat în fața instanței alte date de consum decât cele pe care le-a menționat în cursul urmăririi penale, calculul retroactiv al alcoolemiei nu este concludent, expertiza medico legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei fiind lipsită de forță probantă, astfel că în mod legal și temeinic prima instanță a ținut seama de buletinul de analiza toxicologică care a indicat valori de alcoolemie peste limita prevăzută de lege, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, care are corespondent în dispozițiile art 336 alin 1 Cod penal.

În acest sens, art 33 alin 2 din Ordinul nr. 1.134/C din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, emis de Ministrul Justiției și Ministrul Sănătății, prevede în mod expres că, „calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative”, aspect precizat și la punctul 5 din raportul de expertiză medico-legală nr 642/i/2014, în care se arată că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală fiind numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.

În concluzie, în lipsa coroborării afirmațiilor inculpatului din cursul cercetării judecătorești cu alte mijloace de probă concludente, singura probă care poate fi avută în vedere de instanță este buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 18.11.2013 al S.M.L. Gorj, din care rezultă că alcoolemia a fost de 1,10 g %o alcool pur în sânge la prima probă de la ora 23.05 și de 0,95g %o la de-a doua probă recoltată la ora 00:05.

C. constată că nu este fondată nici susținerea apelantului inculpat, conform căreia prima prelevare a probelor biologice a avut loc după mai mult de 30 de minute de la oprirea în trafic a autovehiculului condus de inculpat.

Conform actelor întocmite de agenții de poliție care l-au oprit în trafic pentru control pe inculpat, (proces verbal de constatare a infracțiunii – fila 4 dosar urm penală), acesta a fost oprit la ora 21:40, iar inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 22:41 ( buletin alcooltest – fila 6 dosar urm penală), având o concentrație a alcoolului în aerul expirat de 0,45 mg/l, prima probă de sânge fiindu-i prelevată la ora 23:05 ( proces verbal de prelevare –fila 7 dosar urmărire penală), deci cu mai puțin de 30 minute de la oprirea inculpatului în trafic, fiind respectate astfel prevederile art 6 lit c) din Normele Metodologice din 10 aprilie 2006 privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății.

Nu este fondată nici apărarea apelantului inculpat privind faptul că rezultatul expertizei ar corespunde relației dintre alcoolemia în sânge și concentrația de vapori de alcool pur în aerul expirat.

Apelantul inculpat invocă faptul că alcoolemia în sânge depășește dublul alcoolemiei în aerul expirat, formula de calcul fiind AS (miimi)= 2,1 AR mg/l, concentrația de 0,80 g ‰ alcool pur în sânge fiind echivalentă cu o concentrație de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, depunând în acest sens copia unui rechizitoriu întocmit de P. de pe lângă C. de A. C., în care este menționat acest aspect.

Chiar acest argument invocat de inculpat, duce însă la concluzia că la momentul la care inculpatul a fost oprit în trafic de agenții de poliție, acesta avea o concentrație mai mare de 0,80 g ‰ alcool pur în sânge, întrucât aplicând formula de calcul invocată de inculpat, în raport de valoarea de 0,45 mg/l vapori de alcool pur în aerul expirat, la ora 22:41, acesta ar fi avut o concentrație mai mare de 0,90 g ‰ alcool pur în sânge, mai mare decât limita legală.

În consecință, valoarea teoretică a alcoolemiei menționată în raportul de expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, în mod legal și temeinic nu a fost avută în vedere de prima instanță, atâta timp cât rezultatul final a fost influențat de declarațiile inculpatului privind cantitatea de alcool și mâncare ingerate, data și ora ingerării acestora, declarații subiective ale inculpatului, făcute doar după trimiterea sa în judecată și care nu se coroborează în totalitate cu nici o altă probă administrată în cauză.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța de apel constată că prima instanță a reținut în mod legal și temeinic faptul că în data de 17.11.2014, în jurul orelor 22.40, apelantul inculpat a condus pe drumul public un vehicul având o concentrație de alcool în sânge peste limita legală, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Această infracțiune are în prezent corespondent în dispozițiile art 336 alin 1 Cod penal.

Codul penal în vigoare în prezent nu poate fi însă considerat ca fiind legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, atâta timp cât fapta inculpatului prezintă o gravitate ridicată, față de modul în care a fost săvârșită, atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanțelor, dând chiar declarații contradictorii.

Pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, așa cum solicită apelantul inculpat, este necesar ca inculpatul să nu mai fi suferit anterior o condamnare, conform dispozițiilor art 80 alin 2 Cod penal și art 83 alin 1 lit b Cod penal, cu excepția cazului în care în care condamnarea anterioară intră sub incidența art 42 lit. a) și lit. b) (faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală sau infracțiunile sunt amnistiate) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

Ori, apelantul inculpat a mai fost condamnat anterior pronunțării prezentei decizii la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art 86 ind 1 Cod penal din 1969, prin sentința penală nr. 3128 din data de 30 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr 1608/19.12.2014 pronunțată de C. de A. C., astfel încât nu se poate dispune în prezenta cauză nici renunțarea la aplicarea pedepsei și nici amânarea aplicării pedepsei, îndeplinirea sau nu a celorlalte condiții prevăzute de art 80 și art 83 Cod penal nemaiavând relevanță, instanța de apel neputând înlătura efectele condamnării anterioare, chiar dacă hotărârea prin care a fost condamnat nu era definitivă.

În cazul în care instanța ar admite punctul de vedere al inculpatului apelant potrivit căruia este posibil să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei s-ar ajunge în situațiile prevăzute de art 82 alin 3 Cod penal și art 89 alin 1 Cod penal, ceea ce ar atrage anularea renunțării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei.

În aceste condiții, având în vedere că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiune, neputându-se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea pedepsei, în cazul considerării Codului penal în vigoare după data de 01.02.2014 ca fiind legea penală mai favorabilă, ar deveni obligatorie aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau amenda, în cazul închisorii putând fi dispusă doar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care se consideră că nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție.

C. reține că deși art 336 alin 1 Cod penal permite aplicarea pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, nu sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile aplicării pedepsei amenzii, datorită faptului că inculpatul apelant a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/litru, pe un drum public dintr-un municipiu reședință de județ, noaptea, împrejurări care nu atenuează răspunderea inculpatului, așa cum susține acesta ci dimpotrivă o agravează, întrucât întunericul specific nopții, combinat cu influența alcoolului asupra reacțiilor conducătorului auto crește posibilitatea producerii unui eveniment rutier.

De asemenea, apelantul inculpat nu a colaborat cu organele de urmărire penală, așa cum susține, declarațiile acestuia contradictorii fiind o dovadă că a încercat în fapt să inducă în eroare organele judiciare și nu și-a asumat consecințele faptei sale, nu a conștientizat gravitatea infracțiunii săvârșite.

Mai mult, inculpatul apelant a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze chiar în timp ce era judecat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente.

Instanța de apel reține că nu poate fi primită apărarea inculpatului conform căreia a săvârșit fapta fiind într-o stare de tulburare datorată stării de sănătate a mamei sale și problemelor sale juridice, precum și necesității de a procura materiale sanitare pentru tratarea fiului său, aceste aspecte invocate de apelantul inculpat fiind de natură a-l determina să nu consume deloc băuturi alcoolice, știind că poate fi nevoie de ajutorarea membrilor săi de familie în orice moment, cu atât mai mult cu cât afirmă că nu era și nu este un consumator de băuturi alcoolice, iar insistența unui prieten al fiului inculpatului de a consuma băuturi alcoolice, martorul C., nu putea fi un motiv serios de a consuma băuturi alcoolice în împrejurările invocate de inculpat.

În aceste condiții, C. de apel, constată, că față de gravitatea faptei săvârșite, comportamentul inculpatului anterior și ulterior săvârșirii infracțiunii, nu se pot aplica nici dispozițiile art 18 ind 1 Cod penal din 1968, privind aplicarea unei sancțiuni administrative.

Față de aceste aspecte, instanța de apel constată că prima instanță a considerat în mod legal și temeinic că se impune aplicarea pedepsei închisorii, iar legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile legale în vigoare anterior datei de 01.02.2014.

Comparând prevederile art 81 și următoarele din Codul penal din 1969 cu dispozițiile art 91 și următoarele din Codul penal în vigoare după 01.02.2014, privind suspendarea pedepsei sub supraveghere, C. de apel constată în acord cu prima instanță, că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile Codului penal din 1969 și art 87 alin 1 din OUG 195/2002, pentru că singura obligație a inculpatului în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei este de a nu săvârși o nouă infracțiune în termenul de încercare, obligație generală și permanentă a oricărei persoane, în timp ce în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform noului Cod penal, inculpatul trebuie să respecte în plus o . obligații a căror nerespectare poate atrage executarea pedepsei în regim de detenție.

Cum, deși fapta săvârșită de apelantul inculpat prezintă o gravitate ridicată, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică în sânge mai mare de 0,8 g ‰ alcool pur în sânge, punând în pericol în primul rând viața și sănătatea celorlalți participanți la trafic, având în vedere că apelantul inculpat este integrat social, având o locuință stabilă, o familie pe care o întreține din punct de vedere material, iar în apelul inculpatului nu se poate agrava situația acestuia, C. de apel constată că aplicarea de către prima instanță a unei pedepse stabilite la nivelul minimului special prevăzut de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art 81 Cod penal din 1969, este legală și temeinică, neputându-se reține circumstanțe atenunate în favoarea inculpatului apelant în condițiile în care acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, a dat declarații contradictorii pentru a îngreuna soluționarea cauzei și a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 425 pct 1 lit b Cod pr penală, C. de A. constată că apelul formulat de apelantul inculpat R. M., împotriva sentinței penale nr.2212 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, este nefundat și va fi respins în consecință.

În temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală, va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de inculpatul R. M., fiul lui M. și I., născut la data de 25.03.1973, cu domiciliul în municipiul Tg-J., cartier Iezureni, nr.18, CNP_, județul Gorj, împotriva sentinței penale nr. 2212 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .

Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.

Președinte, Judecător,

M. E. P. T. M.

Grefier,

E. L.

Red.jud.M.E.P.

J.fond:C.E.M.

G.S.20.04 2015/4ex.

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 583/2015....		Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 368/2015. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel CRAIOVA