Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 975/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 975/2014
Dosar nr._ - art.598 N.c.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 975
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
I. E. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul public reprezentat de procuror V. N. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului penal formulat de apelantul contestator S. R., împotriva sentinței penale nr.102 din 6.06.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelant contestator S. R. asistat de avocat P. Jean R., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. Jean R. având cuvântul pentru apelant, solicită admiterea contestației și soluționarea acesteia în funcție de temeiul corect și nu de cel invocat, astfel că se impune stabilirea cadrului procesual în funcție intenția reală a condamnatului. A fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea prima dată, care trebuie deduse din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.,nr.138/2012 a Judecătoriei Caracal.
Se impune ca instanța de fond să judece
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că apelantul solicită ca din pedepsele aplicate de instanțele române să i se deducă pedeapsa aplicată de instanțele austriece și implicit se cere recunoașterea unor hotărâri străine; mai arată că nu se știe la ce dată au fost săvârșite infracțiunile.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Avocat P. jean R., în replică, arată că Judecătoria Caracal este competentă în soluționarea cauzei, fiind instanța de executare.
Apelantul condamnat având cuvântul, arată că Judecătoria Caracal este instanța competentă sa deducă durata cat a mai fost arestat in strainatate.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.102/2014 a Judecătoriei Caracal, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul S. R., reținându-se următoarele:
Cu adresa nr.26A/334 din 17.03.2014 emisă de Judecătoria B. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 27.03.2014 sub nr._ s-a înaintat contestația la executare formulată de contestatorul S. R. C., în prezent deținut în Penitenciarul B..
În motivare se arată că, petentul contestator a executat două mandate în Austria, începând cu data de 20.12.2011 fiind eliberat și trimis în țară de autoritățile din Austria în anul 2012 în baza Mandatului European de Arestare când a fost încarcerat de către autoritățile române pentru a executa prezentul mandat.
În drept, se invocă dispoz. art.461 al.1 lit.c.
S-a depus la dosar traducere din limba germană – instituția judiciară Viena – Josefstadt în dublu exemplar, traducere din limba germană – instituția Judiciară korneuburg în dublu exemplar și adresa nr.5743/2012 din 16.08.2012.
Prin sentința penală nr.138/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s.a dispus în baza art.208 al.1 – 109 al.1 lit.i C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p., art.74 C.p. și art.76 al.1 lit.c C.p. condamnarea inculpatului S. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza dispoz. art.61 al.1 C.p. s-a dispus revocarea liberării condiționate, privind restul de pedeapsă neexecutat de 351 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul în baza sentinței penale nr.97/2008 a Judecătoriei Filiași, iar în baza dispoz. art.39 al.2 rap. la art.34-35 C.p. s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 351 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic. art.57 C.p.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.130 din 15 mai 2012, iar în baza prev. art.66 al.1, art.68, art.81 coroborat cu art.83 al.2 din Legea 302/2004 modificată și completată prin Legea 224/2006, s-a solicitat Judecătoriei Caracal, emiterea unui mandat de urmărire internațională în vederea arestării și extrădării condamnatului S. R..
Ca urmare a celor menționate mai sus, la data de 4 iulie 2012, a fost emis mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr.3, iar la data de 5 dec.2013 s-a înregistrat la Judecătoria Caracal adresa nr._/SF/28.11.2013 în baza căreia a fost restituit mandatul european de arestare nr.1 din 4.07.2012 și mandatul de urmărire internațională nr.3 din 4.07.2012 privind pe condamnatul S. R., întrucât a fost preluat de o escortă B.N.I. la data de 27.11.2013 din Austria, după care a fost încarcerat în arestul Secției nr.4 București.
În prezenta contestație la executare condamnatul invocă prev. art.461 lit.c și anume: contestația contra executării hotărârii penale se poate face în situația în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Potrivit afirmațiilor făcute de contestatorul S. R. în sensul că acesta a executat două mandate în Austria, depunând în acest sens traduceri la dosarul cauzei din limba germană în limba română, instanța reține că acesta a fost deținut o zi și 11 ore din cauza neplății unei datorii ; a executat 12 luni pedeapsă suplimentară și de asemenea, a mai executat 6 luni cu privare de libertate, începând cu 23.04.2013 și până la data de 27.09.2013, fiind preluat de către organele abilitate la data de 27.11.2013 din Austria conform adresei aflată la dosarul cauzei, după care a fost încadrat în Arestul secției nr.4 București.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul S. R., solicitând admiterea contestației și soluționarea acesteia în funcție de temeiul corect și nu de cel invocat, astfel că se impune stabilirea cadrului procesual în funcție intenția reală a condamnatului. A fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea prima dată, care trebuie deduse din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.,nr.138/2012 a Judecătoriei Caracal.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța reține următoarele:
Instanța de apel constata ca prima instanța de judecata a examinat numai aparent acțiunea cu care a fost investita, întrucât in cuprinsul sentinței penale pronunțate a precizat numai ca nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Criticile aduse hotărârii pronunțate de prima instanța de judecata reprezintă in egala măsura atât argumente pentru trimiterea in vederea rejudecării acestei acțiuni, cat si tot atâtea demersuri pe care prima instanța va trebui sa le efectueze, acte de procedura pe care va trebui sa le îndeplinească, astfel încât orice persoana sa beneficieze de examinarea efectiva a drepturilor sale legitime deduse spre soluționare in fata unei instanțe judecătorești independente si imparțiale.
Astfel, instanța va trebui sa pună in discuție corecta calificare a cererii formulate de către petentul condamnat, atât din punct de vedere al situației de fapt, cat si al temeiului juridic.
Prima instanța de judecata a precizat ca nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, fără insa a argumenta in vreun fel aceasta soluție. Nu a fost analizat fiecare caz legal încadrat in dispozițiile art. 598 Cpp ce reprezintă cazuri legale de contestație la executare .
Conform art. 15 din Legea 302/2004, durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Dispozițiile art.15 alin.2 din legea 302/2004, stabilesc: autoritățile române solicitate sunt obligate să comunice autorităților competente ale statului solicitant informațiile necesare duratei pedepselor și măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităților judiciare române.
Conform art. 598 Cpp contestația la executare este procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea in executare sau executarea efectiva a hotărârilor penale . Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea si netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea in executare a hotărârii.
Legea a prevăzut expres si limitativ cazurile in care poate fi exercitata contestația la executare . Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit sa nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare . care sa se împiedice procedura normala de punere in executare a hotărârilor penale definitive.
Prima instanța nu a pus in vedere petentului sa indice temeiul juridic al contestației, si nici nu a analizat din oficiu aceste cazuri, in mod detaliat, corespunzător unei funcții judiciare, de ce situația învederata de contestator nu se încadrează in dispozițiile art 598 Cpp.
În conformitate cu prevederile art. 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit. a,b,d, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin.1 sau 6 al art. 597 C.pr.pen și anume instanța de executare ( alin.1 al art.597) sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa ( alin.6 al art.597), iar în cazul prevăzut la litera c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Prima instanța nu a analizat fisa de cazier judiciar a condamnatului,care a fost depusă, însă, în cursul judecării în apel de către Ministerul Public, dar trebuia să fie atașată la dosar de prima instanță de judecată, nu exista atașate la dosarul cauzei înscrisuri emanând de la autoritățile străine ale statului de condamnare, pedepsele stabilite prin acestea solicitându-se a fi deduse din pedeapsa pe care condamnatul o execută în România.
Tot astfel, instanța își verifica si competenta, întrucât aceasta reprezintă prima măsura procesuala care ar fi trebuit sa o analizeze. O instanța de judecata nu poate sa analizeze temeinicia si legalitatea unei instituții procesuale, daca mai întâi nu își verifică propria competență in raport de cazul de contestatie la executare incident in cauza, si nu de cel invocat de petent.
În cursul rejudecării va trebui pus în vedere petentului condamnat să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile pe care le deține cu privire la condamnările la pedeapsa închisorii pe care le-a suferit în alte state și, totodată, prima instanță trebuie să depună demersuri suficiente prin Ministerul Justiției, Inspectoratul General al poliției Române sau direct cu autoritățile statului de condamnare pentru a obține actele judiciare ce constată condamnările suferite de apelant. Se va verifica în ce măsură hotărârile judecătorești au fost recunoscute în România, și ulterior înscrise în cazierul judiciar conform art.21 din legea 290/2004, întrucât în acest caz cererea condamnatului va avea un alt obiect și anume, conform art.585 C.p.p., modificarea pedepsei în cazul pluralității de infracțiuni sau de acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni. în acest caz, competența instanței va trebui stabilită conform art.585 alin.2 C.p.p., iar aceasta din urmă va pune în aplicare dispozițiile art.40 alin.5 C.p., conform cărora în cazul contopirii pedepselor concurente se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, dacă hotărârea a fost recunoscută conform legii, dar și dispozițiile art.41 alin.3 ce reglementează situația când unul dintre termenii stării de recidivă constă într-o condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută conform legii.
Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva hotărârile (cauzele B. versus România, F. împotriva României – 2008 si cauza Antica si Societatea R împotriva României – 2010) nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, C. Europeană a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
Stabilirea corectă a obiectului și naturii cererii deduse judecății, influențează atât instanța competentă, în funcție de incidența dispozițiilor art.598 C.p.p., 585 C.p.p. – respectiv modificarea pedepsei în cazul pluralității de infracțiuni, cu aplicarea art.40 și art.41 C.p.p., sau dispozițiilor art.302/2004 dacă hotărârile pronunțate în străinătate nu sunt recunoscute în România; stabilirea obiectului concret are în vedere și principiul disponibilității, dar influențează și cadrul procesual, precum și natura căilor de atac ce se vor exercita.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cpp, va admite apelul formulat de apelantul condamnat S. R. .
Va desființa in totalitate sentința penala nr. 102/2014 a Judecătoriei Caracal si va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
In temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului, vor rămâne in sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cpp admite apelul formulat de apelantul condamnat S. R., fiul lui C. și F., născut la data de 22 martie 1983, în prezent deținut în penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.102 din 6.06.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Desființează in totalitate sentința penala nr. 102/2014 a Judecătoriei Caracal si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
In temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului rămân in sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014
Președinte, Judecător,
M. E. M. I. E.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.M. /GS
J.fond:M.S.
18.07.2014/5ex.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 995/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 564/2014.... → |
|---|
