Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 94/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:127._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 94/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR
Grefier - F. U.
C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul D. C. (deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – condamnat asistat de avocat desemnat din oficiu M. C..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. C., pentru contestatorul – condamnat, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, în rejudecare, ținându-se seama de toate criticile formulate inițial în cererea, aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod Penal, avându-se în vedere conduita procesuală sinceră a contestatorului – condamnat prin reaprecierea și reinterpretarea dispozițiilor art. 6 Cod Penal, sub aspectul limitelor de pedeapsă reduse conform dispozițiilor art. 3201 din vechiul Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține în esență că pedeapsa ce s-a aplicat condamnatului a fost redusă conform dispozițiilor art. 6 noul Cod Penal la limita maximă prevăzută de lege, cererea contestatorului vizând reducerea cu o treime a maximului, corespunzător judecării în procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 vechiul cod procedură penală (art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală actual), decizia dată în unificarea practicii, în conformitate cu dispozițiile art. 475 Cod procedură penală, - hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - fiind obligatorie pentru instanțe privitor la interpretarea dispozițiilor evocate de contestator.
În concluzie, s-a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata corespunzătoare a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Contestatorul – condamnat D. C., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța în cauză, precizând că, privitor la solicitările sale, instanțele au dispus soluții favorabile inculpaților condamnați definitiv.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Reține că, prin sentința penală nr. 57 din data de 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul D. C. (fiul lui G. și T., născut la data de 14.11.1976,domiciliat în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C.) și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.11.2015, sub nr._/215/2015, condamnatul D. C. a formulat contestație împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii, arătând în esență că nu i-a fost aplicată legea penală mai favorabilă, iar prin sentința penală nr. 4376/26.11.2015, Judecătoria C. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., reținând în acest sens faptul că petentul se află în executarea unui mandat emis de către Tribunalul D. în baza sentinței penale nr. 95/20.02.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la această din urmă instanță înregistrându-se cauza sub nr._, la data de 04.12.2015.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 95/20.02.2014 a Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88/10.03.2014 a Curții de Apel C., a fost admisă contestația la executare formulată de comisia din cadrul Penitenciarului C. privind pe condamnatul D. C.; a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin s.p nr. 74/09.04.2013 a Tribunalului O., definitivă prin d.p 203/27.05.2013 a Curții de Apel C.; a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.1,3 teza I vechiul Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cp, art. 37 lit.b vechiul Cp și art. 320 ind. 1 vechiul Cp și 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin.2 și 2 vechiul Cp cu aplicarea. art. 37 lit.b vechiul Cp și art. 320 ind. 1 vechiul Cod Penal; a fost redusă pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.1,3 teza I vechiul Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cp, art. 37 lit.b vechiul Cp și art. 320 ind. 1 vechiul Cp, la pedeapsa de 12 ani închisoare reprezentând maximul special al pedepsei închisorii prev. de art. 218 alin.1 și 3 Cod Penal, iar conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b vechiul Cp, au fost recontopite pedepsele în pedeapsa de 12 ani închisoare, la care a fost adaugat sporul de 1 an închisoare, în total, contestatorul urmând să execute pedeapsa de 13 ani închisoare; s-a dispus anularea mandatului de executare anterior și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător.
Astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 95/20.02.2014 a Tribunalului D. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88/10.03.2014 a Curții de Apel C., au fost avute în vedere dispozițiile art. 6 din Codul penal privind aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p nr. 74/09.04.2013 a Tribunalului O., definitivă prin d.p 203/27.05.2013 a Curții de Apel C.. Astfel, constatându-se că doar pedeapsa pentru infracțiunea de viol depășește maximul special, acela de 12 ani închisoare, motiv pentru care a fost redusă pedeapsa pentru această infracțiune de la 15 ani la 12 ani închisoare, precum și pedeapsa rezultantă de la 16 ani la 13 ani închisoare.
În consecință, având în vedere că aplicarea legii penale mai favorabile s-a dispus printr-o sentință penală definitivă cu privire la pedeapsa pe care o execută petentul, instanța de fond a apreciat că prezenta contestația la executare formulată de condamnatul D. C., este neîntemeiată, neputând reține criticile acestui petent în sensul că nu au fost avute în vedere la aplicarea legii mai favorabile dispozițiile art. 3201 Codul de procedură penală din 1968, sens în care a arătat că, prin decizia nr. 14/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în aplicarea art. 6 alin. 1 C.p., atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Codul de procedură penală din 1968, ce a fost reținută condamnatului și, totodată, a fost valorificată în pedeapsa concretă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație – în termenul prevăzut de lege – condamnatul D. C., solicitând desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, în rejudecare, ținându-se seama de toate criticile formulate inițial în cererea, aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod Penal, avându-se în vedere conduita sa procesuală sinceră – condamnat prin reaprecierea și reinterpretarea dispozițiilor art. 6 Cod Penal, sub aspectul limitelor de pedeapsă reduse conform dispozițiilor art. 3201 din vechiul Cod procedură penală.
Examinând contestația de față, se reține:
Contestatorul D. C. execută pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 95/2014 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 88/20.03.2014 a Curții de Apel C., prin care, în calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 Cod procedură penală – intervenirea unei legi penale noi mai favorabile -, condamnatului i-a fost stabilită o nouă pedeapsă corespunzătoare maximului special mai redus prevăzut de Codul penal în vigoare, reținându-se următoarele:
Prin sentința penală nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul O., definitivă prin decizia penală nr. 203/27 mai 2013 a Curții de Apel C., contestatorului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, stabilită conform prevederilor art. 34 lit. b Cod Penal anterior, față de pedepsele de: 15 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol calificat prev de art. 197 alin. 1 și 3 din vechiul Cod Penal; 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate pre de art. 189 alin. 2 din vechiul Cod Penal, pentru fiecare reținându-se aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal – recidivă postexecutorie – și dispozițiile art. 3201 din vechiul Cod procedură penală, contestatorul fiind judecat în procedură simplificată, ca efect al recunoașterii săvârșirii infracțiunilor; sporul de 1 an închisoare aplicat concursului de infracțiuni.
În contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 6 din noul Cod Penal, s-a constatat că, pentru una dintre infracțiunile concurent, legea penală în vigoare stabilește un maxim special inferior pedepsei pe care condamnatul o execută, astfel că a fost admisă contestația la executare și s-a stabilit un nou cuantum al pedepsei de executat prin reducerea duratei pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol – de 15 ani - la maximul special al pedepsei prevăzut de Codul penal actual - de 12 ani închisoare –, s-a recontopit pedeapsa cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev de art. 189 alin. 2 din vechiul Cod Penal, conform dispozițiilor art. 34 lit. b din vechiul Cod Penal, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, la care s-a aplicat sporul de 1 an aplicat prin hotărârea de condamnare, intrată în putere de lucru judecat.
În prezenta cauză, contestatorul – condamnat a invocat temeiul juridic prev de art. 598 lit. d Cod procedură penală coroborat cu art. 595 Cod procedură penală, în sensul că, la stabilirea legii penale mai favorabile, după condamnarea definitivă, instanța nu a avut în vedere reducerea pedepsei corespunzător aplicări dispozițiilor art. 3201 din vechiul Cod procedură penală având corespondent în art. 396 alin. 10 Cod procedură penală actual.
Aceste critici sunt însă nefondate pentru argumentele corect reținute de către prima instanță, după cum urmează:
Sintagma „aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, prev de art. 6 Cod Penal, a fost explicitată prin mai multe decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura prev de art. 475- 477 Cod procedură penală – sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțări unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni d drept -, iar aceste hotărâri sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării motivării deciziilor în Monitorul Oficial, după cum dispune art. 477 alin. 3 Cod procedură penală.
În situația particulară invocată în speță de către condamnat, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de către Tribunalul Prahova în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept dacă „în interpretarea art. 6 alin. 1 Cod Penal, în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, maxim ce se va reduce cu o treime ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoașterii vinovăției”, pronunțându-se prin decizia nr. 14/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 15 iulie 2014, în sensul că „în aplicarea leii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. 1 din Cod Penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă”.
Totodată, trebuie observat că instanța supremă pronunță hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ori de câte ori în jurisprudența instanțelor apar chestiuni de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a unei cauze, anterior pronunțării unor soluții care să conțină interpretări divergente ale aceleiași probleme de drept, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare. Tot astfel, dacă până la pronunțarea unei hotărâri prealabile este posibilă, în principiu, interpretarea diferită a unor dispoziții ale Codului penal, în soluții de speță, după soluționarea de către Î.C.C.J a sesizării întemeiată pe dispozițiile art. 475 Cod procedură penală, instanțele investite cu spețe similare sunt ținute de interpretarea chestiunii de drept date de instanța supremă.
Față de acestea, se constată că instanța de fond în mod corect a reținut caracterul nefondat al contestației l executare promovată de condamnat, prezenta contestație fiind – de asemenea – nefondată și, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul D. C. (deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata a 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2016.
Președinte,
M. C. G.
Grefier,
F. U.
Tehnored.: 2 ex./A.T. – 08 martie 2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 195/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 105/2016.... → |
|---|
