Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 1475/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1475/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1475/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 1475
Ședința nepublică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M. S. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - M. C. G.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………….
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de P. DE PE L. T. D. împotriva sentinței penale nr. 964 din data de 11 iunie 2014, pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._, privind pe intimații inculpați M. G. și V. A. G. (ambii deținuți în Penitenciarul de Minori și Tineri C.).
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința penală nr. 964 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ , în baza art. 386 Cod Procedură Penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților: M. G. (fiul lui T. și L., născut la data de 06.11.1996, CNP_, domiciliat in C. din față, ., jud D.) și V. A. G. (fiul lui D. și I. R., născut la data de 10.07.1997, CNP_, domiciliat în C., E. O., nr. 123, jud D.) din infracțiunea prevăzută de art.20 CP, rap. la art. 269 alin. 1 și 2 Cod Penal, în infracțiunea prev de art.32 CP, rap. la art. 285 al.1 CP cu aplicarea art. 5 CP.
I. În baza art. 32 CP, rap. la art.285 al.1 CP, cu aplic.art.5 NCP și cu aplic. art.114 al.2 lit.a Cod Penal, s-a aplicat inculpatului minor M. G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an; în baza art. 129 alin. 1 Cod Penal, s-a constatat că infracțiunea menționată anterior este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 188 CP, art. 189 al.1 lit.d CP, art. 233 CP, art. 234 al.1 lit.a CP, art.234 al.1 lit.f CP, art.113 CP, art.77 al.1 lit.a CP, pentru care s-a luat față de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, prin SP.11/30.01.2014 a Tribunalului D., def. prin DP. 572/24.04.2014 a C. A. C., motiv pentru care s-a luat față de inculpatul-minor M. G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, măsura educativă cea mai grea.
În temeiul art. 399 CPP, rap. la art.404 alin. 4 Cod Procedură Penală, s-a dedus detenția inculpatului minor M. G. de la 02.04.2013 la zi și s-a dispus efectuarea formalităților pentru punerea în executare a măsurii educative.
II. În baza art. 32 CP, rap. la art.285 al.1 CP, cu aplic.art.5 NCP și cu aplic. art.114 al.2 lit.a Cod Penal, s-a aplicat inculpatului minor V. A. G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an; în baza art. 129 alin. 1 Cod Penal, s-a constatat că infracțiunea menționată anterior este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 208 CP, art. 209 al.1 lit. a, e, c CP cu aplic. art. 99 CP, pentru care s-a luat față de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, prin SP.696/11.02.2014 a Judecătoriei C., def. prin neapelare, motiv pentru care s-a luat față de inculpatul-minor V. A. G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 4 ani, măsura educativă cea mai grea.
În temeiul art. 399 CPP, rap. la art.404 alin. 4 Cod Procedură Penală, s-a dedus detenția inculpatului minor M. G. de la 15.02.2013 la 18.03.2013, de la data de 16.04.2013 la zi, și s-a menținut starea de arest, dispunându-se efectuarea formalităților pentru punerea în executare a măsurii educative.
A fost obligat inculpatul minor M. G. la plata sumei 600 de lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 500 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și instanță; a fost obligat inculpatul minor V. A. G. la plata sumei 700 de lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 85 lei reprezentând contravaloarea actelor medico-legale întocmite de IML C., iar suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.318/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților minori M. G. si V. A. G. sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de evadare prev. de art.20 rap. la art.269 alin 1 și 2 din Codul penal, cu aplic, art.99 și urm. din Codul penal, constând în fapt în aceea că în noaptea de 25/26.04.2013 - în timp ce inculpatul M. G. se afla în stare legală de reținere, iar inculpatul V. A. G. se afla în stare legală de deținere – inculpații au hotărât să evadeze din centrul de arest, scop în care au demontat o platbandă și un picior din fier al unui pat ce se afla în încăpere, pe care l-au folosit pentru a disloca bucăți de cărămidă din zidul camerei, pe rând, în timp ce celălalt asigura paza.
În jurul orelor 00:15, ASP. D. N., care asigura serviciul de pază și supraveghere, a deschis vizeta ușii de acces în camera în care se aflau cei doi inculpați, constatând că V. A. G. se afla în dreptul vizetei, prezentând urme de praf și moloz în zone feței, în timp ce M. G. era așezat pe unul din paturi.
Inculpații au fost mutați într-o altă cameră a arestului, după care s-a procedat la cercetarea locului faptei, constatându-se că, în zidul din partea dreaptă a ferestrei ce era prevăzută cu gratii, se produsese o spărtură, în sensul că fuseseră dislocate cărămizile pe o suprafață de aproximativ 50 cm2, partea metalică a gratiilor - care era încastrată în zid - era îndoită, iar tocul cercevelei era rupt. Pe cele două paturi lipite de peretele de pe care fuseseră dislocate cărămizile, se aflau bucăți de cărămidă provenite din zid, iar în partea dreapta a gratiilor de la fereastră se afla agățată o pătură, pe care minorii o folosiseră pentru acoperi spărtura din zid.
S-a reținut totodată că, la data comiterii faptei, ambii inculpați erau minori, M. G. având vârsta de 16 ani, iar V. A. G. 15 ani.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 15O/Al emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 20.01.2014, a rezultat că inculpatul V. A. G. nu prezintă tulburări psihice, iar la data comiterii infracțiunii avea discernământul faptei și al consecințelor ei.
În drept, instanța de fond a constatat că fapta comisă de inculpații minori M. G. și V. A. G. în condițiile expuse anterior, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de evadare prev. de art. 32 NCP rap. la art. 285 alin. 1 NCP, cu aplic art.5 NCP.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 Cod Procedură Penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută de art.20 CP, rap.la art. 269 alin. 1și 2 Cod Penal în infracțiunea prev de art.32 CP, rap. la art. 285 al.1 CP, cu aplicarea art. 5 CP, constatând că noile reglementări legale reprezintă legea penală mai favorabilă, întrucât ele nu mai incriminează agravanta săvârșirii faptei de către două sau mai multe persoane împreună,reținută în reglementarea anterioară în art.269 al.2 CP, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani, față de dispozițiile anterioare, ce prevedeau o pedeapsă cuprinsă între 2 ani și 8 ani închisoare.
Reținând vinovăția inculpatului minor M. G., poziția procesuală sinceră a acestuia, vârsta tânără, dar și faptul că se află în executarea unei alte măsuri educative, instanța de fond s-a orientat la o măsură educativă cu internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și, constatând că infracțiunea menționată anterior este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 188 CP, art. 189 al.1 lit.d CP, art. 233 CP, art. 234 al.1 lit.a CP, art.234 al.1 lit.f CP, art.113 CP, art.77 al.1 lit.a CP, pentru care s-a luat față de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, prin SP.11/30.01.2014 a Tribunalului D. (def. prin DP.572/24.04.2014 a C.A.C.), s-a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, măsura educativă cea mai grea.
Reținând vinovăția inculpatului minor V. A. G., poziția procesuală sinceră a acestuia, vârsta tânără, dar și faptul că se află în executarea unei alte măsuri educative, instanța de fond s-a orientat la măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an, constatându-se totodată că infracțiunea menționată anterior este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 208 CP, art. 209 al.1 lit.a, e, c Cod Penal cu aplic.art.99 CP, pentru care s-a luat față de inculpat, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, prin SP.696/11.02.2014 a Judecătoriei C. (def. prin neapelare), motiv pentru care s-a dispus luarea față de acest inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani, măsura educativă cea mai grea.
Împotriva acestei hotărâri na declarat apel P. DE PE L. T. D., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, să fie reținută în cauză ca lege mai favorabilă Codul penal în vigoare, respectiv urmând să fie încadrate infracțiunile în dispozițiile art. 32 rap la art. 285 din noul Cod Penal, care determină aplicarea unor măsuri educative celor doi inculpați, minori la data săvârșirii tentativei de evadare; s-a arătat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, întrucât a aplicat măsuri educative sub limita minimă prevăzută de lege, solicitându-se rejudecarea cauzei astfel: în cazul inc. M. G. s-a arătat că acesta execută în prezent măsura educativă a internării în Centrul de detenție pe durata maximă de 15 ani, astfel încât sunt inaplicabile dispozițiile art. 125 alin. 3 Cod Penal, întrucât nu mai poate opera prelungirea măsurii; în cazul inculpatului V. A. G., s-a solicitat prelungirea măsurii educative de 3 ani și 6 luni, care se execută față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite în prezenta cauză, argumentându-se că în cazul minorilor nu sunt aplicare dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală; a fost criticată sentința și privitor la greșita obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat constând în onorariu avocat oficiu, solicitându-se aplicarea unei soluții legale.
Examinând apelul declarat în cauză, se reține:
Intimații inculpați M. G. și V. A. G. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de evadare, faptă săvârșită în noaptea de 25/26 aprilie 2013, când ambii se aflau în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliție D., fiind privați de libertate după cum urmează:
- inc. M. G. a suferit mai multe condamnări în perioada de minoritate, după cum urmează: - prin sentința penală nr. 1394 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1538 din 08 iulie 2013 a Curții de A. C., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; - prin sentința penală nr. 2079 din 18 iunie 2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; - prin sentința penală nr. 589 din 17.02.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neexercitarea căii de atac, au fost înlocuite cele două pedepse cu închisoare aplicare prin sentința penală nr. 1394/2013 și nr. 2079/2013, cu 2 măsuri educative de internare în centrul de detenție cu durată de câte 2 ani (urmare a intrării în vigoare a noului Cod Penal la 01.02.2014); - prin sentința penală nr. 3932 din 25.11.2013 a Judecătoriei C., pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1394/2013 și nr. 2079/2013 au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar prin decizia penală nr. 657 din 15 mai 2014 pronunțată de C. de A. C., sentința a fost reformată în sensul aplicării dispozițiilor art. 195 alin. 3 Cod Penal și a prelungirii măsurii educative a internării în Centrul de detenție, de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 589/2014 a Judecătoriei C., cu 6 luni; - decizia penală nr. 657/2014 a fost modificată în parte prin decizia penală nr. 1007 din 16 iulie 2014 a Curții de A. C. (în contestație la executare), în sensul că s-a dispus ca inculpatul M. G. să execute măsura educativă a internării în centrul de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni; - prin sentința penală nr. 11 din 30.01.2014 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 572/22.04.2014 a Curții de A. C., inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă a internării în centrul de detenție, cu durata de 15 ani.
Din relațiile comunicate de Inspectoratul de Poliție D. – S. de Investigații Criminale, rezultă că la data de 22 martie 2013, inculpatul a fost încarcerat (mandat arestare preventivă nr. 93/2013) în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1394/25 martie 2013 a Judecătoriei C., fiind emis M.E.P.Î. nr. 1527/2013 din 14.05.2013, iar la data de 02 aprilie 2013 același inculpat a fost arestat preventiv conform mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 02 aprilie 2013 emis de T. D., în cauza soluționată prin sentința penală nr. 11/2014 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 572/2014 a Curții de A. C.; pe cale de consecință, se reține că inculpatul, care a comis toate faptele pentru care a fost sancționat prin sentințele penale enumerate, în perioada de minoritate, a fost arestat preventiv la data de 22.03.2013 și, de asemenea, s-a emis un alt mandat de arestare preventivă, pus în executare la data de 02.04.2013, la data de 23.05.2013 fiind înregistrat la locul de detenție M.E.P.Î. 1527/2013 emis în baza sentinței penale nr. 1394/2013, privarea de libertate realizându-se ca efect al mandatului de arestare preventivă în dosarul cu nr._/63/2013 soluționat prin sentința penală nr. 11/2014 a Tribunalului D..
- inc. V. A. G. a suferit mai multe condamnări în perioada de minoritate, după cum urmează: - prin sentința penală nr. 804 din 14.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă la 15.04.2013, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare; prin sentința penală nr. 1840 din 30 mai 2013 a Judecătoriei C., definitivă la 19 iunie 2013, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare; prin sentința penală nr. 2163 din 21 iunie 2013 a Judecătoriei C., definitivă la 15 iulie 2013, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, totodată reținându-se caracterul concurent al infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 804 și nr. 1840 și, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 15 februarie 2013 la 18 martie 2013 și de la 16 aprilie 2013 la zi; - prin sentința penală nr. 3903 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 185 din 26.02.2014 a Curții de A. C. s-a aplicat măsura educativă a internării în centrul de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, reținându-se caracterul concurent al infracțiunii de tâlhărie judecată în cauză și al infracțiunilor judecate prin sentințele penale nr. 1840/2013, 2863/2013 și nr. 804/2013 (contopite prin sentința penală nr. 4331/2013 din 16 decembrie 2013 a Judecătoriei C.), fiind dedusă perioada executată de la 15.02.2013 la 18.03.2013și de la 18.04.2013 la zi; prin sentința penală nr. 696 din 11 februarie 2014 a Judecătoriei C., definitivă la 18.02.2014, s-a admis contestația referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile și s-a înlocuit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 4331/2013 a Judecătoriei C., cu măsura educativă a internării în centrul de detenție cu durată de 3 ani și 6 luni și s-a dedus perioada executată de la 15.02.2013 la 18.03.2013 și de la 16.04.2013 la zi.
Din relațiile comunicate de Inspectoratul de Poliție D. – S. de Investigații Criminale, rezultă că la data de 15 februarie 2013 a fost încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 55/2013 (aferent dosarului soluționat prin sentința penală nr. 2163/2013 al Judecătoriei C.), măsură revocată la data de 18 martie 2013, când inculpatul a fost pus în libertate și a fost reîncarcerat la data de 16 aprilie 2013 în baza M.E.P.Î nr. 891/2013 din 15.04.2013 emis de Judecătoria C. în baza sentinței penale nr. 804 din 14 martie 2013.
Față de aceste împrejurări se constată că, la data comiterii tentativei de evadare (noaptea de 25/26 aprilie 2013) situația juridică a celor doi inculpați era diferită, în sensul că inc. V. A. G. se afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani (nr. 891/2013 emis de Judecătoria C.), care ulterior a fost contopită prin sentința penală nr. 4331/2013 în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, înlocuită ca efect al intrării în vigoare a noului Cod Penal cu măsura educativă a internării în centrul de detenție pe o durată de 3 ani și 6 luni (prin sentința penală nr. 696/2014 a Judecătoriei C.), deducându-se perioada executată atât în arest preventiv cât și în executarea pedepsei, pentru unele dintre infracțiunile concurente; inculpatul M. G. se afla sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 02 aprilie 2013 emis de T. D. în cauza soluționată prin sentința penală nr. 11/2014 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 572/2014 a Curții de A. C., prin care s-a aplicat măsura educativă a internării în centru pe durata maximă de 15 ani, întrucât, în raport de dispozițiile art. 33 alin. 4 din Lg. 254/2013, arestarea preventivă are prioritate față de executarea pedepsei, legiuitorul statuând că „regimul de executare stabilit pentru persoanele condamnare și arestate preventiv în alte cauze, se suspendă până la încetarea arestului preventiv” și „pe perioada de suspendare se aplică regimul specific arestaților preventiv”.
Pe cale de consecință, în cauză trebuie examinate dispozițiile art. 125 Cod Penal, respectiv art. 129 Cod Penal, pentru stabilirea regimului sancționator aplicabil inculpaților din cauză, minori la data faptelor și care beneficiază de prevederile mai favorabile ale noului Cod Penal, conform art. 5 Cod Penal, astfel:
În privința inculpatului V. A. G. se constată că, la data comiterii infracțiunii de comitere de evadare se afla în executarea pedepsei închisorii pentru fapte comise în minoritate, pedeapsă care a fost înlocuită cu măsura educativă a internării în centrul de detenție, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Lg. 187/2012, respectiv măsura educativă având durata de 3 ani și 6 luni, inculpatul beneficiind de deducerea perioadei executate, conform art. 21 alin. 4 din aceeași lege, de la 15.02.2013 la 18.03.2013 și de la 16.04.2013 la zi.
În această situație, se constată că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în perioada internării minorului în centrul de detenție, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 125 alin. 3 teza I, care impune prelungirea măsurii internării, fără a se depăși maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea cea mai grea din cadrul concursului de infracțiuni constituit din infracțiunile pentru care s-a stabilit măsura educativă pe care o executa și infracțiunea din prezenta cauză.
Or, din examinarea certificatului de cazier judiciar (fila 31 dosar fond) se constată că măsura educativă i-a fost aplicată pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, (incriminate de art. 229 alin. 1, 2 Cod Penal cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, respectiv de art. 234 alin. 1 Cod Penal cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani în cazul persoanei majore) astfel că durata maximă pentru infracțiunile anterioare era aceea de 5 ani, maxim aplicabil și în cazul infracțiunii de tentativă de evadare (art. 32 rap la art. 285 Cod Penal impunând o pedeapsă de la 3 luni la 1 an și 6 luni închisoare în cazul persoanei majore), conform dispozițiilor art. 125 alin. 2 Cod Penal.
În aceste condiții, în cauză se impune prelungirea măsurii educative a internării în Centrul de detenție cu durată de 3 ani și 6 luni stabilită prin sentința penală nr. 3903/23.11.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 185/2014 a Curții de A. C., la durata maximă de 5 ani pentru infracțiunea de tentativă de evadare judecată în prezenta cauză.
Totodată, urmează să se rețină că inculpatul urmează să beneficieze de prevederile art. 127 Cod Penal, în sensul că se impune deducerea perioadei în care a fost supus măsurilor privative de libertate, precum și a perioadei în care a executat parte din pedeapsă, anterior înlocuirii cu măsura educativă, astfel că se va deduce din durata măsurii aplicate prin prezenta decizie perioada executată de la 15.02.2013 la 18.03.2013 și de la 16.04.2013 la zi.
În privința inculpatului M. G. se reține că acesta a comis infracțiunea din prezenta cauză mai înainte de a fi judecat definitiv pentru faptele anterioare, pentru care a fost condamnat prin sentințele penale: nr. 1394/25 aprilie 2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. definitivă prin decizia penală nr. 1538 din 08 iulie 2013 a Curții de A. C., nr. 2079 din 18 iunie 2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013, sentințe contopite prin sentința penală nr. 3932/2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1007 din 16.07.2014 a Curții de A. C., nr. 11 din 30.01.2014 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 572/22.04.2014 a Curții de A. C., înainte de a începe executarea măsurilor educative de 15 ani aplicată prin decizia penală nr. 572/2014 a Curții de A. C., respectiv de 2 ani și 6 luni aplicată prin decizia penală nr. 1007/2014 a Curții de A. C..
Față de acestea, în cauză sancțiunea pentru infracțiunea dedusă judecății se va stabili în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod Penal, respectiv se va aplica o singură măsură educativă pentru toate faptele, adică internarea în centrul educativ pe durata maximă de 15 ani, astfel că nu mai există posibilitatea prelungirii acesteia, deoarece s-ar depăși maximul prev de art. 125 alin. 2 Cod Penal.
Reținând că inculpatul a executat o parte din măsura educativă după pronunțarea deciziei penale nr. 572/2014 a Curții de A. C., dar și că a fost arestat preventiv în aceeași cauză (mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 02 aprilie 2013 emis de T. D.), precum și în cauza soluționată prin sentința penală nr. 1394/25 martie 2013 a Judecătoriei C., în care a fost arestat preventiv la data de 22 martie 2013, urmează să se deducă perioada de la 22 martie 2013 la zi, în conformitate cu dispozițiile art. 127 Cod Penal coroborat cu art. 125 alin. 3 Cod Penal.
Pentru considerentele anterior dezvoltate, se constată că apelul declarat de parchet și motivat pe critici de nelegalitate în ceea ce privește stabilirea regimului sancționator, este fondat, urmând a fi admis conform art. 241 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală și a fi rejudecată cauza în limitele de mai sus; de asemenea, criticile referitoare la stabilirea obligației de plată a cheltuielilor judiciare în sarcina inculpaților, în ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu aferent etapei procesuale a judecății în primă instanță, sunt fondate, în raport de prevederile art. 272 coroborat cu art. 274 alin. 1 Cod Procedură Penală, aceste cheltuieli urmând să rămână în sarcina statului.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect că dispozițiile noului Cod Penal prevăd în cazul minorilor numai posibilitatea aplicării de măsuri educative, ceea ce creează un statut evident mai favorabil față de dispozițiile Codului penal din 1969, care instituia posibilitatea aplicării de pedepse; astfel, în mod corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din inf. prev de art. 20 Cod Penal rap la art. 269 alin. 1 și 2 Cod Penal cu aplic. art. 99 și următoarele Cod Penal, în infracțiunea prev de art. 32 rap la art. 285 alin. 1 Cod Penal actual cu aplic. art. 5 din noul Cod Penal și art. 114 Cod Penal, pentru fiecare dintre inculpați, urmând ca aceste dispoziții să fie menținute în conformitate cu dispozițiile art. 423 alin. 2 Cod Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul PARCHETULUI DE PE L. T. D., declarat împotriva sentinței penale nr. 964 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._, privind pe intimații inculpați M. G. și V. A. G. (ambii deținuți în Penitenciarul de Minori și Tineri C.).
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
1) Constată caracterul concurent al infracțiunii prev. de art.32 C.p. rap. la art.285 al.1 C.p., cu aplic. art. 114 C.p. și art. 5 C.p., dedusă judecății în prezenta cauză, cu infracțiunile pentru care inc. M. G. a fost judecat prin S.P. 1394/25.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin D.P. 1538/8.07.2013 a Curții de A. C., prin care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare:
- S.P. nr. 2079/18.06.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la 9.07.2013, prin care s-a aplicat ped. de 2 ani închisoare, sentințele fiind contopite prin S.P.3932/25.11.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin D.P. 1007/16.07.2014, când s-a aplicat măsura educativă a internării în centrul de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni;
- S.P. nr. 11/30.01.2014 a Tribunalului D., definitivă prin D.P. 572/22.04.2014 a Curții de A. C., prin care s-a aplicat măsura educativă a internării în centrul de detenție cu o durată de 15 ani.
În baza art. 129 al.1 C.p. rap. la art.125 al.3 C.p.
Aplică inculpatului M. G. măsura educativă a internării în centrul de detenție pe durata maximă de 15 ani .
Deduce perioada executată, de la 22.03.2013 la zi.
2) În baza art.125 al.3 C.p. rap. la art. 125 al.2 C.p.
Dispune prelungirea măsurii educative a internării în centrul de detenție, cu durata de 3 ani și 6 luni, stabilită prin S.P. 3903/22.11.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin D.P. 185/26.02.2014 a Curții de A. C., la durata maximă de 5 ani, ptr. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 285 al. 1 C.p., cu aplic. art. 114 C.p. și art.5 C.p. pentru inc. V. Aleandru G..
Deduce perioada executată, de la 15.02.2013 la 18.03.2013 și de la 16.04.2013 la zi.
Menține dispozițiile sentinței apelate referitoare la schimbarea încadrării juridice și obligarea inculpaților la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Înlătură obligația de plată a sumei de 500 lei, în cazul inc. M. G. și, respectiv, a sumei de 600 lei, în cazul inc. V. A. G., reprezentând onorariu avocat oficiu, care rămân în sarcina statului, conform art. 274 al.1 C.p.p.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sar cina statului și se vor vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Avocați D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
Jud. fond: E. C. M.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1486/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1523/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
