Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1523/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1523/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 1523/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1523
Ședința publică de la 05 decembrie 2014
PREȘEDINTE V. T.- judecător
G. C.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul F. F. împotriva sentinței penale nr. 855 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat F. F., în stare de arest, asistat de avocat I. E. care substituie pe avocat F. C., apărător desemnat din oficiu, partea civilă F. V., și partea vătămată R. M., lipsind partea civilă S. C. Județean de Urgență C., și părțile vătămate R. D. și C. F..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care a fost audiat inculpatul F. F. și partea civilă F. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. E. pentru apelantul inculpat F. F., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței. A arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de schi,bare a încadrării juridice a faptei, întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide victima și nu a urmărit producerea acestui rezultat. În privința laturii civile a cauzei a arătat că nu există constituire de parte civilă. A mai arătat că pedeapsa nu a fost just individualizată solicitând reducerea aceteia.
Partea civilă F. V., a solicitat respingerea apelului.
Partea vătămată R. M., având cuvântul, a solicitat a solicitat respingerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat întrucât încadrarea juridică a faptei este corectă, cauza fiind soluționată potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, acțiunea inculpatului încadrându-se în dispozițiile art. 188 Cod penal și nu în cele ale art. 195 Cod penal. latura civilă a cauzei a fost soluționată corect întrucât F. V. s-a constituit parte civilă iar cuantumul daunelor morale a fost stabilit în mod corect.
Apelantul inculpat F. F., având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea apelului.
C.
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 855 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 188 NCP în infracțiunea prev de art. 195 NCP.
În baza art.188 alin.1 N.C.P. cu aplic.art. 5 NCP, cu aplicarea art. 396 alin 10 N.C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul F. F., fiul lui I. și C., născut la data de 08.08.1965 în ., jud.D., cu domiciliul în ., nr.166, jud.D., CNP –_, cetățean român, căsătorit, stagiul militar – satisfăcut, studii-post liceale, pensionar, la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 N.C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 N.C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b N.C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 N.C.pen. și art. art. 399 alin. 1 N.C.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. F., perioada reținerii și arestării preventive de la 24.01.2014 la zi și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului F. F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 19 N.C.pr.pen. rap. la art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen. cu aplic. art. 1357 și urm. C.civ și art. 46 NCPP a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F. V., cu domiciliul în ., nr. 405, jud. D., și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că părțile vătămate R. D., cu domiciliul în C., ..4, jud.D., R. M., cu domiciliul în C., ., jud.D. și C. F., cu domiciliul în ., jud. D. nu s-au constituit părți civile.
S-a luat act că S. C. de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1 N.C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 272 alin. 1 N.C.pr.pen., onorariu avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 18.03.2014, s-a primit și înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._, cauza penală privind pe inculpatul F. F., cercetat în dosarul de urmărire penală cu nr. 54/P/2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev.de art.188 din C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în ziua de 17.01.2014, inculpatul F. F. a exercitat acte de violență asupra numitei R. M., producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia în ziua de 23.01.2014.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, fișă de constatări preliminare, raport medico-legal de necropsie, declarație parte civilă, declarații martori, declarație învinuit, declarații inculpat.
La data de 07.05.2014 inculpatului F. F. i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 NCpp
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății.
Prin declarația dată în fața instanței înainte de citirea actului de seisizare a instanței, partea civilă F. V., sora victimei s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 40.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale acestea din urmă reprezentând cheltuielile făcute cu înmormântarea și pomenirile ulterioare (fila 24).
Fiind audiate, părțile vătămate vătămate R. D., R. M. și C. F. au învederat instanței de judecată faptul că nu se constituie părți civile.
Deși S. C. Județean de Urgență C. a înaintat instanței de judecată FOC nr. 2998 pentru pacienta R. M., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală și necontestat de părți (art.374 alin.7 N.C.pr.pen.), precum și probele admnistrate în cursul cercetării judecătorești prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 24 ianuarie 2014, dr. C. C., medic legist din cadrul I.M.L. C., a sesizat P. de pe lângă Tribunalul D. despre faptul că odată cu efectuarea necropsiei numitei R. M., în vârstă de 61 de ani din ., a constatat leziuni de violență pe capul si corpul acesteia.
Concluziile preliminare au fost că moartea numitei R. M. a fost violentă datorându-se unei hemoragii meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral, leziunile traumatice constatate putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure, iar între leziuni si deces fiind legătură de cauzalitate.
Urmare cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că victima R. M. fusese adusă la spital cu o ambulanță în dimineața de 17.01.2014, după ce fusese agresată de către inc. F. F. din ..
Totodată s-a stabilit că inculpatul F. F. este pensionar din anul 2003 și din anul 2008 locuiește în ., iar în anul 2013 până la data săvârșirii faptei a locuit în imobilul ce este proprietatea numitului P. G., care în prezent este plecat in Franța.
In toamna anului 2013 inculpatul F. F. a luat hotărârea de a o ajuta pe victima R. M., pe care o cunoștea de mai mult timp, întrucât se îmbolnăvise iar familia ei nu avea grijă de ea. In acest sens, în repetate rânduri i-a adus la domiciliul ei apă, mâncare, țigări și băuturi alcoolice.
In noaptea de 15/16.01.2014, în jurul orelor 3,00 dimineața, inculpatul F. F. a fost trezit de victima R. M. care, datorită faptului că nu avea căldură acasă, a venit la el, loc în care a rămas până la data săvârșirii faptei.
De la această dată R. M. a rămas la inculpatul F. F. și în perioada ce a urmat au consumat împreună băuturi alcoolice, ambii fiind într-o stare avansată de ebrietate.
In noaptea de 16/17.01.2014, în timp ce dormeau în același pat, inculpatul s-a trezit datorită faptului că victima R. M. își făcuse nevoile fiziologice în pat și îl stropise pe acesta. Datorită acestui fapt, inculpatul, așa cum precizează în declarația sa, i-a spus victimei ca în dimineața următoare să părăsească locuința lui, după care a făcut curat și s-a culcat în același pat cu victima.
În dimineața de 17.01.2014, în jurul orelor 6,00, când s-a trezit i-a cerut victimei R. M. să iasă afară și întrucât nu a primit nici un răspuns de la aceasta i-a dat două palme peste față. Văzând că nu își revine din starea de ebrietate în care se afla a tras-o din pat, târând-o afară spre poartă, pe . este confecționată din ciment și prezintă mai multe trepte betonate, între nivelul casei și al porții existând o diferență de nivel de circa 3 metri. Astfel a târât-o pe victimă până la poartă, împrejurare în care a fost lovită la cap precum și în diverse zone ale corpului.
Ajungând la poartă, inculpatul după ce a lovit-o cu piciorul în diverse zone ale corpului, fapt ce este confirmat de martorul M. I. M. care a observat cele întâmplate, a abandonat-o în stare de inconștiență în șanțul din fața porții.
Ulterior inculpatul a mers la sora victimei, numita F. V., căreia i-a relatat că sora sa, victima R. M., este în stare de inconștiență în șanțul din fața casei sale.
Sesizându-se, mai multe persoane au venit la locul în care se afla victima, au anunțat salvarea și organele de poliție și au constatat că aceasta prezintă mai multe urme de leziuni în zona feței și a corpului. De aici victima a fost transportată cu ambulanța la S. nr. 1 C., unde a decedat la data 23.01.2014.
Fiind audiat de către instanța de judecată, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Recunoașterea inculpatului F. F. se coroborează cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; actele medico-legale; declarațiile martorilor, alte înscrisuri.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 362/A3/13.03.2014 s-a reținut că moartea victimei R. M. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, urmarea unui traumatism cranio-cerebral cu expunere prelungită la temperaturi scăzute. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și târâre, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă condiționată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute.
Apărarea inculpatului că fapta de lovire în urma căreia s-a produs decesul victimei este prev. de dispozițiile art. 195 C.p. nu a fost reținută de către instanță.
Fapta de lovire în urma căreia s-a produs decesul victimei R. M. este susceptibilă de a fi încadrată în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte numai în măsura în care rezultatul letal este consecința culpei infractorului care nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă. În literatura de specialitate s-a subliniat că, în cazul infracțiunilor praeterintenționată, urmarea mai gravă se atribuie pe baza culpei dovedite a inculpatului și nu pe baza unei prezumții de culpă, deoarece admiterea unei asemenea prezumții ar însemna încălcarea principiului potrivit căruia nu există infracțiune și nici răspundere penală fără vinovăție.
Inculpatul F. F. a prevăzut și a urmărit, sau cel puțin a acceptat rezultatul letal al acțiunilor sale, și nu se poate susține că deși l-ar fi prevăzut, ar fi apreciat fără temei că decesul victimei nu se va produce.
Din modul în care inculpatul a descris derularea evenimentelor, s-a reținut ca acesta ar fi tarat-o pe victima in exterior, spre poartă, pe . este construită din ciment și prezintă mai multe trepte betonate, între nivelul casei și al porții existând o diferență de nivel de circa 3 metri. In aceasta împrejurare, victima a fost lovită la cap precum și în diverse zone ale corpului. Din declarațiile martorului M. I. M. care a observat cele întâmplate, se retine că inculpatul a așezat-o pe victima . abandonat-o în stare de inconștiență, afară fiind temperaturi foarte scăzute, insa înainte a lovit-o cu piciorul in spate, iar la întrebarea martorului cu privire la motivele loviturilor, inculpatul nu a răspuns nimic, doar a stopat violentele.
Atitudinea psihică a inculpatului a rezultat din împrejurările cauzei, atitudinea față de victimă ulterior agresiunilor săvârșite, el neluând nicio măsură pentru salvarea vieții acestuia ci dimpotrivă a manifestat indiferență, atitudine subsumată intenției ca formă de vinovăție. Mai mult potrivit raportului de constatare medico-legală – autopsie nr. 362/13.03.2014 emis de IML C., moartea numitei R. M. s-a datorathemoragiei meningo-cerebrale, urmarea unui traumatism cranio-cerebral cu expunere prelungită la temperaturi scăzute. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și târâre, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă condiționată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute.
Față de cele menționate mai sus prima instanță a respins cererea inculpatului F. F. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriul nr. 54/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. din infracțiunea prev. de art. 188 C.p. în infracțiunea prev. de art. 195 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului F. F. care în ziua de 17.01.2014 a exercitat acte de violență asupra numitei R. M., producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia în ziua de 23.01.2014 realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de omor, prev. de art. 188 din C.pen.
Cu privire la latura subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, intenție rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei. Astfel, târând victima din casă spre poartă, pe . este confecționată din ciment și prezintă mai multe trepte, între nivelul casei și cel al porții existând o diferență de nivel de cca 3 metri, împrejurare în care victima a fost lovită la cap, iar ajuns la poartă a continuat să o lovească cu piciorul în diverse zone ale corpului, inculpatul a prevăzut posibilitatea ca aceasta urmare a loviturilor primite să decedeze, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, cu atât mai mult cu cât victima, în vârstă de 61 de ani, a fost abandonată în stare de inconștiență, la temperaturi scăzute, în șanțul din fața casei sale.
Prin urmare s-a dispus condamnarea inculpatului F. F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Inculpatul F. F. a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței solicitând încă de la primul termen de judecată ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate prev. de art. 396 alin 10 N.C.pr.pen. Având în vedere dispozițiile art. 396 alin 10 N.C.pr.pen, în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime (fiind deci cuprinse între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni).
La individualizarea pedepsei, prima instanță a luat in considerare criteriile legale, generale si cumulative, prev de art. 74 Cp, si anume: limitele de pedeapsă prevazute de lege pentru infractiunea de omor prev de art. 188 Cp, reduse si cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin 10 Cpp; gradul ridicat de pericol social al faptei rezultând din împrejurările anterioare si concomitente ale faptei, relațiile dintre el și victimă, natura și gravitatea mecanismului de producere a leziunilor și ulterior decesul victimei, consumul de alcool pe fondul căruia a fost comisa infractiunea, inculpatul fiind descris ca fiind o persoana consumatoare de alcool.
Pe de altă parte în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, acesta avea de 49 de ani la data faptei, era pensionar și este la primul conflict cu legea penală. Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea de cooperare pe care acesta a adoptat-o in cursul procesului penal reprezinta circumstanțe care vor contribui la orientarea pedepsei spre minimul special al pedepsei (redus conform art. 396 alin 10 Cpp).
Pentru toate aceste motive s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special (redus conform disp.art.396 alin.10 N.C.pr.pen.), respectiv de 7 ani, este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.
În baza art. 67 alin. 2 N.C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 N.C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 N.C.pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b N.C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 N.C.pen. și art. art. 399 alin. 1 N.C.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. F., perioada reținerii și arestării preventive de la 24.01.2014 la zi și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului F. F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că sora victimei, F. V. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, cu următoarele sume: 40.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale acestea din urmă, reprezentând cheltuielile făcute cu înmormântarea și pomenirile ulterioare (fila 24).
Având în vedere că pentru dovedirea acțiunii civile, se aplică regulile privind administrarea probelor specifice dreptului civil, fiind instituită obligația de a face dovada existenței prejudiciului în sarcina părții civile, prima instanță a constatat că partea civilă F. V. nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu constând în cheltuielile de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, martora propusă pe latură civilă – Ș. M., nefurnizând nici o informație despre vreun prejudiciului suferit de partea civilă, în plan patrimonial.
În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
În speță, s-a apreciat, având în vedere natura faptei săvârșite, în raport de gravitatea atingerii aduse părții civile, partea civilă fiind sora victimei, că aceasta a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste provocate prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume psihice și a lezat sentimentele de afecțiune ce stau la baza relației între frați, în condițiile în care victima era în vârstă de 61 de ani și decesul său a survenit prematur și nefiresc.
Prima instanță a apreciat că acordarea unei sume de câte 30.000 lei este suficientă pentru acoperirea acestor suferințe, fiind în măsură să asigure o reparație suficientă și proporțională, urmând ca în baza art. 19 C.pr.pen. rap. la art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen. cu aplic. art. 1357 și urm. C.civ. să admită în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă F. V. și să oblige inculpatul să-i plătească suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că părțile vătămate R. D., R. M. și C. F. nu s-au constituit părți civile.
Deși S. C. Județean de Urgență C. a înaintat instanței de judecată FOC nr. 2998 pentru pacienta R. M., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F. F.. În motivele de apel, s-a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 188 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 195 Cod penal având în vedere descrierea din rechizitoriu a faptei precum și concluziile raportului de constatare medico-legală. Pedeapsa aplicată este prea mare față de modalitatea de săvârșire a faptei, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia în cursul procesului penal, faptul că nu are antecedente penale, a trecut în rezervă în anul 2003 cu gradul de maior. Inculpatul a conștientizat fapta, a înțeles importanța respectării normelor de drept astfel că reintegrarea în societate poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse orientate spre minim. A colaborat cu organele de urmărire penală, inculpatul suferă de mai multe afecțiuni respectiv hepatită cronică reumatism poliartricular precum și afecțiuni ale rinichilor. S-a mai arătat că daunele materiale și morale acordate sunt prea mari și că partea civilă nu a îngrijit victima atunci când era în viață.
Apelul este nefondat.
Critica formulată de inculpat în sensul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică este neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 188 Cp, probele administrate în cauză confirmând situația de fapt reținută. Inculpatul a târât victima din casă spre poartă, pe . este confecționată din ciment și prezintă mai multe trepte, între nivelul casei și cel al porții existând o diferență de nivel de cca 3 metri, victima fiind lovită la cap. La poartă, inculpatul a continuat să o lovească cu piciorul în diverse zone ale corpului și a abandonat victima, în vârstă de 61 de ani, în stare de inconștiență, la temperaturi scăzute, în șanțul din fața casei sale. Față de modul de săvârșite a faptei, s-a reținut corect că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut posibilitatea ca victima să decedeze urmare a loviturilor primite, rezultat pe care l-a acceptat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală – autopsie nr. 362/13.03.2014 emis de IML C., moartea numitei R. M. s-a datorathemoragiei meningo-cerebrale, urmarea unui traumatism cranio-cerebral cu expunere prelungită la temperaturi scăzute. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și târâre, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă condiționată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute.
La instanța de fond inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicare dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
În privința laturii civile a cauzei, s-a reținut corect că partea civilă nu a făcut dovada daunelor materiale solicitate. Daunele morale au fost stabilite în mod echitabil în raport cu suferințele psihice cauzate părții civile ca urmare a decesului victimei, respectiv lezarea sentimentele de afecțiune, partea civilă fiind sora victimei.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, se va respinge apelul formulat ca nefondat iar în temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul F. F. împotriva sentinței penale nr. 855 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Deduce detenția preventivă în continuare la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
V. T. G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.V.Ș.I.N.
O.A.
| ← Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 1475/2014. Curtea de Apel... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
